Corespondenţă din Canada

[Ghita Potra]

Continuam cu seria de amintiri, de data aceasta hazlie, dar legata tot de un revelion. Acuma ca am atacat tema cu revelioanele, continui cu acesta si, cu aceasta revelioanele le-am terminat. Este vorba de revelionul dintre anii 1960 / 1961. Ca masura de prevedere, conducerea unitatii a planificat serviciile din timp. Ca o ironie si ca o rezultanta a faptului ca intotdeauna spuneam ca am inteleas la orice ordin, m-au planificat sa fac de serviciu in unitate, ceeace nu mi-a convenit, dar pe moment am obiectat ca am mai facut. Mi s-a spus ca se stie si ca vor analiza. Cu aceasta, tema revelionului a luat o pauza. Fetei cu care am fost la primul revelion, i-am spus situatia ; s-a suparat foarte. Nu m-a crezut, ne-am contrat putin si am plecat. Cand s-a repus pe tapet tema revelionului, eram tot planificat in serviciu. Un coleg mai coltzos, fiind planificat, a spus ca el nu poate face, ca parintii vor sa mearga neaparat acasa sa stea cu ei, ca sunt batrani si nu stie cat ii mai vede. A fost schimbat, conditii, in care am sarit oarecum si eu.In final m-au schimbat. Dupa orele de program, ma duc glont la fata sa-i spun ca mergem la revelion si sa se pregateasca. Acolo am intalnit o atmosfera rece, distanta, chiar ostila. Mi-a spus ca merge cu altcineva, coleg de serviciu si, ca noi nu prea avem ce discuta. Cu acestea, am plecat si am fost bun plecat. Stand de vorba cu niste colegi, pe care ii cunosteam de la Universitate, vorbim si despre acest eveniment, spunandu-i ca nu ma duc, spunandu-le patzania. Ma asigura ca ei cunosc o fata buna, vesela, buna la petreceri, dar nu betiva. Mi-o recomanda. Revelionul a avut loc in actalul local al Curtii de Apel. unde mai inainte era Facultatea de Stiinte Economice, in sala mare a facultatii.Totul a decurs OK, veselie, mancare si bautura din belsug, dar cum inca nu eram licentiat inca in spritzuri, nu prea am abuzat, iar mancare, doar moderat. La inceputul petrecerii, s-a organizat o tombola, facandu-se inscrieri. M-am inscris si eu, suma platita fiind mica. Nu am acordat atentie faptului, chiar ca am uitat. Spre final. s-a facut extragerea tombolei, deorece fiecare inscris am primit un numar. STUPOARE !Tombola mi-a revenit mie, dar ce a fost mai interesant, premiul tombolei a fost un purcelus, inchis intr-o cusca, frumusica, prevazuta cu usa. La plecare, imi ridic premiul si merg la iesire, odata cu cei ramasi pana la acesta ora. Era cam ora 7 dimineata., iar eu cu purcelul in brate, ies in piata sa iau un taxi, pentru aduce acasa partenera. Cam in dreptul statiei de taxi de azi, era si atunci una, partenera are ideea sa vada mai bine purcelusul, cerandu-mi sa descid usita custii. Obiectez dar insista. Atunci, las jos cusca, deschid usita, fata asteptand sa puna mana pe el si sa-l mangaie. Purcelusul atata a asteptat. A zbughit printre mainile noastre obosite si partial ametite, avand reactiile reduse. De aici fuge in tufele din piata, ca atunci erau mai multe tufe, pierzandu-i-se urma. L-am cautat dar nu am dat de el, dar nici rabdare nu am avut. Partenera sr amuza pe acesta tema, iar cei din jur ma ironizau. Ce mai, a fost un mic balci. M-am enervat, am aruncat cutia intr0o tufa, si am dus cu taxiul, partenera. Am putut observa, cum unii din piata cautau purcelusul cu sarg. Nu mai stiu daca l-au gasit sau nu. Aceasta este povestirea cu patania purcelusului de la tombola.
Cu drag la toata lumea -Bunicul.

[Ghita Potra]

Am primit ce mi-ai trimis si-ti multumesc. Mai mergem un pic cu asa zisele convorbiri ale noastre. Desi nu se produc atatea lucruri grave ca la noi, totusi se petrec si aici. Eu, sunt sigur,am cunostinta de mai putine, ca nu urmaresc presa cu regularitate si rabdare, dar am dat de cate ceva. Ca in orice mare metropola, si aici, centrul faptelor grave, a crimelor, se afla in orasul SURREY, din compunerea AGLOMERARII URBANE numita GREATER VANCOUVER. Acest lucru l-am aflat din presa care se distribuie gratuit in oras. O parte vine la domiciliu prin distribuitori volanti, si aduc ziarele cum sunt BURNABY NOW si NEWS LEADER, iar alta parte se distribuie prin cutiile puse in oras sau de distribuitori volanti, instalati la gurile de metrou, cum sunt ziarele METRO si 24. Azi mergand cu nepotul pana la statia de metrou numita EDMONNDS, care a mers la o activitate organizata de scoala, am vazut intr-un ziar poza unui barbat in catuse, incadrat de politisti. Era cam carunt si parea un barbat robust. Am citit ceva din articol, si am aflat urmatoarele :Se numeste MOHAMADsi nu mai stiu cum, are 55 ani, este arab de prin Orientul Mijlociu, care si-a ucis ambele fete si sotia, din cauza unor percepte musulmane. Trebuie sa remarc faptul ca aceste percepte sunt foarte dure, restricrive, mai ales fata de femei, care inca sunt la discretia barbatilor, iar daca acestia sunt descreierati, ca acesta, se ajunge la crima. Fetele fiind la o varsta cand se impunea cel putin o mica emancipare, fiind si ele cu simtul iubirii, ca orice om, sau cel putin a socializarii, i-au spus, cu o deplina buna credinta,ca ar vrea sa aiba si ele prieteni, ca vede cum este aici, vad relatiile dintre oameni de aici si, ca ele, simt nevoia unei prietenii. ATAT I-A TREBUIT CAPCAUNULUI SA AUDA. Fiind un om puternic si la fel de fanatic precum puterea lui, le-a inchis in casa, si le-a omorat, intai cu bataia si apoi fizic, cu un obiect taios si dur, le-a terminat. Sotia lui, sarind in ajutor, a patit la fel. La ancheta, a declarat senin ca nu-i vinovat cu nimica,el facand aceasta deoarece i-a fost lezata onoarea de credincios, bineinteles, ca musulman. Mai remarc faptul ca in acel oras, a mai fost o crima cu ceva luni in urma, care a facut mare valva, fiind omorat un barbat.. Acum vre-o patru ani, a facut mare valva, procesul unui barbat, care a omorat mai multe femei, toate tinere. Fiind aproape de tribunal, am putut vedea numarul mare de reporteri TV care aspeptau cu zilele sa prinda imagini, care erau instalati in corturi sau chiar sub cerul liber. Si aici, nu sti de unde sare criminalul si ce se poate intampla, dar oricum, viata in oras este mai sigura, cu tot BABILONUL de natiuni venite aici. Nu este de mirare, ca si la noi in bloc, a fost un caz de moarte din cauza indoctrinarii religioase,. Ma refer la BOG.Cand ma gandesc ca in aceste privinte, pe ici -pe colo, suntem inca la nivelul Evului Mediu, situatia se explica, mai ales la musulmani, care cu perceptele lor de neinteles pentru mine --ma refer la practicile religioase si de societate, - fac sa ma intreb cum as putea sta intr-o tara araba, daca ar fi cazul. Nu ma refer la cazurile zilnice de crime de la noi, din cauza uni permisivitati a legilor, care, parca vin in ajutorul lor ; dar aceasta-i alta poveste.
Salutari cu drag la toti -- Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Desi nu ma aflu in forma, fie si minima, facem un pas inainte si mai scriu cateva ceva.Ca sa-mi fac putin curaj de a scrie, abordez o tema vesnic actuala si vie, si anume VREMEA.Desi suntem calendaristic in plina iarna, inca in dricul ei, aici vremea nu mai are aspect de iarna, dar absolut deloc. Ca sa incep cu sfarsitul, ca o concluzie, vremea are aspect de primavara in toata puterea cuvantului, dar o primavara timpurie si calduta. Zilele trecute, au fost temperaturi maxime de pana la plus zece grade, dar maximele nu au scazut sub plus cinci grade, iar minimele sunt preponderent pozitive. Din prognoza meteo pe doua saptamani reiese faptul ca temperaturile vor fi intre plus sase si plus unsprezece grade, iar minimele nu vor scadea sub plus patru grade. Au aparut primele flori, izolat, dar au aparut. In aceasta privinta, timpul este in avans cu vre-o 2 saptamani sau mai mult. Astfel, mergand cu nepotul la lectii de pian la un colegiu cunoscut in oras, numit DOUGLAS COLLEGE, la o intrare sunt jardiniere cu niste plante- arbust ornamentale, cam de un metru inaltime, care am vazut ca au inceput sa aiba flori tip ciorchina ca la struguri de culoare bej, apoi am vazut PRIMULE, apoi flori galbene ca de aur, de care sunt si la noi intre blocuri si in parcul de la capatul blocului, apoi coaja de pe salcii incepe sa se coloreze. Alunul din curte are matzishorii colorati vernil si maritzi, dupa ce au stat zgribuliti in hibernare.Veveritele se zbenguie prin copaci, iar pasarile, cum ar fi pescarusii de mare, si pasarelele mici, zboara intr-un mod care arata ca este ceva frumos pentru ele. De zapada nici vorba. Toate aceste sunt deocamdata, dar s-ar putea ca vremea sa se intoarca, cum s-a intamplat anual. Iarba este peste tot verde, iar pamantul musteste de apa. Cand ma gandesc ce temperaturi si zapada este in tzara, ma ia cu frigul. DAR IMI ESTE DOR DE TZARA SI DE CLUJ.
Voi mai scrie si altele.
Cu drag -- Bunicul.

