Prima pagină > Divertisment > Muzeu virtual > Victorie - Gheorghe D. ANGHEL

Muzeu virtual

Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj

Victorie - ANGHEL Gheorghe D.

în plină succedare a diferitelor forme de contestare rând pe rând a diferitelor laturi ale capacităţii, ca prin figurarea formei umane să se poată transmite un mesaj viu, nealterat, există mari artişti ce găsesc resurse de a impune prin opera lor valori etice perene, întorcându-se la izvoarele înţelegerii sculpturii ca primordial cratofană. Numai astfel poate fi înţeleasă opera unui Maillol (activitatea din prima jumătate a secolului nostru) în Franţa, care îşi întemeiază originalitatea creaţiei pornind de la forma umană - expresie a unei vitalităţi atemporale plenare, plină de „energia Sudului" sau a unui Anghel în România, care impune prin opera sa „Cuviinţa românească", atemporală exprimare a formei intens spiritualizate. Studiile la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti cu Paciurea, ca şi îndelungul stagiu la Paris (unde studiează cu A. Injalbert, dar şi în muzee) au acţionat catalitic asupra orizontului spiritual al lui G. D. Anghel (1904-1966); din zestrea sa sufletească şi a poporului din care face parte se desprinde o atitudine de „cuviinţă românească" ce se va îmbina esenţial şi original cu înţelegerea sculpturii ca şi cratofanie, determinând acea particulară spiritualizare a formei plastice. Lucrările sale static monumentale, acuză o frontali-tate accentuată de elansarea verticală a liniilor scandând prin puritatea severă armonia hieratică a formei tratată aproape arhi-tectual, un ritm subânţeles de înălţare întru divin. încă în expoziţia deschisă la Paris, în 1935, care a întrunit sufragiile criticii şi publicului, Anghel este un artist ajuns la maturitate, care şi-a găsit un drum propriu, original ca viziune şi exprimare plastică, întors în ţară se apropie de grupul „Criterion", devenind şi mai sigur că sculptura trebuie să vizeze nu atât esteticul, cât spiri¬tualul. De-a lungul întregii sale vieţi sfârşită în recluziune la mănăstirea Pasărea, Anghel abordează motivele sculpturii din perspectiva dominantelor spirituale: verticalitatea izbânzii umane (la noi în expunere Victorie, 1955) forţă înălţătoare a creaţiei, gravitatea forţei vitale. Forma coloană este pură, solemnă, înţeleasă ca „axis mundi".

(A.R.)

Înapoi la lista lucrărilor