Pianul poate fi un bun punct de pornire în studiul muzicii începând cu vârsta de 2 ani. De ce? Pianul este un instrument temperat, un instrument solistic care se remarcă printr-o adaptabilitate și expresivitate aparte. Unii numesc pianul “instrument orchestră” deoarece poate ține locul unei orchestre armonizându-se ușor cu orice instrument.

Așezarea liniară a octavelor pe claviatură ajută învățarea notației muzicale iar necesitatea de aplicare a notației muzicale verticale pe aranjamentul orizontal al claviaturii pianului promovează o gândire spațială a pianistului. Elevii sunt fascinați de claviatură, o explorează cu nerăbdare și sunt dornici să învețe. Exercițiul și memorizarea sunt foarte importante deoarece atât elevii care citesc notația muzicală Braille cât și ceilalți vor memora înainte să cânte. În ceea ce privește musculatura mâinilor și simțul tactil, acestea sunt bine dezvoltate prin exersare periodică.

Pentru un începător teoria muzicii este ceva complet nou și copilul este incapabil să o lege de experiența sa. Fiecare copil adună pe parcursul vieții sale experiențe audio, tactile, vizuale urmărind sunete, imagini și explorând obiecte. Aceste experiențe sunt o bază consistentă pentru învățarea muzicii și a pianului. Pentru a învăța ceva, gândirea activă a persoanei trebuie implicată bazându-se pe experiența sa.

Pentru a înțelege și a memora, elevul trebuie să găsească regularitate și principii de organizare a materialului. Acesta este motivul pentru care elevul învață regulile gramaticale din limba maternă după ce a învățat să vorbească cursiv și să scrie. Ca să înțelegem și mai bine procesul, memorarea unei piese muzicale este asemănătoare memorării unui poem într-o limbă străină, prin imitarea sunetelor nu prin înțelegerea textului.

Fiecare copil trebuie să experimenteze înainte de a învăța regulile de aceea propun următorii pași în dezvoltarea abilităților motorii dezvoltării abilităților motorii fine la pian:

- poziția corectă la pian

• explorarea claviaturii

• identificarea clapelor negre

• identificarea clapelor albe

• identificarea corectă a notelor pe claviatura pianului cu orice deget

• identificarea corectă a notelor pe claviatura pianului cu degetul indicat

• cântarea notelor cu o durată oarecare

• cântarea notelor cu durată indicată

• cântarea notelor fără a ține cont de tempo, dinamică

• cântarea notelor cu indicațiile de tempo, dinamică

Metoda “hand-under-hand” este utilă atunci când dorim să demostrăm poziția mâinii la pian, sau când învățăm cântece cu mișcări ale mâinilor, deoarece permite elevului să “vadă” mâinile profesorului și să înțeleagă mișcările.

Păstrarea echilibrului între timpul alocat învățării notației muzicale Braille și timpul alocat cântatului vocal/instrumental este foarte importantă. Învățarea notației muzicale Braille trebuie inclusă în lecție ca o parte dintr-un sistem întreg de predare. Însușirea alfabetului Braille se începe foarte devreme. La grădiniță și clasa pregătitoare se utilizează manualele pre Braille pentru dezvoltarea simțului tactil și acumularea noțiunilor elementare. În clasa a I a se începe însușirea alfabetului Braille și la sfărșitul ciclului primar elevii sunt capabili să citească cursiv un text literar. Acela este momentul în care este de preferat să familiarizăm elevul cu notația muzicală Braille. Alfabetul dezvoltat de catre Louis Braille este un sistem de scriere pentru persoanele care se confrunta cu probleme de vedere. Literele, numerele u semnele de punctuatie sunt reprezentate de puncte care ies in relief, astfel pot fie simtite cu varful degetelor. Sunt utilizate 6 puncte, care sunt aranjate in doua coloane, cu cate 3 puncte.