[Ghita Potra]

Iti scriu un aspect din marea epopee a neamului, care este PRIMA MARE CONFLAGRATIE MONDIALA, Primul Razboi Mondial.Te intreb : Sti pentru ce a fost ridicata CRUCEA DE PE CARAIMAN?Iti scriu tocmai despre acest lucru. Dupa cum sti. in data de 16 august 1916, REGATUL ROMANIEI a declarat razboi Puterilor Centrale, intrand in Marea Conflagratie alaturi de ANTANTA. Ca urmare, trupe romane au debusat pe Valea Prahovei, intrand in Ardeal, existand perspectiva de a inainta spre nord. In acel moment, pe frontul romanesc au fost introduse trupe germane, care au impins trupele romane pe linia Carpatilor, iar in zona Brasov, in dreptul BUSTENILOR, unde s-au dus lupte grele. Despre acest episod vreau sa scriu. In zona garii Busteni, lupta in dispozitiv, REGIMENTUL 4 VLASCA. LUPTELE AU FOST FOARTE GRELE < CU PIERDERI ENORME PENTRU TRUPELE ROMANE.Regimentul 4 Vlasca aproape a fost decimat, Aici a iesit in evidenta COMPANIA DE INFANTERIE comandata de capitanul SAVA CRISTESCU.Aceasta a aparat gara Busteni, in dispozitiv de-alungul caii ferate ce venea de la Predeal si mergea spre Azuga. A fost ultima companie din regiment care nu a cedat, luptand pana la unul., intarziind cu cateva zile, inaintarea trupelor germane. Chiar si ocupantii, au ramas impresionati de darzenia aparatorilor si numarul mare de morti de pe linia ferata. Acest fapt a permis trupelor romane sa ocupe la timp un nou aliniament de lupta.In anul 1926, REGINA MARIA - mama ranitilor, a dispus ca in cinstea acestor evenimente de la Busteni, sa fie inaltata o cruce care sa fie vazuta de pe toata valea Prahovei. A fost ales varful Caraiman., la peste 2000 metrii altitudine. Lucrarile au inceput in 1926 si se incheie in 1928.Crucea are o inaltime de 28 metrii si o deschidere a fiecarei aripi a crucii de 7 metrii.Nu intru in alte detalii. Tot in gara Busteni se afla statiua ULTIMA GRENADA, in cinstea sergentului erou VASILE MUSAT, care, desi. fara o mana, a aruncat grenadele de pe linia ferata, asupra trupelor germane. Cu ultima grenada, si-a dat viata pentru apararea tarii. Statiua are un aspect impresionant, in sensul ca pe un soclu inalt, se afla un soldat, care cu singura mana, arunca grenada asupra dusmanului.Statuia a fost ridicata de directorul fabricii de hartie Busteni, dupa cate retin, prin anii 1930. Glorie eroilor, si sa nu-i uitam.
Cu drag la toti -- Bunicul.

[Ghita Potra]

