Workshop: Relaţia văzătorilor cu nevăzătorii
Moderator: Manu
Workshop: Relaţia văzătorilor cu nevăzătorii
Bun găsit,
În 3 februarie 2014, împreună cu Ştefan Moisei le-am făcut studenţilor Facultăţii de Psihologie a Universităţii Dimitrie Cantemir din Tîrgu-Mureş o prezentare inter-activă privind modul de relaţionare văzător-nevăzător. Invitaţia de a prezenta modul corect în care pot fi conduşi nevăzătorii, modul în care pot fi primiţi într-un birou etc., am primit-o în urma unei alte activităţi similare organizată de Fundaţia Alpha Transilvana în cadrul Conferinţei Internaţionale din 5 noiembrie 2013, cu tema „Eficienţa Muncii Asistate”. Despre ambele evenimente voi scrie pe larg, căci sunt experienţe pozitive pe termen lung, spre binele deficienţilor de vedere. Le sunt recunoscătoare şi le mulţumesc şi pe această cale doamnelor Banga Erzsebet (coordonator Centru Atrium – Alpha Transilvana), doamnei profesoare Doina David şi doamnei decan Camelia Stanciu de la Universitatea Cantemir, pentru posibilitatea oferită de a face cunoscută specialiştilor problematica deficienţilor de vedere.
1. Atelierul non-vizual din cadrul Conferinţei Internaţionale organizate de Fundaţia Alpha Transilvana, a fost susţinut de Pontes împreună cu Filiala Mureş a ANR, care a contribuit atât cu voluntari, cât şi material prin expunerea unor instrumente accesibilizate pentru nevăzători: tensiometre, cântare, telefoane, şahuri. Maşină de scris în Braille, plăci, punctatoare, etc. Pe lângă explorarea acestor obiecte, vizitatorii atelierului nostru au avut şansa de a se pune în pielea nevăzătorilor, deplasându-se folosind bastonul, iar la ochi purtau ochelarii de dormit care se mulează perfect pe faţă, aşa că nu se poate „trişa”.
Folosind aceşti ochelari, vizitatorii aveau posibilitatea să-şi facă un ceai, o cafea, să-şi ungă o felie de pâine după preferinţe cu gem, pate sau unt. Pentru buna reuşită a preparării gustărilor, „bucătarii” au fost asistaţi de 2 voluntari foarte drăguţi de la Alpha (Marton şi Elisabeta). Când cineva-l întreba pe Marton „Câtă apă am pus...?” el le răspundea „Descurcaţi-vă, că şi ei se descurcă singuri.”
Aici, aprox. 80 de persoane au experimentat, mai în glumă, mai în serios situaţia unei persoane nevăzătoare şi, în mod cert, au şi învâţat din această experienţă. Îmi amintesc de un domn de la un o.n.g din Codlea care, deşi nu l-a asistat nimeni (căci toţi organizatorii eram implicaţi în câte o activitate), singur şi-a pus ochelarii, a luat bastonul şi a pornit în explorare. O altă persoană care m-a impresionat pozitiv este cea a unui psiholog de la Alpha care, în prealabil îşi făcuse în minte un plan al traseului pe care dorea să-l parcurgă folosind bastonul şi ne însoţit şi-a dat seama că este bruiat de sunetele din exterior (pe care nu le inclusese în plan) şi de aceea nu găsea nici intrările nici ieşirile din sălile vizitate. Mira a avut o altă experienţă drăguţă la acest eveniment, dar o rog pe ea să v-o împărtăşească. (Din câte ştiu, şi Carmen a susţinut astfel de prezentări. Mi-ar plăcea să ne povestească experienţa ei.) Eu am primit un singur refuz de la cineva care n-a vrut să experimenteze ceva legată la ochi. Altcineva a fost foarte puternic marcată gândindu-se cât poate să le fie de dificil nevăzătorilor, când (legată la ochi) nu ştia câtă apă are în pahar, nu reuşea să ia zahărul în linguriţă, etc.
Acum să lămuresc puţin ce e şi cu munca asistată: Pe lângă atelierele protejate, Alpha şi alte câteva o.n.g-uri au implementat şi in România educaţia vocaţională pentru persoanele cu dizabilităţi. Clientul care solicită organizaţiei susţinere în angajare este evaluat psihologic şi în urma rezultatelor de la teste i se face profilul locului ideal de muncă. Şi astfel mediatorul social caută şi negociază cu firmele şi instituţiile care ar putea oferi acel loc de muncă. Chiar şi după angajare atât angajatul cât şi angajatorul continuă să ţină legătura cu mediatorul social care evaluează şi caută soluţii pentru a rezolva problemele apărute între noul angajat şi colegii lui sau cele cauzate de neîndeplinirea sarcinilor. De regulă, pentru a se asigura că persoana cu dizabilităţi este bine pregătită pentru a opţine un loc de muncă, o.n.g-ul o califică sau recalifică într-o meserie. Alpha are rezultate foarte bune în angajarea pe piaţa liberă a persoanelor cu dizabilităţi.
2. La atelierul non-vizual am cunoscut două studente ale Univ. Cantemir, pe Ambrus Borbala şi Szilagyi Agoto, care au fost sufletul actiivităţii, căci ele au făcut doamnelor profesoare propunerea acestui workshop. Le mulţumesc lui Borbala şi Agoto pentru implicare, iar doamnei profesoare Doina David şi doamnei decan Camelia Stanciu pentru receptivitatea şi deschiderea arătată iniţiativei studenţilor căci, din studenţia mea ştiu că asemenea evenimente erau organizate la iniţiativa profesorilor.
Despre derularea evenimentului de la Univ. Cantemir:
Când am mers „în recunoaştere” pentru a-mi face o idee despre spaţiul în care voi desfăşura activitatea, Agoto şi-a exprimat dorinţa de a le povesti viaţa mea ca persoană cu deficienţe de vedere. Asta m-a determinat să-mi analizez viaţa, cu bune şi cu rele, dintr-o nouă perspectivă, din care să poată învăţa şi alţii câte ceva din ea. Deşi-mi analizasem viaţa „la microscop” n-aş fi reuşit să le prezint integral rezultatele deoarece şi timpul era prea scurt pentru tot ceea ce-mi propusesem să le prezint studenţilor şi cred că ar fi fost şi prea multă teorie, iar intenţia mea era să le prezint ceva concret. Aşa că le-am vorbit despre avantajele şi dezavantajele învăţământului special şi a celui de masă, despre importanţa jocului copiilor cu deficienţe de vedere alături de copiii văzători, despre stereotipurile văzătorilor despre nevăzători şi invers.
Prezenţa lui Ştefan Moisei a fost o adevărată mană cerească căci, datorită umorului său a creat o bună dispoziţie generală bine venită, deoarece modul meu de prezentare a fost (fără să-mi dau seama atunci) prea sobru. El a fost un model de succes prin muncă proprie cu care studenţii puteau uşor să rezoneze şi datorită vârstei lor apropiate.
Partea practică a întâlnirii a constat în a-i pune pe studenţii voluntari din sală să se pună-n pielea nevăzătorului purtând ochelarii negri şi să se aşeze pe scaunul de la birou, să recunoască anumite obiecte, să-şi facă o imagine despre felul cum arată un obiect (punctator) arătându-l doar parţial, să realizeze care e diferenţa între a fi condus de mână şi a fi condus de braţ, să se deplaseze cu ajutorul bastonului şi, bine-nţeles, să-şi scrie numele sau un text cu ajutorul jaws. La sfârşit doritorii şi-au putut lua amintire alfabetul braille şi ghidul despre modul cum pot fi ajutaţi nevăzătorii în spaţiul public.
Aceste exerciţii i-a ajutat pe participanţi să aprecieze ceea ce au – vederea şi să-şi îmbunătăţească atitudinea faţă de deficienţii de vedere. E greu dă prevăzut câţi dintre specialişti sau viitorii specialişti vor lucra cu persoane deficiente de vedere, dar consider un lucru cert: ca cetăţeni, cei ce au participat la astfel de activităţi vor şti să se comporte corect cu un nevăzător.
Concluzii:
1. Cu cât ne implicăm mai mult în a face oamenilor cunoscute nevoile pe care le avem, cu atât mai puţin vom fi priviţi ca nişte o.z.n-uri: „cum îşi aprinde orbul âla ţigara?”, „Cum îşi numără banii?”, etc.
2. Mai întâi să le spunem celor din jur cum ne pot ajuta, nu să ne supărăm pe ei că nu ştiu cum să o facă.
3. Chiar dacă fiecare dizabilitate necesită un mod aparte de compensare, există aspecte comune pentru toate, iar noi putem învăţa din experienţa celor care au soluţii mai bune decât ale noastre. Ce ziceţi, de exemplu, despre educaţia vocaţională?
În 3 februarie 2014, împreună cu Ştefan Moisei le-am făcut studenţilor Facultăţii de Psihologie a Universităţii Dimitrie Cantemir din Tîrgu-Mureş o prezentare inter-activă privind modul de relaţionare văzător-nevăzător. Invitaţia de a prezenta modul corect în care pot fi conduşi nevăzătorii, modul în care pot fi primiţi într-un birou etc., am primit-o în urma unei alte activităţi similare organizată de Fundaţia Alpha Transilvana în cadrul Conferinţei Internaţionale din 5 noiembrie 2013, cu tema „Eficienţa Muncii Asistate”. Despre ambele evenimente voi scrie pe larg, căci sunt experienţe pozitive pe termen lung, spre binele deficienţilor de vedere. Le sunt recunoscătoare şi le mulţumesc şi pe această cale doamnelor Banga Erzsebet (coordonator Centru Atrium – Alpha Transilvana), doamnei profesoare Doina David şi doamnei decan Camelia Stanciu de la Universitatea Cantemir, pentru posibilitatea oferită de a face cunoscută specialiştilor problematica deficienţilor de vedere.
1. Atelierul non-vizual din cadrul Conferinţei Internaţionale organizate de Fundaţia Alpha Transilvana, a fost susţinut de Pontes împreună cu Filiala Mureş a ANR, care a contribuit atât cu voluntari, cât şi material prin expunerea unor instrumente accesibilizate pentru nevăzători: tensiometre, cântare, telefoane, şahuri. Maşină de scris în Braille, plăci, punctatoare, etc. Pe lângă explorarea acestor obiecte, vizitatorii atelierului nostru au avut şansa de a se pune în pielea nevăzătorilor, deplasându-se folosind bastonul, iar la ochi purtau ochelarii de dormit care se mulează perfect pe faţă, aşa că nu se poate „trişa”.
Folosind aceşti ochelari, vizitatorii aveau posibilitatea să-şi facă un ceai, o cafea, să-şi ungă o felie de pâine după preferinţe cu gem, pate sau unt. Pentru buna reuşită a preparării gustărilor, „bucătarii” au fost asistaţi de 2 voluntari foarte drăguţi de la Alpha (Marton şi Elisabeta). Când cineva-l întreba pe Marton „Câtă apă am pus...?” el le răspundea „Descurcaţi-vă, că şi ei se descurcă singuri.”
