Prima pagină > Divertisment > Muzeu virtual > Soţia medicului Pataki Samuel (Payp Săra) - Franz Anton BERGMAN

Muzeu virtual

Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj

Soţia medicului Pataki Samuel (Payp Săra) - BERGMAN Franz Anton

Cerinţele în materie de portretistică, mereu mai numeroase în Transilvania secolului al XVIII-lea, sunt satisfăcute într-o primă etapă de către pictori străini consacraţi, mai ales vienezi (J. Baumgartner, J. Kreuzinger, J. Millitz, J. G. Weikert, J. Tusch), cărora li se comandă portrete ale demnitarilor provinciei. Ii se alătură apoi pictori străini mai modeşti, care, atraşi în Transilvania de o clientelă mereu mai numeroasă pentru „producţia" lor artistică, rămân aici scurtă vreme sau poposesc mai îndelung (Centiluomo), trăind adesea, în căutare de comenzi, o existenţă de peregrini de la un castel la altul... de la un oraş la altul... Unii se stabilesc, chiar aici, legându-şi destinul de acela al „patriei de adopţiune". Generalul Anton Bergman (aprox 1740-aprox 1817) aparţine acestei din urmă categorii. Activ la Sibiu până spre anul 1790, pictorul îşi stabileşte probabil reşedinţa la Cluj după ce oraşul devine capitala provinciei. Alături de numeroase portrete reprezentând figuri din înalta aristocraţie ardeleană, Franz Anton Bergman pictează şi o seamă de portrete având ca modele personaje din mediul intelectualităţii clujene: profesorul de la Colegiul Reformat, Szathmări Pap Mihăly (unchiul viitorului pictor Carol Popp de Szathmări); Săra, soţia medicului Pataki Samuel II (născută şi ea Szathmări Papp).Pictând-o pe soţia medicului Pataki Samuel II (1792), Bergman transcrie datele observaţiei atente a modelului în termenii unui limbaj întemeiat pe valoarea constructivă şi descriptivă a desenului şi pe modelaj plastic, volumele fiind puternic reliefate prin inserţia nenuanţată a umbrei pe suprafaţa luminată uniform. Desenul păstrează o anume rigiditate, specifică pictorului, în definirea formelor închise, decupate tranşant unele în raport cu altele şi cu ambianţa. O anume stângăcie este evidentă în redarea mâinilor şi a corpului (care are ca rol principal etalarea documentului scenografic explicativ - vestimentaţia şi susţinerea capului pregnant individualizat fizionomie - documentul uman care concentrează atenţia pictorului). Culoarea, alăturată cu plăcerea acordurilor sonore este culoarea locală, ştiută, iar decorativismul savuros al imaginii ţine nu atât de ordinea picturalului, cât de pitorescul elementelor decorative accesorii (vestimentaţie, buchetul de flori).

(L.D.)

Înapoi la lista lucrărilor