Prima pagină >
Divertisment >
Muzeu virtual > In grădină - Theodor AMAN
Muzeu virtual
Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj
In grădină - AMAN Theodor
Personalitate de anvergură renascentistă: pictor, desenator, gravor strălucit, colecţionar de artă pasionat, profesor
de marcă şi animator artistic persuasiv, Theodor Aman (1831-1891) instaurează la noi, prin autoritatea
sa personală, prestigiul profesiunii de artist. Prin amploarea, diversitatea şi calitatea operei sale, Theodor
Aman îşi depăşeşte predecesorii, deschizând picturii româneşti căile de integrare în circuitul artistic european.
Artistul se formează la Paris (unde ajunge în anul 1850), frecventând atelierele pictorilor M. M. Drolling şi Fr.
E. Picot - dar şi muzeele şi expoziţiile din Oraşul-Lumină. Spirit luminat şi deschis, el integrează în opera sa
de formaţie academică, modelele picturii flamande-olandeze, veneţiene şi spaniole din secolul de aur, dovedindu-
se în acelaşi timp receptiv la sugestiile curentelor artistice novatoare: romantismul lui Delacroix şi al
lui Gericault, realismul lui Courbet, plein-air-ismul romantic al Şcolii de la Barbizon, viziunea luminoasă a
pictorilor impresionişti. Diferitele formule stilistice pe care le practică de-a lungul prodigioasei sale activităţi
nu se succed însă cronologic, ci coexistă, manifestându-se uneori, recurent, deoarece pictorul nu imită, ci
asimilează şi nuanţează. Apropierea pictorului de natură (favorizată de abordarea sistematică, începând din
anii 1863-1864 a tematicii ţărăneşti) poate fi pusă în legătură cu dezbaterile vii legate de problema ţărănească
care au condus la Reforma agrară a lui Alexandru Ioan Cuza, dar şi cu contactul pictorului cu mediul artistic
parizian, unde, datorită Şcolii de la Barbizon, tematica rustică era în mare vogă. La apropierea pictorului de
natură contribuie, desigur, în mare măsură, exemplul lui Nicolae Grigorescu, care, după 1870 devine, incontestabil,
figura centrală a picturii româneşti. După ce în 1869 Aman îşi construieşte casa-atelier, grădina casei
(pe atunci de mare întindere, plină de copaci, arbuşti, rondouri de flori şi plante ornamentale), începe să devină
un motiv fascinant pentru pictor. Ca şi în pânzele pictorilor impresionişti (Manet, Monet, Renoir - şi mai
cu seamă Bazile), în grădină reuneşte o societate lipsită de griji, care se bucură în tihnă de farmecul unei vieţi
trăită în plină lumină. Cu dezinvoltură, pictorul crează un univers pictural de sărbătoare, colorându-şi cu
vioiciune paleta şi conducând vibraţiile luminii spre sugestia armoniilor sonore. (L.D.) Înapoi la lista lucrărilor
|