Aici, aprox. 80 de persoane au experimentat, mai în glumă, mai în serios situaţia unei persoane nevăzătoare şi, în mod cert, au şi învâţat din această experienţă. Îmi amintesc de un domn de la un o.n.g din Codlea care, deşi nu l-a asistat nimeni (căci toţi organizatorii eram implicaţi în câte o activitate), singur şi-a pus ochelarii, a luat bastonul şi a pornit în explorare. O altă persoană care m-a impresionat pozitiv este cea a unui psiholog de la Alpha care, în prealabil îşi făcuse în minte un plan al traseului pe care dorea să-l parcurgă folosind bastonul şi ne însoţit şi-a dat seama că este bruiat de sunetele din exterior (pe care nu le inclusese în plan) şi de aceea nu găsea nici intrările nici ieşirile din sălile vizitate. Mira a avut o altă experienţă drăguţă la acest eveniment, dar o rog pe ea să v-o împărtăşească. (Din câte ştiu, şi Carmen a susţinut astfel de prezentări. Mi-ar plăcea să ne povestească experienţa ei.) Eu am primit un singur refuz de la cineva care n-a vrut să experimenteze ceva legată la ochi. Altcineva a fost foarte puternic marcată gândindu-se cât poate să le fie de dificil nevăzătorilor, când (legată la ochi) nu ştia câtă apă are în pahar, nu reuşea să ia zahărul în linguriţă, etc.
Acum să lămuresc puţin ce e şi cu munca asistată: Pe lângă atelierele protejate, Alpha şi alte câteva o.n.g-uri au implementat şi in România educaţia vocaţională pentru persoanele cu dizabilităţi. Clientul care solicită organizaţiei susţinere în angajare este evaluat psihologic şi în urma rezultatelor de la teste i se face profilul locului ideal de muncă. Şi astfel mediatorul social caută şi negociază cu firmele şi instituţiile care ar putea oferi acel loc de muncă. Chiar şi după angajare atât angajatul cât şi angajatorul continuă să ţină legătura cu mediatorul social care evaluează şi caută soluţii pentru a rezolva problemele apărute între noul angajat şi colegii lui sau cele cauzate de neîndeplinirea sarcinilor. De regulă, pentru a se asigura că persoana cu dizabilităţi este bine pregătită pentru a opţine un loc de muncă, o.n.g-ul o califică sau recalifică într-o meserie. Alpha are rezultate foarte bune în angajarea pe piaţa liberă a persoanelor cu dizabilităţi.
2. La atelierul non-vizual am cunoscut două studente ale Univ. Cantemir, pe Ambrus Borbala şi Szilagyi Agoto, care au fost sufletul actiivităţii, căci ele au făcut doamnelor profesoare propunerea acestui workshop. Le mulţumesc lui Borbala şi Agoto pentru implicare, iar doamnei profesoare Doina David şi doamnei decan Camelia Stanciu pentru receptivitatea şi deschiderea arătată iniţiativei studenţilor căci, din studenţia mea ştiu că asemenea evenimente erau organizate la iniţiativa profesorilor.
Despre derularea evenimentului de la Univ. Cantemir:
Când am mers „în recunoaştere” pentru a-mi face o idee despre spaţiul în care voi desfăşura activitatea, Agoto şi-a exprimat dorinţa de a le povesti viaţa mea ca persoană cu deficienţe de vedere. Asta m-a determinat să-mi analizez viaţa, cu bune şi cu rele, dintr-o nouă perspectivă, din care să poată învăţa şi alţii câte ceva din ea. Deşi-mi analizasem viaţa „la microscop” n-aş fi reuşit să le prezint integral rezultatele deoarece şi timpul era prea scurt pentru tot ceea ce-mi propusesem să le prezint studenţilor şi cred că ar fi fost şi prea multă teorie, iar intenţia mea era să le prezint ceva concret. Aşa că le-am vorbit despre avantajele şi dezavantajele învăţământului special şi a celui de masă, despre importanţa jocului copiilor cu deficienţe de vedere alături de copiii văzători, despre stereotipurile văzătorilor despre nevăzători şi invers.
Prezenţa lui Ştefan Moisei a fost o adevărată mană cerească căci, datorită umorului său a creat o bună dispoziţie generală bine venită, deoarece modul meu de prezentare a fost (fără să-mi dau seama atunci) prea sobru. El a fost un model de succes prin muncă proprie cu care studenţii puteau uşor să rezoneze şi datorită vârstei lor apropiate.
Partea practică a întâlnirii a constat în a-i pune pe studenţii voluntari din sală să se pună-n pielea nevăzătorului purtând ochelarii negri şi să se aşeze pe scaunul de la birou, să recunoască anumite obiecte, să-şi facă o imagine despre felul cum arată un obiect (punctator) arătându-l doar parţial, să realizeze care e diferenţa între a fi condus de mână şi a fi condus de braţ, să se deplaseze cu ajutorul bastonului şi, bine-nţeles, să-şi scrie numele sau un text cu ajutorul jaws. La sfârşit doritorii şi-au putut lua amintire alfabetul braille şi ghidul despre modul cum pot fi ajutaţi nevăzătorii în spaţiul public.
Aceste exerciţii i-a ajutat pe participanţi să aprecieze ceea ce au – vederea şi să-şi îmbunătăţească atitudinea faţă de deficienţii de vedere. E greu dă prevăzut câţi dintre specialişti sau viitorii specialişti vor lucra cu persoane deficiente de vedere, dar consider un lucru cert: ca cetăţeni, cei ce au participat la astfel de activităţi vor şti să se comporte corect cu un nevăzător.
Concluzii:
1. Cu cât ne implicăm mai mult în a face oamenilor cunoscute nevoile pe care le avem, cu atât mai puţin vom fi priviţi ca nişte o.z.n-uri: „cum îşi aprinde orbul âla ţigara?”, „Cum îşi numără banii?”, etc.
2. Mai întâi să le spunem celor din jur cum ne pot ajuta, nu să ne supărăm pe ei că nu ştiu cum să o facă.
3. Chiar dacă fiecare dizabilitate necesită un mod aparte de compensare, există aspecte comune pentru toate, iar noi putem învăţa din experienţa celor care au soluţii mai bune decât ale noastre. Ce ziceţi, de exemplu, despre educaţia vocaţională?
Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.
(Anonim)
(Anonim)
Re: Workshop: Relaţia văzătorilor cu nevăzătorii
"Şi astfel mediatorul social caută şi negociază cu firmele şi instituţiile care ar putea oferi acel loc de muncă.".
Asta este extraordinar. Poate ca si ANR ar putea lua un exemplu.
Dar ma rog, intrebarea este... chiar se intampla asta?
"Alpha are rezultate foarte bune în angajarea pe piaţa liberă a persoanelor cu dizabilităţi.".
Nu ar fi rau daca s-ar da niste detalii, adica cam cati handicapati au fost angajati, cati dintre ei au fost orbi, in ce domenii s-au angajat etc.
Asta ar putea da curaj atat orbilor care cauta de lucru cat si poate... cine stie... ANR-ului care probabil ca abia asteapta sa se implice in gasirea de locuri de munca pentru orbi.
"Ce ziceţi, de exemplu, despre educaţia vocaţională?".
Eu stiam cam ce inseamna educatia vocationala, de fapt, cam ce scrie si in pagina:
http://www.imparte.ro/Cum-sa-donezi-int ... l-124.html
Adica:
"Invatamantul vocational este, conform ISCED (International Standard Classification of Education), acel tip de educatie ce are ca scop dobandirea de aptitudini
practice si know how-ul necesare pentru angajarea ulterioara in campul muncii, pentru a practica o anumita meserie sau profesie."
insa ce m-a mirat este faptul ca tot in acea pagina scrie ca "un procent de 65% dintre elevii romani urmeaza cursuri de invatamant vocational – o medie mai mare decat cea europeana, de 52%", or nu stiu daca chiar este adevarat.
Eu credeam ca in Romania principalul motiv pentru care invatamantul este de proasta calitate este acela ca nu se invata nimic practic, ci doar teorie, si inca de multe ori una inutila, in totala neconcordanta cu piata muncii.
In ultimii ani calitatea invatamantului a scazut in mod evident foarte mult, si o spun si profesorii, si angajatorii ba chiar si unii studenti si elevi.
Iar acum tocmai am citit ca in Romania se face educatie vocationala mai mult decat in alte state europene. Asa ca nu stiu prea bine la ce se refera.
Sau este cumva o fenta si prin "urmeaza cursuri" inseamna ca urmeaza cursuri de doar cateva ore intr-un an intreg, insa intr-adevar un numar mai mare de elevi decat in alte state europene?
Dupa cate stiu eu in Romania nu prea se mai face invatamant profesional chiar daca in ultimii ani ministrii invatamantului au tot spus ca ar trebui reintrodus.
Si apropos, termenul de educatie vocationala este oarecum incorect, fiindca nu este vorba despre educatie, ci doar despre instruire.
Educatia se refera conform dictionarului la dezvoltarea intelectuala, morala, sau fizica, nu la acumularea de abilitati profesionale.
Asta este extraordinar. Poate ca si ANR ar putea lua un exemplu.
Dar ma rog, intrebarea este... chiar se intampla asta?
"Alpha are rezultate foarte bune în angajarea pe piaţa liberă a persoanelor cu dizabilităţi.".
Nu ar fi rau daca s-ar da niste detalii, adica cam cati handicapati au fost angajati, cati dintre ei au fost orbi, in ce domenii s-au angajat etc.
Asta ar putea da curaj atat orbilor care cauta de lucru cat si poate... cine stie... ANR-ului care probabil ca abia asteapta sa se implice in gasirea de locuri de munca pentru orbi.
"Ce ziceţi, de exemplu, despre educaţia vocaţională?".
Eu stiam cam ce inseamna educatia vocationala, de fapt, cam ce scrie si in pagina:
http://www.imparte.ro/Cum-sa-donezi-int ... l-124.html
Adica:
"Invatamantul vocational este, conform ISCED (International Standard Classification of Education), acel tip de educatie ce are ca scop dobandirea de aptitudini
practice si know how-ul necesare pentru angajarea ulterioara in campul muncii, pentru a practica o anumita meserie sau profesie."
insa ce m-a mirat este faptul ca tot in acea pagina scrie ca "un procent de 65% dintre elevii romani urmeaza cursuri de invatamant vocational – o medie mai mare decat cea europeana, de 52%", or nu stiu daca chiar este adevarat.
Eu credeam ca in Romania principalul motiv pentru care invatamantul este de proasta calitate este acela ca nu se invata nimic practic, ci doar teorie, si inca de multe ori una inutila, in totala neconcordanta cu piata muncii.
In ultimii ani calitatea invatamantului a scazut in mod evident foarte mult, si o spun si profesorii, si angajatorii ba chiar si unii studenti si elevi.
Iar acum tocmai am citit ca in Romania se face educatie vocationala mai mult decat in alte state europene. Asa ca nu stiu prea bine la ce se refera.
Sau este cumva o fenta si prin "urmeaza cursuri" inseamna ca urmeaza cursuri de doar cateva ore intr-un an intreg, insa intr-adevar un numar mai mare de elevi decat in alte state europene?
Dupa cate stiu eu in Romania nu prea se mai face invatamant profesional chiar daca in ultimii ani ministrii invatamantului au tot spus ca ar trebui reintrodus.
Si apropos, termenul de educatie vocationala este oarecum incorect, fiindca nu este vorba despre educatie, ci doar despre instruire.
Educatia se refera conform dictionarului la dezvoltarea intelectuala, morala, sau fizica, nu la acumularea de abilitati profesionale.