Intamplarea pe care am s-o relatez, s-a petrecut cam prin vara anului 1960, la circumscritia sanitara din comuna BRANCOVENESTI, Judetul MURES.In aceea vreme era medic de circumscriptie DOCTORUL FLOREA, de prin partile Brailei. Circumscriptia era deosebit de buna, avea linie ferata, legaturi dese cu autobuze IRTA, pe acolo trecand soseaua ce lega municipiul TARGU MURES de BRASOV.Centrul de comuna avea de pe atunci aspect urban, avand toate facilitatile unui oras. Comuna mai avea o facilitate si anume pe la marginea ei curgea raul Mures. Cum doctorul Florea avea inca din copilarie pasiunea pescuitului, in acest loc si-o putea satisface din plin. Ca urmare, de multe ori pleca de la circa sanitara, asa pe nepusa masa, cum se spune, isi lua sculele de pescuit si lasa pacientii in grija asistentei, facandu-i sa astepte chiar si cu orele. Din aceasta cauza, a avut destule nemultumiri si reclamatii soldate cu controale si observatii din partea organelor sanitare tutelare. Rezultatele erau ca nu mai facea o perioada, dupa care o lua de la capat. Intamplarea de care va vorbesc, a pus capat la toate. Cum circa sanitara avea arondate cam 7localitati, unele din zone mai departate, la el veneau pacienti din toate aceste localitati. Intr-una din zile, cam catre pranz, vine la circa o batranica din cea mai departata localitate, pe nume IDICEL PADURE, sat aflat cam la 9 km.. intr-o zona submontana si cu drumuri proaste. Doctorul nu era acolo, batranica fiind primita de asistenta, care stiind obiceiu doctorului, ii spune sa astepte ca va veni pe la pranz. Batranica, neavand alta solutie, se pune pe asteptat. Asistenta trimite un copil in locul unde pescuia doctorul si-l anunta ca are o pacienta si sa vina sa o consulte. Acesta vine grabit si furios ca batranica l-a deranjat de la o activitate foarte importanta si care nu sufera amanare. si ca sa vina maine. Batranica se scuzaca l-a deranjat si apoi incepe sa planga ca nu mai poate umbla de picioare ca sa vina din nou, si ca nu are pe nimeni. Il roaga frumos sa o consulte. Ca urmare, ii porunceste femeii sa se dezbrace pana la brau ca o consulta. Mentionez ca asistenta, dupa venirea medicului a plecat acasa in comuna. Dupa ce bunica s-a dezbracat, ii spune sa astepte ca are ceva urgent de la care a fost deranjat, dar se intoarce indata, Doctorul se duce la Mures unde avea unditele puse pentru prins, iar bunica se pune pe asteptat. Trece ora dupa ora, fara ca doctorul sa mai apara. Cum el locuia in Targu Mures facand naveta, dupa treminarea partidei de pescuit si avand tren imediat, lasa pe bunica acolo, voit sau a uitat si a plecat acasa la Tg.Mures. Dupa masa tarziu, asistenta avand treaba la cabinet, vine si da peste bunica. Ii spune care este situatia si ca doctorul esteplecat acasa la oras. Bunica incepe sa planga, se imbraca si spre inserat merge cum poate pana acasa. Acolo povesteste patania, iar ceva oameni de acolo, care au patit si ei, fac reclamatie la primarie si politie. Au urmat controale si ca masura, dupa cate tin minte, a fost mutat, sau a plecat, ca eu nu mai stiu nimis de el dar a ramas in istoria locului cu aceasta isprava.
Cam asta a fost. Cu bine la toti - Bunicul.

[Ghita Potra]

