Corespondenţă din Canada

[Ghita Potra]

Continuam povestile cu aceste lighioane care - mie - imi provoaca scarba, oroare si teama. Este printre putinele lighioane de care fug si nu vreau sa am de a face cu ele. Cu toate ca mie imi da fiori orice poveste de acest gen, sunt unii care le place sa prinda serpi, sa ii chinuie,ca sa devina inofensivi, rupandu-le coltii, dupa care ii folosesc, ca obiect de spaima pentru altii si amuzament pentru ei. La noi era vestirt unul numit Petre, care era un neastamparat fara pereche, si un baiat care ii placea sa se joace cu serpii,dar din joaca asta putea iesi o nenorocire, daca nu mai multe.
Acest baiat, mai mare ca mine cu vre-o sase ani, avea obiceiul sa vina duminica in sat cu diferite poante, zise pozne, dintre cele mai diverse. Una din ele, este aceea ca intr-o duminica, a prins un sarpe, nu prea mare, i-a rupt coltii si l-a bagat in san, dupa ce in prealabil s-a schimbat in haine de sarbatoare si a mers la joc in sat, cu sarpele in san.
Fiind un tanar foarte volubil si cu priza la fete, cum a ajuns a fost inconjurat de tinerii din sat, fiind si sufletul jocului. Despre sarpe nu a soptit nimanui nimic.
In toiul jocului, jucand cu o fata care ii rezistase pana acum si, avand ciuda pe ea, i-a spus la un moment dat sa caute in san ca are ceva pentru ea. Bagand mana in san, a dat peste sarpe. In acel moment, fata a scos un tipat de mare spaima si a cazut jos lesinata. Tot jocul s-a dat peste cap. Fata nu-si revenea din lesin, lumea nu stia despre ce este vorba, pana ce un flacau, prieten cu acesta, a observat ca fata a bagat mana in san si de aici este tot necazul. Fiind prieten cu acesta si, stiindu-i obiceiurile, a mers la el si l-a intrebat daca are un sarpe in san. Petrea al nostru s-a cam speriat de situatie si urmari, dar a recunoscut.Prietenul acesta, l-a scos pe Petrea din sala si l-a facut nevazut, deoarece fata a inceput sa revina si sa spuna de sarpe, dar tremura, era incoerenta si galbene la fata.
Pana la urma a iesit sacandal mare, barbatii din comuna, insurati si in putere, parintii fetelor au vrut sa-l prinda,si sa-l bata bine, dar acesta s-a ascuns. Fata de care este vorba, a avut multa vrewme atacuri de panica, inceput de probleme cu cordul, maritandu-se cu greu si dupa multa vreme., desi era o fata faina si dorita, atunci, de multi flacai.
Din motive de computer inchei.
Cu drag la toti - Bunicul.

[Ghita Potra]

Nu m-am putut abtine si am sa scriu despre alt caz cu reptile din care putea sa iasa un mare necaz, poate cu infirmitate.
Ne aflam in garnizoana nemuritoare din vestul tarii, cam prin anul 1970. Si aici, ca peste tot se gasesc persoane carora le plac reptilele, dar si din cei la care prezenta lor le produce teama, chiar dusa la extrem. Un semenea caz s-a petrecut in aceasta garnizoana, in vara acestui an. Cum in apropiere era o padure, unul din colegii din unitate, a prins un sarpe, un pui ca era de dimensiuni mici, insa suficient de mare pentru a speria un mare temator de reptile, vestit pentru aceasta in unitate si nu numai, poate si in oras. In padure, era subunitatea din care faceau parte si cei doi, la un exercitiu din planul de pregatire. Dupa ce l-au prins, sarpele a fost facut inofensiv, dupa care, tiptil s-a apropiat de cel temator de serpi si in fata lui, l-a scos de la spate si i l-a pus in fata. Cel in cauza, un om respectabil, dar cunoscut pentru acest defect, la vederea sarpelui, s-a oprit un pic, dupa care a scos un strigat nefiresc si a luat-o la fuga prin padure, tipand in permanenta. Cu greu a putut fi oprit si linistit., dar a ramas cu o stare de agitatire permanenta.
A doua zi, activitatile s-au desfasurat in unitate, o parte chiar in cancelarie. Stiind acest lucru, cel care a prins sarpele, l-a pus in sertarul unde lucra cel cu frica de serpi. Toti din subunitate a fost avizati despre ce se va intampla. Cei care cunosteau situatia, abea asteptau sa vina omul nostru si sa vada ce se va intampla. Cand cel in cauza a venit in cancelarie, dupa ceva timp a vrut sa caute ceva in sertar, moment in care a tras sertarul si a dat de sarpe. A urmat ceva care cu greu se poate descrie. Omul nostru a dat un tipat, mai bine zis, un racnet, s-a catapultat de pe scaun, s-a urcat pe birou si, printre colegii lui, printre scaune rasturnate si alte obiecte iesite in cale, a ajuns la geam, care era deschis. Tot tipand, s-a urcat pe pervaz si de aici, si-a dat drumul afara, mai bine zis, a sarit pervazul, dupa care, tot tipand, a luat-o ca de nebun prin cazarma, tot tipand si gesticuland, ajungand la infirmeria unitatii, unde cu greu a putut fi calmat si apoi, in final, cu medicamente de linistire, a fost adus la normal. Colegii lui si mai alrs cel cu sarpele au cam bagat-o pe maneca, asteptandu-se la o pedeapsa, dar s-au ales doar cu ceva mustrare verbala din partea comandantului lor, care, la randul sau., a fost obsrevay de comandantul unitatii..Daca geamul ar fi fost mai sus, tarasesia se putea finaliza cu o ranire grava a omului nostru, sau chiar infirmitate.
Cu drag la toti - Bunicul.