Alpha e o fundaţie înfiinţată în 2002. Cu toate că şi Primăria trebuie să lefinanţeze anumite servicii, Primăria are datorii foarte mari către Alpha. Aşa că alpha îşi desfăşoară activităţile pe baza campaniilor de finanţare (gen 2%) şi a proiectelor europene de finanţare, servicii contra cost şi din comercializarea produselor din atelierele protejate. Programul de educaţie vocaţională a fost realizat dintr-un proiect POSDRU, cu o durată de 4 ani. În această perioadă au fost consiliate pentru angajare aprox. 200 de persoane. Dintre acestea 84 au fost calificate în meserii ca legători, arhivarea documentelor, curăţenie, tâmplărie, florărit şi amenajare spaţii verzi. Din cei 84, 40 sau 44 de persoane au fost angajate. Pentru calificarea celor 84 de persoane au fost create manuale "easy to read" pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale. aceste manuale au primit şi acreditarea Ministerului Educaţiei. Cei rămaşi încă fără loc de muncă sunt periodic (chiar săptămânal) chemaţi să recapituleze cele învăţate pentru a nu le uita. Alpha a asistat la angajare o persoană cu deficiente vizuale accentuate. Şi cred că vor urma şi alţii.
Efectul pozitiv este că, odată ce a fost angajată o persoană cu dizabilităţi la o firmă, acea firmă este deschisă în continuare să angajeze şi alte persoane cu dizabilităţi. De exemplu, firma care l-a angajat pe Ştefan ca programator (el şi-a ocupat locul prin concurs) angajase cu ceva timp înainte o persoană surdă la curăţenie, consiliată de Alpha. Această firmă care l-a angajat pe Ştefan a cumpărat pentru el şi Jaws-ul cu licenţă care costă cam 1000 de dolari. Îmi pun întrebarea: Câţi angajatori ar fi dispuşi să investească atâta pentru un angajat nevăzător?
Efectul pozitiv este că, odată ce a fost angajată o persoană cu dizabilităţi la o firmă, acea firmă este deschisă în continuare să angajeze şi alte persoane cu dizabilităţi. De exemplu, firma care l-a angajat pe Ştefan ca programator (el şi-a ocupat locul prin concurs) angajase cu ceva timp înainte o persoană surdă la curăţenie, consiliată de Alpha. Această firmă care l-a angajat pe Ştefan a cumpărat pentru el şi Jaws-ul cu licenţă care costă cam 1000 de dolari. Îmi pun întrebarea: Câţi angajatori ar fi dispuşi să investească atâta pentru un angajat nevăzător?
Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.
(Anonim)
(Anonim)
Ai dreptate, cum in general handicapatii care sunt interesati sa isi gaseasca un loc de munca sunt fideli si au grija sa isi faca bine treaba, daca o firma angajeaza un handicapat exista sanse sa mai angajeze si altii daca au fost multumiti de primul.
Exista si exemple contrare, fiindca am auzit si de firme care au incercat sa angajeze handicapati dar nu au putut colabora prea bine. Si din cate imi aduc aminte, desi a trecut multa vreme de atunci, nu era vorba despre niste rechini ca BRD sau alte banci si firme super mari care au o adevarata campanie de a demonstra ca vor sa angajeze handicapati, dar ca niciun handicapat nu este suficient de bun pentru a colabora cu ei.
Eu cred ca ce conteaza cel mai mult este ca handicapatii sa aiba oportunitatea de a intalni cat mai multi patroni si sefi de firme, fiindca oricat de bine pregatit ar fi un handicapat, daca potentialii angajatori nu sunt oameni de treaba si nici nu vor sa aiba de a face cu handicapati, atunci sigur nu il vor angaja, dar prin comunicare cu ei lucrurile se pot schimba in timp.
Intr-adevar, exista putine firme care ar investi atat de mult in unelte de lucru pentru un nevazator. Si firma care a angajat-o pe Voica in Cluj ca programator i-a cumparat o licenta de Jaws, dar s-ar putea ca acestea sa fie singurele exemple de acest fel.
Nu exista multi angajatori care sa isi puna problema ca investitia in unelte mai bune de lucru pentru angajatii lor le-ar putea aduce de fapt beneficii fiindca ei ar putea lucra mai eficient, chiar daca este vorba despre un cititor de ecran bun sau chiar de doua monitoare pentru computer in caz ca ele ar fi utile.
Stim cu totii ca societatea ne discrimineaza fiindca nu ne cunoaste, dar practic exista putine oportunitati de a face ca ea sa ne cunoasca, caci este dificil pentru un orb sa initieze intalniri cu patroni de firme pentru a le putea demonstra ca ar fi potrivit ca angajat.
Pentru o asociatie care ar avea printre scopuri si gasirea de locuri de munca pentru handicapati, o idee buna ar fi sa gandeasca diverse proiecte prin care patronii pot ajunge in contact cu handicapatii si sa poata vedea ce pot ei face in diverse domenii profesionale legate de domeniul lor, fara ca la inceput ei sa aiba vreo obligatie.
Exista si exemple contrare, fiindca am auzit si de firme care au incercat sa angajeze handicapati dar nu au putut colabora prea bine. Si din cate imi aduc aminte, desi a trecut multa vreme de atunci, nu era vorba despre niste rechini ca BRD sau alte banci si firme super mari care au o adevarata campanie de a demonstra ca vor sa angajeze handicapati, dar ca niciun handicapat nu este suficient de bun pentru a colabora cu ei.
Eu cred ca ce conteaza cel mai mult este ca handicapatii sa aiba oportunitatea de a intalni cat mai multi patroni si sefi de firme, fiindca oricat de bine pregatit ar fi un handicapat, daca potentialii angajatori nu sunt oameni de treaba si nici nu vor sa aiba de a face cu handicapati, atunci sigur nu il vor angaja, dar prin comunicare cu ei lucrurile se pot schimba in timp.
Intr-adevar, exista putine firme care ar investi atat de mult in unelte de lucru pentru un nevazator. Si firma care a angajat-o pe Voica in Cluj ca programator i-a cumparat o licenta de Jaws, dar s-ar putea ca acestea sa fie singurele exemple de acest fel.
Nu exista multi angajatori care sa isi puna problema ca investitia in unelte mai bune de lucru pentru angajatii lor le-ar putea aduce de fapt beneficii fiindca ei ar putea lucra mai eficient, chiar daca este vorba despre un cititor de ecran bun sau chiar de doua monitoare pentru computer in caz ca ele ar fi utile.
Stim cu totii ca societatea ne discrimineaza fiindca nu ne cunoaste, dar practic exista putine oportunitati de a face ca ea sa ne cunoasca, caci este dificil pentru un orb sa initieze intalniri cu patroni de firme pentru a le putea demonstra ca ar fi potrivit ca angajat.
Pentru o asociatie care ar avea printre scopuri si gasirea de locuri de munca pentru handicapati, o idee buna ar fi sa gandeasca diverse proiecte prin care patronii pot ajunge in contact cu handicapatii si sa poata vedea ce pot ei face in diverse domenii profesionale legate de domeniul lor, fara ca la inceput ei sa aiba vreo obligatie.
-
- Colonel
- Mesaje: 1511
- Membru din: 16 Ian 2007, 23:15
- Localitate: Bucuresti
- Contact:
Cu Anjo se fac 3 firme care au investit în licențe de JAWS Professional pentru angajatul nevăzător. Probabil, cu angajatorul tău sunt 4. E un început.IonPop scrie:Si firma care a angajat-o pe Voica in Cluj ca programator i-a cumparat o licenta de Jaws, dar s-ar putea ca acestea sa fie singurele exemple de acest fel.
Andreea - Elena Neagu
Designer www.pontes.ro
Anjo.ro - Magazin virtual de produse pentru nevăzători
Şcoala pentru toţi - site dedicat elevilor nevăzători
Designer www.pontes.ro
Anjo.ro - Magazin virtual de produse pentru nevăzători
Şcoala pentru toţi - site dedicat elevilor nevăzători
Aa, scuze ca am uitat de Anjo.
Daca stam si numaram cum numara Ghita Pristanda steagurile, mai putem gasi angajatori care au cumparat Jaws la CNATA si poate si prin alte institutii.
Este intr-adevar un inceput, si cu viteza asta nu ne trebuie decat vreo suta doua de ani si ii ajungem din urma pe unguri.
Daca stam si numaram cum numara Ghita Pristanda steagurile, mai putem gasi angajatori care au cumparat Jaws la CNATA si poate si prin alte institutii.
Este intr-adevar un inceput, si cu viteza asta nu ne trebuie decat vreo suta doua de ani si ii ajungem din urma pe unguri.
Da, n-ar fi rău să numărăm steagurile (firmele care au angajat nevăzători), nevăzătorii angajaţi şi să raportăm numărul firmelor angajatoare la totalitatea angajatorilor care. conform legii ar trebui să angajeze persoane cu dizabilităţi, precum şi numărul nevăzătorilor angajaţi, raportat la numărul nevăzătorilor activi şi la numărul populaţiei active să vedem ce opţinem.
Eu consider că problematica deficienţilor de vedere e insuficient cunoscută şi din cauza unei prea mari auto izolări.
Eu consider că problematica deficienţilor de vedere e insuficient cunoscută şi din cauza unei prea mari auto izolări.
Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.
(Anonim)
(Anonim)
Sigur, autoizolarea este una dintre problemele pentru care societatea nu este obisnuita cu orbii, insa adevarul este ca este un cerc vicios, caci orbii nu prea au motive sa iasa in societate daca nu au un loc de munca unde sa aiba colegi fara probleme vizuale.
Si mai este si problema financiara, fiindca fara un loc de munca, si veniturile disponibile pentru a fi cheltuite pentru iesirea in societate sunt mai mici.
Eu nu sunt insa absolut deloc de acord ca acest contact cu societatea poate fi facut oricum si el va da rezultate, iar orbii vor incepe sa fie recunoscuti pentru calitatile pe care le pot avea doar daca ceilalti ii vad.
Daca orbii incep sa mearga mai des prin baruri si terase, sau daca viziteaza bibliotecile sau teatrele, nu vor putea crea o legatura suficient de stransa cu ceilalti pentru ca cei fara probleme sa poata vedea cate stie si cate pot face acei orbi. Cel mult vor sti ca orbii pot sta si ei la o masa la o terasa si ii vor primi cel mult cu mila, dar asta nu ii va face sa aiba incredere in ei si sa ii angajeze. Plus ca vor fi vazuti oricum de un numar mic de persoane, dintre care majoritatea probabil nici nu ii va observa, mai ales daca au un insotitor.
Vazand cam care este situatia prin alte tari, banuiesc ca si in Romania in viitor ar trebui sa fie ca acolo daca lucrurile evolueaza intr-o directie buna, insa nici in alte tari civilizate firmele nu se inghesuie sa angajeze orbi sau handicapati in general.
Majoritatea orbilor care lucreaza sunt angajati intr-o institutie de stat sau care este finantata din fonduri publice.
La noi problema principala nu este ca firmele nu angajeaza orbi si ca incearca sa ocoleasca legea 448, din moment ce acea lege este incalcata in primul si in primul rand de institutiile publice, care si ele trebuie sa respecte aceeasi lege daca au peste 50 de angajati.
Cate institutii publice din Romania care au peste 50 de angajati au angajat oare orbi in ultimii 5 ani?
