Prima pagină >
Divertisment >
Muzeu virtual > Spre cimitir - Ştefan LUCHIAN
Muzeu virtual
Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj
Spre cimitir - LUCHIAN Ştefan
După luni de suferinţă, în primăvara anului 1902, Ştefan Luchian se stabileşte într-o locuinţă aflată la marginea Bucureştiului, locuinţă-atelier de care se vor lega multe dintre operele perioadei sale de maturitate. Dintre pastelurile realizate în perioada anilor 1901-1903, deosebit de semnificativ este Poteca spre cimitir (1903), unde, cu extremă gingăşie, este fixată, ca un moment etern al contemplaţiei, o zăitxt impalpabilă a peisajului ce apare învăluit într-o pulbere de lumină. In peisajele sale, Luchian nu caută niciodată grandiosul, luxuriantul ori pitorescul motivului. Pictorul nu narează, nu inventează, nu fantazează pe pânză, ci face vad, prin graiul culorilor, realităţii adânc poetice a naturii şi a sufletului omenesc deopotrivă: „Un tablou nu înseamnă că este finit atunci când e spilcuit, lustruit..., ci atunci când partea sufletească a fost bine găsită", mărturiseşte, în spirit simbolist, Ştefan Luchian. Şi deopotrivă în spirit simbolist se realizează în pictura sa tendinţa -caracteristică - spre concentrare, spre reducere la esenţial, spre sinteză, pe temeiul sugestiilor profunde ale artei poporului român. Despre comunitatea desăvârşită a artistului cu sufletul neamului românesc mărturiseşte specificul-melodic al armoniei cromatice, echilibrul viziunii, spiritul însuşi al sintezei plastice, dar mai ales cordialitatea esenţială a picturii sale; modul de a simţi natura (ca pe o fiinţă vie - de care se apropie fără trufie, fără superioritate, fără asprime sau violenţă - cu duioşie, cu blândeţe, cu dragoste şi cu lumină) şi modul de a resimţi creaţia, oricât de ardent ar fi sentimentul generator, ca pe o respiraţie armonioasă.
(L.D.) Înapoi la lista lucrărilor
|