Sunt în corespondenţă cu un vecin, un domn în vârstă care este plecat la copii săi în Canada şi dorul de ţară îl macină, aşa că ne scriem aproape zilnic şi am primit unele descrieri care mie mi-au plăcut foarte mult şi de aceea m-am gândit să vi le împărtăşesc, bineînţeles cu acordul dumnealui, de aceea voi copia fragmente din e-mai-urile primite şi dacă doriţi vă invit să vă exprimaţi părerea. Textele le voi copia aşa cum le primesc fără a interveni în modul de redactare, cer iertare de la început pentru unele greşeli dar trebuie ţinut cont că vecinul meu a învăţatsă lucreze cu calculatorul doar după vârsta de 70 de ani şi doar în dorinţa de a nu pierde legătura cu ţara, citeşte presa românească şi tot ce poate găsi despre România.
(...) Spre deosebire de situatia de la noi , cum este la Zoo Baneasa unde animalele sunt pastrate in spatii mici si unele numai in custi , la Zoo Vancouver toate animalele traiesc in spatii in aer liber de dimensiuni mari in functie de marimea animalelor , avand adaposturi pentru noapte puse la punct, elegante pentru animale , dispuse in aceste spatii, precum si amenajari pentru mancat. Spatiile in care traiesc animalele, au vegetatia si formele de relief asemanatoare cu habitatul lor natural, cum ar fi cazul la rinoceri, hipopotami, ursul grizzly, cerbi si cariboo, lei si toate animalele de prada, precum si pasari cum sunt flamingo. La capre negre li s-au facut stanci in miniatura. La animalele ierbivore, spatiile in care traiesc sunt si pasuni, nefiind nevoie de furaje in timpul verii. Un punct deosebit este existenta unor panouri la fiecare categorie de animale, care ne lamuresc pe deplin asupra fiecarei specii, precum si harti cu aria de raspandire. Spre fiecare loc cu animale sunt panouri indicatoare la fiecare intersectie, iar la intrarea principala sunt panouri pentru toate directiile, indicatii sonore si video. La fiecare casa de bilete sunt pliante gratuite, cu schema gradinii, schema liniei ferate inguste si cu locurile ce se vad din tren. La locurile cu animale periculoase sunt luate masuri pentru a exclude accidentele. Desi este scump pentru noi, aici nu pare a fi scump. Salariul mediu este in jurul valorii de 3000 dolari, in bani romanesti cam 8100lei, iar salariul minim este cam 1000 dolari, aproximativ 2700 lei.
(...) am fost cam la 3 metri de hipopotamii din Gradina si i-am putut studia. Arata ca niste pepeni de vreo tona cu un alt pepene mai mic drept cap si o felie de pepene drept gat, toate de culoare neagra lucioasa. Am vazut cand le-a dat de mancare; au o gura cat o usa de cuptor de facut painea. Urechile sunt mici ca la porci, iar picioarele scurte si groase, umbland greoi de parca ar avea coxartroza. Au ochii mici, tulburi si infundati in orbite, ca la oamenii rai sau betivi. Cand mananca plescaie de parca ar manca ciorba sau mici cu mustar in Oser. Cand stau in apa nu li se vad decat narile, ochii si urechile. Cand se afunda in apa inoata pe distante lungi si ies tocmai in partea opusa a baltii. Erau doi hipopotami, probabil mascul si femela, care se sarutau stand cu gurile deschise, gura la gura...
Corespondenţă din Canada
Moderator: Manu
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
-
cristina.vuscan
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Despre lei
(...) Impresia mea cand am ajuns in sectorul leilor a fost puterea si respectul pe care le impun aceste animale, indiferent ca sunt masculi sau femele. M-a cuprins un fel de emotie cand le-am vazut, combinat cu o teama instinctiva creata de imaginea posibila de a le fi intalnit in libertate, dar aici cu sanse de scapare nule. Aceste simtaminte au fost generate si de ragetele infundate si maraiturile atat a leoaicelor , dar mai ales ragetul profund si cu rezonante de bas a leului de aici, care produc fiori chiar si celor cu multa stapanire de sine si caractere puternice. Cred ca leul isi da seama de puterea lui si foloseste ragetul pentru a-si paraliza de frica prada. Cand l-am auzit, ragetul a rezonat in mine si am ramas pe loc cateva momente cu ochii tinta la prada. Acest raget, desi nu la cotele cele mai inalte, ma urmareste si acum. Puterea leului iese in evidenta si din masivitatea constitutiei lui - cu un corp cu niste omoplati superbi, totul numai muschi, un gat gros si un cap enorm cu o gura masiva si maxilare facute numai sa muste sau sa rupa fara nici o mila. Cand a deschis gura si am vazut coltii enormi, sentimentul de neputinta deplina in fata lui a fost coplesitor. Asa ca am salutat regele animalelor intr-o pozitie apropiata de cea de drepti. I-am surprins intr-o situatie inedita...