[Ghita Potra]

Continuam cu o noua intamplare cu reptile. Am vrut sa nu mai scriu despre asa ceva, dar o consider interesanta, desi - se pare ca am mai scris despre ce voi scrie.
Actiunea are loc in anul 1979, luna iunie, cam pe la mijlocul lunii. Unitatea se afla in tabara de instructie - care nu este acelasi lucru cu tabere de odihna, de turism, sau mai stiu de care. -in tabara situata cam la 40 km nord de Vatra Dornei, in zona Rotunda, sub culmea Muntelui Suhard, pe o vale, unde se afla numai stane de oi si umbla numai silvicultorii. Pentru a ajunge in poligon, traversam culmea Suhardului, la o inaltime de peste 1800 metri. Nu insist asupra localizarii, si trec la subiect. Iata despre ce este vorba :Intr-una din zile, trebuia sa traversam aceasta zona, unde s-au executat trageri, pentru asanarea poligonului, de la capatul de sud la Suhard si pana in zona Muntilor Rodnei, unde se afla lacul Lala. Pentru aceasta ni s-a destinat de catre comanda taberei, un camion cu un numar de militari mana de lucru si genisti pentru depistarea eventualelor elemente de munitie periculoase, ramase de la actiunile din tabara. Pe axa poligonului in directia noastra de mers, s-a trasat cu mijloace de geniu, un drum de coasta, larg cat sa treaca doua masini, dar periculos de mers, deoarece orice abatere cat de mica era taxata drastic, cu consecinte grave. In drapta era coasta iar in stanga era rapa, care cobora brusc in jos. Mashina care scapa un pic inafara drumului,nu mai putea fi necontrolata, neputand fi redresata, ducand la rasturnarea si avarierea masinii, iar miltarii din masina, puteau suferi cele mai grave consecinte.
In ziua aceea, ne aflam pe acest drum, la volan fiind un sofer experimentat cu vechi state in soferie, dar avea o meteahna :avea o frica maladiva fata de reptile, ducand pana la pierderea constiintei de sine. Sef de masina era comandantul subunitatii care a dat oamenii si masina, deci si soferul. Comandantul acestei subunitati cunostea hiba acestui sofer, pe care o folosea pentru a se distra pe seama acestuia. Acestui comandant ii placea sa prinda reptile, avand o pornire atavica de a le chinui si a speria cu ele, colegii lui. Ii facea o placere deosebita sa scotoceasca prin gunoaie, tufe, buruieni, si alte locuri cu asemenea lighioane, pe care le prindea cu mana libera ajutat de un simplu batz.
Comandantul acestei subunitati, a prins un sarpe, care s-a dovedit a fi neveninos, -i-a rupt dintii si l-a chinuit in fel si chip, speriind militarii intalniti, care stiind pornirea atavica a acestuia, il lasau in pace, iar unii care nu aveau frica de reptile, i-l smulgeau din mana si il aruncau, dar acesta il lua din nou, si isi continua distractia lui.
Inainte de a pleca in cursa, pe neobservate, a pus sarpele, care deja murise, in torpedoul masinii, fara sa avertizeze soferul de acest fapt.
Totul a decurs in conditii bune, cu masurile de precautie ce se cereau, cei din caroserie, printre care ma aflam si eu, ne bucuram de timpul foarte frumos, de peisajul superb din jur, de culmile succesive ale Obcinelor Bucovinei si de Muntele Rosu aflat in stanga drumuli, completat in fundal de priveliste maiestuoasa a muntilor Rodnei, de unde varful Ineu, domina regiunea. In aceasta atmosfera de beatitudune, la un moment dat auzim un tzipat de spaima al soferului si intentia masinii de a vira la stanga si a iesi din acest ingust carosabil. Masina chiar se indrepta sigur spre in jos, avand intentia sa se rastorne, cnd cu un efort al comandantului subunitatii, opreste mersul in jos, dandu-i directie de mers aproximativ paralela cu drumul de coasta, si oprind masina, cum - dumnezeu stie cum, ca masina s-a oprit ascultatoare, ramanand nemiscata. Noi, cei din caroserie, am coborat cu atentie pe dreapa masinii, spre panta din dreapa, ce era o stanca, in care s-a sapat cu mijloace de geniu militare. S-a auzit un schimb de cuvinte cam neortodoxe intre sofer - repet, om respectabil, si nesocotitul comandant de subunitate. Dupa ce s-au mai linistit lucrurile, in special soferul, acesta a pornit masinasi a adus-o in drum. A refux=zat sa mearga mai departe cu comandantul luii in cabina, chia daca a aruncat sarpele, pe motiv ca este murdar de la jocul cu acesta si miroase a reptila, Spunea ca ii vine rau numai la gandul ca a avut sarpe in torpedou, locul unde el isi tine documentele, si uneori si mancarea pentru drum.
Ce se intamplase in cabine in timpul mersului. La un moment dat, soferul a cautat o carpa care era in torpedou pentru a sterge volanul, si deschizand capacul, a dat peste reptila.
Vazand lighioana acolo, care nu era mai lung decat doua schioape si subtirel, a avut un atac de panica, de fapt un shoc. In acest moment a luat mainile de pe volan, incepand sa tipe in cabina si sa se agite, moment in care masina, necondusa, a inceput sa o ia usor spre marginea din stanga drumului, spre rapa, care era inclinata in jos pe cateva sute de metrii, pana la liziera cu brazi, unde masina s-ar fi oprit, dar rasturnata si cu militarii imprastiati, ranit sau chiar morti. Dandu-i Cezarului ce-i al Cezarului, adica acestui comandant prin reactiile sale de o promptitudine deosebita si un sange rece pe masura, a salvat masina si oamenii de la o catastrofa. Cum soferul luase mana de pe volan, comadantul lui, instantaneu apuca volanul si vireaza spre dreapta pentru redresare , luand contactul motorului si tragang in disperare frana de mana. Pe sofer l-a inghesuit in coltul sau, fiind sub frica sarpelui.
Ca prin minune masina nu s-a rasturnat din shocul opririi masinii si a franarii, camionul ascultand la comenzi, sfidand si legile fizicii. Cred ca in acel moment, cineva acolo sus ne-a ocrotit. De aici incolo, cu aducerea masinii pe drum, am relatat.Mai departe, soferul a refuzat sa mai mearga cu comandantul sau, care s-a urcat in caroserie. Sub pretext ca miroase a reptila, soferul a spreiat cabina, a aerisit-o, dupa care a continuat drumul.
In continuare, totul a mers conform planului de activitati intocmit.
Acestea au fost cele ce am vrut sa relatez, ceea ce am si facut.
Salutari cu drag la intreaga Dinastie si nu numai - Bunicul.