In cazul institutiilor publice este strict dovada de rea credinta si discrminare, fiindca ele nu isi diminueaza profitul daca cheltuiesc in plus cu angajarea unor handicapati, iar firmele vad si ele asta si nu au motive ca ele sa faca pe fraierii si sa respecte o lege pe care statul nu o respecta.
Statul ar trebui in primul rand sa fie un exemplu, fiindca are si puterea financiara, si legislativa si executiva cea mai mare din tara. Dar totusi este un exemplu negativ.
Iar orbii si alti handicapati nu pot lupta singuri cu statul. Asociatiile care teoretic ar trebui sa ii reprezinte sunt finantate tocmai de catre stat, asa ca aceste asociatii nu prea pot comenta, fiindca risca sa li se taie fondurile.
Handicapatii sunt in general prea saraci ca sa sustina doar din fonduri proprii asociatiile care sa lupte pentru drepturile lor, iar societatea din Romania este prea putin civilizata ca sa recunoasca drepturile unora care nu sunt ca majoritatea, indiferent ca este vorba despre handicapati, homosexuali, tigani sau alte natii si prea saraca ca sa accepte alocarea de fonduri pentru diverse categorii defavorizate cand o mare parte din populatie chiar daca este constituita din oameni cat se poate de valizi, este de asemenea cat se poate de defavorizata.
Si nu trebuie nici sa uitam cat de mare este numarul potentialilor angajati orbi. Este in interesul nostru sa promovam ca zeci de mii de orbi nu au un loc de munca, dar de fapt nu este chiar asa. Cea mai mare parte a asa zisilor nevazatori din Romania este formata din batrani care si-au pierdut acuitatea vizuala datorita varstei.
Ei nu au nevoie nici de locuri de munca, nici de accesibilizarea accesului la informatii, iar daca statul plateste niste bani drept alocatie pentru handicap, este excelent si nu au nici un motiv sa comenteze ca ar vrea sa fie altfel.
Apoi mai exista foarte multe cazuri de nevazatori falsi. In urma cu 10 ani se spunea ca in Romania sunt cam 80000 de nevazatori, iar acum ca sunt peste o suta de mii, ceea este cam ciudat.
Iar dintre orbii mai tineri care ar putea intr-adevar munci si pe care vederea nu ii ajuta intr-adevar pentru a avea un loc de munca cat de cat normal, probabil aproximativ jumatate locuiesc la tara, fiindca aproximativ jumatate dintre romani locuiesc la tara, iar acolo probabil ca cele mai multe persoane nu au unn loc de munca chiar daca sunt vazatoare, si traiesc din munca in agricultura.
Si mai este si problema financiara, fiindca fara un loc de munca, si veniturile disponibile pentru a fi cheltuite pentru iesirea in societate sunt mai mici.
Eu nu sunt insa absolut deloc de acord ca acest contact cu societatea poate fi facut oricum si el va da rezultate, iar orbii vor incepe sa fie recunoscuti pentru calitatile pe care le pot avea doar daca ceilalti ii vad.
Daca orbii incep sa mearga mai des prin baruri si terase, sau daca viziteaza bibliotecile sau teatrele, nu vor putea crea o legatura suficient de stransa cu ceilalti pentru ca cei fara probleme sa poata vedea cate stie si cate pot face acei orbi. Cel mult vor sti ca orbii pot sta si ei la o masa la o terasa si ii vor primi cel mult cu mila, dar asta nu ii va face sa aiba incredere in ei si sa ii angajeze. Plus ca vor fi vazuti oricum de un numar mic de persoane, dintre care majoritatea probabil nici nu ii va observa, mai ales daca au un insotitor.
Vazand cam care este situatia prin alte tari, banuiesc ca si in Romania in viitor ar trebui sa fie ca acolo daca lucrurile evolueaza intr-o directie buna, insa nici in alte tari civilizate firmele nu se inghesuie sa angajeze orbi sau handicapati in general.
Majoritatea orbilor care lucreaza sunt angajati intr-o institutie de stat sau care este finantata din fonduri publice.
La noi problema principala nu este ca firmele nu angajeaza orbi si ca incearca sa ocoleasca legea 448, din moment ce acea lege este incalcata in primul si in primul rand de institutiile publice, care si ele trebuie sa respecte aceeasi lege daca au peste 50 de angajati.
Cate institutii publice din Romania care au peste 50 de angajati au angajat oare orbi in ultimii 5 ani?
In cazul institutiilor publice este strict dovada de rea credinta si discrminare, fiindca ele nu isi diminueaza profitul daca cheltuiesc in plus cu angajarea unor handicapati, iar firmele vad si ele asta si nu au motive ca ele sa faca pe fraierii si sa respecte o lege pe care statul nu o respecta.
Statul ar trebui in primul rand sa fie un exemplu, fiindca are si puterea financiara, si legislativa si executiva cea mai mare din tara. Dar totusi este un exemplu negativ.
Iar orbii si alti handicapati nu pot lupta singuri cu statul. Asociatiile care teoretic ar trebui sa ii reprezinte sunt finantate tocmai de catre stat, asa ca aceste asociatii nu prea pot comenta, fiindca risca sa li se taie fondurile.
Handicapatii sunt in general prea saraci ca sa sustina doar din fonduri proprii asociatiile care sa lupte pentru drepturile lor, iar societatea din Romania este prea putin civilizata ca sa recunoasca drepturile unora care nu sunt ca majoritatea, indiferent ca este vorba despre handicapati, homosexuali, tigani sau alte natii si prea saraca ca sa accepte alocarea de fonduri pentru diverse categorii defavorizate cand o mare parte din populatie chiar daca este constituita din oameni cat se poate de valizi, este de asemenea cat se poate de defavorizata.
Si nu trebuie nici sa uitam cat de mare este numarul potentialilor angajati orbi. Este in interesul nostru sa promovam ca zeci de mii de orbi nu au un loc de munca, dar de fapt nu este chiar asa. Cea mai mare parte a asa zisilor nevazatori din Romania este formata din batrani care si-au pierdut acuitatea vizuala datorita varstei.
Ei nu au nevoie nici de locuri de munca, nici de accesibilizarea accesului la informatii, iar daca statul plateste niste bani drept alocatie pentru handicap, este excelent si nu au nici un motiv sa comenteze ca ar vrea sa fie altfel.
Apoi mai exista foarte multe cazuri de nevazatori falsi. In urma cu 10 ani se spunea ca in Romania sunt cam 80000 de nevazatori, iar acum ca sunt peste o suta de mii, ceea este cam ciudat.
Iar dintre orbii mai tineri care ar putea intr-adevar munci si pe care vederea nu ii ajuta intr-adevar pentru a avea un loc de munca cat de cat normal, probabil aproximativ jumatate locuiesc la tara, fiindca aproximativ jumatate dintre romani locuiesc la tara, iar acolo probabil ca cele mai multe persoane nu au unn loc de munca chiar daca sunt vazatoare, si traiesc din munca in agricultura.
Sunt lucruri pe care şi orbii le pot face în societate, lucruri care nu costă prea mult. De exemplu, şi un nevăzător poate să joace şah, cărţi, Remmy, în parc cu un vecin văzător. Într-adevăr, îl costă achiziţionarea jocurilor. dar jucând la început cu un prieten în parc îşi face încă doi, trei prieteni. Şi aşa cei din jur (chiar dacă la început îl vor privi curioşi) vor înţelege că, chiar dacă nu vede, poate să joace cu ei jocuri de societate, deci nu le e inferior. Astfel văzătorii vor înţelege că şi noi putem face ceea ce fac ei, dar într-un mod diferit.
Da, contactul cu societatea nu poate fi făcut chiar oricum. În primul rând noi trebuie să scăpăm de complexele şi frustrările cauzate de lipsa vederii, apelând la ajutorul specialiştilor cum e Cristi Nica şi Oana Pintea care voluntar îi consiliază pe nevăzători. Şi, nu în ultimul rând, noi trebuie să îi informăm pe văzători cum pot să ne ajute.
În privinţa angajatorilor, (indiferent că sunt privaţi sau de stat) eu consider că nu sunt informaţi despre abilităţile de muncă ale unui nevăzător. De aici rezultă importanţa mediatorului social care îi spune angajatorului "tu ai postul ăsta, ai putea să-l angajezi pe X care, deşi nu vede, poate să facă asta şi asta, dar nu poate să facă asta. aşa că lucrul pe care el nu poate să-l facă, lasă-l pe altcineva să-l îndeplinească. în schimb dă-i nevăzătorului în plus ce poate el face." Fundaţia Alpha Transilvana a mediat angajarea unor persoane cu dizabilităţi atât în mediul privat, cât şi la stat (Direcţia Financiară Mures şi cred că şi la CNAS). Alpha a mediat şi angajarea unor persoane slab văzătoare, dar şi nevăzătorii pot beneficia de serviciile lor. Curaj!
Da, contactul cu societatea nu poate fi făcut chiar oricum. În primul rând noi trebuie să scăpăm de complexele şi frustrările cauzate de lipsa vederii, apelând la ajutorul specialiştilor cum e Cristi Nica şi Oana Pintea care voluntar îi consiliază pe nevăzători. Şi, nu în ultimul rând, noi trebuie să îi informăm pe văzători cum pot să ne ajute.
În privinţa angajatorilor, (indiferent că sunt privaţi sau de stat) eu consider că nu sunt informaţi despre abilităţile de muncă ale unui nevăzător. De aici rezultă importanţa mediatorului social care îi spune angajatorului "tu ai postul ăsta, ai putea să-l angajezi pe X care, deşi nu vede, poate să facă asta şi asta, dar nu poate să facă asta. aşa că lucrul pe care el nu poate să-l facă, lasă-l pe altcineva să-l îndeplinească. în schimb dă-i nevăzătorului în plus ce poate el face." Fundaţia Alpha Transilvana a mediat angajarea unor persoane cu dizabilităţi atât în mediul privat, cât şi la stat (Direcţia Financiară Mures şi cred că şi la CNAS). Alpha a mediat şi angajarea unor persoane slab văzătoare, dar şi nevăzătorii pot beneficia de serviciile lor. Curaj!
Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.
(Anonim)
(Anonim)
Imi place foarte mult chestia asta cu medierea. Cred ca pentru orice persoana cu dizabilitati, partea cea mai dificila in cautarea unui job este aceea cand trebuie sa spuna ca are o dizabilitate. Eu personal nu stiu niciodata daca e mai bine sa pun acest lucru in scrisoarea de motivare sau sa astept pana ma convoaca la interviu si sa le spun inainte de a ma prezenta, sau sa merg acolo si sa-i las sa descopere singuri. Daca spui in scrisoarea de motivare sunt sanse sa nu-ti raspunda, chiar daca in unele tari, ca Belgia de pilda, poti sa prezinti acest lucru ca pe un avantaj pentru angajator, in sensul ca le poti spune ca beneficiezi de un suport material din partea statului.
Daca lasi pana in momentul cand iti comunica ca esti invitat la interviu, ar putea deveni suspiciosi, reticenti etc..
Daca e sa mergi la interviu si sa-i iei prin surprindere, ar putea fi o reactie cam greu de digerat de catre persoana cu handicap. Personal trebuie sa recunosc ca ma tem de reactile adverse pe care le-ar putea declansa deficienta mea...
Asadar consider ca existenta unor mediatori e un lucru foarte bun. Ei pot vorbi liber cu angajatorul, iar angajatorul nu va avea retineri sa puna toate intrebarile pe care le crede de cuviinta, fara sa raneasca pe cineva.