(...) Cand am ajuns acolo, leul intra in adapost si cu un raget destul de puternic a chemat o leoaica, a repetat chemarea, moment in care o femela s-a ridicat repede si l-a urmat in padoc. Intre timp eu am urmarit cum stateau lungite celelalte leoaice, parand ca discuta intre ele. Intre timp a aparut leul cu blana zburlita, cu saliva scurgandu-i-se din gura deschisa si oarecum impleticindu-se, iar dupa el, leoaica clatinandu-se si apoi lipindu-se de mascul, dupa care s-a dus langa leoaice si s-a lungit, urmand cu un marait catre celelalte doua, creand impresia ca le povestea ce s-a intamplat in adapost. In padoc a avut loc o partida de sex intre doua animale de prada. Dupa aceea leul s-a dus mai departe de leoaice si s-a intins si el. Intre timp alta leoaica s-a indreptat spre padoc, a marait catre leu de mai multe ori, dar acesta epuizat nu a mai raspuns, dupa care leoaica s-a intors la loc si s-a linistit. Sectorul leilor a fost cel mai urmarit, motiv pentru care s-au construit tribune. Stiu ce au facut leii deoarece cand am mai fost altadata, partida de sex a fost la vedere, afara, cu aceeasi stare a leilor dupa act. Nu am putut urmari momentul cand li s-a dat de mancare, dar au vase de dimensiuni mari unde li se pune carnea dusa si distribuita mecanizat. In afara de sex nu exista nici o legatura intre leu si leoaice, intre ei pastrandu-se o distanta respectabila tot timpul. Leoaicele stiu de frica leului, il respecta si se dau in laturi din fata lui. Acestea le stiu de la un ingrijitor sau ceva asemanator, traduse dupa discutia cu el. La masa, cand apare leul, leoacele se dau deoparte sau iau daca pot halca de carne si pleaca...
(...) Impresia mea cand am ajuns in sectorul leilor a fost puterea si respectul pe care le impun aceste animale, indiferent ca sunt masculi sau femele. M-a cuprins un fel de emotie cand le-am vazut, combinat cu o teama instinctiva creata de imaginea posibila de a le fi intalnit in libertate, dar aici cu sanse de scapare nule. Aceste simtaminte au fost generate si de ragetele infundate si maraiturile atat a leoaicelor , dar mai ales ragetul profund si cu rezonante de bas a leului de aici, care produc fiori chiar si celor cu multa stapanire de sine si caractere puternice. Cred ca leul isi da seama de puterea lui si foloseste ragetul pentru a-si paraliza de frica prada. Cand l-am auzit, ragetul a rezonat in mine si am ramas pe loc cateva momente cu ochii tinta la prada. Acest raget, desi nu la cotele cele mai inalte, ma urmareste si acum. Puterea leului iese in evidenta si din masivitatea constitutiei lui - cu un corp cu niste omoplati superbi, totul numai muschi, un gat gros si un cap enorm cu o gura masiva si maxilare facute numai sa muste sau sa rupa fara nici o mila. Cand a deschis gura si am vazut coltii enormi, sentimentul de neputinta deplina in fata lui a fost coplesitor. Asa ca am salutat regele animalelor intr-o pozitie apropiata de cea de drepti. I-am surprins intr-o situatie inedita...
