Prima pagină > Divertisment > Muzeu virtual > Hambare la Braşov - Sabin POPP

Muzeu virtual

Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj

Hambare la Braşov - POPP Sabin

Deşi a murit cu o zi înainte să împlinească 32 de ani (2 ianuarie 1896-1 ianuarie 1928), Sabin Popp şi-a trăit scurta sa viaţă cu conştiinţa clară a misiunii sale creatoare, sub semnul sincerităţii şi al responsabilităţii depline. Studiile academice făcute sub îndrumarea unor profesori ca Fritz Storck, George Demetrescu-Mirea şi Dimitrie Paciurea sau cele din muzeele Italiei şi mai mult decât acestea portretele maeştrilor zugravi din seco­lul al XVIII-lea l-au ajutat să-şi cristalizeze propria viziune. Sabin Popp a început prin a fi un mare desenator şi a sfârşit ca un apreciat pictor, abordând aproape toate genurile artistice. Atent la atmosfera ambiantă şi la vibraţia luminii în lucrările de început, el optează mai apoi pentru o lumină clară, egală, fără umbre, în toate lucrările, indiferent de tehnica folosită. Volumele solide şi suprafeţele luminoase, echilibrate, prinse în con-ture ferme ce delimitează zone de luminozitate diferită se constituie în compoziţii de o limpezime şi o coerenţă aproape clasică. Acordul cromatic este format din suprafeţe mari de culoare în interiorul cărora variaţiile tonale contribuie la reliefarea volumelor. Echilibrul interior ca şi nevoia sa structivă de sinceritate se traduc în concordanţa dintre desen şi culoare alcătuind o imagine curată, echilibrată şi sinceră. Portretul, autoportretul sau peisajul nu sunt altceva decât mijloace de conturare a propriului său portret spiritual aflat sub semnul iubirii şi al credinţei, singurele capabile să-1 înalţe pe om deasupra efemerităţii sale. Sentimentul înălţării spirituale devine o constantă mai ales în peisajele citadine din Braşov şi Bucureşti, între care se situează şi lucrarea Hambare Ia Braşov, 1926. Puritatea sufletului său este tradusă în acea „lumină lină" care nu ascunde nimic şi unifică totul într-o bucurie şi o sinceritate deplină. Culorile curate alcătuite în ansamblu din acorduri reţinute, aplicate pe suprafeţe mari contribuie la acea atmosferă tainică de cugetare. Astfel s-a închegat o operă marcantă care şi-a dobândit un loc de cinste în patrimoniul picturii româneşti din epoca interbelică.

(V.B.)

Înapoi la lista lucrărilor