[Ghita Potra]

Mai schimbam putin tema. Iti voi scrie despre spiritul de sacrificiu al unui cetatean de aici, fata de sotia sa. Iata despre ce este vorba : Dupa cum ti-am mai scris de mai multe ori in anii anteriori, scoala elementara, clasele 1 la 7,unde a invatat nepotul meu, este tutelata de biserica catolica din acel cartier. Ambele sunt in aceeasi curte, fiecare la un capat al curtii. Asta-i una la mana. A doua la mana : zi de zi, de luni si pana vineri inclusiv, la ora 8, preotul, care este filipinez, tine slujba de dimineata, pana la 8 si patruzeci si cinci. Asta-i a doua la mana. A treia la mana :la fiecare din aceste slujbe, preotul este ajutat de elevii cate unei clase, elevii fiind pe post de ministranti, adica ajutoare la diferite operatiouni ce le face preotul. Participarea elevilor se face dupa o planificare de la inceputul anului. In aceste conditii, in aceste zile mergeam cu nepotul la biserica pe post de insotitor. In celelalte zile, mergeam tot insotitor, dar sa fie acolo la ora opt si patruzeci si cinci de minute cand incepeau orele de clasa, iar dupa ce ajungeam, mai mergeam pe la biserica doar pentru o rugaciune in ritul ortodox. Acesta a fost preambulul.
De fiecare data, dupa ce ajungeam, vedeam intrand un barbat, tipul englezului, inalt, subtirel si blond, la varsta cam 60 ani, care tinea de brat cat putea o doamna cat o manusa, stafidita, garbova cat un semn de intrebare, care mergea foarte greu, aproapa ca o tara dupa el. Nu stiu daca putea vorbi, ca nu am auzit-o niciodata, desi am urmarit chestia atent. Dupa ce intra in biserica, strabatea tot culuarul din centru,pana la randul intai , unde ocupa, tot timpul acelaleasi locuri, si anume, primele doua locuri. Dupa ce isi ocupa locul, se aseza in genunchi in fata bancii si ramanea asa toata slujba. Femeia, dupa ce o instala la locul ei, statea nemiscata, ca inerta tot timpul slujbei.
Acest fel de a fi se repeta zilnic, indiferent de anotimp si starea vremii.
Urmarind mai atent, am observat ca nu se putea purta deloc, fiid adusa la biserica in carutz care avea loc anume in masina. La ajungere, dadea jos carutzrul cu femeia in el, cu ajutorul unor shine si scripeti, pana ce ajungea jos. De acolo si pana in usa bisericii o ducea cu carutul, dupa care o ridica din carutz si o ducea pe jos. Repet, aceasta operatiune se facea zi de zi, personal, fara nici un ajutor.
Poate vei intreba cum de stiu ca mergea zi de zi. Simplu.In scoala mai erau doua eleve romance, din Timisoara si Vaslui, care erau in alti ani, asa ca am putut acoperi trei zile din cinci a saptamanii, iar eu mergand aproape zilnic pentru o rugaciune,acopeream tot spatiu saptamanal.Repet :de fiecare data,acest om era prezent acolo, in acelasi loc si aceeasi pozitie, de mare piosenie.Iesitul din biserica il facea dupa ce plecau toti sau aproape toti credinciosii, si, dupa ca mergea la icoanele Lui ISUS CHRISTOS si a FECIOAREI MARIA.
Nu mai descriu iesirea din biserica si urcatul in masina, care se faceau in ordine inversa.
Ma uitam la credinciosii din biserica, si la modul cum il priveau. Se uitau la el de parca era un sfant, atat era de respectat.
Aceasta am vrut sa scriu, ceea ce am si facut-o.
Cu mult drag la toti - Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita !
Sa sti ca noi inca traim , desi am intarziat cu raspunsul , pentru care mii de scuze . Incep cu meteo - vremea miroase a schimbare si anume temperaturile o iau incet - incet in jos , cerul incepe sa se acopere de nori dar ploua cam putin si doar stropi ca niste aerosoli , ceea ce impiedica sa iesim cand am vrea si putea , ci este in functie de vreme . Vantul incepe sa se intetzeasca tot mai mult, grabind fenomenul de cadere a frunzelor , care a inceput . Cum pe aici nu am vazut masinile salubritatii pe aici , de cel putin trei ani , astept sa vina salubritatea naturala care sunt PLOILE, fiind singura care curata pe strazi. . Nu stiu cum sunt facute scurgerile , dar nu am vazut canale infundate , iar curbura strazilor este in asa fel facuta incat apa se scurge la marginea strazii si antreneaza murdaria de pe strazi . Desi este curat in general , sunt zone in oras unde este murdarie , asa cum este la noi prin piata de legume si flori .
Alta noutate , buna de data aceasta , este ca au inceput sa infloreasca copacii MAGNOLIa , a doua oara . La capatul strazii noastre este un asemenea copac , care a dat niste flori violete , deosebit de frumoase . Prin curti ,am observat magnolii infloriti , cele mai multe albe . Ieri am fost cu autobuzul in centru la un magazin alimentar numit SAFEWAY , si , in drum spre acesta , am vazut toti asemenea copaci de pe strada , cu inceput de inflorire , toti au muguri pregatiti de a inflori . Am vazut si alti copaci pregatiti sa infloreasca . In concluzie , aici va fi - dupa parerea mea , o toamna mai lunga si frumoasa . Vom vedea ce va fi .
Azi fiind un pic pe strada , am avut ocazia sa ma intalnesc cu indieni din India , constatand inca odata ce barbati falnici sunt , inalti , bine facuti , fara burta , cu nas coroiat dovedind virilitate , motivata de marea populatie a Indiei . La fel , femeile indiene, tinere sunt inalte , subtirele , avand un design placut , iar cand sunt imbracate in costumul lor traditional , sunt cu adevar frumoase .
Salutari la toti cu multa bucurie si dragoste -Bunicul.

