Prima pagină > Divertisment > Muzeu virtual > Ţărmul roşu (Marină) - Ion ŢUCULESCU

Muzeu virtual

Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj

Ţărmul roşu (Marină) - ŢUCULESCU Ion

în istoria artei româneşti ION ŢUCULESCU (1910-1962) ocupă un loc distinct, de major interes şi rezonan¬ţă, graţie fizionomiei particulare a unei opere de maximă ardentă şi vigoare spirituală. Deşi specializat în domenii ce aparţin de sfera ştiinţei, obţinând două licenţe, mai întâi în biologie (1936) şi apoi în medicină (cu „magna cum laude", 1939) fascinaţia culorii îl atrage de timpuriu, încă din 1926 expunând în cadrul „Cercului artistic oltean" din Craiova. Peregrinând mult, îndeosebi prin Grecia şi Turcia (1930, 1933, 1934), apoi prin Elveţia, Franţa, Italia (1937 unde are revelaţia întâlnirii cu pictura lui Van Gogh) îşi obişnuieşte sensibilitatea cu timbrul specific configurărilor plastice, alcătuind un interesant jurnal de impresii în care transpune poetica frustă a peisajului. Paletei îi era caracteristică o anume solaritate a acordurilor, tuşele saturate de culoare (cu dominante de roşu sangvin, verde cald şi albastru dens) recomandând în această fază de început a creaţiei un cert optimism existenţial. Din 1938 începe seria expoziţiilor personale în sălile Ateneului Român din Bucu¬reşti, unde până în 1947 se exprimă în spiritul unui figurativ decantat, pendulând între savoarea lirică şi ten¬siunea unor dezvăluiri cu apariţii stranii de tente în negru, propulsând imaginea către insolitul misterului nocturn. Purtat timp de un deceniu, de „ciclonul romantismului", după 1947 va avea loc o mutaţie radicală Ia nivelul viziunii şi al limbajului. Cu o pasiune ce-i magnetizează întreaga fiinţă colecţionează exemplare rare din zestrea fabuloasă a covoarelor olteneşti, trăind sentimentul descoperirii unei simbolistici miraculoase, cul¬tivate cu inteligenţă, expresia revelatoare a unui particular mod de a concepe viaţa şi trecerea prin timp. Pro¬fund mişcat de spiritul incifrat în textura scoarţelor populare s-a trezit pictând „o lume ciudată de existenţele umane simplificate, păsări şi fluturi tot atât de stranii. Sensurile neliniştitoare se desprind din privirile ochilor negri cufundaţi într-un ocean de oranj ori din capete suprapuse. Raţiunea a dirijat o pictură senină. [...], ca cea a scoarţelor româneşti. Pictorul secret din mine a visat ia altceva - la misterul cosmic" (din însemnările pictorului, manuscris, 1956, publicate postum în revista „Contemporanul", Bucureşti, februarie 1965). în pa¬trimoniul Muzeului Naţional de Artă Cluj se află trei lucrări, toate expuse: Scrutări, Ţărmul roşu (Marină) şi Câmp cu bivoli, pictate în intervalul 1947-1956 când prioritate au avut-o inserţiile folclorului, dar şi cu infuzii din faza ultimă a creaţiei, statornicită sub zodia totemicului. Suprafeţele desăvârşite prin tuşe nervoase, ade¬vărate zvâcnete ale materiei provocate de freamătul unor acute nelinişti interioare se populează cu obsesive apariţii de motive repetitive care se succed parcă după un anume ritual. Suple siluete umane capătă prin stilizare configuraţii similare unor troiţe, insinuându-se hieratic pe fundalul unor brunuri grave, matizate, sugerând parfumul unor arhaice rememorări izvorâte din mediul rustic (Scrutări). Cea mai sugestivă pentru forţa transfigurării unor arderi din planuri subconştientului sensibilizat ne apare animata compoziţie repro¬dusă color Ţărmul roşu (Marină), tulburător cor de măşti, cu priviri devoratoare, ce provoacă o acutizare nu doar a retinei, ci şi a conştiinţei noastre. în sfârşit, Câmpul cu bivoli impresionează prin aceeaşi factură rugoasă a pastei, dezvoltând reliefuri eruptive, ce angajează violente dispute între arştiţa galbenului citron din centrul imaginii şi zvârcolirile unui negru tenebros, distribuit către zonele marginale. Piese de referinţă în ansamblul picturii lui Ion Ţuculescu lucrările expuse la Cluj stau clar mărturie acelui original mod de esenţializare a gân¬dului şi trăirii, asociată abstracţiei expresioniste. Artistul român s-a confesat într-un elevat plan al sintezei formale când conştient de statutul vremelniciei noastre a creat „cu gândul la eternitate", restituindu-ne ecouri din spaimele necunoscutului, din „spaimele nopţilor cu stele, spaimele pădurilor adânci şi întunecoase, spaimele absolutului şi ale morţii" (din acelaşi jurnal al artistului).

(N.L.)

Înapoi la lista lucrărilor