Carmen
Daca lasi pana in momentul cand iti comunica ca esti invitat la interviu, ar putea deveni suspiciosi, reticenti etc..
Daca e sa mergi la interviu si sa-i iei prin surprindere, ar putea fi o reactie cam greu de digerat de catre persoana cu handicap. Personal trebuie sa recunosc ca ma tem de reactile adverse pe care le-ar putea declansa deficienta mea...
Asadar consider ca existenta unor mediatori e un lucru foarte bun. Ei pot vorbi liber cu angajatorul, iar angajatorul nu va avea retineri sa puna toate intrebarile pe care le crede de cuviinta, fara sa raneasca pe cineva.
Carmen
Revin cu un alt mesaj, deoarece mi-ar face placere sa va povestesc experienta mea in cadrul evenimentului "Invata si da mai departe", organizat de Agentia Nationala.
In cadrul acestui eveniment au fost prezentate de catre lucratorii de tineret din diverse ONG-uri din Romania metode de lucru non-formale. Eu am propus o sedinta de sensibilizare vis-a-vis de deficienta de vedere. Am prezentat acest atelier de doua ori, cu doua grupuri diferite de participanti.
Primul grup a fost mai putin numeros, aproximativ 5-6 persoane, printre care si o persoana cu deficiente de vedere, care era fondatorul unui ONG in Cluj. Din grup mai facea parte o profesoara, un inspector scolar si nu mai retin exact cine. In realizarea atelierului am fost ajutata de catre un formator TIA, care s-a oferit ca voluntar si care m-a ajutat foarte mult.
Cel de al doilea grup a fost compus din aproximativ 12-13 persoane, profesori, lucratori de tineret etc.., la care s-a adaugat si o ziarista care fotografia evenimentul.
Am inceput ateloierul prin prezentarea unor modalitati de interactiune cu nevazatorii, incercand sa nu vorbesc prea mult si sa arat mai multe situatii concrete. Astfel, am simulat cateva scene care s-ar putea produce in realitate, am aratat cum trebuie ghidat un nevazator oferindu-i bratul, cum nu trebuie ghidat (impins de la spate sau tras in urma ghidului etc.). Mi-a facut o reala placere sa joc impreuna cu voluntara mea si cu o persoana din grupul de participanti o sceneta in care eu eram nevazatorul care merge la ghiseu insotit de catre unul din participanti si se adreseaza functionarului pentru a-l ruga sa-i elibereze o adeverinta. Voluntarul/functionarul se intorcea catre insotitor si-i vorbea ca si cand eu nu eram acolo, iar insotitorul, pierdut se intorcea catre mine, apoi eu repetam cererea mea, iar functionarul continua sa se adreseze insotitorului, ca doar eu eram un biet orb care nu intelege mare lucru. Cand am facut aceasta reprezentatie a doua oara a iesit asa de bine si de natural, ca-mi pare rau ca nu am inregistrat-o. Le-am explicat celor prezenti ca acest lucru se intampla in peste 50% din cazurile in care mergem intr-o institutie publica.
Au fost si alte exemple, dupa care participantii au fost legati si au fost lasati sa exploreze mediul inconjurator cu bastonul alb. Toti au fost surprinsi de cat de diferita li se parea realitatea inconjuratoare in momentul in care incepeau sa se deplaseze fara a vedea. Unora le-a fost frica sa incerce, altii nu mai voiau sa se opreasca, dar in general toata lumea a fost impresionata si marcata de experienta. Dupa aceea le-am aratat cateva obiecte adaptate care inlesnesc viata nevazatorilor. Au fost impresionati de cititorul de card cu voce pe care-l utilizez pentru tranzactiile bancare pe internet, dar toti au fost dezamagiti cand le-am spus ca nu exista asa ceva in romania.
Le-am impartit si ghiduletul de interactiune cu nevazatorii realizat de Pontes si cele aproximativ 50 de exemplare pe care le-am avut au fost impartite foarte repede, dupa care lumea a inceput sa si le imprumute unii altora pentru a-l citi.
Intr-unul din grupuri era o doamna invatatoare care a spus ca initial cand a auzit ca va participa la prezentarea unei metode de lucru cu nevazatorii, s-a gandit ca asta nu are nici o legatura cu ea, dar ulterior a spus ca isi da seama ca ar putea avea ocazia sa aiba elevi nevazatori si ca se simte mai pregatita sa interactioneze cu acestia. Au fost si invatatoare care au spus ca au elevi in scaun rulant in scolile lor, ceea ce m-a surprins placut, mai ales ca mi-au spus ca pentru ei au fost prevazute clase la parterul scolii, astfel incat sa poata intra si iesi neingradit din cladire.
Imi pare rau ca nu am scris mai multe imediat dupa eveniment, caci m-am intors de acolo cu un bagaj foarte bogat de impresii pozitive. Ma bucur ca tu, Rodica, faci acest gen de prezentari in Mures si sper ca incurand vom incepe sa le facem si in Cluj in colaborare cu cei de la Centrul de Voluntariat.
Carmen
In cadrul acestui eveniment au fost prezentate de catre lucratorii de tineret din diverse ONG-uri din Romania metode de lucru non-formale. Eu am propus o sedinta de sensibilizare vis-a-vis de deficienta de vedere. Am prezentat acest atelier de doua ori, cu doua grupuri diferite de participanti.
Primul grup a fost mai putin numeros, aproximativ 5-6 persoane, printre care si o persoana cu deficiente de vedere, care era fondatorul unui ONG in Cluj. Din grup mai facea parte o profesoara, un inspector scolar si nu mai retin exact cine. In realizarea atelierului am fost ajutata de catre un formator TIA, care s-a oferit ca voluntar si care m-a ajutat foarte mult.
Cel de al doilea grup a fost compus din aproximativ 12-13 persoane, profesori, lucratori de tineret etc.., la care s-a adaugat si o ziarista care fotografia evenimentul.
Am inceput ateloierul prin prezentarea unor modalitati de interactiune cu nevazatorii, incercand sa nu vorbesc prea mult si sa arat mai multe situatii concrete. Astfel, am simulat cateva scene care s-ar putea produce in realitate, am aratat cum trebuie ghidat un nevazator oferindu-i bratul, cum nu trebuie ghidat (impins de la spate sau tras in urma ghidului etc.). Mi-a facut o reala placere sa joc impreuna cu voluntara mea si cu o persoana din grupul de participanti o sceneta in care eu eram nevazatorul care merge la ghiseu insotit de catre unul din participanti si se adreseaza functionarului pentru a-l ruga sa-i elibereze o adeverinta. Voluntarul/functionarul se intorcea catre insotitor si-i vorbea ca si cand eu nu eram acolo, iar insotitorul, pierdut se intorcea catre mine, apoi eu repetam cererea mea, iar functionarul continua sa se adreseze insotitorului, ca doar eu eram un biet orb care nu intelege mare lucru. Cand am facut aceasta reprezentatie a doua oara a iesit asa de bine si de natural, ca-mi pare rau ca nu am inregistrat-o. Le-am explicat celor prezenti ca acest lucru se intampla in peste 50% din cazurile in care mergem intr-o institutie publica.
Au fost si alte exemple, dupa care participantii au fost legati si au fost lasati sa exploreze mediul inconjurator cu bastonul alb. Toti au fost surprinsi de cat de diferita li se parea realitatea inconjuratoare in momentul in care incepeau sa se deplaseze fara a vedea. Unora le-a fost frica sa incerce, altii nu mai voiau sa se opreasca, dar in general toata lumea a fost impresionata si marcata de experienta. Dupa aceea le-am aratat cateva obiecte adaptate care inlesnesc viata nevazatorilor. Au fost impresionati de cititorul de card cu voce pe care-l utilizez pentru tranzactiile bancare pe internet, dar toti au fost dezamagiti cand le-am spus ca nu exista asa ceva in romania.
Le-am impartit si ghiduletul de interactiune cu nevazatorii realizat de Pontes si cele aproximativ 50 de exemplare pe care le-am avut au fost impartite foarte repede, dupa care lumea a inceput sa si le imprumute unii altora pentru a-l citi.
Intr-unul din grupuri era o doamna invatatoare care a spus ca initial cand a auzit ca va participa la prezentarea unei metode de lucru cu nevazatorii, s-a gandit ca asta nu are nici o legatura cu ea, dar ulterior a spus ca isi da seama ca ar putea avea ocazia sa aiba elevi nevazatori si ca se simte mai pregatita sa interactioneze cu acestia. Au fost si invatatoare care au spus ca au elevi in scaun rulant in scolile lor, ceea ce m-a surprins placut, mai ales ca mi-au spus ca pentru ei au fost prevazute clase la parterul scolii, astfel incat sa poata intra si iesi neingradit din cladire.
Imi pare rau ca nu am scris mai multe imediat dupa eveniment, caci m-am intors de acolo cu un bagaj foarte bogat de impresii pozitive. Ma bucur ca tu, Rodica, faci acest gen de prezentari in Mures si sper ca incurand vom incepe sa le facem si in Cluj in colaborare cu cei de la Centrul de Voluntariat.
Carmen
Pai da, doar ca orbii ar fi acceptati ca stiu sa joace carti si ar putea fi acceptati probabil destul de usor in societatea jucatorilor de popa prostu de prin parcuri, insa este mica probabilitatea ca asta ii va ajuta pe orbi si sa isi gaseasca un loc de munca, si aceasta este principala problema.
Sigur ca da, angajatorii nu sunt informati deloc despre abilitatile si cunostintele si posibilitatile orbilor. Este drept ca multi dintre ei nici nu vor sa fie informati, insa asta este acum ca Romania este o tara ceva mai putin civilizata, cand nu este in general o mare mandrie ca ai angajat handicapati, ci chiar iti poate strica imaginea datorita modului in care sunt vazuti ei de societate.
Dar in viitor, daca mai multe firme care in mod evident sunt de calitate buna si care sunt cunoscute de public ca fiind firme ca lumea vor angaja handicapati, vor vedea si altii ca daca o firma a angajat un handicapat nu a facut-o doar fiindca nu si-a permis sa angajeze ceva mai bun, si in viitor lumea se va obisnui sa intalneasca si angajati handicapati pe la diverse firme cu care colaboreaza.
Doar ca va urma o perioada foarte lunga si dificila din acest punct de vedere, fiindca in afara de meseria traditionala de masor, daca excludem meseriile de profesor in liceele de orbi sau in domeniul cartonajului cu care publicul nu prea are de a face, exista totusi un numar extrem de mic de orbi care lucreaza intr-o firma, asa ca daca asta este situatia acum la un sfert de secol dupa lovitura de stat din 89, deci nu s-a schimbat mare lucru in bine in atat de mult timp, probabil ca va trebui sa dureze foarte mult pana cand se va face o schimbare notabila.
handicapa
Acel mediator despre care spuneai este exact ceea ce le lipseste handicapatilor in Romania. Si daca exista un exemplar doua printr-un oras doua din tara asta nu inseamna mare lucru. Cu multa vreme in urma eu imi imaginam ca treaba asta de mediere ar trebui facuta exact de asociatiile care pretind ca ii reprezinta pe handicapati, insa m-am lamurit ca nu e cazul...