[Ghita Potra]

Am cam intarziat cu raspunsul meu. ma grabesc sa remediez situatia. Referitor la indieni, daca am vazut din acestia, iti spun ca nu am vazut in haine originale, dar nici in costumatie europeana, fiind multi care seamana cu aztecii sau alti locuitori din America centrala si Caraibe. Daca ii asimilez in bloc cu toti acestia, atunci am vazut multi. Unii poarta costume stilizate, purtand coade sau par lung neimpletit, avand franjuri la scurte, la maneci si pantaloni. Sunt cu ten smead, oachesi, bine facuti, cu privirea scrutatoare. Am vazut si eschimosi prin zona, eschimosi urbanizati, cu haine de oras, dar celelalte aspecte sunt conservate.
In SUA si Canada, indienii sunt organizati in REZERVATII, unde aborigenii isi practica obiceiurile si portul, precum si limba, dar nu am fost in asemenea localitati. Aici se ocupa de artizanat, unde turistii vin din curiozitate. In nord, au cam disparut corturile nomade, eschimosii fiind sedentarizati, sau seminomazi, si-au schimbat obiceiurile , in sensul ca la vanatoare si pescuit, se adauga activitati administrative remunerate.
Cand voi merge, daca voi avea ocazia sa vizitez asemenea locatii, am sa-ti scriu in detaliu.
Ca o observatie, daca anii trecuti, unele legume si fructe erau destul deieftine, in acest an din cauza secetei, unele produse sunt mai scumpe sau chiar mult mai scumpe cum sunt ardeii, vinetele, chiar rosiile sau fructe ca piersici, caise si mai sunt si altele dar nu mai insist asupra lor, ceea ce a dus la reducerea din partea noastra a consumului de asemenea produse.
Transmite salutul meu intregii dinastii.
Cu mult drag - Bunicul.

[Ghita Potra]

In legatura cu indienii de aici, cand voi avea noutati, am sa scriu repede si cu relatari cat mai veridice.
In acest email iti scriu despre o intamplare care se putea sfarsi tragic. Iata despre ce este vorba : O cetateanca de origine romana stabilita in Canada, pe nume SIMONA TIBU, de profesie medic dentist, s-a stabilit in provincia ALBERTA, profesand meseria de medic dentist in orasul EDMONTON, capitala acestei provincii, cu o populatie de peste un milion de locuitori. Cu cateva zile in urma, aceasta doamna in varsta de 41 ani, se deplasa de la locuinta sa langa Edmonton spre serviciu, in acest oras, mergand pe autostrada 21. La un moment dat, mergand pe acest traseu, a fost somata de un agent pe motocicleta, sa opreasca. Femeia a oprit. Ajuns langa masina acesteia, agentul a inceput sa tipe si sa dea cu pumnul in masina femeii. Agentul i-a cerut actele. Femeia a replicat prompt ca daca va continua sa tipe si sa loveasca, nu ii va da actele. Infuriat la culme, agentul ii smulge actele si ii ordona sa coboare din masina. cand a iesit, agentul a inceput sa tipe si a lovit-o pe femeie, ordonandu-i sa se aseze cu fata la masina si mainile la ceafa. S-a apropiat de ea, i-a pus catusele si a fortat-o sa stea drept langa masina, dupa care s-a lipit de ea si pe la spate a violat-o. Femeia declara ca a prins-o strans, a fixat-o de masina si a violat-o, cu toata impotrivirea si tipetele femeii. Dupa viol, a continuat sa o loveasca cu pumnii si picioarele, pana ce femeia a cazut la pamant. Dupa ce a cazut, a continuat s-o loveasca si sa o dea cu capul de asfalt. Femeia tipa asa de tare ca a atras atentia celor din trafic, care dau telefon la urgenta si politie, la 911.
In mijloacele media, femeia este aratata cu rani la fata si cap, la gura si nas, iar la gat prezenta echimoze multiple. Tot in mijloacele mas media, este arata faza in care politistul o batea pe femeie cu picioarele, fiind cazuta la pamant, in prezenta a doi membri din aceasta patrula.
La apelul cetatenilor, politistul a fost adus la sediul politiei din care face parte si cercetat. I s-a dat o pedeapsa destul de usoara, in sensul ca a fost schimbat din agent - bine retribuit, in lucrator de biruo, unde salariile sunt mici,.Politistul a justificat ca a confundat-o cu o femeie sarmana, de conditie modesta, care facea, care a facut acte antisociale. Cam astea am vrut sa scriu, despre calvarul acestei femei.
Cu drag la toti - Bunicul.