(...) Cand am ajuns acolo, leul intra in adapost si cu un raget destul de puternic a chemat o leoaica, a repetat chemarea, moment in care o femela s-a ridicat repede si l-a urmat in padoc. Intre timp eu am urmarit cum stateau lungite celelalte leoaice, parand ca discuta intre ele. Intre timp a aparut leul cu blana zburlita, cu saliva scurgandu-i-se din gura deschisa si oarecum impleticindu-se, iar dupa el, leoaica clatinandu-se si apoi lipindu-se de mascul, dupa care s-a dus langa leoaice si s-a lungit, urmand cu un marait catre celelalte doua, creand impresia ca le povestea ce s-a intamplat in adapost. In padoc a avut loc o partida de sex intre doua animale de prada. Dupa aceea leul s-a dus mai departe de leoaice si s-a intins si el. Intre timp alta leoaica s-a indreptat spre padoc, a marait catre leu de mai multe ori, dar acesta epuizat nu a mai raspuns, dupa care leoaica s-a intors la loc si s-a linistit. Sectorul leilor a fost cel mai urmarit, motiv pentru care s-au construit tribune. Stiu ce au facut leii deoarece cand am mai fost altadata, partida de sex a fost la vedere, afara, cu aceeasi stare a leilor dupa act. Nu am putut urmari momentul cand li s-a dat de mancare, dar au vase de dimensiuni mari unde li se pune carnea dusa si distribuita mecanizat. In afara de sex nu exista nici o legatura intre leu si leoaice, intre ei pastrandu-se o distanta respectabila tot timpul. Leoaicele stiu de frica leului, il respecta si se dau in laturi din fata lui. Acestea le stiu de la un ingrijitor sau ceva asemanator, traduse dupa discutia cu el. La masa, cand apare leul, leoacele se dau deoparte sau iau daca pot halca de carne si pleaca...
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Continuu cu ZOO. Un animal DE PRADA DEOSEBIT DE FEROCE ESTE PANTERA NEAGRA. Fata de dimensiuni, il consider cel mai feroce si perfid animal de prada. Este de forma unei pisici, dar mult mai lunga - cam de 10 ori, aproape aerodinamica si cam de 5 ori mai inalta. este de o agilitate deosebita, cu miscari imprevizibile, cu o viteza de reactie aproape instantanee, toate pe tacute si de nevazut pentru cel atacat. Are o culoare complet neagra si lucioasa, cu capul cu mustati, precum si dinti ca ai pisicii, de marimea unui pepene mai mic. Picioarele sunt suple fara a fi subtiri, cu tendoane care se vad bine, elastice, terminate cu labe cu gheare enorme, care da gata prada atacata. Per ansamblu arata ca un arc imbracat in negru. Nu are ragete ci maraieli si scuipaturi ca de pisica, cu o privire complet rea definindu-i caracterul de animal feroce, vorace si perfid. Cand am ajuns in sectorul ei, era foarte agitata, maraia si scuipa permanent, vrand sa iasa din spatiul inchis, in care scop s-a aruncat in gard, dar a fost aruncata inapoi de elasticitatea acestuia de mai multe ori, dupa care s-a linistit. Spatiul reda in miniatura habitatul natural ca flora si teren...
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Salut Ghita,
Continuu cu impresii de la ZOO. Las un pic animalele de prada si trec la vedeta gradinii, care dupa parerea mea este GIRAFA. Prin coloritul sau frumos, maro deschis si galben, parcelat cat este corpul in dreptunghiuri si trapeze, uneori intr-o singura asemenea culoare, alteori combinat, iar intre parcele cu portiuni albe, alteori gri deschis, fac din acest animal o frumusete policolora de jos si pana sus. Este deosebit de inalta, cam cat o casa cu 2 etaje; cu un gat cam cat un tulnic, dar mult mai gros, cu picioarele dinapoi mai scurte, iar cele din fata cel putin duble (cam cat un etaj). Distanta dintre picioarele din fata si cele din spate este mare, cam cat holul intrarii de la bloc; luand in calcul si inaltimea, acestea permit sa treaca pe sub acest animal superb un automobil, poate chiar si o furgoneta, fara sa il atinga. Pozitia corpului girafei in picioare este oblica ca o scara de bloc, terminat de gatul foarte lung si cam subtire, terminat cu un cap cam mic fata de dimensiunile animalului; este prevazut cu 2 urechi mici si 2 coarne scurte, de parca ar fi retezate, asemanatoare cu ale unui ied mai dezvoltat. Corpul se termina cu o coada ca un maturoi, iar jos are ca arma de aparare niste copite mari. Picioarele puternice si copitele au o deosebita forta impotriva pradatorilor, leii care nu prea indraznesc sa le atace, decat in grup. Animalul este foarte calm, sfidand de la inaltimea sa toate celelalte animale , inclusiv omul fara arma. Cat am stat in sectorul ei, a stat numai cu spatele, ignorand privitorii si dand doar din coada, dand a intelege ca nu-i pasa de noi. A mai intors scurt capul ca sa ne sfideze si sa vada ce impresie lasa, comportandu-se ca o vedeta constienta de frumusetea si puterea ei de seductie, dand impresia ca zambeste satisfacuta de impresia ce o lasa. Spre deosebire de lei, privirea nu este feroce, ci chiar blanda, avand ceva vag uman, desi este o salbaticiune. Adapostul ei este pe masura dimensiunilor, fiind ca un hangar inalt de vreo 3 etaje de bloc cam pana la Mihoc, cu o usa pe unde ar putea intra un avion usor. Acum te las, sperand ca aparatul sa-mi preia emailul cam lung.