Ele cred ca ar fi cele mai in masura sa contacteze firme, sa le informeze cu privire la beneficiile acordate de legislatie, sa abordeze politicieni care i-ar putea ajuta promovand legi care sa chiar incurajeze firmele sa angajeze handicapati, sa plateasca chiar specialisti in acest domeniu atat din randurile handicapatilor daca exista cat si persoane fara handicap etc.
Si orbilor le mai lipseste ceva pe langa mediere, si anume o pregatire profesionala competitiva. Da, ma rog, la ce scoala se face acum, majoritatii romanilor ii lipseste asa ceva, dar cei fara probleme mari de sanatate se descurca, mai cu o pila, mai cu un job in strainatate, pe cand pentru orbi este ceva mai greu.
Intr-adevar Carmen, este o problema foarte dificila. Daca ii spui angajatorului ca esti orb, exista doua sanse, si anume ori nu iti raspunde iar daca suni ca sa intrebi ti se spune ca postul s-a ocupat sau alte pretexte, ori esti invitat(a) la interviu doar fiindca potentialii angajatori sunt curiosi sa afle ce pot face orbii astia de care au auzit ei ca pot face totusi atatea lucruri, informandu-te totodata ca trebuie sa faci niste lucruri inaccesibile in mod evident.
Mai rar se afla angajatori care vor sa angajeze orbi si care se gandesc ca se vor gasi sigur ceva treburi accesibile care sa poata fi facute si de un orb.
Avantajul existentei unor birouri care sa faca o astfel de mediere dar pe scara larga ar fi acela ca firmele ar fi mult mai bine informate ca exista handicapati care poti fi angajati, dar ca pentru acei handicapati garanteaza cumva cineva, si nu se vor trezi ca au angajat un orb care a inceput sa ii muste sau sa le faca cine stie ce colegilor lor. Sa stiti ca majoritatea nu este chiar convinsa ca orbii nu musca.
"formator TIA"? Ce inseamna TIA?
Tehnica de Initiere in Aruncatul cu privirea?
Da, ma gandeam eu ca poate pe la noi nu exista... Ce face acel cititor de card cu voce? Este vorba de un token pentru internet banking cu voce? Sau altceva?
Să facă guvernul... Să facă ANR-ul... Haideţi să nu ne mai facem noi iluzii. E drept. cu o floare sau două nu se face primăvară, dar. ce-ar fi, dacă fiecare dintre noi ar încerca să facă câte ceva pentru binele nevăzătorilor?... Şi ce-ar putea fiecare să facă, este să încerce să îmbunătăţească starea de lucruri neplăcută cu care se confruntă cel mai frecvent. Chiar dacă în localitatea X nu este o O.N.G care să-i reprezinte pe nevăzători, pot exista alte O.N.G.-uri care se ocupă de alte persoane cu dizabilităţi; iar nevăzătorul se adresează acelei organizaţii, expunându-şi problema şi chiar soluţia pe care el o consideră corectă şi le solicită sprijinul în aplicarea ei.
În privinţa locurilor de muncă, eu consider că tot educaţia vocaţională este soluţia. Adică, nevăzătorul este CORECT evaluat şi în funcţie de capacităţile lui îl pregăteşti pentru o muncă pe care poate să o desfăşoare la el în localitate.
De exemplu, orice "orb butuc", chiar fără liceu poate să înfileteze nişte piuliţe pe şuruburi. Treaba asta o face o persoană cu deficienţe mintale angajată de Alpha la o fabrică din Reghin (dacă-mi amintesc eu bine).
Oare câtţi orbi bucătari sunt angajaţi în România?... La Conferinţă. un domn din Olanda. ne vorbea despre bucătarul lor orb. Astfel de exemple se găsesc şi în Italia. Sau ce ziceţi de un orb care să spele vasele la o cantină sau restaurant, căci nu chiar orice poate fi spălat cu maşina de vase.
Deci, haideţi mai degrabă să facem o listă cu toate activităţile pe care ar putea să le facă deficienţii de vedere în cât mai diverse firme, căci cu meseriile e mai greu.
În privinţa locurilor de muncă, eu consider că tot educaţia vocaţională este soluţia. Adică, nevăzătorul este CORECT evaluat şi în funcţie de capacităţile lui îl pregăteşti pentru o muncă pe care poate să o desfăşoare la el în localitate.
De exemplu, orice "orb butuc", chiar fără liceu poate să înfileteze nişte piuliţe pe şuruburi. Treaba asta o face o persoană cu deficienţe mintale angajată de Alpha la o fabrică din Reghin (dacă-mi amintesc eu bine).
Oare câtţi orbi bucătari sunt angajaţi în România?... La Conferinţă. un domn din Olanda. ne vorbea despre bucătarul lor orb. Astfel de exemple se găsesc şi în Italia. Sau ce ziceţi de un orb care să spele vasele la o cantină sau restaurant, căci nu chiar orice poate fi spălat cu maşina de vase.
Deci, haideţi mai degrabă să facem o listă cu toate activităţile pe care ar putea să le facă deficienţii de vedere în cât mai diverse firme, căci cu meseriile e mai greu.
Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.
(Anonim)
(Anonim)
- Manu
- General de divizie
- Mesaje: 4120
- Membru din: 02 Feb 2007, 01:15
- Localitate: Cluj-Napoca
- Contact:
In Cluj lucreaza doua persoane cu deficiente de vedere la o fabrica de suruburi, o fata care mai vede cat de cat, dar nu sa citeasca, si un baiat care nu vede decat chiar sa se fereasca de obstacole.
Trebuie sa puna in cate o cutie un anumit numar de suruburi, sa lipeasca cutiute, tot felul de chestii din astea. Lucreaza in sectie cu ceilalti, fara prea multe diferentieri.
Am mentionat lucrul acesta ca pe o curiozitate, mi-am amintit când am auzit cuvântul "suruburi" in mesajul Rodicai.
Munci din astea ar putea fi facute si de nevazatori, daca ar fi doar sa iei cate 6 suruburi dintr-o galeata si sa le bagi intr-o cutiuta, cred ca poti deveni la fel de rapid ca un vazator normal.
Trebuie sa puna in cate o cutie un anumit numar de suruburi, sa lipeasca cutiute, tot felul de chestii din astea. Lucreaza in sectie cu ceilalti, fara prea multe diferentieri.
Am mentionat lucrul acesta ca pe o curiozitate, mi-am amintit când am auzit cuvântul "suruburi" in mesajul Rodicai.
Munci din astea ar putea fi facute si de nevazatori, daca ar fi doar sa iei cate 6 suruburi dintr-o galeata si sa le bagi intr-o cutiuta, cred ca poti deveni la fel de rapid ca un vazator normal.
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum...
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
Eu fac cat pot ca sa ii fac pe vazatori sa ii considere si pe orbi la fel de normali ca pe ceilalti.
Pai numai daca ma gandesc cat ii enervez pe unii pe diverse liste de discutii, asa ca sa stie si ei ca si orbii sunt la fel ca ceilalti, ca pot avea opinii, ca si le pot sustine, ca in unele domenii stiu mai mult decat multi vazatori si ca deci ar putea si orbii sa lucreze in unele domenii foarte bine. Multi ii considera pe toti handicapatii un soi de legume care doar consuma munca altora. Daca orbii nu au curajul sa isi expuna opiniile, care uneori pot fi adevarate iar alteori incorecte din lipsa de informatii, adica la fel cum fac si cei care nu au probleme vizuale, exista toate motivele ca ceilalti sa ne considere si pe noi drept leguminoase.
Acest lucru ajuta cu siguranta, si pot sa spun de exemplu ca comentez de multi ani pe o lista de discutii pe care scrie si patronul firmei care l-a angajat pe Stefan. Nu stiu daca am facut o impresie buna sau nu, dar nici nu conteaza, insa cu siguranta ca toti membrii acelei liste si-au dat seama ca handicapatii sunt totusi persoane care au doar o problema de sanatate care nu ii face absolut anormali, si ca si ei ar putea lucra ceva util la fel ca ceilalti in limitele impuse de handicapul lor.
Acest lucru nu ajuta insa in domeniul cel mai important, si anume nu ajuta la angajarea orbilor in institutiile publice, caci sa nu uitam, si in SUA unde lucreaza ceva mai multi orbi decat prin alte tari, majoritatea sunt angajati tot in institutiile publice.
Statul cu institutiile lui nu au mecanisme de colaborare cu cetatenii de rand, caci abia colaboreaza cat de cat cu unele grupuri mai bine organizate de dimensiuni mai mari din societatea civila.
De aceea este util sa existe structuri mai bine organizate care sa promoveze si angajarea orbilor in institutii publice si care sa lupte si impotriva discriminarii, de care orbii si ceilalti handicapati din Romania "beneficiaza" din plin.
O astfel de structura ar putea fi ANR, care teoretic ar trebui sa fie cea mai indreptatita entitate care sa reprezinte interesele orbilor.
Doar ca ANR reprezinta doar interesele a o suta sau doua de orbi care participa la "activitatile" asociatiei, adica la tot felul de concursuri, si cam atat. E drept ca e mai simplu...
Sigur, indiferent ca ii spunem educatie vocationala ca sa sune mai bine, desi educatie inseamna altceva, aceasta forma de invatamant ar fi in prezent cea mai utila tuturor, nu doar handicapatilor.
Si de altfel, chiar daca nu in mod oficial, se practica din plin in economia reala.
Crezi ca un student care a absolvit o facultate intr-un domeniu oarecare, indiferent care, sa zicem stiinte economice, ca acele facultati vand cele mai multe diplome, dupa ce se angajeaza intr-o firma, gata se apuca imediat de treaba si aplica ce a invatat la scoala, la un nivel de studii "superioare"?
Aproape orice absolvent, indiferent cat de bine a invatat la facultate, daca nu are deloc experienta practica trebuie practic sa faca o calificare la locul de munca, cum faceau cu ani in urma ucenicii pentru a deveni calfe, sau maistrii care nu aveau cine stie ce studii si trebuie sa invete clar cum trebuie lucrurile facute in acea firma, unde se fac oricum oarecum diferet fata de o alta firma, cum sa foloseasca anumite programe software, care in alte firme ar putea sa nu existe sau sa se utilizeze altele, sa invete procedurile de lucru standard daca exista etc.
Orbilor le-ar fi extraordinar de util daca ar putea invata pe langa scoala pe care o fac, cateva lucruri *practice* care trebuie sa indeplineasca cateva conditii:
- sa le fie accesibile (inclusiv orbilor, nu doar slab vazatorilor);
- sa aiba cautare pe piata fortei de munca, caci altfel nu au niciun rost;
- sa fie adecvate pentru nivelul lor de inteligenta si abilitatile lor, fiindca altfel ar semana si acel studiu cu vanzarea de diplome din sistemul de invatamant oficial.
Mai tineti minte cursurile ECDL, acelea facute ca sa mai castige unii cativa bani din fonduri europene?
(Ca sa nu mai zic si de alte cursuri facute tot din bani europeni cam cu aceleasi scopuri)
Ei bine, eu am avut intotdeauna indoieli ca exista firme care ar angaja orbi care sa stie doar sa foloseasca MS Word si MS Excel la nivelul la care se invata in cadrul acelor cursuri.