[Ghita Potra]

Regret disparitia marelui Costica Stefanescu si a portarului echipei de hanbal de acum 50 ani, campioana mondiala in mai multe randuri, partener de joc cu Gatu, Hnat, Ivanescu, Moser etc, care a produs marea surpriza de a invinge Suedia la ea acasa, devenind campioana mondiala. Meciul l-am vazut la Bucuresti, intr-o inghesuiala de nedescris, stand mai mult intr-un picior. Tot atunci, a avut loc finala CupeiCampionilor Europeni, intre doua echipe romanesti:Dinamo si Rapid.
O tempora!
S-au uitat marile performante si marile echipe ce ne-au adus gloria sportiva in tara.
Stiati ca in 1962, echipa feminine de ha
ndbal in 15 a fost campioana mondiala. ?;sau ca echipa de tenis de masa VOINTA CLUJ, a castigat de 6 oriCCE ?Aici au jucat celebri Dorin Giurgiuca si Stefan DOBOSI < ANTRENOR =PLANETARUL STEFAN PANETH ?
Cati mai stiu asta ?
Cati isi mai reamintes ce cel; ebra echipa de fotbal CCA BUCURESTI, poate cea mai buna echipa de fotbal de club pe care am am avut-o ?,; sau de celebra CRAIOVA MAXIMA, unde STEFANESCU a fost jucator si capitan ?
Un remmember este necesar.
Cu drag - Bunicul.

[Ghita Potra]