Am sa relatez doua situatii relatate de trei persoane, publicate de mass-media, privind dorul lor de tara. Primul aspect : fostul mare jucator al Universitatii Craiova, din anii 70, echipa U-Craiova -Maxima, cum ii spun oltenii, UNGUREANU, aflandu-se in Australia, la Melbourne, intr-o zi a dat peste un post romanesc, care in acel moment canta Imnul Romaniei. A ramas pe loc de emotie si nu si-a putut opri lacrimile, plangand in toata regula. In acel moment a dorit sa vina cat mai repede in tara. Al doilea exemplu este oferit de calatorul aradan Alin Totorean, care aflandu-se in Mongolia, intr-o zona izolata, la niste localnici, seara a observat pe un tanar din familia de acolo, un trening, care pe spatele lui scria numele tarii noastre - Romania. De surpriza si bucurie a plans si nu-i venea sa mai plece de langa acest tanar. Al treilea exemplu este oferit de exploratorii antarctici din Timisoara, Romeo Dunca si Coco Galesu, care fiind la Polul Sud, cu ocazia a 100 ani de la cucerirea acestui pol de catre Roald Amundsen, dupa ce au arborat drapelul tarii alaturi de norvegieni, americani, australieni si cei din Noua Zeelanda, au simtit o bucurie imensa si au plans de bucurie, ca si romanii au ajuns la acest pol. Si eu am incercat un sentiment similar, cand am venit din Canada, prima data, cand la aeroportul din Bucuresti, am inceput sa plang, de s-au prins unii pasageri si o parte din personalul avionului. Dragostea si dorul de tara, sunt sentimente ce nu se altereaza niciodata, la un om cu psihicul normal, ramanad un parametru de baza al fiecaruia ce pleaca inafara, fie ca se exteriorizeaza sau isi controleaza bine sentimentele.
In alta ordine de idei - SA TE FACI BINE GHITA.
Cu mult drag - Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita !Ma bucur mult ca te-ai intors, dar sa ai grija de tine, sa respecti regimul prescris si sa ai mult optimism, care face mult. Eu iti tzin pumnii tot timpul. Cam de doua zile, am primit un email cu poza,unde, in prim plan apare celebrul LULU. Nu stiu cum s-a facut, dar la vederea pozei, parca m-a apucat un dor nostalgic dupa el, simtzind nevoia sa-ti scriu cate ceva despre el. Asa cum bine sti, era o persoana nevinovata, si ce este foarte important, nu era violent, nu fura, multumindu-se cu ce primea. In public avea aparitzii din cele mai pitoresti. Umbla cu niste pantaloni uzati si mult prea largi, lungi, de mai incapea unul ca el, o haina lunga pana la glezne, iar in picioare avea niste incaltari stalciate si cu cateva numere mai mari. Iarna avea un palton de aproape il taraia dupa el. Pe cap avea, ori o sapca mare si larga, ori un fes de incapea tot in el. Buzunarele le avea mai tot timpul pline cu nimicuri primite pomana de la catedrala, pe unde petrecea mai tot timpul. Important este ca nu l-am vazut cersind, ci primind pomeni fara sa ceara sau de pe la parastase sau botezuri. De multe ori, l-am vazut in curtea Mitropoliei, unde dormea pe la subsol si manca din ce primea la cantina de aici. Cu vre-o 30 ani in urma, l-am intalnit la Casa de Moda, dimineata, unde dormea noptile pe o canapea jerpesa, si de multe ori iesea si se uita cum plecam. Imi amintesc ca intr-una din dimineti, era pe trotuar in fata Casei de Moda, iar cand m-a vazut, fiindca ne stiam - m-a si luat in primire strigand "Salut Ceacanaule ! Unde mergi ? " Ii raspund ca la serviciu. El spune ca doarme p-aici, ca are in primire cladirea si daca am nevoie de ceva sa merg la el ca imi aranjeaza. Multi il luau peste picior, il luau in batjocura, la care le raspandea, aproape invariabil :"Ce vrei mai ceacanaule. Vezi, ca daca iti dau una, nu te mai scoli "In Cluj si imprejurimi, era cunoscut de foarte multa lume. Tin minte ca odata eram la Spitalul Neuro, sus pe Pasteur, si aud o fatuca ce lucra la trasportatul mancarii la bolnavi, strigand catre alta :"Hai tu repede, ca o venit Lulu, sa-l vedeti si sa-i dam ceva "La aceste vorbe, s-au adunat o multime de ingrijitoare si lucratoare de pe la bucatarie, sa-l vada, sa-i dea cate ceva alimentar sau ceva haine. L-am intalnit si pe la Huedin. Avea acces la toate mijloacele de transport, oriunde ar fi mers, gratuit ca n-avea un ban, iar de mancat nu ducea grija ca i se dadea ori unde mergea. Era cunoscut pana pe la Mare. Odata veneam din Balta Ialomitzei, de la munci agricole., iar intre Fetesti si Slobozia, fiind aglomeratie, stateam in picioare si intru in vorba cu un necunoscut. Ii spun unde ma duc si brusc ma intreaba daca il cunoc pe Lulu, ca pe aici este cunoscut, circuland destul de des. Se bucura si imi spune povestea lui, care deja o stiam. Dupa decesul lui, mitropolitul BARTOLOMEU, i-a facut un scurt cuvant de pomenire, deosebit de frumos si din glas, se observa va ii pare rau ca a decedat. A vorbit ca si cum ar fi fost o persoana importanta si cunoscuta in Cluj, si de ce sa nu recunosc, era cunoscut la nivelul celor mai populare figuri din Cluj. Daca as avea un cat de cat talent literar, as fi scris o carte despre el, iar ca regizor, as fi facut un film, care cred ca ar fi avut ceva succes, si, l-as fi intitulat "GAVROCHUL CLUJULUI ".Pe scurt, a fost un personaj de coloratura in Cluj, inofensiv si nevinovat, care nu a facut rau la nimeni, traind din mila publica, cat a fost in viata. Eu il pastrez in amintire, meritand parca mai mult, decat altii, care desi se dadeau mari si falosi, erau niste ilustrii nimeni.
Transmite, te rog salutul nostru de bine si sanatate, intregii dinastii Potra, si sa auzim numai de bine
--Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Cum la ordinea zilei il constituie dezastrul produs de IADUL ALB, inzapezirea produsa de caderile masive de zapada, un intreg genocid alb,in prezentul email, voi ataca aceasta chestiune. Imaginile vazute la televizor arata multe situatii limite, grosimea mare a stratului de zapada, care se ridica pana la inaltimea caselor, izoland zeci si sute de localitati, producand moartea unui numar mare de persoane. Tragismul acestei situatii, nu este egalat decat de cutremurul din 1977, inundatiile din 1970 si inzapezirea din 1953. La cutremur am fost martor, fiind in acea vreme in Bucuresti, iar la inzapezirea din 1953era cat pe aici sa fiu participant fara voie.In anul 1954, eram elev in clasa a 11-a la Liceul Alexandru Papiu Ilarian din Targu Mures.Cat am fost elev aici, se vorbea tot mai mult de o vizita la Bucuresti de catre elevii liceului sub indrumarea profesorilor si a unei raspunderi unice de catre o persoana din cadrul liceului. In aceste conditii, in luna ianuarie, vizita a devenit actuala. Ca urmare, in ultima parte a lunii ianuarie 1954, s-a organizat excursia, facandu-se pregatirile necesare, atat materiale cat si modul de comportare pe timpul transportului si in Bucuresti. Am plecat cu o garnitura, unde cam 4 vagoane erau excursionistii. Daca in Tg. Mures, zapada era normala,iar trotuarele erau curatate, in Bucuresti am gasit zapada mult mai groasa, cu nameti mari, cu care nu eram obisnuit, iar trotuarele in cea mai mare parte nu erau curatate, producandu-mi o stare de insatisfactie, Bucurestiul plin de nameti mi s-a parut mai urat decat Targul Mures, excursia in ce ma priveste, considerand-o ratata. Situatia in Bucuresti era normala, dar pentru mine, obisnuit ca zapezi nu prea groase, mi s-a parut ceva deosebit. Toate locurile vizitate le-am facut ca un automat. fara placere, cu gandul sa mergem cat mai repede inapoi. S-a urmat intocmai programul stabilit. Noaptea am petrecut-o la ceva institutie sau internat, dormind pe niste mese, fara altceva pe dedesubt. A doua zi,am continuat vizita, insa incepuse o usoara ninsoare, dar continua si insistenta. Ne aflam cam la inceputul lunii februarie. Asa a nins toata ziua, iar prin oras nu prea erau cetateni, decat putini. Noi, vizitatorii, faceam caz aparte. Incet - incet, zapada se ingrosa, personal parandu-mi rau ca am venit, putand refuza. Seara situatia se cam acutizase, zapada trecand de genunchi, dar a venit ora plecarii, cu un tren cam pe la ora 22.Nu-mi pasa pe ce ruta mergem, ci sa plecam cat mai repede. Am ajuns cu bine la Tg. Mures, unde mi s-a parut deosebit de frumos si curat, privind zapada si grosimea ei. Cum pe culuarele liceului erau montate megafoane, am putut afla situatia din sudul tarii si, deci in Bucuresti, afland ca, deja, s-a produs inzapezirea si ca au inceput marile necazuri produse de inzapezire, cu inchidere de drumuri, inchidere de scoli, probleme serioase de aprovizionare si ce mai este legat de acest fenomen meteo. In Ardeal nu au fost cazuri de inzapezire, treburile decurgand normal.La inzapezire, a intervenit spiritul de solidaritate si ajutor, din partea intregii tari, asa cum s-au petrecut si la inundatii dar si la cutremur. In final, repet ca am fost la un pas, doar cateva ore, pana a ne inzapezi. Noroc ca am plecat la timp, ca altfel era vai de noi pe timpul inzapezirii.
Cam astea au fost.
Salutari cu drag la toti -Bunicul.

[Ghita Potra]

Multumesc frumos pentru informatiilece mi le-ai dat in legatura cu pensia.
Stirile sunt bune si ma bucura mult. Intre atatea rele, una buna, dar cea mai buna, m-a incalzit pe deplin.Din cate vad la tv., iadul alb incepe si in zonele din Ardeal si Banat. Am vazut urgia din Banat si din zona Bihor - Satu Mare. Vremea asta parca a turbat, in loc sa se linisteasca, mai mult se dezlantuie. Ma intreb : Oare aceste fenomene nu sunt cumva si dirijate? Ma intreb, cum suporta batranii si cei cu afectiuni, asemenea urgii. ?Doamne fereste si sper sa se linisteasca. Aici, in zona VANCOUVER, asemenea fenomene, pana acum nu sunt cunoscute, timpul fiind cam de inceput de aprilie la noi,. Aceasta pana acum. Ce va fi, vom vedea. Timp urat cu iarna grea, zapada cat incape si vant puternic,am prins in cei 6 ani si jumatate petrecuti la Bucuresti.Cand locuiam la marginea Bucurestiului, in zona serelor DUDESTI -CIOPLEA, in iarna 1962 per 1963. de mai multe ori am dus sotia in spate, din cauza troienelor, a neobisnuintei absolute cu asemenea vreme, ducand dorul iernilor din Ardeal. Si in celelalte ierni, cat am fost acolo in perioada 1962 la 1968, au fost ierni cu troiene pana la baza geamurilor de la etajul intai, dar nu au fost asa mari ca in acest an. Cand veneam in vacanta de iarna la Cluj, in jurul anului nou, o saptamana, ma plimbam in Cluj in pantofi, sa simt asfaltul curat si zapada mica, fata de Bucuresti, cand nu dadeam cizmele din picioare. Daca la Bucuresti, in drumul meu spre casa, cand treceam pe la Podul Izvor, unde schimbam tramvaiul, luam cate un pahar de tuica fiarta sau vin fiert, acolo fiind instalate de municipalitate asemenea chestii, plus covrigi; la Cluj, cum ajungeam, mergeam pe str. Memorandumului, fosta 30 decembrie, si cumparam o burta de mici, acolo fiind deschis un birt ce facea asemenea minuni, dupa mine, cei mai buni din tzara.In acel
loc se afla acum o rotiserie. In alta zi, mergeam pe str. Eroilor, unde colt cu str. Tomis, era o cantina tinuta de un mandatar, care facea o extraordinara mamaliga cu branza, unde faceam plinul, dupa care, mergeam la o taraba in Piata Mihai Viteazu, care vindea o tzuica dumnezeieasca de buna, unde luam cam 100 grame. si cu asta terminam. Altadata luam varza a la Cluj, la Varzaria de pe Eroilor, care facea o varza de ii simtzeam gustul si cand ajungeam in Bucuresti. Unde esti tineretze, flacau sau insurat, cu amintiri care nu se mai intorc. Atunci eram tanar si crud, acum sunt batran si had. Dar toate la timpul lor, care duc intr-un singur punct.
Sanatate, cu drag la toti - Bunicul.

