Corespondenţă din Canada

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 31 Aug 2012, 11:00

CONTINUAM!
Ajuns acasa, fara sa ma schimb de hainele de oras, am inceput sa butonez programele de la televizor, cautand sa vad buletinul meteo. Butonand, am dat peste un program cu un continut foarte interesant la vedere. Intrigat, m-am instalat confortabil in fotoliu, urmarind programul Mi-am dat seama ca este un program de opera.
Obisnuit cu spectacole de opera de factura italiana, cu costumatie specifica si melodii cu intonatie care de multe ori erau abrupte, spectacolul de fata avea o costumatie absolut de strada, actuala, iar muzica era parca de surdina, placuta la auz, curgatoare si reconfortanta, incat m-a cucerit, acaparandu-mi toata atentia, parca vrajindu-ma. Nu stiu cand a incepur opera, dar a tinut cam o ora. Nu stiu cand a trecut vremea, la final parandu-mi rau ca s-a terminat, ramanad toata ziua, sub vraja acestei muzici.
Din prezentarea la final, reiese ca opera se chema FRATZII. Senzatia de aici incepe. Tot din prezentare, a rezultat ca spectacolul a fost transmis de la METROPOLITAN OPERA din New York.
Ceea ce am vazut este ceva unicat. Sala este de forma ovala, spre deosebire de cea din Cluj, de forma dreptunghiulara, de marimea pietei Avram Iancu. Alta noutate absoluta penrru mine este numarul de balcoane si loji, precum si forma lor. Pe verticala sunt sase randuri de loji, asezate pe verticala, in jurul salii.Pentru a concepe diferenta, mentionez ca la Cluj sunt doar doua randuri. Alta noutate pentru mine,este ca,daca la noi intr-o loje intra cam patru la sase spectatori pe scaune, la opera din New York, scaunele sunt dispuse in forma de tribuna, intr-o loja intand cam douazeci de spectatori. La fiecare nivel intra cam douzeci de loje.
La un spectacol, intra cam patru mii de spectatori, mai mult ca la Sala Sporturilor din Cluj.
Dupa opera, butonand mai departe, am dat peste un film american, de cu totul alta factura decat cele cu arme, impuscaturi si batai, Titlul filmului se numeste ' O casa, pentru proprietatea noastra '. Este vorba de o femeie ramasa singura cu sase copii, greutatile mari care le intampiuna, efortul ce-l depune pentru a le depasi, si as-si creste copiii intr-un mod onorabil. Cel mai mare are 15 ani iar cel mai mic are patru sau cinci ani. Pe langa acestea, femeia fiind frumoasa, era dorita de multi barbati, dar femeia era ferma si devotata copiilor din care cauza a avut multe necazuri. Avea un singur barbat cu care se ajuta, din care nu rezulta ca ar trai cu el.
Cel mai neastamparat era penultimul copil, care era rebelul familiei.
La un moment dat, in timpul cat era frig, zapada si infiltratie de apa in casa, femeia isi mobilizeaza copii la reparatii, neavand bani sa angajeze o firma. In timp ce copii incep sa repare sub comanda baiatului mare, mama pleaca sa mai cumpere materiale.
Fac o mica digresiune. Pana in iarna aceasta, casa nu avea WC in casa, ci afara ca la noi la tara. Este o mare sarbatoare cand se monteaza WC-ul in casa. Revin.Baiatul, neastamparatul casei, nu are de facut altceva decat sa stropeasca cu bitum de acoperis closetul din curte, si sa-i dea foc. De aici vine marele necaz. Scanteile se vor intinde la casa, care ia foc si incendiul nu poate fi oprit pana nu arde toata casa cu toata interventia pompierior. In plina iarna, raman fara nimic, inafara de hainele de pe ei.
In acest moment intervine elementul uman si ajutorul dat de acesta. In aceesasi zi sunt aduse tot felul de haine si lucruri de dormit, si, in plus, bani si obiecte scolare. Toti sunt luati de vecini . La un moment dat apar constructorii cu tot ce trebuie si in scurt timp se construieste o noua casa, astfel ca in timp record, familia intra in posesia noii case.
Este un film cu mesaj, de ajutorul persoanelor in cazuri extreme, si ca omul nu este singur in orice situatie s-ar afla.
Filmul m-a socat prin simplitatea si naturaletea lui si, de tonicul situatiei la final.
Alt film care este cu mesaj este cel intitulat 'Norocul Emmei', unde un bolnav grav de rinichi,aflat intr-o stare aproape terminala, este ghidonat de medic, folosind efectul placebo, sa se considere normal, sa mearga la lucru si sa nu -si arate boala, si sa se comporte in orice situatie ca si cum ar fi sanatos. Medicamentele nu prea ajutau, dar nu i s-a spus pacientului. Ghidonat in timp si comportandu-se in acest mod, boala a dat inapoi, la un stadiu la care medicamentele erau eficace, iar starea bolnavului era cu totul alta.
A fost un film cu mesaj,si anume, ca nimeni sa nu-si piarda increderea si speranta indiferent de situatie, venind un moment cand sperantele si eforturile vor fi rasplatite.
Nu mai continui cu altele, deoarece consider ca ti-am impuiat capul cu tot felul de pe aici, acestea peste cele care le ai ca familist si membru al comunitatii umane de acolo.
Vor mai urma.
Transmite salutul meu de sanatate si viata lunga tuturor oamenilor de bine, iar dinastiei Potra m cele mai calde salutari.
Cu mult drag -- Bunicul