Salutari eterne!
Cu drag -- Bunicul --.
Continuu cu impresii de la ZOO. Las un pic animalele de prada si trec la vedeta gradinii, care dupa parerea mea este GIRAFA. Prin coloritul sau frumos, maro deschis si galben, parcelat cat este corpul in dreptunghiuri si trapeze, uneori intr-o singura asemenea culoare, alteori combinat, iar intre parcele cu portiuni albe, alteori gri deschis, fac din acest animal o frumusete policolora de jos si pana sus. Este deosebit de inalta, cam cat o casa cu 2 etaje; cu un gat cam cat un tulnic, dar mult mai gros, cu picioarele dinapoi mai scurte, iar cele din fata cel putin duble (cam cat un etaj). Distanta dintre picioarele din fata si cele din spate este mare, cam cat holul intrarii de la bloc; luand in calcul si inaltimea, acestea permit sa treaca pe sub acest animal superb un automobil, poate chiar si o furgoneta, fara sa il atinga. Pozitia corpului girafei in picioare este oblica ca o scara de bloc, terminat de gatul foarte lung si cam subtire, terminat cu un cap cam mic fata de dimensiunile animalului; este prevazut cu 2 urechi mici si 2 coarne scurte, de parca ar fi retezate, asemanatoare cu ale unui ied mai dezvoltat. Corpul se termina cu o coada ca un maturoi, iar jos are ca arma de aparare niste copite mari. Picioarele puternice si copitele au o deosebita forta impotriva pradatorilor, leii care nu prea indraznesc sa le atace, decat in grup. Animalul este foarte calm, sfidand de la inaltimea sa toate celelalte animale , inclusiv omul fara arma. Cat am stat in sectorul ei, a stat numai cu spatele, ignorand privitorii si dand doar din coada, dand a intelege ca nu-i pasa de noi. A mai intors scurt capul ca sa ne sfideze si sa vada ce impresie lasa, comportandu-se ca o vedeta constienta de frumusetea si puterea ei de seductie, dand impresia ca zambeste satisfacuta de impresia ce o lasa. Spre deosebire de lei, privirea nu este feroce, ci chiar blanda, avand ceva vag uman, desi este o salbaticiune. Adapostul ei este pe masura dimensiunilor, fiind ca un hangar inalt de vreo 3 etaje de bloc cam pana la Mihoc, cu o usa pe unde ar putea intra un avion usor. Acum te las, sperand ca aparatul sa-mi preia emailul cam lung.
Salutari eterne!
Cu drag -- Bunicul --.
-
Manu
- General de divizie
- Mesaje: 4120
- Membru din: 02 Feb 2007, 01:15
- Localitate: Cluj-Napoca
- Contact:
Interesante descrieri...
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum...
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Continuu cu ZOO.
