Prima pagină > Divertisment > Muzeu virtual > Bujori şi maci - Ştefan LUCHIAN

Muzeu virtual

Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj

Bujori şi maci - LUCHIAN Ştefan

„Simt că locurile acestea mă iubesc", scria Luchian, de Ia Moineşti, unui prieten, iar iubirii i se cuvine a i se răspunde fără ambiguitate. Natura pământului românesc i-a dăruit bucuria sentimentului comuniunii întru linişte şi împăcare cu cosmosul - şi el, la rândul lui, trebuia s-o răsplătească: şi a făcut-o nemuritoare cu o strălucire încă niciodată egalată, în Peisaje şi deopotrivă în Flori. Mai ales după 1904, când artistul, bolnav, ţintuit în fotoliu găseşte o compensaţie a dureroasei sale aspiraţii spre natură, în aceste tandre „zâmbete ale pământului", Florile sunt tot mai numeroase în pictura lui Luchian. Le aranjează cu grijă, în vase de pământ („fiindcă sunt de la noi le sade bine în ulcele de pământ făcute tot la noi", cum spunea pictorul); lasă câteva flori să cadă lângă vas, poate ca un preţ sau ca o ofrandă adusă frumuseţii. Niciodată, Florile pictate de Luchi­an nu sunt simple transpuneri ale realului şi nici artă folcloric-decorativă, ci expresia cromatică pură, intens spiritualizată, a unor ardente trăiri interioare. „Cum le-a făcuţi" se întreba pictorul Gheorghe Petraşcu în faţa unor Flori de Luchian, dar desăvârşirea lor surâzătoare sfidează orice curiozitate tehnică, într-atât naşterea lor pare a fi stat sub semnul Harului.

(L.D.)

Înapoi la lista lucrărilor