Referitor la activitatile care pot fi facute de orbi... asta am spus si eu in trecut de cate ori am avut ocazia. Exista putine meserii sau locuri de munca care sunt foarte accesibile orbilor, daca luam in considerare toate activitatile care trebuie facute in cadrul lor. Iar daca o firma vrea sa dovedeasca ca un loc de munca nu este accesibil, poate motiva chiar si ca toti angajatii trebuie sa semneze condica, iar daca un orb nu o poate face, atunci locul de munca nu este accesibil, chiar daca restul activitatilor i-ar fi accesibile.
Dupa ce mi-am pierdut vederea asta era cea mai importanta intrebare pe care mi-am pus-o... Ce poate sa lucreze un orb? Si mai ales ce lucreaza in prezent orbii?
Eram convins ca daca voi intreba la ANR ei imi vor putea spune cu exactitate, ba chiar ca imi vor putea da o lista clara si concisa, dat fiind faptul ca este o problema atat de importanta iar ei reprezinta tocmai comunitatea orbilor.
S-a mai trimis si pe acest forum in trecut o lista lunga cu tipuri de job accesibile orbilor, insa lista era foarte trasa de par, in sensul ca acele activitati sunt accesibile insa probabil prin alte tari unde nivelul tehnologiei o permite, sau unde exista legi care chiar impiedica cat de cat discriminarea... ceea ce nu e cazul la noi.
Asa ca este intr-adevar buna idea sa facem o lista cu activitati, adica munci accesibile cat de mici sau de mari pentru care firmele platesc, si apoi sa vedem care dintre ele chiar au cautare pe piata fortei de munca, si apoi putem vedea in care firme ar fi nevoie de acele munci. Si nu in ultimul rand ar fi bine sa existe si un loc public, o pagina/site web de exemplu unde orbii sa isi prezinte abilitatile pentru a vedea daca exista si persoane care ar dori sa faca acele activitati.
In prezent nu stim nimic, nici cati orbi isi cauta de lucru, nici cine sunt ei, nici ce stiu ei practic face, nici ce nu stiu dar ar putea si dori sa invete, nici care sunt activitatile care le-ar fi accesibile, nici daca exista firme in care se fac acele activitati, nici cam cate firme, nici care sunt acele firme. In acest caz este de asteptat ca nici angajari nu prea se fac...
Si cred ca ar mai trebui promovat si ce fac in prezent orbii. Asta i-ar putea ajuta si pe alti orbi sa se orienteze in cariera, sa vada ce se poate practic face, sa vada ca un numar de x orbi fac cutare si cutare lucru, un numar de y orbi fac alte lucruri. Asta ar da incredere si firmelor care ar vedea ca daca si alti orbi lucreaza de nu stiu cati ani in acel domeniu de care au ei nevoie, atunci poate ca si orbul care vrea sa se angajeze in acele firme vor putea sa faca acelasi lucru.
Iar domeniile nu ar trebui sa fie doar unele "la moda" fiindca se castiga mai bine cu ele, cum este domeniul programarii, ci si cele cum ar fi impachetarea suruburilor, fiindca unii ar putea fi interesati exact de asta.
Apropos de activitati accesibile, cred ca ar fi util sa mai adauge fiecare ca la o sedinta de brainstorming, dupa care sa fie comentate abia la final, ca sa nu blocheze imaginatia participantilor cu idei, si apoi cele rezultate sa fie afisate undeva intr-o pagina separata unde se vor putea tot adauga.
Eu pun doar cateva idei despre care sigur stiti si voi:
- traducere la casca
(necesita cunostinte foarte bune de traducator, si probabil si pile, si probabil mai mult in Bucuresti)
- traducere ca job de acasa pentru firme de traducere
(necesita ori cunostinte bune in general cel putin o limba straina, sau cunostinte dintr-un limbaj tehnic intr-o anumita limba)
- telemarketing, relatii cu publicul, relatii cu clientii la telefon
(necesita o atitudine foarte extrovertita, tupeu, rezistenta la stres, abilitati de comunicare. Daca se cunoaste si o limba straina este si mai bine. Este nevoie si de cunostinte operare computer si mai trebuie si ca programele folosite sa fie accesibile).
- relatii cu publicul, relatii cu clientii, spamming, prin email
(necesita abilitati foarte bune de comunicare, abilitati de a scrie concis si intr-un mod corect si elegant, empatie)
- programare
(necesita o logica buna, cunostinte de programare in cel putin un limbaj de programare. Daca exista si alte cunostinte tehnice de genul administrarii serverelor, bazelor de date, protocoale de comunicatii, este si mai bine)
- diverse munci manuale tehnice, cum ar fi in domeniul cartonajului, ambalare, si altele care ar fi bine sa fie enumerate daca cineva a avut de a face cu astfel de munci.
(cred ca ar fi necesara rezistenta la o munca monotona pentru unele dintre acestea)
- masaj medical si de intretinere
(Aici nu stiu, ar trebui promovata idea necesitatii unor studii de specialitate, fiindca in general acesta este avantajul orbilor in acest domeniu? Sau exista deja multi orbi care nu au studii si atunci nu ar trebui promovat pentru a ii dezavantaja pe cei care nu au studii?)
- masaje erotice
(Acest job este in general accesibil doar femeilor si este nevoie de o lipsa de inhibitie. Este considerat imoral de o buna parte a populatiei, dar cred ca se castiga destul de bine in acest domeniu, iar cei care au opinii negative fata de acest job probabil ca nici nu le ajuta pe cele care sunt nevoite sa il practice sa isi gaseasca ceva mai "nobil" de lucru.
Nu putem insa promova activitatea de escorta, desi este foarte accesibila daca se practica doar fara deplasare, fiindca pentru moment este declarata ilegala in Romania si cele care sunt nevoite sa o practice probabil ca oricum nu au nevoie de ajutorul cuiva).
- verificare accesibilitate site-uri web
(necesita cunostinte despre web, HTML, putin CSS, ceva mai mult Javascript, neaparat standardul ARIA. Am adaugat-o ca sugestie, desi la nivelul actual de inapoiere tehnologica din Romania inca nu cred ca plateste nimeni pentru asa ceva, dar noi speram ca lucrurile se vor imbunatati candva si in acest domeniu).
- operator computer
(Este nevoie de cunostinte operare computer, MS Windows, browsere, lucrul cu fisiere, eventual MS Office, abilitati de invatare a utilizarii unor noi programe. Am trecut aceasta activitate ca una generica, dar de fapt in functie de nevoile firmei aceasta activitate este inclusa in multe joburi. Unele elemente de operare sunt inaccesibile, altele mai greu accesibile, dar altele foarte accesibile, in functie de ce programe folosesc firmele si de ce anume trebuie facut, fiindca daca trebuie de exemplu copiat ceva de pe hartie... atunci nu e OK.
Cred ca nu ar fi rau daca ar exista la un moment dat o lista de discutie a orbilor care lucreaza in munci de birou, inclusiv programatori sau alte categorii care nu fac munca de birou dar au de a face cu computerul, astfel incat atunci cand un angajat trebuie sa foloseasca un program mai inaccesibil sa poata cere ajutor si intreba daca nu poate fi cumva accesibilizat, sau daca nu exista metode alternative de a face acel lucru, eventual cu un alt program...)
- blogger
(Necesita abilitati de comunicare in scris si imaginatie. Exista cativa, insa e adevarat, extrem de putini, bloggeri in Romania care castiga din reclame destul de bine. Dar necesita insa munca destul de multa si rezultatele vin abia dupa ce bloggerul devine cunoscut. Este insa o munca destul de accesibila. E drept ca bloggerii afiseaza si poze prin blogurile lor, poze facute prin peregrinarile lor, ceea ce unui orb i-ar fi mai greu accesibil, dar ar putea contracara printr-o scriere de calitate).
- Scriere de continut pe web
(Necesita imaginatie si abilitati de comunicare in scris, si eventual nu ar strica ceva cunostinte in domeniile despre care scrie. Acest job insa ar fi unul pentru care se poate lucra de la distanta de acasa, dar mai ales pentru site-uri straine. La noi inca nu prea se plateste pentru asa ceva).
- Jurnalist
(Desi teoretic un jurnalist standard este unul care trebuie sa preia informatiile de la fata locului, la ce presa de doi bani se face in Romania, si un orb care sta acasa ar putea lucra foarte bine culegandu-si informatiile din alte surse online. Ar fi nevoie de abilitati de comunicare in scris, ar fi bine sa cunoasca o limba straina... problema in domeniul presei este ca dupa cate stiu eu nu se castiga prea bine in prezent).
- Scriitor
(Necesita imaginatie si abilitati de comunicare in scris. Este insa foarte dificila obtinerea unui succes in domeniu, mai ales ca ar trebui pastrata legatura cu o editura din SUA. O editura din Romania nu va putea promova o carte de succes fiindca se adreseaza in special unei piete reduse si sarace si inapoiate. Piata de carte din Romania este cam de 3 ori mai mica decat cea din Ungaria, desi Ungaria are o populatie jumatate cat Romania. Nu stiu cat de simplu este insa de colaborat cu o editura din SUA... sau daca este practic posibil. In Romania exista foarte putini scriitori care pot trai din vanzarile de carte si in general cam toti au si alte venituri...)
Alte idei?
Pai numai daca ma gandesc cat ii enervez pe unii pe diverse liste de discutii, asa ca sa stie si ei ca si orbii sunt la fel ca ceilalti, ca pot avea opinii, ca si le pot sustine, ca in unele domenii stiu mai mult decat multi vazatori si ca deci ar putea si orbii sa lucreze in unele domenii foarte bine. Multi ii considera pe toti handicapatii un soi de legume care doar consuma munca altora. Daca orbii nu au curajul sa isi expuna opiniile, care uneori pot fi adevarate iar alteori incorecte din lipsa de informatii, adica la fel cum fac si cei care nu au probleme vizuale, exista toate motivele ca ceilalti sa ne considere si pe noi drept leguminoase.
Acest lucru ajuta cu siguranta, si pot sa spun de exemplu ca comentez de multi ani pe o lista de discutii pe care scrie si patronul firmei care l-a angajat pe Stefan. Nu stiu daca am facut o impresie buna sau nu, dar nici nu conteaza, insa cu siguranta ca toti membrii acelei liste si-au dat seama ca handicapatii sunt totusi persoane care au doar o problema de sanatate care nu ii face absolut anormali, si ca si ei ar putea lucra ceva util la fel ca ceilalti in limitele impuse de handicapul lor.
Acest lucru nu ajuta insa in domeniul cel mai important, si anume nu ajuta la angajarea orbilor in institutiile publice, caci sa nu uitam, si in SUA unde lucreaza ceva mai multi orbi decat prin alte tari, majoritatea sunt angajati tot in institutiile publice.
Statul cu institutiile lui nu au mecanisme de colaborare cu cetatenii de rand, caci abia colaboreaza cat de cat cu unele grupuri mai bine organizate de dimensiuni mai mari din societatea civila.
De aceea este util sa existe structuri mai bine organizate care sa promoveze si angajarea orbilor in institutii publice si care sa lupte si impotriva discriminarii, de care orbii si ceilalti handicapati din Romania "beneficiaza" din plin.
O astfel de structura ar putea fi ANR, care teoretic ar trebui sa fie cea mai indreptatita entitate care sa reprezinte interesele orbilor.
Doar ca ANR reprezinta doar interesele a o suta sau doua de orbi care participa la "activitatile" asociatiei, adica la tot felul de concursuri, si cam atat. E drept ca e mai simplu...
