Prima pagină > Divertisment > Muzeu virtual > Primăvara - Ioan SIMA

Muzeu virtual

Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj

Primăvara - SIMA Ioan

Deşi efectuase iniţial studii de drept, fascinaţia culorii a fost atât de puternică încât avea să triumfe în disputa cu preocupările juridice. După ani de asimilare prin diverse ateliere şi muzee din ţară şi străinătate a legilor configurării picturale (în 1926 studia în atelierul vienezului J. Frölich, iar patru ani mai târziu frecventa Aca¬demia „Grande Chaumière" din Paris), Ioan Sima (1898-1986) a deschis, în 1935 la Cluj o primă expoziţie per¬sonală. Este momentul în care se impune conştiinţei publice prin „sugestivitatea portretelor", prin „suflul fin, liric" pe care-I degajau peisajele şi naturile sale statice. în primii ani postbelici Ioan Sima va proceda la decantări tot mai rafinate, de-o accentuată respiraţie lirică. Păstrând o anume tentă intimă a reprezentării (inspiraţia fiindu-i stimulată de realitatea imediată a propriei existenţe, desfăşurată la Cluj-Napoca, iar vara în popasuri prelungite pe plaiurile sălăjene, la Pericei şi Şimleul Silvaniei îndeosebi) pictura sa va evoca prin culoare atmosfera specifică satului transilvan, splendoarea şi măreţia unor monumente, farmecul unei patine medievale, nobleţea unor caractere sau puritatea unei simfonii florale, fixate adesea în compania unor admirabile obiecte populare, cum întâlnim şi-n Primăvara (1959) din galeria Muzeului clujean. Aşadar, peisaje, portrete şi naturi statice, tot mai numeroase şi mai subtil orchestrate încep să individualizeze o paletă în ambianţa celei mai autentice tradiţii cromatice româneşti. în ultimele decenii Ioan Sima a operat cu o paletă alcătuită din scânteieri solare şi simplificări de limbaj, cu afinităţi în stilistica extrem orientală. Imagi¬nea s-a aerat şi a câştigat în sintetism prin fuziunea culorii cu lumina. Pensulaţia apelează acum la tonuri pure, dispuse pe pânză cu multă prospeţime şi spontaneitate. Există în acest mod de a picta o exuberanţă a evocării ce duce inevitabil la triumful senzaţiei pure.

(N.L.)

Înapoi la lista lucrărilor