Prima pagină > Divertisment > Muzeu virtual > Sfinx - Dimitrie PACIUREA

Muzeu virtual

Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj

Sfinx - PACIUREA Dimitrie

Geniul lui Paciurea (1873-1932) a marcat esenţial dezvoltarea sculpturii româneşti cu o forţă comparabilă doar cu aceea a lui Brâncuşi. Originalitatea viziunii şi a limbajului său plastic s-a edificat pe fondul unei înzestrări de excepţie susţinută de o formaţie şi o cultură solidă ce reunea descoperirea esenţei antichităţii greceşti, a mitosofiei noastre populare, a simbolurilor şi miturilor omenirii cu înţelegerea şi raportarea la marea sculptură de care are posibilitate să se apropie în stagiul său de la Paris (1895-1900). Un rol catalizator 1-a avut contactul cu impresionismul lui Rodin, ce îi relevă fascinaţia clipei, bucuria modelării sensibile, tactile, gândite pentru bronz, valoarea expresivă a jocului luminii şi umbrei pe suprafeţe, dar mai ales apropierea de arta lui Bourdelle care-i va releva nevoia de arhitecturare a formei drept corolar grav şi sintetic al ideilor simbol - autentice flăcări de spiritualitate. La răscruce de veac idolul epocii „ideia de energie" a înrâurit profund mişcarea artistică (arta 1900, sim¬bolism, expresionism incipient). Rezonând, şi creaţia lui Paciurea este animată de conceptul de energie, pe care, însă, el îl adânceşte, asociindu-i misterul. Opera sa sculpturală gândită în special în bronz, arareori pentru piatră, cuprinde portrete, portrete compoziţionale, artă monumentală şi compoziţii - „himere" poate fi la nivelul esenţei subsumată unei aprehensiuni atotcuprinzătoare a energiei; a dragostei, a creaţiei - geniului, a credinţei, a luptei, a edificării, a forţelor cosmice; toate aceste tipuri de energie concură la plăsmuirea unor imagini simbol într-o dublă postulare „bine-rău" atât de apropiată ethosului, mitosofiei noastre populare. Precumpănitor în acest univers atât de original apar sublimate echivalenţe plastice a energiei crea¬toare - portrete de artişti: Luchian, Beethoven, etc, dar şi simboluri ale esenţei creaţiei: Geniu, Himeră, Sfinx. In structurarea volumelor pe o traiectorie sinuoasă care evită violenţa verticalei implantate în materie ca şi modularea tactilă - a feţei apărută ca din unda unui val, relevă şi prin lumina difuză întoarcerea în sine; apare, astfel, decantarea în limbaj, echivalenţa plastică a himerei. Sinteza, organizarea polifonică a întregului susţine înalta trăire spirituală. Structurarea imaginii asemeni unui lujer de floare construită pe un ritm vegetal, modularea neliniştitoare ce împrăştie difuz lumina pe suprafaţă devine o traiectorie a infinitelor posibilităţi a energiei creatoare. Acest tip de imagine simbol - elaborat pentru prima dată de Paciurea îşi găseşte o maximă realizare în Sfinx (1911-1912), existent în expunerea noastră. Neliniştii creaţiei se adaugă enigma în sens sacru, fără gen în timp şi spaţiu, precum şi forţa întrebării. Puternica senzaţie de vitalitate, convexitatea planurilor este datorată calităţii sensibilităţii sale haptice, care-1 singularizează; dacă Bourdelle are o sensibilitate haptică eroică, Maillol telurică, la Paciurea su¬gerează vegetalul. Paciurea prin himere înnobilează neliniştea, suferinţa, tragicul, revolta gândite nu ca expresie a unei dureri personale, ci un răspuns artistic, de rezolvare spirituală în plan mitic - „trecerea în alt tărâm" şi în sens plastic, sinteza. Aluziile la corpul, la faţa umană, „membra di secta" sunt perfect integrate imaginilor, fără stridenţa hibridului, regăsindu-şi parcă put¬erea din ordonanţa vegetalului, din ritmica sa. Paciurea prin himere în mod absolut original face primii paşi de a integra plastic „ordonanţa vegetalului", aşa cum Moore va asimila mai târziu „biologicul". Considerată tributară simbolismului, expresionis¬mului sau suprarealismului, arta lui Paciurea ca orice creaţie autentică oferă un răspuns original frământărilor existenţiale şi artistice din epocă în care imaginile devin vizibile-sensibile şi în care Aletheia (adevărul) devine Eleutheria (eliberare).

(A.R.)

Înapoi la lista lucrărilor