[Ghita Potra]

Butonand programeleTv in limba romana, am ajuns si la TVR3, unde la programul intitulat DOCUMENTAR, am dat peste o tema absolut inedita, pe care putina lume o cunoaste. Prezentatorul programului, cunoscutul om de cultura clujean, prof. univ. Gheorghe Bodea, a prezentat tema legata de istoria filmului mut, care era cam la inceputul carierei cinematografului, facand o prezentare deosebita a contributiei Clujului la realizarea de filme artistice mute. Aceasta se petrecea in primii ani ai secolului al 19-lea, cand au luat fiinta primele studiouri de film in Cluj ; initiatorii fiind tinerii intorsi de la invatatura din Paris, Berlin, Viena si Budapesta, care au introdus Clujul in circuitul mondial al producatorilor de filme, la nivelul celor mai avansate orase din Imperiul Habsburgic si chiar european.. Acest lucru a fost favorizat, dupa cum spunea dumnealui de faptul ca Clujul avea o pozitie aparte in randul oraselor imperiului, in sensul ca avea o universitate de cateva sute de ani, avea o viata artistica intensa prin teatrul si opera, unde se afla acum Teatrul Maghiar si Opera Maghiara, cu artisti cunoscuti precum si o viata literara in dezvoltare. Ca urmare, prin anii 1903-1904 ia fiinta primul studiou cinematografic, numit CORVIN, iar pana la inceputul razboiului, mai iau fiinta inca doua, purtand numele TRANSILVANIA.Toate filmele ca si producatorii si actorii, sunt maghiari, Clujul fiind in componenta Imperiului. A prezentat mai multe filme, repet, maghiare, din care am retinut cele intitulate BUNICA si GROZAVIILE LUMII. Fata de acum, mi s-au parut naive, ca un joc de copii. Dupa Marea Unire, problemele s-au schimbat oarecum, punandu-se problema turnarii de filme romanesti, ceeace la inceput a fost foarte greu, din lipsa totala de regizori si actori romani, sau care sa cunoasca limba romana.Dupa cum se stie, dupa Unire, multi oameni mari, cunoscuti in strainatate, au venit in tara la Cluj pentru a pune umarul la intemeierea si dezvoltarea diferitelor sectoare in limba romana. Printre ei, ma rezum a prezenta pe RACOVITA si doctorul de renume european LEVADITI. Acesta din urma, pe langa o activitate medicala de exceptie, s-a ocupat si de propaganda medicala pe cinematograf. Imediat dupa razboi, bantuia o boala cumplita in randul populatiei, care era Sifilisul,care la acea data nu avea leac, nenorocind milioane de oameni, care veniti de pe front, s-au imbolnavit in masa, propagand boala prin contact sexual, la cote de neimaginat. Acest doctor Levaditi,,folosind actori clujeni maghiari, care s-au integrat bine in noua ordine, au facut filme in maghiara, care desi erau mute, avea scrisul de explicatie in maghiara. Dupa aceea, au fost traduse in franceza, care era cunoscuta de multi, si asa, incet-incet, s-a ajuns la filme romanesti. S-au turnat si ceva filme sonore, dar nu a prezentat decat o scurta secventa. Multe din filme erau facute in clinicile din Cluj pe tema prevenirii sifilisului, dar si in mediu rustic, cu actori maghiari si apoi romani, imbracati in portul romanesc. A dat numele unui actor si a unei actrite de la Teatrul Maghiar, foarte cunoscuti, care au realizat filme bune romanesti. Nu i-am retinut, motiv pentru care nu vreau sa improvizez nume. Din randul scolii de cinema clujene, s-au ridicat doua mari personalitati, devenind printre cei mai cunoscuti regizori ai lumii. Sunt de nationalitate maghiara. Ei sunt KIRTIZ MIHALYsi KORDOS SANDOR, care mergand la HOLLYWOOD, au devenit repede cunoscuti, schimbandu-si numele in MICHAEL KURTIZsi ALEXANDER KORDA, devenind cei mai de seama regizori ai filmului mut. De fapt, titlul documentarului este " DE LA CLUJ LA HOLLYWOOD ".In final, autorul se intreaba, cum de s-a ajuns in situatia ca de la trei studiouri, sa se ajunga la nici unul. Intrebarea nu a primit raspuns. Ca o completare de coloratura, filmele se prezentau si in sali, dar si la targuri si balciuri, sau in cadrul scolilor si bisericilor, fiind o mare afluenta de spectatori. Spunea prezentatorul, ca veneau de la mari distante sa vada filmele, unii chiar de la 40 - 50 km,cu carutele, fiind uimiti de noutatea spectacolului.
Cam astea am vrut sa le scriu, ceea ce am facut.
Salutari cu drag la toti si, tot binele din lume. -- Bunicul.