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 01 Sep 2012, 11:46

Salut Ghita!
Imi cer scuze pentru intarziere, dar ma vei intzelege, sau mai bine zis, ma vei scuza.
Referitor la observatiile tale la emailurile mele, afirm ca sunt cu totul de acord cu ele.
In privinta transportului in comun, atat comunitar cat si intracomunitar, din documentarea mea., rezulta ca el apartine unor societati sau grupuri de societati, in acord cu primariile din orasele respective. Ca functionare, trag concluzia ca nu este organizat mai bine decat la noi, insa functional si tehnic este privit cu mai multa responsabilitate, iar suprastructura este mai bine pusa la punct si pastrata de catre calatori, in stare buna, nu o degradeaza sub diverse forme. La fel si rondurile cu flori, se pastreaza intacte sau aproape de pietoni, spre deosebire de la noi. In aceasta privintza, frica pazeste pepenii. La fel si in privinta circulatieiauto si pietonale. Cel care incalca asemenea reguli, este ras - tuns- si frezat de politie,, unde, si in cazul unor delicte minore, cel in cauza este luat in evidenta centralizata, avand mari necazuri in viitor, din care cauza nu poate beneficia de anumite drepturi in diferite relatii, cum ar fi cazul unor relatii bancare. Inca odata,regulile trebuie respectate, cu sau fara voie.
Referitor la cedarea trecerii in diverse ocazii,de catre soferi, nu se poate vorbi de o situatie idilica si generala, ci este functie de tipurile de soferi si de starea pietonilor. Fata de pietonii in varsta, sunt mult mai politicosi, mai ales cand ne vede ca mergem shontac- shontac. Fatza de cei mai tineri, au oarecum o alta comportare. Nu mi s-a intamplat ca soferi sa nu opreasca, dar sa opreasca in ultima clipa, mi s-a intamplat. Au fost cam doua la trei situatzii, cand soferii nu au oprirt, ocolindu-ne, ba chiar au si vociferat. Situatia nu este asa idilica dar este mai buna ca la noi.Ceea ce ti-am scris despre asteptarea autobuzelor in statzii, nu este o stare generala. Despre asteptare din emailul adresat tie, spun ca a fost o intamplare. Ieri am mers sa iau autobuzul spre casa de la un magazin. In statie era un autobuz pe cale sa plece. Am alergat, am facut semne, dar, parca in ciuda, a plecat, lasandu-ma langa autobuz. Mi s-a mai intamplat, dar este mai multa ordine si civilizatie, lipsind imbrancelile la urcare, coborare si in autobuz.
Despre ritmicitatea autobuzelor, este, parca mai buna ca noi, dar se intampla situatii, ca si la noi, ca circula grupat, unele dupa altele, cu pauze mari. Acest lucru mi s-a intamplat chiar luni, cand autobuzul din apropiere, a venit in asemenea mod.
Ca o observatie generala, oricat de mare este lumea in statii, nu se produc imbranceli, respectandu-se sirul la urcare, si cu prioritate pentru mame cu copii mici si persoane cu dizabilitati.Nu se urca si nu coboara nimeni, pana nu urca si coboara asemenea persoane. Este o dovada de civilizatie. Transmite salutul meu cordial tuturor celor dragi.
Cu mult drag -- Bunicul

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 04 Sep 2012, 13:16

A trecut si LABOUR DAY. Modul cum a trecut ziua de azi, aici, difera de modul cum se desfasoara la noi. La noi sti cum se desfasoara.Aici, ziua muncii, s-a desfasurat intr-un deplin relache. fiecare individ, familie sau grupuri de persoane, urmandu-si propriul program de odihna. NU am vazut nici o manifestarte sau organizare de la autoritati sau firme, totul decurgand in cel mai calm si linistit weekend.

Nu am observat, macar la tv, de vre-o manifestare, sau daca a fost, nu am dat peste ea. In schimb, pe unde am trecut., parcurile si localurule erau pline de amatori de odihna si mese in grup.
Timpul frumos, a permis un weekend deosebit, tonic si reconfortant.
Cu drag, la toti numai bine -- Bunicul

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 05 Sep 2012, 11:04

Ieri, de ziua LABOUR DAY, Dan ne-a dus cu masina pe un traseu cam lung, poate vom gasi ceva manifestari, dar a fost cum ti-am scris. Traseul a trecut prin doua puncte cu totul deosebite unele de altele. Primul este un NOD RUTIER, de care am mai scris, fiind un fel de placa turnanta pentru distributia circulatiei auto,dinspre sudul si estul aglomerarii urbane cu principalele orase componente, BURNABY - cat Sibiul, SURREY -cat Clujul si Turda la un loc, New Westminster--cat Turda si Huedinul la un loc, Coquitlam --cat Sibiul, etc cu orasele din Nord si vest, cum sunt :tot Burnaby, Zona de zgarie nori de langa ocean numita DOWNTOWN=Orasul de JOs,fiind orasul Vancouver propriu zis, apoi orasele NORD VANCOUVER SI VEST VANCOUVER, care sunt orase de sine statatoare de marimea Sibiului, si care cu zona de zgarie nori, imbraca golful care vine din Oceanul Pacific si intra adanc in uscat, numit INDIAN BAY. De aici circulatia dirijata de acest nod, merge pana in statiunea turistica WHISTLER,, iar mai aproape face legatura cu retelele rutiere din jurul orasului si intra adanc in muntii care sunt la un pas, in micro statiunile din vecinatatea orasului.
Cand am mai fost, am lasat drumul in lucru, iar acum am intalnit o dantelarie de sosele si poduri, unele langa altele si unele peste altele, care un pic m-a zapacit si ametit, dar inca nodul nu este gata. Nodul,cum am mai scris, se afla in cea mai joasa zona a orasului si plina full de verdeata, ramasa din timpuri imemoriale, unele vegetale vramase cred ca de la Tata Noe. Daca s-ar opri circulatia si ne-am da jos din masina, parca am fi intr-o zona salbateca.
Revenind la circulatie, pare ca ar fi un furnicar intr-un musuroide furnici, fara nici o exagerare.
Mergand spre Downtown- Orasul de Jos, drumul trece aproape obligatoriu prin zona fostului port Vancouver, a Docurilor,a fostelor Antrepozite si a cartierului de locuinte pentru personalul care a deservit aceasta zona. Trebuie sa remarc ca portul de marfuri, asa cum a fost acum 50 ani, fiind un mare port al zonei in acea vreme, nu mai exista, ramanad doar o parte din el, portul mutandu-se in alte zone. Mai sunt macarale, dar traficul de marfuri este redus. Toate acestea au avut urmari asupra populatiei care isi duceau existenta din activitatea portuara. Zona aceasta este cam cat Piata Abator cu blocurile aferente, Parcul Feroviarilor si pana in Somes.
Este zona care se vede ca este ramasa in urma, ca edilitar, aspect social si curatenie. Se vad cladirile din vechiul Oras, vechi, unele parasite, neintretinute, cu mizeria stradala, cara nu sunt intretinute,urme de gunoaie, fiind partea cea mai murdara a orasului in ansamblul sau. Ca aspect social, populatia este pestrita, aici vazand cele mai multe cozi la cantinele de ajutor social si la caminele pentru noapte. Aici am vazut cei mai multi homelless- cei fara locuinte, vazand aici si consumatori de droguri care i-am vazut dupa comportarea lor. Tot aici am vazut femei de o anumita comportare, vazandu-se in asteptare de clienti.
Acestea le-am vazut in timp, ieri confirmandu-se concluzia.
Municipalitatea a lut unele masuri si a mai redus aspectul pestrit al strazii, dar este inca o zona o zona ramasa in urma.
Cam aceste ar fi. Cu drag-Bunicul.
Ceeace am scris, nu este absolut, deoarece sunt si constructii mai noi si noi, dar per ansamblu, se vede ramanerea in urma, inclusiv la curatenie si aspectul social.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 08 Sep 2012, 13:30