Regret si eu semiesecul echipei STEAUA.Cred ca au intrat pe teren cam de pe pozitia de castigatori sigur, ceea ce i-a impiedicat sa -si faca jocul. Intr-un cuvant, au intrat pe teren prea siguri pe ei, iar in asemenea situatii, situatia favorabila pentru ei, au transformat-o in situatie favorabila pentru polonezi - ceea ce s-a vazut in finalul partidei. Consider ca au intrat si intr-o capcana intinsa de antrenorul polonez, care de cateva zile bune lauda in fel si chip echipa noastra, in detrimentul celor de la Legia, ceea ce a dus la o schimbare de mentalitate a celor de la Steaua, cazand in aceasta capcana, de favoriti, ceea ce a dus la supraincredere si de aici, semiesecul.
Returul va fi unul de foc - 'ori totul, ori nimic.'
Acest amarui gust, se adauga la gustul amar pe deplin privind situatia echipelor clujene de fotbal, care - una = isi pregateste participarea in sezonul viitor in liga secunda, iar cealalta, si-a consolidat locul de echipa mediocra, care se pregateste de liga secunda in sezonul de peste doi ani.
Daca la acestea se adauga situatia deloc roza a echipelor din Medias si Brasov, tacamul este complet.
Cu stima si drag-Bunicul
Astazi am fost un pic pe strada, profitand da timpul frumos si calduros. Am dat un tur in jurul grupului de case din acest microcartier,
delimitat de trei strazi de mare circulatie, care sunt strada sase, Canada Way si strada16 si una linistita, strada 15. Cum timpul era cam arzator, ma cam trageam mai pe la umbra, intarzaind pe la casele cu flori frumoase sau cu legume, desi de astea cu legume, nu sunt multe.
La un moment dat,ma opresc in fata unei viloace cu o curte fain aranjata, cu flori dar si legume.La flori nu ma opresc, fiind din cele mai comune, dar aranjate tip IKEBANA, intr-o frumoasa ordine policolora si pastel. Mi-a atras atentia, sectotul legume, sa-i zic asa, avand in principal tomate. Pe langa cele mari, am observat o ciudatenie, ce nu am mai vazut-o. Erau cateva tufe cu rosii mici, cam de marimea unei nuci mici sau a unei corcoduse. Pana aici nimic deosebit, dar ce este interesant este ca tomatele astea mici erau dispuse ca un ciorchine, dar nu una langa alta ci una dupa alta, asa cum ar fi o ruda de usturoi, avand de la 10 la 30 tomate pe o creanga, toate crengile fiind indoite in jos. Mie mi s-a parut ceva deosebit. Tot aici, am vazut tomate galbene mici ca cele rosii, dar cu ciorchini si mai mari.
Mergand mai departe am vazut o tufa de rosii din cele mari, numarand pe ea 20 tomate mari. Era impresionant de plina.
La alta casa am vazut trei meri incarcati, cu mere maronii, ca cele cretesti. Era asa de incarcat unul ca fiind mic, a fost sprijinit din toate partile cu proptele pentru a nu se rupe. Necazul este ca in majoritatea cazurilor unde am vazut meri, toamna nu culeg merele decat putini, lasand sa cada si sa putrezeasca. Nu am intalnit in multe locuri, dar unde am vazut m-am oprit si admiram cu mare placere, de parca eram acasa.
Tot aici am vazut vita de vie pe pari si sarma, dar nu multa, ci cat sa fie de dor. Si aici, am vazut in ceva locuri, struguri copti dar neculesi, ramanad acolo peste iarna. Si pe acestia ii cultiva, asa, de amorul artei. In drumul spre scoala am vazut, anii trecuti struguri copti pe un gard. Intotdeauna ma opream si mai rupeam cate unul la doi ciorchini, fara sa fiu vazut, ca sa nu ma trezesc cu politia langa mine.
Poate repet, merii, vita de vie, corcodusii, ca am vazut ceva si din astea, ii cultiva mai mult de decor. In multe gospodarii, mai precis la viloace, am vazut smochini, din care nu putini erau plini de smochine verzi, care nu ajung sa ajunga la maturitate, din cauza lipsei caldurii de care au nevoie. Din aceasta cauza, cum da un pic frigul cad, si acolo raman, nici macar nu le pune la murat..
Din motive de computer inchei, cu drag la toti - Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghitza! Transmite te rog domnului Potra, cele mai calde urari de sanatate grabnica si sa stie, ca are in noi, persoanele cele mai fidele si sincere care doresc sa fie in permanenta sanatos si bine dispus asa cum il stim.Te rog sa ma tineti la curent cu starea lui de sanatate.
In alta ordine de idei, la calatoria facute in TZARA SALAJULUI, am facut si eu o calatorie in aceasta zona, calatorie soldata cu peripetzii. Aceasta s-a intamplat prin anul 1983 sau 1984, cand la insistentele familiei STARC, vecini de apartament cu noi, si, dupa multe laude aduse statiunii BOGHIS, am hotarat sa mergem si, intr-o duminica din vara acestui an, am plecat pe soseaua spre Zalau, drum bun si atunci, ajungand cu bine la Boghis. Aici, deziluzie - in plin camp, cu culturi si fanete, erau cateva asa zise bazine, care erau nuste gropi rotunde in care intrau cam 4 persoane, cam inghesuit. Toate erau ocupate. ne pregatim de baie si astptam sa se elibereze, ceeace a inceput sa se intample. A iesit din baie un grup de femei, unele goale pusca, tinere dar si unele latzoase, iar cand au mers la haine, am vazut ca au cele mai pur sange tziganci, si cand au inceput sa se imbrace, ne-a pierdut orice pofta de baie. Am strans si am intors spre Cluj, dar ne-a venit ideea, nefericita in felul ei, sa mergem prin Huedin, auzind ca este drum bun. In consecinta am plecat spre Huedin, dar la o intersectie, nu mai stiam pe unde sa apucam. Am intrebat un localnic intalnit, care ne-a aratat cu mana directia, deci am luat-o intr-acolo. Totul a mers relativ bine pana cand am ajuns intre localitatile SAG si TUSA, unde am gasit cel mai rau drum posibil, care era un drum de tractoare pe camp, numai revene adanci cat o jumate roata de tractor. Daca scapam in ravena, acolo ramaneam. A trebuit sa merg pe varful urmelor, reusind sa trec la mustata. Cred ca putzin am albit iar de transpuiratie, eram ud peste tot. La un moment dat, am scapat de urmele acestea, dar ajungand langa o padure in dreapta, trebuia sa urc o panta asa ca la feleac, dar mai scurta, cand - ghinion - motorul s-a oprit si nu mai voia sa porneasca, nealimentandu-se. Eram intr-o situatie destul de delicata, fiind duminica, aproape seara
Continuam. Nu reuseam sa pornesc nicicum, doar daca dam shpritzuri la cama, ceeace implica sa cobor tot la cativa metri si, tot asa, pana sus. Dar, se pare ca Cel de Sus, vazandu-ne zoala si necazul, ne-a trimis un om, care era beat, mergand inapoi in sat, venind de undeva de la o petrecere la o stana nu tare departe. Specific ca era beat destul de bine, dar mai avea un pic de ratiune. Se opreste, ma intreba de necaz, imi trage o sudalma ca de ce am venit pe cel mai rau drum si, ca ce vom face. Ii spun necazul si modul cum s-ar putea rezolva, dar singur nu pot. Se otzareshte la mine ca de ce nu am urcat cucoana pe capota, sa stea acolo si sa dea la cama. Mai trage cateva injuraturi, dar la urma imi spune sa trag capota, dupa care se urca la motor, se aseaza cum poate si trage la spritzuri de la cama. Minune - motorul porneste. In pozitia aceasta am urcat pana sus, cu frica in oase sa nu cada si motorul sa se opreasca. Sus, ajuns cu bine, scoate o sticla de rachiu si trage cateva gaturi zdravene si niste injuraturi adresate mie, ca de ce am venit pe aici. Im ispune cu ciuda ca am fost pacalit. Imi da sticla ca sa iau o gura sa imi revin, dar refuz, din care cauza era sa ma loveasca, trebuind sa iau. Deja a inceput sa apuna soarele. M-am facut ca iau o gura mare de tzuica, dar nu a observat acest lucru.Imi mai trage cateva sudalme, si da sa plece. Eu il intreb cat ma costa, dar mi-a parut rau ca a devenit violent. Imi spune pe unde sa ma duc si imi ureaza drum bun, ca ma mai duc printr-o localitate, ori Sag ori Tusa, si mai merg putzin ajung intr-un alt sat si de aici in Vanatori. In continuare treaba a mers bine, mergand numai pe intuneric. Cand am ajuns in soseaua spre CLUJ, am adus multzumire Celui de Sus, oprind si rasufland. La Cluj am ajuns spre miezul noptii, obositzi, murdari, dar multzumitzi ca am ajuns cu bine, scapand de cosmarul dintre SAG si TUSA.
Aceasta este patzania prin care am trecut, povestind cum a fost.
Cu mult drag la toti din Dinastia Potra - Bunicul.