Intr-o zi am adunat impresii de as putea scrie un volumas. De data aceasta ma refer la o pasare numita FLAMENGO, originara din Brazilia unde este iubita si protejata. Chiar o echipa de fotbal celebra are numele acestei pasari. Este delicata, frumoasa si cu un mers elegant, semanand cu lebada. Este inalta cam de 60 cm, cu un corp prelung si subtire, cu pene de culoare portocalie. Ni s-a spus ca pentru a-si mentine aceasta culoare trebuie sa i se dea multe produse cu caroten. In caz contrar, culoarea se degradeaza, diluandu-se pana aproape de disparitie, combinandu-se cu alte culori. Din cardul de flamengo erau destule exemplare patate cu galben murdar, crem, alb murdar sau chiar inceput de gri. Aratau de parca cineva ar fi aruncat la intamplare pe ele asemenea vopsele. Cu toate acestea, erau frumoase. Aratau tare linistite, chiar lenese, deoarece majoritatea erau nemiscate, parand ca dorm in picioare. CELE MAI MULTE STATEAU intr-un singur picior, al doilea avandu-l indoit si tras sub corp, de nu se vedea - parand ca nu il au. Corpul se sprijinea pe doua picioroange lungi si subtiri ca fusul, iar sus are un gat lung si subtire, putin cambrat, terminat cu un cap si un cioc mari bun sa serveasca la pescuit. Au aripi destul de mari, dar nu pot sa afirm daca zboara sau nu, fiind aproape imobile in acele momente. Aveau un usor plescait din cioc, parand ca vorbesc sau se cearta. Stateau intr-o baltoaca mare amenajata, toate erau in picioare, in unul sau amandoua. In apropiere, intr-un spatiu al lor, erau alte pasari superbe care pluteau elegant in grup pe apa, de mai mare frumusetea.
Este vorba de LEBEDELE NEGRE. Sunt complet negre, cu ceva alb in jurul ochilor, parand ca au rimel, si tot cu putin alb la varful penelor, de parca s-ar fi dat cu ruj alb sau pudra pentru a fi mai frumoase. Eleganta le-o da gatul cambrat ca litera S si modul gratios in care plutesc. Dar nu mai insist ca sunt si la noi.
Aici nu am vazut Lebede albe, probabil nu exista.
Intr-o zi am adunat impresii de as putea scrie un volumas. De data aceasta ma refer la o pasare numita FLAMENGO, originara din Brazilia unde este iubita si protejata. Chiar o echipa de fotbal celebra are numele acestei pasari. Este delicata, frumoasa si cu un mers elegant, semanand cu lebada. Este inalta cam de 60 cm, cu un corp prelung si subtire, cu pene de culoare portocalie. Ni s-a spus ca pentru a-si mentine aceasta culoare trebuie sa i se dea multe produse cu caroten. In caz contrar, culoarea se degradeaza, diluandu-se pana aproape de disparitie, combinandu-se cu alte culori. Din cardul de flamengo erau destule exemplare patate cu galben murdar, crem, alb murdar sau chiar inceput de gri. Aratau de parca cineva ar fi aruncat la intamplare pe ele asemenea vopsele. Cu toate acestea, erau frumoase. Aratau tare linistite, chiar lenese, deoarece majoritatea erau nemiscate, parand ca dorm in picioare. CELE MAI MULTE STATEAU intr-un singur picior, al doilea avandu-l indoit si tras sub corp, de nu se vedea - parand ca nu il au. Corpul se sprijinea pe doua picioroange lungi si subtiri ca fusul, iar sus are un gat lung si subtire, putin cambrat, terminat cu un cap si un cioc mari bun sa serveasca la pescuit. Au aripi destul de mari, dar nu pot sa afirm daca zboara sau nu, fiind aproape imobile in acele momente. Aveau un usor plescait din cioc, parand ca vorbesc sau se cearta. Stateau intr-o baltoaca mare amenajata, toate erau in picioare, in unul sau amandoua. In apropiere, intr-un spatiu al lor, erau alte pasari superbe care pluteau elegant in grup pe apa, de mai mare frumusetea.
Este vorba de LEBEDELE NEGRE. Sunt complet negre, cu ceva alb in jurul ochilor, parand ca au rimel, si tot cu putin alb la varful penelor, de parca s-ar fi dat cu ruj alb sau pudra pentru a fi mai frumoase. Eleganta le-o da gatul cambrat ca litera S si modul gratios in care plutesc. Dar nu mai insist ca sunt si la noi.
Aici nu am vazut Lebede albe, probabil nu exista.
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
De data aceasta ma voi referi la un veritabil balerin cu o comportare de Don Juan - STRUTUL AFRICAN.