Aici avem deocamdata un timp super, senin, cald, si linistit. Timpul acesta imi aminteste de copilarie, cand bunica cu mama, melitzau canepa si trageau fuioarele de canepa prin hecela.
Ma gandesc ca acum 70 ani nu se stia de canabis si, ca este toxica. Atunci, fiecare casa avea canepa la cultivat, si lucrat din ea ce trebuia in casa. Vremea s-a dus ca fulgerul, cu pareri de rau dupa perioada aceea si nu se mai intoarce.
Cu pareri de rau imi amintesc, deasemenea, de perioada inceperii scolii, cand mergeam cu traista de lana cu carti si caiete, iar in primele zile de scoala, pana era timp frumpos, aruncam acasa traista si mergeam cu drag la lucru in gradina, vie, la ajutat caratului de fan si cate si mai cate.
Dar cum sunt amintiri, ele raman asa, care se imbina tot mai des cu durerile batranetelor.
Tot am zis ca nu o sa-mi mai dau drumul la amintiri romantice, care orice om le are, dar depinde de fiecare cum si le reaminteste si cum isi da drumul amintirilor.
Cum nu pot sa le retin uneori, le dau drumul, dar sper ca fara suparare.
Nepotul meu o dat la COLEGIU de o disciplina impusa cu uniforma scolii indiferent de cald sau frig. Baietii au voie numai in pantaloni negri sau bleu si tricou cu emblema scolii. Timpul de prezentare in scoala este respectat strict. In caz contrar sunt urmari. Ce mai, este o disciplina severa care trebuie respectata.
Transmite salutul nostru tuturor celor dragi.
Cu mare drag -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 12 Sep 2012, 12:12

Salut Ghita!
Ti-am trimis o poezie numita parca NUNTA, pe care am primit-o si o retransmit. Am trimis-o doar pentru frumusetea poeziei, a modului cum este parafrazata dupa un mare poet al nostru si, nu dupa scopul ei, cum am fost si cu altele. Daca mai gresesc pe aceasta filiera, imi cer scuze, intentia fiindu-mi de a informa poetic si nu a implementa o idee.
In alta ordine de idei, daca imi este permis, sa felicit echipa de inot a Liceului cu deficienti de vedere din Cluj, care a fost premiat de Consiliul Judetean. Bravo lor ! A dat o lectie celor care pot mai usor, dar nu fac. Nu intru in detalii.
Asa cum balerinele braziliene, in ochii mei si nu numai sunt eroine.
Legat de Jocurile Paralimpice,am vazut la alergari, sportivi cu deficienti de vedere, care dublati de atleti sau cam asa ceva, au parcurs distante mari, producand aceeasi emotie sportiva ca si in cazul atletilor obisnuiti, dar dublata de o stare emotionala deosebita.Am vazut meciuri de basket, alergari si fotbal de sportivi in caruturi medicinale, pe care le-am urmarit cu un interes mai mare ca in cazuri obisnuite.
Avem si noi romanii, un campion paralimpic, la proba de urmarire si la ciclism, care este de prin Harghita.
Daca ma gandesc la performanta ciclistului care a mers la Londra pentru a asista la Jocurile olimpice, numai exemplul lui este un model de luat pentru toti care pot sa faca ciclism si nu numai.

tot asa la Olimpiada a aparut un nou erou al planetei. Este vorba despre alergatorul PISTORIUS din Africa de Sud, care cu proteza la piciorul amputat, a alergat cot la cot cu marii alergatori, care aveau toate organele valide, starnu=ind aplauzele si uralele multimii de pe stadion si, implicit stima intregii planete.
Nu pot sa nu reamintesc eroul nostru nevazator ce a mers la Londra cu bicicleta. Ce eruo mai mare ne trebuie decat acest formidabil GHITA ADAMESCU - parca asa il cheama - care in lipsa tuturor simturilor audio- video si de limba,a reusit sa comunice doar senzorial si, sa devina doctor in bransa sa, profesor si formator de copii cu deficiente similare. EXTRAORDINAR !
Alt exemplu il avem pe ION BLAJAN, originar din ROSIA DE SECAS, aaapropiere de Tarnave, care a devenit un cunoscut cateret de folclor, imortalizat intr-o carte numita OMUL CU OCHELARII NEGRI. O am acasa, citita si rascitita.
Simt nevoia sa deschid succint oun episod din istoria orasului nostru. Pana mai curand nu stiam de ce ii spunea oras comoara, dar am aflat. In urma cu ceva secole si pina in epoca moderna, in Cluj se prelucra cam o treime din aurul din Europa, din muntii Apuseni. Orasul a primit privilegii si aceasta denumire.
Salutari cu drag la toti -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 13 Sep 2012, 12:04

