Prima pagină > Divertisment > Muzeu virtual > Spre cimitir - Ştefan LUCHIAN

Muzeu virtual

Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj

Spre cimitir - LUCHIAN Ştefan

După luni de suferinţă, în primăvara anului 1902, Ştefan Luchian se stabileşte într-o locuinţă aflată la mar­ginea Bucureştiului, locuinţă-atelier de care se vor lega multe dintre operele perioadei sale de maturitate. Din­tre pastelurile realizate în perioada anilor 1901-1903, deosebit de semnificativ este Poteca spre cimitir (1903), unde, cu extremă gingăşie, este fixată, ca un moment etern al contemplaţiei, o zăitxt impalpabilă a peisajului ce apare învăluit într-o pulbere de lumină. In peisajele sale, Luchian nu caută niciodată grandiosul, luxurian­tul ori pitorescul motivului. Pictorul nu narează, nu inventează, nu fantazează pe pânză, ci face vad, prin graiul culorilor, realităţii adânc poetice a naturii şi a sufletului omenesc deopotrivă: „Un tablou nu înseamnă că este finit atunci când e spilcuit, lustruit..., ci atunci când partea sufletească a fost bine găsită", mărturiseş­te, în spirit simbolist, Ştefan Luchian. Şi deopotrivă în spirit simbolist se realizează în pictura sa tendinţa -caracteristică - spre concentrare, spre reducere la esenţial, spre sinteză, pe temeiul sugestiilor profunde ale artei poporului român. Despre comunitatea desăvârşită a artistului cu sufletul neamului românesc mărturise­şte specificul-melodic al armoniei cromatice, echilibrul viziunii, spiritul însuşi al sintezei plastice, dar mai ales cordialitatea esenţială a picturii sale; modul de a simţi natura (ca pe o fiinţă vie - de care se apropie fără tru­fie, fără superioritate, fără asprime sau violenţă - cu duioşie, cu blândeţe, cu dragoste şi cu lumină) şi modul de a resimţi creaţia, oricât de ardent ar fi sentimentul generator, ca pe o respiraţie armonioasă.

(L.D.)

Înapoi la lista lucrărilor