Sigur, indiferent ca ii spunem educatie vocationala ca sa sune mai bine, desi educatie inseamna altceva, aceasta forma de invatamant ar fi in prezent cea mai utila tuturor, nu doar handicapatilor.
Si de altfel, chiar daca nu in mod oficial, se practica din plin in economia reala.
Crezi ca un student care a absolvit o facultate intr-un domeniu oarecare, indiferent care, sa zicem stiinte economice, ca acele facultati vand cele mai multe diplome, dupa ce se angajeaza intr-o firma, gata se apuca imediat de treaba si aplica ce a invatat la scoala, la un nivel de studii "superioare"?
Aproape orice absolvent, indiferent cat de bine a invatat la facultate, daca nu are deloc experienta practica trebuie practic sa faca o calificare la locul de munca, cum faceau cu ani in urma ucenicii pentru a deveni calfe, sau maistrii care nu aveau cine stie ce studii si trebuie sa invete clar cum trebuie lucrurile facute in acea firma, unde se fac oricum oarecum diferet fata de o alta firma, cum sa foloseasca anumite programe software, care in alte firme ar putea sa nu existe sau sa se utilizeze altele, sa invete procedurile de lucru standard daca exista etc.
Orbilor le-ar fi extraordinar de util daca ar putea invata pe langa scoala pe care o fac, cateva lucruri *practice* care trebuie sa indeplineasca cateva conditii:
- sa le fie accesibile (inclusiv orbilor, nu doar slab vazatorilor);
- sa aiba cautare pe piata fortei de munca, caci altfel nu au niciun rost;
- sa fie adecvate pentru nivelul lor de inteligenta si abilitatile lor, fiindca altfel ar semana si acel studiu cu vanzarea de diplome din sistemul de invatamant oficial.
Mai tineti minte cursurile ECDL, acelea facute ca sa mai castige unii cativa bani din fonduri europene?
(Ca sa nu mai zic si de alte cursuri facute tot din bani europeni cam cu aceleasi scopuri)
Ei bine, eu am avut intotdeauna indoieli ca exista firme care ar angaja orbi care sa stie doar sa foloseasca MS Word si MS Excel la nivelul la care se invata in cadrul acelor cursuri.
Referitor la activitatile care pot fi facute de orbi... asta am spus si eu in trecut de cate ori am avut ocazia. Exista putine meserii sau locuri de munca care sunt foarte accesibile orbilor, daca luam in considerare toate activitatile care trebuie facute in cadrul lor. Iar daca o firma vrea sa dovedeasca ca un loc de munca nu este accesibil, poate motiva chiar si ca toti angajatii trebuie sa semneze condica, iar daca un orb nu o poate face, atunci locul de munca nu este accesibil, chiar daca restul activitatilor i-ar fi accesibile.
Dupa ce mi-am pierdut vederea asta era cea mai importanta intrebare pe care mi-am pus-o... Ce poate sa lucreze un orb? Si mai ales ce lucreaza in prezent orbii?
Eram convins ca daca voi intreba la ANR ei imi vor putea spune cu exactitate, ba chiar ca imi vor putea da o lista clara si concisa, dat fiind faptul ca este o problema atat de importanta iar ei reprezinta tocmai comunitatea orbilor.
S-a mai trimis si pe acest forum in trecut o lista lunga cu tipuri de job accesibile orbilor, insa lista era foarte trasa de par, in sensul ca acele activitati sunt accesibile insa probabil prin alte tari unde nivelul tehnologiei o permite, sau unde exista legi care chiar impiedica cat de cat discriminarea... ceea ce nu e cazul la noi.
Asa ca este intr-adevar buna idea sa facem o lista cu activitati, adica munci accesibile cat de mici sau de mari pentru care firmele platesc, si apoi sa vedem care dintre ele chiar au cautare pe piata fortei de munca, si apoi putem vedea in care firme ar fi nevoie de acele munci. Si nu in ultimul rand ar fi bine sa existe si un loc public, o pagina/site web de exemplu unde orbii sa isi prezinte abilitatile pentru a vedea daca exista si persoane care ar dori sa faca acele activitati.
In prezent nu stim nimic, nici cati orbi isi cauta de lucru, nici cine sunt ei, nici ce stiu ei practic face, nici ce nu stiu dar ar putea si dori sa invete, nici care sunt activitatile care le-ar fi accesibile, nici daca exista firme in care se fac acele activitati, nici cam cate firme, nici care sunt acele firme. In acest caz este de asteptat ca nici angajari nu prea se fac...
Si cred ca ar mai trebui promovat si ce fac in prezent orbii. Asta i-ar putea ajuta si pe alti orbi sa se orienteze in cariera, sa vada ce se poate practic face, sa vada ca un numar de x orbi fac cutare si cutare lucru, un numar de y orbi fac alte lucruri. Asta ar da incredere si firmelor care ar vedea ca daca si alti orbi lucreaza de nu stiu cati ani in acel domeniu de care au ei nevoie, atunci poate ca si orbul care vrea sa se angajeze in acele firme vor putea sa faca acelasi lucru.
Iar domeniile nu ar trebui sa fie doar unele "la moda" fiindca se castiga mai bine cu ele, cum este domeniul programarii, ci si cele cum ar fi impachetarea suruburilor, fiindca unii ar putea fi interesati exact de asta.
Apropos de activitati accesibile, cred ca ar fi util sa mai adauge fiecare ca la o sedinta de brainstorming, dupa care sa fie comentate abia la final, ca sa nu blocheze imaginatia participantilor cu idei, si apoi cele rezultate sa fie afisate undeva intr-o pagina separata unde se vor putea tot adauga.
Eu pun doar cateva idei despre care sigur stiti si voi:
- traducere la casca
(necesita cunostinte foarte bune de traducator, si probabil si pile, si probabil mai mult in Bucuresti)
- traducere ca job de acasa pentru firme de traducere
(necesita ori cunostinte bune in general cel putin o limba straina, sau cunostinte dintr-un limbaj tehnic intr-o anumita limba)
- telemarketing, relatii cu publicul, relatii cu clientii la telefon
(necesita o atitudine foarte extrovertita, tupeu, rezistenta la stres, abilitati de comunicare. Daca se cunoaste si o limba straina este si mai bine. Este nevoie si de cunostinte operare computer si mai trebuie si ca programele folosite sa fie accesibile).
- relatii cu publicul, relatii cu clientii, spamming, prin email
(necesita abilitati foarte bune de comunicare, abilitati de a scrie concis si intr-un mod corect si elegant, empatie)
- programare
(necesita o logica buna, cunostinte de programare in cel putin un limbaj de programare. Daca exista si alte cunostinte tehnice de genul administrarii serverelor, bazelor de date, protocoale de comunicatii, este si mai bine)
- diverse munci manuale tehnice, cum ar fi in domeniul cartonajului, ambalare, si altele care ar fi bine sa fie enumerate daca cineva a avut de a face cu astfel de munci.
(cred ca ar fi necesara rezistenta la o munca monotona pentru unele dintre acestea)
- masaj medical si de intretinere
(Aici nu stiu, ar trebui promovata idea necesitatii unor studii de specialitate, fiindca in general acesta este avantajul orbilor in acest domeniu? Sau exista deja multi orbi care nu au studii si atunci nu ar trebui promovat pentru a ii dezavantaja pe cei care nu au studii?)
- masaje erotice
(Acest job este in general accesibil doar femeilor si este nevoie de o lipsa de inhibitie. Este considerat imoral de o buna parte a populatiei, dar cred ca se castiga destul de bine in acest domeniu, iar cei care au opinii negative fata de acest job probabil ca nici nu le ajuta pe cele care sunt nevoite sa il practice sa isi gaseasca ceva mai "nobil" de lucru.
Nu putem insa promova activitatea de escorta, desi este foarte accesibila daca se practica doar fara deplasare, fiindca pentru moment este declarata ilegala in Romania si cele care sunt nevoite sa o practice probabil ca oricum nu au nevoie de ajutorul cuiva).
- verificare accesibilitate site-uri web
(necesita cunostinte despre web, HTML, putin CSS, ceva mai mult Javascript, neaparat standardul ARIA. Am adaugat-o ca sugestie, desi la nivelul actual de inapoiere tehnologica din Romania inca nu cred ca plateste nimeni pentru asa ceva, dar noi speram ca lucrurile se vor imbunatati candva si in acest domeniu).
- operator computer
(Este nevoie de cunostinte operare computer, MS Windows, browsere, lucrul cu fisiere, eventual MS Office, abilitati de invatare a utilizarii unor noi programe. Am trecut aceasta activitate ca una generica, dar de fapt in functie de nevoile firmei aceasta activitate este inclusa in multe joburi. Unele elemente de operare sunt inaccesibile, altele mai greu accesibile, dar altele foarte accesibile, in functie de ce programe folosesc firmele si de ce anume trebuie facut, fiindca daca trebuie de exemplu copiat ceva de pe hartie... atunci nu e OK.
Cred ca nu ar fi rau daca ar exista la un moment dat o lista de discutie a orbilor care lucreaza in munci de birou, inclusiv programatori sau alte categorii care nu fac munca de birou dar au de a face cu computerul, astfel incat atunci cand un angajat trebuie sa foloseasca un program mai inaccesibil sa poata cere ajutor si intreba daca nu poate fi cumva accesibilizat, sau daca nu exista metode alternative de a face acel lucru, eventual cu un alt program...)
- blogger
(Necesita abilitati de comunicare in scris si imaginatie. Exista cativa, insa e adevarat, extrem de putini, bloggeri in Romania care castiga din reclame destul de bine. Dar necesita insa munca destul de multa si rezultatele vin abia dupa ce bloggerul devine cunoscut. Este insa o munca destul de accesibila. E drept ca bloggerii afiseaza si poze prin blogurile lor, poze facute prin peregrinarile lor, ceea ce unui orb i-ar fi mai greu accesibil, dar ar putea contracara printr-o scriere de calitate).
- Scriere de continut pe web
(Necesita imaginatie si abilitati de comunicare in scris, si eventual nu ar strica ceva cunostinte in domeniile despre care scrie. Acest job insa ar fi unul pentru care se poate lucra de la distanta de acasa, dar mai ales pentru site-uri straine. La noi inca nu prea se plateste pentru asa ceva).
- Jurnalist
(Desi teoretic un jurnalist standard este unul care trebuie sa preia informatiile de la fata locului, la ce presa de doi bani se face in Romania, si un orb care sta acasa ar putea lucra foarte bine culegandu-si informatiile din alte surse online. Ar fi nevoie de abilitati de comunicare in scris, ar fi bine sa cunoasca o limba straina... problema in domeniul presei este ca dupa cate stiu eu nu se castiga prea bine in prezent).
- Scriitor
(Necesita imaginatie si abilitati de comunicare in scris. Este insa foarte dificila obtinerea unui succes in domeniu, mai ales ca ar trebui pastrata legatura cu o editura din SUA. O editura din Romania nu va putea promova o carte de succes fiindca se adreseaza in special unei piete reduse si sarace si inapoiate. Piata de carte din Romania este cam de 3 ori mai mica decat cea din Ungaria, desi Ungaria are o populatie jumatate cat Romania. Nu stiu cat de simplu este insa de colaborat cu o editura din SUA... sau daca este practic posibil. In Romania exista foarte putini scriitori care pot trai din vanzarile de carte si in general cam toti au si alte venituri...)
Alte idei?