Este de inaltimea unui om de talie inalta, puternic, cu o constitutie robusta, rezistent la eforturi prin natura vietii salbatice. Are un corp masiv ca un sac gros care se subtie in spate ca o minge de rugbi. In corp are infipte 2 picioare puternice, lungi de peste un metru, care sus au o grosime cat a unui vitel nou nascut; acestea se subtie progresiv, fiind jos groase cat o coada de matura mai groasa. Picioarele se termina cu doua labe mari cat o tigaie, fiecare deget avand gheare de temut, lungi de peste un centimetru, folosindu-se de ele la aparare. Picioarele sunt blindate cu solzi grosi, greu de patruns, servindu-i la patrunderea in tufele ghimpate si la apararea contra serpilor veninosi si a altor muscaturi de la sol. Corpul are pene, mai putin sub abdomen unde este gol, avand un pic de puf, putand fi comparat cu un Don Juan acoperit doar in partile cele mai intime. Are doua aripi stufoase de culoare gri pina la negru in degrade, mici fata de dimensiunile pasarii, frumoase, care nu ii servesc la zburat - fiindca strutul nu poate zbura - ajutandu-i la alergat si mentinerea echilibrului. In sus are un gat lung de vreo 60 centimetri, cam subtire fata de corp, de culoare alb murdar pana la gri. Sus de tot are un cap cam cat o cana de baut apa de aceeasi culoare cu gatul, cu un cioc lat, proeminent, o veritabila arma; Deasupra ciocului are doua orificii cam cat o moneda de un ban, iar mai sus doi ochi ca doi banuti mobili si sfredelitori. Este cea mai mare pasare din lume, cu un mers elegant, iar cand alearga parca face balet.
Cand l-am observat pastea pe langa gardul tarcului, nepasatoare, mancand tot ce gasea pe sol, inclusiv pamant. Cand se enerveaza, scoate strigate stridente urmate de pufaituri, racaind pamantul cu ghearele. Poate servi la calarie pentru persoane usoare, fiind imblanzit in acest sens, dar eu nu am vazut. Are oua de marimea a doi pumni impreunati, pentru acestea fiind pasari cautate mult , dar si pentru penele lor, bune pentru moda feminina. Este o pasare impresionanta, puternica, de care este bine sa se stea cat mai departe.
Este de inaltimea unui om de talie inalta, puternic, cu o constitutie robusta, rezistent la eforturi prin natura vietii salbatice. Are un corp masiv ca un sac gros care se subtie in spate ca o minge de rugbi. In corp are infipte 2 picioare puternice, lungi de peste un metru, care sus au o grosime cat a unui vitel nou nascut; acestea se subtie progresiv, fiind jos groase cat o coada de matura mai groasa. Picioarele se termina cu doua labe mari cat o tigaie, fiecare deget avand gheare de temut, lungi de peste un centimetru, folosindu-se de ele la aparare. Picioarele sunt blindate cu solzi grosi, greu de patruns, servindu-i la patrunderea in tufele ghimpate si la apararea contra serpilor veninosi si a altor muscaturi de la sol. Corpul are pene, mai putin sub abdomen unde este gol, avand un pic de puf, putand fi comparat cu un Don Juan acoperit doar in partile cele mai intime. Are doua aripi stufoase de culoare gri pina la negru in degrade, mici fata de dimensiunile pasarii, frumoase, care nu ii servesc la zburat - fiindca strutul nu poate zbura - ajutandu-i la alergat si mentinerea echilibrului. In sus are un gat lung de vreo 60 centimetri, cam subtire fata de corp, de culoare alb murdar pana la gri. Sus de tot are un cap cam cat o cana de baut apa de aceeasi culoare cu gatul, cu un cioc lat, proeminent, o veritabila arma; Deasupra ciocului are doua orificii cam cat o moneda de un ban, iar mai sus doi ochi ca doi banuti mobili si sfredelitori. Este cea mai mare pasare din lume, cu un mers elegant, iar cand alearga parca face balet.
Cand l-am observat pastea pe langa gardul tarcului, nepasatoare, mancand tot ce gasea pe sol, inclusiv pamant. Cand se enerveaza, scoate strigate stridente urmate de pufaituri, racaind pamantul cu ghearele. Poate servi la calarie pentru persoane usoare, fiind imblanzit in acest sens, dar eu nu am vazut. Are oua de marimea a doi pumni impreunati, pentru acestea fiind pasari cautate mult , dar si pentru penele lor, bune pentru moda feminina. Este o pasare impresionanta, puternica, de care este bine sa se stea cat mai departe.