Sunt de acord in totalitate, ca sunt oameni fel de fel si in lumea persoanelor cu dizabilitati, dar sunt mult mai putini proportional fata de cei care nu au asemenea probleme. Necazurile i-au facut sa fie mult mai buni la suflet decat cei din lumea, sa zicem, fara probleme. Asa cum satulul nu crede flamandului si sanatosul - bolnavului., tot asa nici cei fara de probleme nu cred decat putin sau deloc celor aflati in permanenta in suferinta ; ba chiar mai mult rad si isi bat joc de ei, neluand in seama ca pot fi pedepsiti de Dumnezeu, sa ajunga, datorita trufiei lor si a nesimtirii, alaturi de cei care isi bat joc. Am destule exemple, si nu insist, ca ai patit, cred, asa ceva, limitandu-masa spun ca am auzit de la la noi din bloc asemnenea cuvinte jignitoare, de la niste trogloditi cu chip de om frumos. De cand i-am contrat, se uita urat si, cand nu sunt de fata, vorbesc si mai urat.
Dar fiecare va fi judecat candva, dupa ce a spus si facut.
Intr-o ordine de idei foarte apropiata, revin la sportivii paralimpici de la Olimpiada paralimpica de la Londra. Am admirat performantele paralimpice ale unor straini, amintind si de cei din tara noastra, fara sa stiu de niste detalii, care face, cel putin in ochii mei, din singurul castigator de la noi, intr-un veritabil erou. Este vorba de EDUARD KAROL NOVAK, tanarul din Harghita, care a cucerit doua medalii, una de aur si una de argint, la ciclism viteza si urmarire sau fond, - una din ele. Nu am stiut ce necazuri are. Din spusele lui cu ocazia premierii de catre Premierul Romaniei,rezulta ca a ramas fara un picior, fiind amputat, dupa un accident la hochei, ajungand intr-o situatie disperata. Incet - incet a inceput sa practice ciclismul, care dupa eforturi deosebite l-a adus pe culmile gloriei sportive. Dupa premierea de la Guvern, s-au prezentat cateva secvente de la concurs. Daca nu se spunea ca este eroul nostru, nu-mi dadeam seama, deoarece singura diferenta a fost aceea a aspectului piciorului artificial, a protezei, de culoare neagra. Dupa aprecierea mea, a avut aceeasi viteza sau foarte apropiata de a celor, sa zicem, fara dizabilitatea aceasta. La premiere a avut o atitudine demna, afirmand ca nu banii l-au determinat, ci dorinta de a fi pe podium si a auzi imnul. Superb de la cineva care nu este roman, dar este cetatean roman. Pe acesta il asez alaturi de acel atlet -erou, Pistorius, care a reprezentat cu cinste Africa de Sud la cursa de 800 metri, atat la normali cat si paralimpici.
Acestea imi amintesc de timpul cand eram in scoala in sat si la liceu, cand ni se prezenta des povestea unui aviator, pe atunci, sovietic, care desi ramas fara ambele picioare, punandu-i-se proteze, a pilotat iar avioana de vanatoare in razboi , fiind eroul, pe atunci, indragitului roman 'Povestea unui om adevarat "de Boris Polevoi. Am prezentat si acest caz, deoarece, consider ca suferintele, bucuriile, performantele si urmarile lor apartin de umanitate si nu de o societate, partid sau grup etnic.
Referitor la drumul la statiunea turistica WHISTLER, amintesc ca este deosebit de frumos dar nu cat drumul de la Sibiu la Brasov, pe langa munti, care dupa mine este cel mai frumos traseu de pe glob, iar statiunea in cauza, desi este cea mai frumoasa din America de Nord, pentru mine mai frumoasa este statiunea Predeal, dar care nu se bucura de o suficienta mediatizare, unde, folosind si zona adiacenta, se poate amenaja o statiune de nivel mondial.Sper sa vina si acea vreme, dar s-o prind cat mai sunt in viata.
Deocamdata atat, urmand in viitor altele si altele, de pe aici, din tara sau de aiurea.
Transmite salutul meu sincer celor dragi, sanatate si viata lunga.
Cu mult drag -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 16 Sep 2012, 10:08

Sigur ca locurile descrise sunt mai frumoase, mai bine puse la punct, dar mie asa mi s-a parut cum am scris. Ti-am scris cu sufletul, punand in toate o nota sentimentala deosebita.
Frumoase sunt toate, depinzand totul de unghiul sub care se priveste, iar despre sportivii paralimpici, am scris cum ar fi scris oricare cetatean al lumii, despre sportivii din tara lor - cu mandrie nationala si respect pentru performantele lor.Te rog sa ma scuzi daca am fost partinitor, dar orice copil isi vede mama ca fiind cea mai buna si frumoasa, iar parintii, isi vad copii lor ca cei mai grozavi.
Am gresit, trebuia sa pun sentimentul pe acelasi plan cu rationalul - ma voi corecta.
Aici sunt ultimele zile de vara, cu 20 la 22 grade afara, senin si cu un pic de vant. Va veni si reversul acestei vremi, foarte curand.
Am urmarit manifestarile de la TEBEA cu ocazia SERBARILOR NATIONALE datorate celor 147 ani de la decesul lui Avram Iancu.Nu am cuvinte ce spectacol folcloric de tinuta a fost, unde au cantat majoritatea monstrilor sacri ai folclorului ardelenesc. A fost un regal de folclor, unde au cantat numai interpreti ardeleni.Nu a fost nici un interpret din REGAT. Daca tinea pana dimineata, nu simteam oboseala.
Ma opresc aici cu consideratiile desdpre Tebea si importanta ei in Istoria noastra, deoarece daca as continua, nu m-as mai opri si as lungi materialul care ti-ar produce iritare si plictiseala. In privinta Istoriei noastre am pareri consolidate in asa masura ca nimeni nu le-ar schimba, nici chiar glontul In aceasta privinta, parintii mei au fost profesorii cei mai buni pe care i-as fi putut avea. In aceasta privinta, marii nostrii oameni de stat din antichitate si pana in prezent,

au ocupat un loc central in casa noastra,impreuna cu literatura populara aferenta, dupa Divinitatile ceresti.Ma opresc aici, ca simt ca ma slobozesc si nu ma mai pot opri.
Daca am gresit cu ceva, imi cer scuze.
Salutari cu drag la toti din dinastia Potra.
Cu mult drag -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 22 Sep 2012, 13:13