[Ghita Potra]

La capatul strazii noastre,mai bine zis la unul din capete, ca strada se intersecteaza cu mai multe strazi, este un mic teren liber, unde municipalitatea a amenajat un mic parc pentru copii,.Este un parc banal. cu datari minime, mai putine ca cele de la blocurile noastre. Are 2 sau trei leagane si o scandura prinsa articulat la mijloc pentru balansul a doi copii. Mai are o banca unde vin de regula bunicile indiene cu nepotii, sau pur si simplu, vin trei sau patru pentru barfe. Cam asta-i tot. Terenul este ingradit si asternut pe jos cu rumegus. Dar nu despre asta vreau sa scriu ci despre copacii care flancheaza parculetul. Aici sunt patru copaci deosebiti, pe care v, de cate ori trec pe acolo, ii admir, intarziind mult cu admiratul. Sunt copaci care sunt si la noi. Int-un colt se sfla un superb stejar, de o simetrie perfecta, rotund si tronconic deosebit.Este un gorun falnic si, de cate ori trec, parca vad Gorunul lui Horia.In celalalt colt este un tei extraordinar de mare si frumos, de o simrtrie deosebita, inalt, unbros si stufos. Nu are nici o creanga rupta si nici nu s-au luat flori, ca aici nu se obisnuieste. Al treilea copac care impresioneaza in mod deosebit, fiind cel mai inalt din jur, reste un falnic si frumos mesteacan alb.cam de inaltimea unui bloc cu 10 etaje. Toti trecatorii ce trec, se opresc si il admira. In fiecare iarena de sarbatori, mesteacanul se orneaza multicolor cu beculetze, care tzine din decembrie si pana in februarie. Al patrulea copac, este un brad, inalt, dar urat, cu crengi asimetrice si tepi de culoare urata, de verde murdar. In plus, este inclinat si rasucit, fiind complet strambat, dand o impresie dizgratioasa.
Desi sunt locuri mai frumoase si copaci frumosi, am relatat acest aspect, fiind aproape si studiat cam zilnic.
Cu drag - Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!Aici, in CANADA, maine este o zi importanta in calendarul zilelor importante din aceasta tara.Maine este LABOUR DAY, adica ZIUA MUNCII, care se sarbatoraste in prima zi de LUNI din luna septembrie.
Este ceva ce la noi este INTAI MAI, care pana la Revolutia din 1989 se sarbatorea intr-un fel, cu manifestatii, concerte si iesiri la iarba verde iar, dupa Revolutie a devenit pur si simplu o zi libera.
Deci, in EUROPA, ziua muncii este la Intai mai, iar in America este in prima zi de luni din septembrie. Ca si la noi, si aici este zi libera, multi locuitori au plecat in weekend prelungit, profitand de cele trei zile libere. Daca ma refer numai la vecinii de locuinta, acestia au disparut unul cate unul, intorcandu-se luni seara.
Aici ziua muncii, este si o zi a recoltei, si, cred ca si acum ca si anii trecuti, fermierii sa-si etaleze produsele intr-un fel de expozitie cu vanzare, care in orasul nostru, are loc in parcul din preajma primariei, expozitie care a avut mare succes.
Maine, vremea tine cu organizatorii si cu populatia, fiind relativ cald, 22 grade maxima, urmate seara si noaptea de mici precipitatii, cat sa ude terenul. Daca se mai intarzia putin, intram in vreme rece si ploi.
Alta deosebire intre noi si ce este aici, este aceea ca dupa manifestatii si iesiri la iarba verde, indiferent cat de bogate ar fi meniurile, terenul, la terminare, ramane complet curatat. Aici este un cult in a pastra mediul curat, spre deosebire de la noi, cand se aduna mari cantitati de deseuri aruncate unde s-a nimerit. Nu este o lauda de aici, ci o realitate.
Cu mult drag la toti - Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita !
...
In alta ordine de idei, ma refer la situatia cainilor vagabonzi, a maidanezilor,care de multi ani constituie o mare problema, un pericol urias pentru trecatori. Nu ma refeream la aceasta tema, daca ea nu revenea in atentia Sefului Statului, care intr-o conferinta de presa de astazi, s-a referit la cainii maidanezi, aceasta dupa ce un copil si o femeie au fost muscati si sfasiati de maidanezi, in urma carora au decedat. Situatia aceasta s-a repetat dupa ce anul trecut in martie, un copil in Suceava, a fost sfasiat de acesti caini salbaticiti, deveniti fiare. Tocmai acum se discuta la televiziune despre cainii vagabonzi. Din cate observ, parerile sunt impartite, dupa ce seful statului a spus la conferinta de presa de azi,ca problema acestor caini trebuie rezolvata. Sunt asa de multi caini din acestia, incat au devenit un pericol mare, mai ales pentru copii, batrani si femei. Seful statului a spus ca pana la o data stabilita de guvern, sa se adopte cainii de persoanele care sunt dispuse si pot, iar cei ramasi sa fie eutanasiati. Desi sunt luari de pozitie impotriva, eu sunt de acord cu ceea ce a spus presedintele. Desi s-a luat masura, acum cativa ani ca maidanezii sa fie castrati, dupa mine, actiunea a esuat. maidanezii nu sunt mai putini, ci se inmultesc, devenind un mare pericol. Numai in piata Abator, sunt multi maidanezi, care,, atunci cand mergeam cu gunoiul, zona era plina de asemenea caini,fiindu-mi pur si simplu teama de acestia. CUM CASTRAREA SI CONSTRUIREA DE PADOCURI PENTRU CAINI A ESUAT,SUNT CU TOTUL DE ACORD CU EUTANASIEREA CAINULOR CARE CIRCULA VAGABOND SI IN HAITE, in toate orasele din tara, dar si in sate. Acestia nu mai sunt caini ci fiare, care pe langa pericolul fizic, sunt putatori de virusuri, deci pentru siguranta si sanatatea populatiei. Asa cum haitele de lupi sunt vanati fiind pericol pentru populatie si avutul lor, asa cum paduchii se omoara, asa si maidanezii trebuie lichidati.
Nu ti-as fi scris, daca tema aceasta nu revenea in atentia, sefului statului, a masmedia si, in general - a populatiei.
Din motive de computer inchei, cu drag la toti - Tati.