[Ghita Potra]

Referitor la sursa de la care m-am inspirat, intotdeauna in materialele care trateaza diverse teme, am indicat acest lucru, cel mai des la inceputul relatarilor mele. La fel voi face si acum. Dupa cum am mai relatat, urmaresc aproape zilnic, cotidianul clujean FACLIA, care este postata pe internet. In aceasta ideie, in ziarul de acum doua zile, am gasit un articol incitant, pentru mine fiind o adevarata revelatie. Articolul se intitula "STATIE COSMICA LA BELIS ". Fiind foarte curios, l-am citit cu mare interes. Este vorba despre inginerul DOLEA, absolvent al Universitatii Tehnice din Cluj- Napoca la Electronica si telecomunicatii, specializat si in Comunicatii spatiale la Universitatea Bucuresti si la niste institute de cercetare spatiale in strainatate, printre care si in Franta.Are luat doctoratul in acest domeniu.Intors in tara, impreuna cu un grup de entuziasti in domeniu, se gandesc sa infiinteze o statie de urmarire a obiectelor cosmice si de comunicatii prin satelit, undeva pe langa Cluj. Dupa indelungi cautari, gasesc ca cel mai bun loc este pe platourile de la Marisel, care la altitudinea de 1200 metrii, ofera o vizibilitate optima, unde nepoluate, si posibilitati de urmarire a obiectelor cosmicefoarte bune bune. Avand sprijinul organelor locale din Belis, cumpara terenul., si isi procura materialele necesare pretentioase si scumpe Tot acest proces de pregatire si amenajare, a durat cam doi ani. In fotografie este arata statia, compusa dintr-un radio telescop, avand circumferinta de trei metrii, si celelalte elemente ale statiei, care nu le-a dezvaluit. La probe, aparatura a raspuns corespunzator, facandu-se astfel primii pasi in urmarirea si ghidarea cosmica. Dupa cum se stie, Romania a lansat un satelit propriu numit GOLIAT, cu o racheta, din cate tin minte, franceza, de pe cosmodromul din GUIANA. Satelitul are greutatea de peste un kg., prin care tara noastra a intrat in randul tarilor care au lansat obiecte cosmice. Legatura cu satelitul s-a facut de la centrul de comanda si urmarire de la MAGURELE., care este statia pilot de baza, numarul unu. Statia de la Belis este statia pilot numarul doi, de unde evolutia satelitului a fost urmarita in conditiuni corespunzatoare, legatura cu satelitul fiind stabilita la timp. Acesta a fost primul pas. Urmeaza dezvoltarea statiei si organizarea unei activitati permanente, atat privind urmarirea obiectelor cosmice, cat si cooperarea cu statii similare de pe glob, dar si de centru de pregatire a viitorilor specialisti in domeniu. Toate acestea le-am redat din memorie, regretand faptul ca nu am posibilitatea de a copia si transmite materialele din diverse surse.
Salutari la toti, cu dragoste - Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Iti relatez o intamplare destul de scurta, din care eu am tras invataminte care mi-au folosit ulterior. Intamplarea as-a petrecut cam de vre-o 23 ani. La Floresti aveam in subordine un atelier de reparatii, incadrat cu diverse categorii de personal, printre care si militari in termen. La un moment dat, dupa o serie de incorporari, apare la atelier, impreuna cu alti soldati recruti, un soldat care mi-a produl un interes prin numele sau, BOMPA VASILE, nume din care se gaseau si in localitatea mea natala. Inacelasi timp, observam ca acesta ma urmarea cu privirae si cauta prilejul sa se apropie de mine. Una peste alta, il intreb de unde este, confirmand ca este din localitatea mea natala. Fiind de meserie tamplar, a fost repartizat la grupa de tamplarie. Soldatul se achita constiincios de sarcini, fiind multumit. In concediul anual, m-am dus - asa cum este normal- pe acasa, casa fiind pustie, parintii fiind decedati, dar despre alceva scriu. Nici nu am ajuns bine, ca ma trezesc cu parintii baiatului, numai lapte si miere, zambet si prietenie, de parca am fi cele mai apropiate rude, inconjurandu-ma cu tot felul de politaturi, insistand ca acum sa ma duc cu sotia pana la ei. M-am scuzat ca abea am venit si nu vad rostul acestei supraatentii de acum, cand in timpul cat am fost in sat abea ma cunosteau, iar dupa terminarea scolii, le eram indiferent. Ei - nu si nu - sa mergem ca daca nu mergem li se intampla nu stiu ce si eu sunt persoana potrivita sa-i ajut. Cam banuiam unde bat ei, dar am lasat lucrurile sa mearga de la sine. In fine, m-am dus. Acolo, masa intinsa ca la nunta, cu rude si prieteni de ai lor ; ce mai plina casa. Am inceput sa ma simt prost, cam stramtorat, stand ca picat din luna, nefiind deloc obisnuit cu asemenea politeturi. Acolo, mi-au spus direct ca am acolo pe fiul lor, si sa am grija de el. laudandu-l in fel si chip pe sl dar si pe mine. Era o periere in toata regula. Am servit cate ceva dar cu atentie, observand ca toti ochii sunt spre mine, curiosi ce fac. In final, scot doi casi mari, porc taiat, o damigeana mare cu vin si o canistra de tuica, de am ramas uluit. Nu stiam ce sa fac. Am motivat ca nu le iau ca nu am unde sa le tin si cand voi mai veni pe acasa, le voi lua, ca nu plec inca la Cluj, ci ma duc un pic prin Molbdova, la manastiri. Au insistat de forma, dar am observat ca s-au bucurat ca am refuzat. la plecare nu au mai repetat invitatia sa mai trec. Pana aici, toate bune si frumoase, dar aici urmeaza parte de farisei a acestor oameni. Baiatul a terminat armata si a mers acasa, si cand ne intalneam, eram, sa zic asa, ca doi prieteni. Mergand acasa cu o ocazie de delegatie prin zona, trec obligatoriu si prin dreptul casei acestor oameni. Acolo salut cum se cuvine pe cei de la casa, dar, surpriza - Abea mi se raspunde, dec parca as fi un necunoscut, cu ceva raceala si putina sila. Ma mai intalnesc cu o parte din ei prin sat si aceeasi atitudine. Ii las in pace si mahnit, oarecum de fariseismul lor, incep sa ma gandesc la firea umana a unora. Cand au interesul sunt lapte si miere, iar cand nu - esti chiar dusmanul lor. In sinea mea m-am felicitat ca am refuzat atunci acele false atentii, ca cine stie ce iesea pana la urma. De atunci trec pe langa ei, ii salut, ei ba, lasad la aprecierea ta, situatia care am relatat-o.
Salutari cu drag la toti - Bunicul.

[Ghita Potra]