Salut Ghita!
Facem o incercare si sa vedem daca reuseste. Am sa relatez impresiidin calatoria facuta la statiunea turistica WHISTLER. Asa cum amai relatat, este considerata cea mai frumoasa statiune montana de pe continentul nord - american, si ca o afirmatie in avans, este deosebit de frumoasa, desi in timpul vizitei, mi-a mers de multe ori gandul la Predealul nostru sau Sinaia.Statiunea se afla in nordul orasului, la o distanta cam de 120 km., in mijlocul zonei montane a Muntilor Stancosi. Legatura este facuta de o sosea, de enita dupa lucrarile facute pentru Olimpiada de Iarna de la Vancouver, intr-o moderna autostrada cu 2 si 3 benzi pe sens, ceea ce face, ca in conditii normale, distanta sa fie parcursa in cel mult o ora, avand in vedere restrictiile impuse pe traseu. Starea asfaltului este impecabila, iar peisajul extraordinar. Dupa opinia celor cu care am fost in masina, fiind o masina cu 12 locuri, este cel mai frumos traseu din lume. Si aici, mi-a ramas imprimat in memorie traseul din tara de la Sibiu la Brasov, care, dupa mine, nu este mai prejos, iar peisajele de la TRANSFAGARASAN, bat toate recordurile. Pacat ca cei din masina nu au vazut Transfagarasanul nostru. Dupa aprecierile unor agentii din exterior, este cel mai frumos traseu. Dar sa revenim cu aceasta calatorie de la inceputul ei. De acasa traseul trece pe la marele nod rutier de care ti-am scris, fiind placa turnanta si un dispecer a circulatiei mediane in aceasta mare aglomerare urbana, inscriindu-ne de pe Autostrada numarul unu transcanadiana, pe autostrada ce merge spre orasele VEST VANCOUVER si NORD VANCOUVER, aflate dincolo de marele golf ce intra din Oceanul Pacific in interiorul continentului pe o adancime de cel putin 60 km.Golful se numeste BRATUL INDIANULUI, avand forma unui brat indoit putin din cot. Aici latimea lui este de peste un km si jumatate, fiind traversat de un suprerb pod cu lanturi, cu odgoane groase din metal si catarge de sprijinul acestor elemente de sustinere si decorative. Marginile podului are balustrade puternice si lucrate artistic pentru siguranta si incantarea ochiului. Dupa trecerea podului, s-a facut o escala in orasul Vest Vancouver, pentru a merge la o Cofetarie, pentru desfatare cu o cafea, careia i-a mers vestea ca este fosarte buna, si intr-adevar asa a fost. Cineva din grup, cu pretentii enciclopedice, ne-a relatat ca ne aflam in zona oamenilor instariti,chiar bogati, si ne roaga sa facem un exercitiu de memorie vizuala si sa comparam costructiile de aici,cu cele din zona nostra rezidentiala. La o observatie nu tocmai riguroasa, diferenta este vizibila. De la modul cum sunt concepute arhitectural, la finisaje, la dispunerea utilitatilor la parterul lor, felul cum sunt aranjate magazinele la parter, denota o diferenta fata de celelalte orase, iar fata de cele de la noi,diferenta este mult mai mare.
De aici am continuat drumul pe aceasta autostrada prin orasul Nord Vancouver. Aici, muntele coboara aproape pana catre golf, motiv pentru care, constructiile se intind pe panta muntelui, insirandu-se ca niste margele atat pe munte,dar si in lungul drumului, oferind o priveliste deosebita.Si in acest oras, s-a facut o deviere de traseu pentru a vedea zona celor mai bogati oameni din oras si a celor care nu sunt de aici, dar au vile, locuind cel putin iarna, care este blanda, aici. Am urcat un timp pe coasta muntelui, si ne-am intors pe alta strada. Inafara de garduri vii si garduri solide, pazite si supraveghiate electronic, nu prea am vazut multe, vilele fiind ascunse vederii de o vegetatie bogata si gardurile vii inalte.Totusi, am observat niste vile impunatoare, asa cum au aparut si la noi in ultimii ani, unde totul era inchis, si mai mergea cate o masina. Aceasta este zona oamenilor bogati in cel mai complet sens al cuvantului, care sunt rupti de realitaea zilnica a multimii, care nu se amesteca cu multimea si, ca sa zic asa, traiesc intr-o alta lume, numai a lor si a intereselor lor. Acestora toate serviciile sunt facute la comanda si serviti acasa sau unde doresc, fara a avea nici un contact cu lumea obisnuita, formand lumea lor, a oamenilor bogati.
De aici, am urmat traseul autostrazii pana la Whistler, un traseu frumos si interesant, dar in episodul viitor.
Salutari cu drag latoti - Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 23 Sep 2012, 10:36

Continua. Sper sa reusesc.
Dupa ce am iesit din orasul Nord Vancouver,si ne-am angajat definitiv pe autostrada spre statiune, frumusetile locului, incep sa apara una dupa alta, date de golf, munti si localitati cu amintiri indiene. Dupa cum am spus, autostrada are 2 si 3 benzi pe sens, excelenta ca stare, dotare si siguranta circulatiei. Pe aici au trecut toate delegatiile sportive la Olimpiada in drum spre statiune, fiind fascinate de imaginile care se perindau ca la cinematograf. Nu pot sa nu amintesc faptul ca inainte de modernizare in vederea Olimpiadei, era o sosea cu o banda pe sens, ca la noi, si cu starea asfaltului destul de buna, avand si gatuituri din cauza unor colturi de stanca ramase si care cam impiedicau fluenta circulatiei,. Acestea au fost remediate la modernizara, rezultand o minunata aurostrada.
Dar sa continuam.
Drumul trece numai si numai prin zone montane de o rara frumusete. In stanga drumului, sa-i spunem mai pe scurt drum , se afla golful, care daca nu s-ar sti ce este, s-ar lua drept lac, atat delinistita este apa si de o culoare albastra care concureaza cu cea a cerului. Golful inainteaza in uscat cam pana la 60 km, cu o latime de unu pana la doi kilometri, dand un aspect deosebit. In spre sosea, lacul ajunge pana la cativa metri, avand malul plin cu vegetatie de balta si copaci de rau, ca arini, plopi,salcii,si nu prea se vede marginea lui , insa in partea opusa, este o priveliste de basm. Padurea coboara pana la malul apei, numai conifere, de un verde intens care se reflecta in apa unduitoare, semanad mult ca imagine pictoriala cu cele din celebrul roman al lui Karl may, COMOARA DIN LACUL DE ARGINT.Din loc in loc, apare cate o cabana singuratica inecata de verdeata salbateca a brazilor si inconjurata de copaci. Imi pun problema, cum pot sta acolo, cand cabana parca sta sa intre in apa,impinsa parca de ursii care bantuie prin padurile imense si virgine.
De la marginea apei urca direct padurea pana catre culmile muntilor, la peste 3000 metri, avand caciulisi gulere albe de zapada, existente tot timpul anului. Culmile sunt pe mai multe etaje verticale, unduitoare in partea de jos si mijloc si colturoase in partea de sus, unele avand piscuri ascutite de parca ar fi fost trase la polizor.
Imaginile acestea se repeta si de front, adica la randul din fata,cat si in adancime, unde culmile se succed una dupa alta si se incaleca una peste alta, avand si anumite pauze, pe unde se strecoara raurile de munte, cu vanat bogat, calcate candva de indieni, dar dupa cum vom vedea in viitor, ei, desi au disparut, amintirea lor a ramas. Imaginile acestea se succed pana dispar la orizont, aratandu-se un lant de munti deosebit de frumosi, ca aspect si dispunere.
Aceasta a fost pe partea atanga, in lungul golfului. In continuare, dupa ce se termina golful, vedem ce va fi in alt episod.
Ca avanpremiera la episodul urmator, salbaticia mare este in partea dreapta de mers, unde muntii coboara in sosea sau peste sosea si pana in golf.
Ca sa completez imaginea golfului, numit Bratul Indianului, remarc ca este la fel cu fiordurile norvegiene, unde fiord inseamna golf. Daca la filme sau din carti ai vazut fiorduri, atunci iti dai seama de maretia oferita de natura. Daca ai privit candva Muntii Gilaului de la Nodul N din Manastur sau de pe Cetatuie, valurilrea culmilor, dar nu si crestele lor, seamana cu ce este in muntii spre Whistler, dar la Gilau, terenul este mult mai domestic si accesibil.