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Sa-ti relatez cate ceva despre circulatia pe caile ferate canadiene.
Am avut ocazia sa circul de la Vancouver in lungul fluviului Fraser, timp de o ora. Sunt diferente mari fata de la noi. Am plecat la o ora cand se intorceau navetistii de la lucru spre casa cu un tren etajat, ca cel spre Huedin.
CONSTATARI: Curatenia din tren este desavarsita, nimeni nu a aruncat nimic pe jos, fiecare si-a ocupat locul in tren circuland in liniste. Desi multi erau in haine de lucru, nimeni nu a murdarit banchetele, iar starea lucrurilor din tren este intacta, fara taieturi, rupturi sau smulgeri ca la noi; de asemenea... fara tipete sau imbranceli. Toate acestea simteam ca m-au obligat si pe mine. Pe traseu nu am intalnit gari, desi trenul se oprea in statii care nu sunt cum le stim. In asa-zisele gari exista un peron si cai de acces spre el, cu ceva copertine, ca la statiile auto. Mai exista doua-trei automate pentru eliberarea sau compostarea biletelor, dupa caz, si atat. Nu exista nici un personal la gara, ca si pe tren, inafara de unu sau doi insotitori de tren. Toate anunturile de plecare, sosire sau altele sunt automatizate in tren. Acest tren nu avea conductor, totul fiind automatizat, absolut toate miscarile.
Relatez doar situatia de aici, fara comentarii, laude sau reprosuri.
Pe viitor mai am si altele din alte domenii...
Am avut ocazia sa circul de la Vancouver in lungul fluviului Fraser, timp de o ora. Sunt diferente mari fata de la noi. Am plecat la o ora cand se intorceau navetistii de la lucru spre casa cu un tren etajat, ca cel spre Huedin.
CONSTATARI: Curatenia din tren este desavarsita, nimeni nu a aruncat nimic pe jos, fiecare si-a ocupat locul in tren circuland in liniste. Desi multi erau in haine de lucru, nimeni nu a murdarit banchetele, iar starea lucrurilor din tren este intacta, fara taieturi, rupturi sau smulgeri ca la noi; de asemenea... fara tipete sau imbranceli. Toate acestea simteam ca m-au obligat si pe mine. Pe traseu nu am intalnit gari, desi trenul se oprea in statii care nu sunt cum le stim. In asa-zisele gari exista un peron si cai de acces spre el, cu ceva copertine, ca la statiile auto. Mai exista doua-trei automate pentru eliberarea sau compostarea biletelor, dupa caz, si atat. Nu exista nici un personal la gara, ca si pe tren, inafara de unu sau doi insotitori de tren. Toate anunturile de plecare, sosire sau altele sunt automatizate in tren. Acest tren nu avea conductor, totul fiind automatizat, absolut toate miscarile.
Relatez doar situatia de aici, fara comentarii, laude sau reprosuri.
Pe viitor mai am si altele din alte domenii...
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
(...) Cand iti scriu este ora 23 si ceva. Astazi toata ziua am robotit asa ca ma simt cam obosit. Maine plecam de acasa langa oras la un fel de picnic cu alta familie. Daca pot iti scriu maine seara, daca nu, atunci poimaine, ca am multe ganduri si impresii de impartasit. Aici nu este bine sa refuzi ca ocazia nu se mai iveste. Timpul este superfrumos, astazi au fost pana la 28 grade, iar maine vor fi 24, temperaturi neobisnuite pe aici la aceasta data.
-
Manu
- General de divizie
- Mesaje: 4120
- Membru din: 02 Feb 2007, 01:15
- Localitate: Cluj-Napoca
- Contact:
Asteptam corespondenta in continuare, e foarte tare domnul in descrieri. Are spirit de observatie si se vede ca a mers ca unul care stie sa vada diferentele, este atent la detalii, se intereseaza pentru el insusi de o alta civilizatie. Cred ca in fiecare moment se gandeste ce e si ce nu e ca la noi.
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum...