Am sa scriu o intamplare similara cu cea anterioara, dar cu alt mobil si alti actori de partea adversa. Era prin anii 1975 primavara sau toamna, ca era cam timp ploios si cam racoare, dar acestor actori nu le-a fost frig. Eram incadrat la o unitate de reparatii tehnica, unde aveam in subordine o sectie, incadrata, ca si in descrierea anterioara, cu diverse catagorii de personal, printre care si militari in termen. Printre acestia se gaseau incadrati, doi soltati, recruti, gemeni, FRATII TOCACI, de loc din Maramures, seriosi, harnici si de incredere. Pana la data acestei povestiri, s-au achitat serios de sarcini, fiind multumit de activitatea lor. Ca urmare, comanda unitatii, i-a numit la INFIRMERIA UNITATII, ca ajutoare, urmand sa faca un curs de sanitari. Si aici, s-au achitat in mod corespunzator de treburile zilnice, neavand mare lucru de facut, inafara de ordine, curatenie si sa faca ce le spune medicul, ca nu stiau mare lucru. Avand prea mult timp liber, si, avand voie sa mearga in oras pe la farmacii, Policlinica si Spitalul militar, incetul cu incetul au cam luat-o razna, devenind cam ingamfati, libertini, atotstiutori, tratand pe ceilalti soldati cam de sus, dar procurandu-le diverse materiale din oras, printre care si bautura, dar nu numai lor.In drumurile lor prin oras, au intalnit si fete, dar nu numai ci persoane feminine de diverse conditii, varste si provenienta nationala., procurand pentru ei si soldati din unitate, asemenea marfa,, facilitand fuga in oras a acestora sub pretexte medicale. Pana aici toate bune si la locul lor. Intr-una din zile, au plecat pe chestii medicale, dar nu s-au mai intors la timp, nici in ziua aceea si nici a doua zi. Situatia devenise groasa, fiind in situatia de a fi dezertori. Ma cheama comandantul si-mi spune sec, ca ei fiind ai mei, sa-i caut de unde stiu, dar sa-i aduc vii si nevatamati. Am inceput sa dau telefoane pe la militie, in Cluj si comunele invecinate, dar nimeni nu stia de parca au intrat in mormant.Militia din jurul orasului si oras fiind alertata, a inceput sa caute, cam pe unde stiau ca se pot gasi, ei fiind un caz din atatea similare. Cum in majoritatea cazurilor, au fost gasiti la tiganci, au procedat la fel si acum, cautand in cartiere de asemenea gen. Cum era in a treia zi si nici o stire, fiind in situatie de dezertori, eram deosebit de ingrijorat, ca nu am raportat cazul, putand suporta niste consecinte neplacute. Dar in a treia zi, catre pranz, ma cheama centralistul ca am un telefon de la militia din Floresti.Ca urmare ma duc, si seful de post ma anunta ca i-au gasit la Floresti. in cartierul Londra, locuit numai de tigani. Imi spune sa vin cu o masina ca sunt beti, fara haine si batuti. Comandantul nici nu a vrut sa auda de masina, si sa-i aduc cu ce stiu, ca sunt adraslele mele. In aceste conditii, vorbesc cu un pretenar din unitate, care avea masina, sa ma ajute. Ca ajutor, iau cu mine un ajutor din sectie, un zdrahon care singur facea cat trei. Am uitat sa mentionez ca militianul mi-a spus ca nu a raportat inca nimanui, dar sa ma duc repede. Probabil si el, la randul sau a facut asemenea ispravi. Ajuns acolo, ii gasesc numai in izmene, intr-o casa la marginea cartierului, murdara si puturoasa de -mi venea greata, inca beti sau imbatati, nu mi-am dat seama si cu urme de lovituri si zgarieturi. Am vrut sa fac o mica ancheta, dar nu am putut ca tiganii au devenit agresivi si erau cam multi. I-am luat asa cum au fost si i-am adus la unitate. De mare ajutor a fost zdrahonul luat cu mine, care i-a bagat in masina cu mare usurinta, si a tinut tiganii la distanta. La unitate, i-am dus la baie, echipat cu ce-am gasit si i-am pedepsit cu arest. Comandantul nu a vrut sa-i vada, dar mi-a cerut un raport explicativ. Au fost prelucrati in fata formatiei unitatii, si dusi iar la arest. Arestul sau carcera, era o incapere mica, austera, cu lumina cat sa se vada, cu un pat din scanduri rabatabil, care ziua era ridicat langa perete, soldatul pedepsit stand in picioare sau pe jos. Ziua era scos la program de munca sau instructie, sub paza, iar seara si noaptea erau in aceasta celula. Mancarea era cea normala ca la toata trupa. Pentru mine a fost un caz din multe vazute, cu soldati dusi la tiganci, uitau sa vina, se imbatau si faceau scandal. Mi-a parut bine ca i-am adus si situatia nu a luat amploare, dar la notare, comandantul m-a ars un pic, dar a trecut.
Partea similara ca din povestirea anterioara, de acum urmeaza. Dupa cateva zile, parintii lor, alertati de cineva din unitate, vin aici, la poarta unitatii, unde sunt cautati de catre acestia. Ma duc acolo, si vad o pereche - barbat si femeie - cam la 45 ani-, care ma intampina ca pe MESSIA, umili, bucurosi ca ma vad, sorbindu-ma din priviri, numai zambete si miere pe fata si in vorbe. Din capul locului, mi-am propus sa nu intru in jocul lor, care, mi-am dat seama ca este fabricat, fals, impus de imprejurari, pentru a-si atinge scopul. Dupa o introducere de tatonare, imi spun ca sunt cabanieri la MOGOSA si ca au tot ce le trebuie, facandu-mi o invitatie speciala ca sa merg acolo,unde voi fi tratat in cele mai bune conditiuni. Mi-au spus ca in cele cateva zile, chiar si doua saptamani voi trai ca in rai. Pentru inceput, au adus cu ei, doi saci de spate, plini. Intr-unul se afla tot felul de bunatati, iar celalalt sac este plin cu tigari Kent, de care are multe, dupa cum a spus, la cabana.Ma roaga sa iau cei doi saci de spate ca o mica atentie si simpatie, ei avand de prisos multe, dar au o mare rugaminte, si anume sa nu-i trimit in tribunal pe copii lor. Le multumesc frumos pentru atentie, dar nu pot primi, ca nu de mine depinde acest lucru ci de comandantul unitatii, eu facand raportul cum si unde i-am gasit. Nu ma cred, rugandu-ma ca de Dumnezeu sa primesc cele aduse si sa nu ii judece pe copiii lor. Eu stiam ca nu vor fi judecati ci vor ramana cu arestul primit si cu mustruluiala primita, plus ce vor mai patzi pe aici, deoarece din cauza lor, s-au inasprit conditiile de invoire si permisiile. Soldatii au inceput sa maraie contra lor. Convorbirea a avut loc in camera de vizitatori de la Punctul de Control de acces in unitate, dar in camera de serviciu, era plin cu angajati din unitate,, fiind toti numai ochi si urechi, curiosi sa afle ca se va intampla. Eram hotarat sa nu primesc nimic, insa la insistentele celor doi, accept un pachet cu carne fripta si carnati, si cateva pachete de tigari. Vazand ca nu au succes, isi strang lucrurile si la plecare, dezamagiti, ma roaga din nou, sa nu fie judecati cei doi, reiterand, dar cu insufletire minima, sa ii vizitez. Le multumesc frumos de ce am luat de la ei, si le spun ca o sa fac ce pot sa fie bine. Nemultumiti, dar oarecum linistiti, au plecat. La plecare, pachetelul l-am lasat la cei de la punctul de control, iar tigarile le-am dat cui voia cate una, celor pe care