Ce se afla in partea dreapta a drumului,va prezint in episodul viitor, si va asigur ca va fi deosebit de interesant. Daca este spatiu voi prezenta si aspecte din stanga, la fel de frumoase si interesante.
Transmite salutul meu cordial intregii dinastii Potra.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 24 Sep 2012, 12:19

Continuam.
Aproape tot traseul, pe partea dreapta a drumului sunt munti, care pornesc din sosea sau chiar din golf, motiv pentru care au trebuit facute ample lucrari de largire a lui, folosind expozibilul, prin explozii provocate peretilor stancosi. Afirm acest lucru, deoarece inainte de olimpiada, vara, ne-am dus cu Dan sa vedem ce lucrari se fac, deoarece s-a facut mare caz pe aceste lucrari, ca fiind vaste, complexe si periculoase. Atunci, pe mare parte din traseu, prin puscare, s-au dislocat cantitati imense de roca, ce erau imprastiate aproape peste tot, fiind permisa circulatia doar pe o bana in total, producandu-se gatuiri si stopuri in trafic.
In mare parte din traseu, panorama este salbateca, cu munti si stanci care stau gata sa se prabuseasca pewste noi. In multe locuri, peretele stancos vertical era de marimea unui bloc cu patru etaje pana la un bloc de cel putin zece etaje. Asta esta ceva obisnuit deoarece si la noi, pe Valea Oltului, sunt lucrari de asemenea anvergura, dar mai rare.
Ce este deosebit este ca pe spatiile de deasupra stancilor, sunt case, care nu stiu cum s-au construit acolo si cum se poate trai in asemenea locuri salbarice. Cei din masina erau entuziasmati de locuinte, de locul pitoresc si salbatec, de vecinatatea cu ursii si alte salbaticiuni, cu care nu prea am fost de acord, atragandu-mi niste critici si aprecieri ca nu stiu cum este in natura si alte de astea.
Ca sa intru in subiectul pitoresc si sa zic, istoric , zona aceasta a fost o zona locuita dens de triburi de indieni, motiv pentru care, pentru a le pastra memoria, toate denumirile evidentiate prin panouri si table indicatoare, sunt dublate si in limba indienilor de aici, dar scrise cu litere latine, asa cum este scrierea obisnuita. Am obsrervat ca limba vorbita de aceste triburi este una cam guturala, deoarece contine un numar mare de consoane fata de vocale. La un cuvant de 12 litere, am numarat si 7 consoane una dupa alta, pe cand vocale erau doua, iar in unele denumiri era chiar una. Denumirile date de indieni erau in functie de tipul locului, a felului vanatului si nume indiene de vaza din triburi.
Fiind un loc favorabil asezarii unor tabere de indieni si a locului deosebit de bogat in vanat, aici s-au asezat mai multe triburi, ce se intindeau de la iesirea din oras, treceau prin Whistler si ajungea pana la vre-o 60 km. in nord, in zona localitatii actuale Pemberton. In aceste conditii, aici s-a format o uniune puternica de triburi, cu centrul pe actuala localitate SKUAMISH, un oras important din zona, care a luat numele celui mai important trib al zonei. Toata aceasta locatie de triburi, se intindea cam pe 150 km., in lungul golfului si apoi in lungul defileului natural existent aici.

Locuri importante pentru indieni au fost botezate dupa criteriile care le-am spus anterior. Un rau care era bogat in vanat se numeste RAUL BLANURILOR, o mica localitate de pe traseu se numeste Golful Leului, dupa numele unui sef de trib cunoscut prin vitejia lui, iar alt loc se numeste Seaua, dupa o sea a unui viteaz indian si care seamana cu o sea.. Am mai dat de denumiri cum ar fi Tomahawkul nemilos, datorat unui sef care avea aceasta denumire.
Pe traseu sunt multe asemenea denumiri, dar raman la acestea.
Asa cum am spus, cel mai puternic trib a dat numele orasului Skuamish, unde in amintirea indienilor de aici, sunt montate TOTEMURI, care sunt monumente indiene, care consta din stalpi inalti cam cat 2 la 3 etaje, frumos ciopliti si vopsiti in diverse culori si au difrrite figuri, de esenta indiana. La unele din ele, in partea de sus sunt montate, tot din lemn, aripi de vultur, vopsite in culori sugestive si violent colorate. Intr-un loc din oras, sunt montate cateva corturi, ca model istoric si un mic muzeu in aer liber.

Cum golful se termina in apropierea orasului, terenul din jur, prin imprejurari ce apartin geologiei, a luat forma unor figuri si lucruri omenesti, care au primit denumiri deosebit de sugestive. Dar pentru acestea si ce este in continuare, in episodul viitor.
Cu mult drag la toata lumea draga familiei Potra junior, si sa auzim numai de bine -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 25 Sep 2012, 09:59