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
(...) Duminica, aici a fost o zi superba, absolut senina si calda, cu temperaturi de pana la 27 grade, de ziceam ca suntem in luna iulie. Picnicul a fost intr-un loc la 80 km de oras, in Muntii Stancosi de Coasta, loc izolat, dar cu dotari primare de camping la sol, langa un rau cam dublu ca Somesul nostru, care la dimensiunile Canadei este un banal parau. Imprejur padurea era stapanul absolut, intr-o parte ses, iar dincolo de rau, culmi si creste cu conifere, piscuri salbatice golase, unde in doua locuri erau ghetari, care pe mine m-au impresionat prin ineditul situatiei si salbaticia locului, fiindu-mi chiar frica sa ma departez de grup, avand sentimentul ca in orice moment am in spatele meu ursul Grizzly, stapanul absolut al muntilor nord-americani. Imi facea impresia ca din moment in moment vor aparea din padure grupuri de indieni din celebrele triburi de pe aici; impresie facuta si de pe urma lecturii cartilor de aventuri ale lui Fenimroe Cooper sau Karl May, considerandu-ma un fan infocat al lor. M-am odihnit la soare si la umbra, cu mancare gatita la jar si adusa de acasa. M-a impresionat o familie care are grija de camping, stabilita in mijlocul padurii, in pericol de a fi atacata de fiare salbatice. Desi la o asemenea distanta drumul de acces este bun, asfaltat pana aproape acolo. Spre seara am mers la statiunea turistica Whistler, la 120 km de oras, unde se vor desfasura probele alpine ale Olimpiadei de Iarna din 2010, in luna februarie. Dupa pliantele turistice, este cea mai cocheta statiune din America de Nord. Am stat putin admirand dotarile pentru Olimpiada. Mentionez ca drumul de la Vancouver la Whistler care era cam cat drumul de la Cluj la Gilau Iara, l-au transformat in autostrada, cu lucrari grele de munte si stanca, impresionante prin amploarea lor. Am ajuns seara acasa, pe intuneric, franti de oboseala si caldura.
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
(...) In seara asta, cand ma aflam in fata portii, am vazut un stol de gaste salbatice in formatie militara riguroasa, galagioase, zburand de la Nord spre Sud. Brusc mi-au revenit in amintire imaginile din copilarie si tinerete de la tara, dureroase ca aducere aminte, cand zburau asemenea pasari spre sud. Ele revin la primavara , dar noi avem drumul cu sens unic; imi dau chiar lacrimile. Ca sa fie tacamul complet, la un canal romanesc cantau Marinela Zegrean Istici, Florinela Puscau si Leontin Ciucur, urmarindu-i aproape fara sa respir dar si cu emotie maxima, nevazand si neauzind pe nimeni. Lacrimile au revenit. Am multe sa-ti scriu, dar emailul fiind lung, s-ar putea sa fiu blocat. Ele vor urma.
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
(...) In cursul vietii mele, mi-a placut sa citesc tot ce am gasit despre locurile noastre, sa observ ce este in jurul meu, trecutul, evolutia sau involutia lor. M-am obisnuit sa stau de vorba cu fiinte si obiecte, sa admir locurile natale, bune sau rele, si sa ma impresioneze tot ce vedeam; acestea in contradictie cu ceea ce observ aici, dintre care multe ma lasa rece, si sa-mi fie dor de locurile natale pe care le revad nealterate de trecerea timpului. Cele de acasa au prioritate fata de cele straine, ca le am in suflet, unele de cand am inceput sa percep, din copilarie.
Referitor la amintiri, cele din copilarie si tinerete aproape ca nu s-au alterat...
(...) In piata din fata casei, unde sunt peste 40 de artari mari si multe tufe de rododendroni, frunzele cad in masa, formand un covor ruginiu continuu, ca intr-o padure, producandu-mi o stare de nostalgie aproape permanenta, care se adauga la cea a trecerii anilor, de nostalgie ascendenta, normala pentru anotimp, varsta si loc...
Referitor la amintiri, cele din copilarie si tinerete aproape ca nu s-au alterat...
(...) In piata din fata casei, unde sunt peste 40 de artari mari si multe tufe de rododendroni, frunzele cad in masa, formand un covor ruginiu continuu, ca intr-o padure, producandu-mi o stare de nostalgie aproape permanenta, care se adauga la cea a trecerii anilor, de nostalgie ascendenta, normala pentru anotimp, varsta si loc...