[Ghita Potra]

Pe aici nu am vazut caini vagabonzi. Extrem de rar, sa se intalneasca vreunul, cine stie cum, ratacit. In privinta cainilor, este siguranta deplina. Toti cainii intalniti sunt cu insotitori care duc cainii in lesa, iar cei mari, au si botnita. Se merge pana acolo, incat insotitorul cainilor, are o punga, o maturica micuta si un faras tot mic, care il tin intr-o punga, si ridica dupa caine fecalele ce le face. De fapt, sunt in multe locuri atentionari in acest sens. S-a mers si mai departe, in sensul in care s-au infiintat terenuri ingradite, numite parcuri pentru animale de companie, unde cainii pot fi lasati liber, dar sub supravegherea insotitorilor. Se mai ridica fecalele si cu mana dar imbracata in punga de plastic.
Aici este o grija deosebita fata de animale, in sensul ca cei ce molesteaza un animal de companie, risca pedepse si amenzi aspre. Este interzis sa se tina cainii legati ca la noi, ei putand fi tinuti numai in libertate, dar libertate controlata, in domeniul proprietarului. Nu mai insist asupra acestui subiect. Revin la cainii maidanezi de la noi, care mi-au facut si ei probleme. Eram in anul 1999 in Bucuresti la fiul meu care inca nu emigrase , cautand un medicament prescris de medic pentru circulatie sanguina. Nu-l gaseam, motiv pentru care am luat farmaciile la rand, dar nu-l gaseam. La un moment dat, din Piata Victoriei, am intrat pe Calea Victoriei, urmarind farmaciile. La un moment dat am ajuns in dreptul cladirii Academiei Romane, unde am comis o greseala. De la un loc, pe trotuarul pe care eram, cel dreprt in sensul de mers spre Piata Palatului, nu era nici un trecator, toti circuland pe calalalt trotuar, dar acest lucru nu l-am observat, fiind absorbit de gandurile mele si de frigul care era destul de mare. Cand am ajuns in dreptul Academiei, am vazut o multime de caini, care pareau linistiti. Eu eram cam la o jumatate de pas de gard. Cainii ma urmareau, erau linistiti, iar eu cu ale mele. La un moment dat, un caine ce era foarte aproape de gard, a zvacnit instantaneu si a scos capul prin grilaj, muscandu-ma de maneca paltonului. Realizand pericolul, mi-am tras mana repede, dar un colt al cainelui a prins stofa, Norocul meu este ca acest caine nefiind multumit de prada, a descis gura sa atace din nou, moment in care am smuls mana cu paltoncu tot, care a scapat nerupt, doar cu o gaura de colt, care se vede si acum putin, oricat am acoperit-o. Despre patanie nu am spus la nimeni, tacand malc. Paltonul se afla in bulap., parca in dulapul de la biblioteca.
Cu drag la toti, sanatate maxima si sa auzim numai de bine - Bunicul.

[Ghita Potra]

Nici eu nu sunt un iubitor al acestor creaturi, din contra. Le-am semnalat ca fapt divers si de coloratura cam inchisa, care ma face sa ma cutremur.
Sa trecem la ceva mult mai frumos si placut privirii si sufletului. Este vorba de CASA CU DALII, de care ti-am mai scris, situata pe strada numarul 12, in apropiere de scoala unde invata nepotul.
Cum anul scolar a inceput de aproape o saptamana, au inceput si orele de muzica care incep mai devreme, adica la ora sapte. Cum, strazile sunt pustii la aceasta ora, l-am insotit pana la scoala, ca masura de prevedere fata de eventualii infractori, care sunt si aici, ca oriunde in lume, desi in numar mai mic, dar nu se stie.
La intoarcere am trecut pe landa Casa cu dalii, o adevarata sera policolora, cu sute si sute de dalii, de zeci de culori si nuante, de, pur si simplu, lua ochii si privirea.
Cum in aceasta dimineata era o ceata foarte densa, era o dubla senzatie :de obstructie la respiratie si privit si de desfatare a privirii, nu m-am putut abtine si m-am oprit la aceste dalii, uitand un moment de situatia de moment dar si cea de varsta si de flotant in Canada, reparandu-mi tonusul, deteriorat din diverse motive.
Ma bucur ca domnul Potra se simte bine, dorindu-i multa sanatate, dar si intregii dinastii.
Cu mult drag - Bunicul.