Continuam calatoria noastra.
Vom sta putin in orasul SKUAMISH.Esta dispus in centrul regiunii locuite candva de indieni. Am scris ce vestigii indiene are. Aflandu-se in centrul unei zone intens impadurite, orasul este cel mai important centru de exploatare a lemnului si prelucrarea lui, din provincia British Columbia. Pentru a dovedi ca este asa, in piata din centrul orasului, este un monument dedicat lucratorilor padurii, Aceste consta in aceea ca pe un soclu, este imortalizat un taietor de lemne care despica cu toporul un butuc. In oras, multe din firmele in functiune, au si denumiri silvice, in expresie canadiana. Faima taietorilor de aici, a mers departe, participand la concursuri pe provincie si la nivel federal, ocupand locul intai in majoritatea situatiilor, si mai rar, locul doi.
Orasul este cam cat orasul Dej de la noi, este frumos ca toate orasele montane si dispus pe terase succesive, de la nivelul golfului si pana aproape de culmile muntilor. O caracteristica pitoreasca este aceea ca unele denumiri din oras, au si nume in limba indiana, fiind scrise dupa cum am aratat anterior. Este invaluit intr-o vegetatie bogata, arboricola, iar in zona adiacenta golfului, si o vegetatie ierbacee bogata, motiv pentru care casele din lunca, adica partea de jos nu se vad decat putin cosurile de la ele.Imi vine in minte atunci cand erau indieni, ce bogatie de bizoni era in aceasta savana canadiana si ce vanatori se faceau pentru a dobora numarul mare de bizoni din aceasta zona.
Circuland in aceasta zona, parca vad pe cei doi mari eroi ai romanelor lui Karl May, Winetou si Shatterhand, circuland de la trib la trib, sa le uneasca pentru a fi mai puternice si sa lupte pentru drepturile lor.
Cam atat despre oras. Revenim la golf. Inainte de orasul Skuamish, golful se termina, dupa un intrand de peste 60 km, si un peisaj de o mare frumusete. Daca pana aici peisajul a fost foarte frumos, atunci zona terminala a golfului este extraordinara din toate punctele de vedere. In primul rand este starea apei din golde un albastru extraordinar, calma si usor incretita, care impreuna cu terenul din jur, formeaza o imagine pictoriala de basm. Aici terenul muntos din jur este deosebit de generos in imagini simbol, fiind un loc unde indienii isi aveau locurile de practicare a diferitelor sporturi, sau obiceiuri de ritual.
Terenul din stanga golfului si cel de fundal este extraordinar ca imagini pictoriale. In stanga golfului, niste culmi se aseamana mult cu o femeie despletita, unde terenul fiind calcaros in alternanta cu cel granitic, au creat o multime de suvite, albe si gri, care se unduiesc pana la nivelul apei. Capul femeii este acoperit cu un strat usor de zapada, travestind totul intr-o imagine a unei femei blonde, dar tanara si frumoasa.Indienii i-au pus numele celei mai frumoase fete din grupul de triburi, numita ROUA DIMINETII.
Alta imagine din fundalul golfului, este a unui indian calare pe cal si cu o pana mare in par. Este unul din vitejii triburilor, numit VIFOR NAPRAZNIC. Coama calului si parul indianului este alb de zapada, fiind o imagine deosebit de sugestiva. Printre culmile in etaje orizontale, curg rauri cristaline si bogate in peste si vanat, motiv pentru care a atras multi vanatori, care s-au stabilit aici, fiind o convietuire dintre populatia alba stabilita aici si populatia indiana de bastina. Cu timpul, cei mai puternici si motivati au invins, rezultand civilizatia superioara din zilele noastre, printre cele mai dezvoltate de pe planeta.
Deocamdata atat din acest loc. In urmatorul episod vom continua calatoria.
Cu drag la toata lumea draga tie si Marianei -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 27 Sep 2012, 11:24

Ne continuam drumul.
Dupa terminarea golfului, spatiul dintre sosea si munti, nu se micsoreaza, ei ramanand la distanta. Vorbesc de partea stanga a soselei. In aceste conditii, intre munti si sosea a ramas o superba lunca, plata si cu o vegetatie bogata in ierburi de tot felul, inalte si de un verde intens. Lunca merge pana in sosea, ramanmad doar un brau de copaci de lunca, de-alungul soselei. Muntii au acelasi aspect fantastic de frumosi, cu culmile inzapezite, si coame care parca ies unul din celalalt. Specific faptul ca pe masura ce inaintam, inaltimea si salbaticia lor creste, fapt dat si de dantelaria crestelor, care sunt tot mai fragmentate si slefuite in colturi si creste ascutite si salbatice. Pe masura ce inaintam,zapada se face tot mai mult simtita, si, chiar mai mult, se vad urme de ghetari, prin morenele lasate de ei si forma vailor ce coboara de pe creste. Este un spectacol pictorial aproape unic, care incanta ochiul dar, creaza si un respect deosebit fata de maretia si salbaticia naturii. Daca ma refer la intreg ansmblul de munti, isi merita din plin de denumirea de stancosi.Salbaticia acestor munti se vede foarte bine si din orasul Vancouver, care merge pana pe crestele mai joase ale acestor munti.
In dreapta drumului, culmile sunt golase mult mai de jos, unde, din sosea nu se pot vedea toate crestele, in schimb admiram terenul stancos prin excelenta, fragmentarea stancilor in viroage si mari ravene, pe unde curg paraie cu denumire indiana, in paralel cu cea engleza, in special legate de vanat. Am admirat cateva caderi spectaculoase de apa, cristalina,care nu este lasata sa curga peste sosea, ci captata in ochiuri cristaline, sau dirijata pe sun autostrada. Toata partea dreapta a drumului este de o salbaticie virgina, cu mase mari de roca ce este deasupra solului muntelui ca niste umflaturi neregulate, mari si care parca stau in echilibru precar.In realitate sunt fixate solid si sigur de natura. Marginea soselei este dantelata cu roci lasate artistic pentru deliciul turistilor, in forme din cele mai variate. In locurile unde s-au dislocat cantitati mari de roca, pentru a preveni caderea lor si a nu periclita turistii, s-au montat plase uriase, fixate solid, dar si solid facute, Pe unele portiuni, plasele urca pana catre creste.Vazand aceste plase, ma gandeam ce greu a fost pana s-au intins si transportat, folosond elicoptere si personal bine instruit pentru asemenea operatiuni grele si periculoase.
Spre deosebire de partea stanga a soselei, aici muntii mai lasa loc si la mici depresiuni, cu verdeata bogata, cu rauri mai linistite, unde sunt localitati mici, de cateva case sau pur si simplu o singura casa, asa cum se gaseste si pe la Mariselu nostru. In cateva locuri, s-a vrut ca soseaua sa treaca pe sub arcade sau mici tuleluri de stanca, deoarece muntii coboara falnic pana la rau.Din motive de siguranta, s-a renuntat, si atunci prin dinamitare, s-a eliminat acoperisul de la fiecare, ramanad doar peretii laterali stancosi. Si asa, imaginea este impresionanta ce creaza un sentiment ciudat de teama si respect la trecere printre ele
Pentru a nu se uita, toate denumirile sunt dublate si in limba indiana. Din loc in loc, la gurile de paraie, in micile depresiuni, sunt montate totemuri, drept respect pentru populatia bastinasa si cultura ei.
Tot drumul de aici si pana la statiune, este o insiruire si repetare de asemenea imagini, salbatice si impresionante. Din acest motiv, nu mai insistam cu partea descriptiva, facand un salt de cativa zeci de km. pana in statiune, despre care vom vorbi in episodul viitor, care sper sa fie la fel de interesant, daca nu chiar mai interesamt.
Salutari cu drag la toti cei dragi familiei Potra,si la toti care merita respectul din partea voastra.
Cu mult drag -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 29 Sep 2012, 13:24

