Prima pagină >
Divertisment >
Muzeu virtual > Autoportret - Misu POPP
Muzeu virtual
Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj
Autoportret - POPP Misu
în condiţiile de discriminare naţională şi culturală impuse românilor ardeleni (care reprezintă majoritatea
absolută a populaţiei din Transilvania) de către regimul absolutist şi de către dualismul austro-ungar, afirmarea
burgheziei româneşti şi a artei care o reprezintă se manifestă cu un decalaj în timp firesc în raport cu arta
maghiarilor, saşilor şi secuilor („unio trium nationum") favorizaţi de regimurile politice. Braşoveanul Mişu
Popp (1827-1892) îşi însuşeşte spiritul Biedermeier-ului sub impresia elanului romantic temperat al profesorilor
săi de la Academia „Sfânta Ana" (F. G. Waldmiiller, W. Priihrich şi Fr. Amerling) - şi îi rămâne fidel cu
puţine excepţii pe parcursul întregii vieţi. Cu excepţia „Pantheonului neamului" (imagini ale bărbaţilor iluştri
ai poporului român - voievozi, cărturari, scriitori, artişti - din toate timpurile şi din toate provinciile româneşti,
pictate cu elan patriotic de largă respiraţie romantică , majoritatea portretelor pictate de Mişu Popp
degajă o atmosferă sentimentală proprie Biedermeier-ului, chiar dacă limbajul utilizat este academist, iar
imaginile se subordonează acelui „Galerieton" asimilat în mediul artistului drept însemn al prestigiului
„muzeal" al lucrării. Alături de portretele reprezentându-i pe membrii familiei sale, ca şi pe o seamă de personaje
aparţinând tinerei burghezii româneşti din Ţara Românească, ori din Braşov dar şi mediului ţărănesc al
satelor din jurul Braşovului, începând de la vârsta de 18 ani, Mişu Popp pictează o serie de portrete „în
oglindă" după cum menţionează pe verso-ul unui autoportret. în Autoportretul datând, probabil, din anul
1867, pictorul se înfăţişează într-o atitudine mai degajată decât în majoritatea celorlalte imagini despre sine
însuşi, iar zâmbetul, uşor complice, invită privitorul la un dialog amical. Vestimentaţia pitorească se pretează
unui tratament pictural şi favorizează utilizarea unei game cromatice diversificată în raport cu negrul, brunurile,
ocrurile şi griurile ce domină îndeosebi paleta sobră, reţinută, academistă, specifică pictorului. (L.D.) Înapoi la lista lucrărilor
|