Desi ma dam "ROZ" imi da tarcoale, nu ma las cuprins de acest fenomen si ma straduiesc sa scriu inca un episod, sa-i spun asa, al calatoriei la Whistler. Suntem in acest moment "la portile orasului " si ne pregatim sa-l "asediem "pe la intrarea principala, ca Soliman la asediul Vienei.
Prezenta orasului este simtita de la mare distanta, deoarece terenuldevine mai plat si se largeste, muntii se mai retrag, facand loc unei depresiuni largi, ovale, luminoase,dupa ce tot drumul am mers gatuiti, cum s-ar spune de munti,. Constructiile apar mai mult pe partea dreapta de mers, unde terenul este solid,fata de stanga drumului unde este cam moale,aproape baltos. Aceasta tine pana la marginea orasului, cand la un moment dat, autostrada intalneste un loc larg si se imparte in mai multe brate, avand un aspect de palma ce cinci degete, distribuindu-se dupa modul cum este dispusa, pe etaje naturale superba statiune.
Si acum sa descriem putin dispunerea orasului, interesanta si aproape unica.
Orasul se imparte in entitati distincte,si anume ORASUL DE JOS sau DOWNTOWN, ORASUL DE MIJLOC sau pur si simplu WHISTLER TOWN si ORASUL DE SUS, sau UPER TOWN.Toate sunt dispuse pe terase, distinct vizibile de la natura, intre ele existand trepte naturale. Este ceva similar cu localitatea JUCU de la noi, unde avem pe fiecare treapta cate un Jucu - de jos, de mijloc si de sus.
Orasul de Jos este dispus in lunca lasata geologic,in continuarea golfului, perfect orizontala, ornamentata de o vegetatie bogata de lunca,asa cum este Lunca Somesului, care acopera cladirile orasului de jos,de se vad numai acoperisurile. Din cauza vegetatiei, nu am putut vedea orasul de jos, pana nu am intrat in el. Zona aceasta este zona rezidentiala, cu dotarile sociale aferente, pentru traiul rezidentilor, dar si constructii noi cu scop turistic, evadate din aglomeratia din celelalte entitati administrative. Catre aceasta parte a orasului se indreapta soseaua din stanga rezultata din autostrada ce vine de la Vancouver, trecand prin centrul acestei parti de oras,pe care il imparte in doua. Strazile sunt croite absolut drept, perpendiculare unele pe altele, in modul cel mai extra stil canadian,. Specific este linistea de aici si verdeata de lunca bogata si atotcuprinzatoare.
Al doilea brat din autostrada, trece pe la marginea orasului de jos si face legatura cu orasul PEMBERTON, aflat la vre-o 60 km in munti . De la Whistler,drumul se ingusteaza, formand un defileu care se ingusteaza progresiv, asa cum este la noi, Defileul Muresului,la capatul caruia se afla acest oras, eminamente de munte si izolat. De acolo si pana la iesirea din munti, cale de sute de km.drumul apartine lucratorilor forestieri si vanatorilor Pe aceasta tema vom mai reveni.
Ne intoarcem la Whistler.
Pe terasa a doua se afla orasul propriu zis, formand cea mai mare parte a orasului, superb si multicolor, aglomerat si galagios, functie de sezon, iar pe terasa treia se afa Orasul de sus, eminamente sportiv, cu dotarile pentru sporturile de inalta performanta, dar si pentru amatori. La marginea lui,incep culmile muntilor, care se termina la inaltimi unde zboara numai vulturii.
Sfarsitul acestui episod. Continuare in urmatorul.
La toti salutari cu dragoste -- Bunicul

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 02 Oct 2012, 10:58

Salut Ghita!
Despre Competitia de inot din NORD VANCOUVER, numai de bine. Chiar daca ma repet, de acasa si pana acolo, am trecut o portiune destul de mare, de parca eram in padure, desi nu-i asa. Parca am fi fost in padurea Faget, unde casele construite mai recent sunt incorporate in padure, de nu se vad.Sunt sarmanele "colibe "ale bogatasilor din oras. Revin.Drumul a trecut si prin nodul rutier de care iti tot amintesc, si care la orice trecere pe acolo, isi dezvaluie amploarea. De cand nu am fost,a aparut un pod, vre-o doua bucle ai s-a extins largirea autostrazii pe vre-o sase benzi pe sens. Concurdul a avut loc in orasul de care am scris, intr-un complex sportiv de sala, compus din mai multe sali sub acelasi acoperis. Aspectul exterior al acestui complex este simplu, nedand de banuit ce cuprinde in interior, deosebit de complex si dotat. Sala polivalenta, sa-i spun,se numeste JEROME,si are bazin de inot cu toate dotarile adiacente, apoi o sala de fitnes cu o multime de aparate de forta de tot soiul,apoi mai are o moderna si imensa sala de gimnastica, dotata cu toata aparatrura pentru probele olimpice la gimnastica. Mai are o sala mare cu banci si scaune, dispusa mai sus decat celelalte sali, de unde se poate urmari evolutia participantilor la cele trei sali.Mai are sali mai mici unde se pot antrena spotivi, cred de performanta, fara a fi deranjati. Mai are o sala de mitinguri sportive, mare si dotata cu tot felu de aparartura de proiectie si alta imagini.
Pe toate holurile constructiei sunt dispuse canapele,fotolii si scaune, pentru participanti si insotitori. Cumcladirea este in forma de patrat mare, cu o curte interioara, aceasta este dotata cu tot felul de banci, printre o vegetatie luxurianta, protejata termic.
Si acum despre concurs. La concurs au participat elevii de la unele colegii din oras, vre-o sase, baieti si fete.Bazinul are dimensiunea celui de la Bazinul olimpic din Cluj, dar spre deosebire de cel din Cluj, care are doar bazinul si atat, aceste are toate dotarile necesare, pentru dezechipare, dusuri, apa curenta de baut, vestiare dupa ca s-au dezechipat, grupuri sociale, instalatii electronice de linie de inot si de vizualizare a rezultateor, camere de luat vederi din diferite pozitii, precum si subacvatice.
A fost o competitie reusita, nu prin performante, desi s-au evidentiat cativa viitori mari performeri, cat prin participarea in masa la concurs. Au fost si din cei care inotau slabut, dar totul a decurs in nota de buna dispozitie, disciplina,fara tipete, sefii de loturi, dupa cum am observat, fiind ascultati in tot ce spuneau. Probele au fost unele din cele olimpice,ca 25, 50 si 100 metrii brass, si in diverse stiluri, precum si stafeta 50 metri a patru inotatori. Au fost momente de destindere dar si suportarea unei umiditati excesive, stand in interiorul salii bazinului, ca insotitor Am putut vedea de aproape ce efecte extraordinare are inotul asupra individului. Am vazut niste busturi masculine si femenine de o frumusete perfecta, care desi erau in clase mici la Colegiu, erau foarte dezvoltati.
Eu aratam prin varsta si inaltimea de second hand ca ceva cu totul aparte, iesind si mai mult in evidenta prin burta care s-a dezvoltat mult in detrimentul altor organe.
Ca incheiere, toata cladirea este invelita, sa zic asa, intr-un strat de verdeata care face locul deosebit de pitoresc.
Salutari cu drag la toti -- Bunicul.