ii intalneam. La terminarea programului nu mai aveam nici o tigara. Si acum sa dezleg misterul cum au ajuns in Floresti la tiganci. Cand plecau in oras, aveau in zona oserului, o casa, unde isi tineau cate un rand de haine civile, lasand acolo cele militare. Asa au facut si acuma. In zona Oser, au dast peste doue tiganci tinere, frumusele, si cum acestia erau inalti, tineri si frumusei, lipiciul s-a prodis rapid. Primele intalniri le-au avut la aceasta casa, dar cum ei se laudau ca au bani si avere acasa, a starnit interesul de alt gen al tigancilor, incercand sa-i atraga acasa in Floresti.In ziua disparitiei, conform intelegerii, au baut si mancat la aceasta casa, dupa care cu un taxi au plecat la Floresti in tiganie.Tigancile erau maritate, dar si-au pus in garda tiganii, si totul s-a intampl,at la intelegerea tuturor tiganilor apropiati de cele doua. In tiganie, s-au pus pe mancat si baut pana s-au imbatat. Atunci, tiganii, i-au dezbracat,au luat tot ce au avut acestia, batut si dusi in aceasta casa, cu intentia ca dupa ce le va trece betia, sa ii duca peste Somes si sa-i lase pe acolo. Daca se impotriveau, vor fi batuti serios. Norocul este ca nu s-au dezbatat repede si a aflat militia, altfel era rau pentru ei, dar si pentru mine. Revenind la cei doi frati, dupa ce au ispasit pedeapsa, au fost schimbati de la infirmerie, devenind unii din cei mai buni soldati, muncitori si seriosi .La terminarea stagiului militar, au fost felicitati de comandant, dar si exemplu negativ pentru viitorime. In alta ordine de idei, aici este vreme urata, ploua, si apoi ninsoare, de este o fleasca de toata frumusetea.Vremea este in racire, dar primavara nu-i departe, aparand florile timpurii iar iarba a crescut de unu- doua degete.
Salutari cu drag la toti - Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita.
Am trimis o serie de materiale primite, carecred ca te vor satisface.mai este un pic pana - cred - ca-mi voi intra in mana.Pana atunci, vom sta putin de vorba pe o tema vesnic actuala, completata cu ceva consideratii colatarale. Aici, ca si in tzara, a venit primavara. Aici,cu temperaturi mai modeste dar mai constante si fara extreme. Desi, aici este o clima oceanica cu umiditate ridicata, data de ploi de lunga durata si diferite ca intensitate,cu cer acoperit in majoritate, mai beneficiem de unele zile frumoase, putine, dar care trebuie folosite din plin. In acest sezon de inceput de primavara, timpul a fost mai rece decat normal cu pana la cinci grade fata de normal, ceeace a intarziat oarecum dezvoltarea vegetatiei, cu pana la doua saptamani, nelasandu-ne sa dam de pe noi, sa zicem, cojoacele. Dar cu toata intarzierea, florile au aparut mai demult, iar lumea se bucura de putinul frumos ce ni se ofera. Ca o compensatie, avem parte de perioade scurte de timp extra, cum a fost cel de azi siva fi maine, cu cer complet senin si temperaturi ce au urcat pana la 14 grade, fara vant si mult - mult soare. In acest context, Dan ne-a urcat in masina pe toti si ne-a dus intr-un frumos parc cam de marimea zonei Abator si Marasti, dotat cu o vegetatie seculara, cam din vremea lui Montezuma,si, dotat cu tot ce trebuie pentru un picnic reusit., inclusiv terenuri de joc si sportive, loc pentru odihna, loc pentru gratare, fiind amenajat cu drumuri, carari si trasee excelente, asfaltate si atent sub observatie, dar discret, deorece mai sunt emigranti din tari unde curatenia si igiena inca lasa de dorit. Parcul se numeste CENTRAL PARC OF BURNABY, al orasului BURNABY, oras component al MARELUI VANCOUVER, de marimea municipiului ORADEA. Circulatia asa este aranjata in jurul parcului incat nu se aude nici un zgomot, fiind o zona unde mi-am incarcat bateriile, cat s-a putut. A fost o desfatare sa simt iarba destul de mare sub talpi, mirosul de flori ca primule, narcise, branduse, unii rododendroni infloriti, copaceii galbeni la fel infloriti, florile albe ca banutii, la fel inflorite. Ce este deosebit este ca au inflorit magnoliile, iar municipalitatea a plantat pe mare parte din trasee, panselute si petunii. In paralel cu oamenii, pasarile s-au bucurat si ele de aceasta zi, facand o galagie polifonica placuta la auz. Am observat ca au inceput sa vina unele pasari calatoare. A fost o zi frumoasa, dar multe m-au lasat indiferent, deoarece nu sunt din tara, nu sunt in tara, si care nu imi spun mare lucru, fiind ale altora si nu ale noastre. Asta este marele regret si marele dor. Acum nu dezvolt tema, dar sa sti ca acest regret si dor, ma urmareste permanent si oriunde aici. Ce pacat ca civilizatia strazii este deosebita sub toate aspectele, daca eu nu sunt acolo de unde nu asi fi vrut sa plec. Revenind, de luni incep iar ploile, umiditatea si timpul urat, care tine non- stop, pana inclusiv duminica viitoare, dupa care avem iar doua zile de respiro, cald si frumos, dupa care vom mai vedea.Cele doua zile, de azi si maine, sunt ca o compensatie a unei serii de ploi si urat de 8 zile. Marele avantaj al acestei zone, este ca verile sunt potrivite, fara calduri mari, care tin maxim o saptamana, iar iernile sunt blande, cu zapada putina si temperaturi minime care nu au scazut sub minus cinci grade. Aici, zapada compacta nu a durat mai mult de o saptamana, dupa care au fost perioade cu zapada numai cernuta. Ma scuzi, dar avand niste sarcini urgente primite de la onor sotia, ma grabesc sa le execut, ca altfel este bai. Asa ca, la toti sanatate si numai bine, cu mult drag si cu cele mai alese sentimente., si, pana la urmatoarea inspiratie, numai bine --Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Multumesc pentru email si stiri,, multe - putine, sunt interesante. Ai scris ca domnul profesor Manu, se intreaba de ce nu mai scriu. Ei bine, scriu ceva, poate nu cat si ce ar vrea sa scriu, dar scriu. Astazi, fiind inca o zi frumoasa, am iesit prin oras cu ceva treburi, insotindu-l pe Dan la ceva cumparaturi. Cu aceasta ocazie, am facut cateva observatii, nu astronomice, ci socio - nationale. Prima situatie si prima data in viata am vazut ceva absolut inedit. Mergand, asa, in pas de plimbare, am vazut doua femei de sorginte araba din care una purta feregea caasa cum se poarta prin Arabia Saudita, Emirate si mai stiu eu in ce tari, care practica aceasta moda, injositoare pentru femei. In primul rand, femeia purta un costum complet negru, lung pana in pamant, capul acoperit cu o marama neagra, iar fatza, ii era acoperite cu o bucata de panza neagra, lunga pana la piept. Femeii i se vedeau doar ochii,. Am auzit-o vorbind cu o doamna - tot araboaica, dar se auzea foarte slab, un fel de bolboroseala. Cand am vazut-o, am ramas blocat pe loc, uitandu-ma la ea ca la o stafie, sau mumie, dar m-a scos din blocaj, un ghiont al lui Dan si observatia lui ca nu e frumos ca fac si ca s-ar putea sa am necaz. Am iesit din reverie, dar am urmarit-o de departe, fiindu-mi mila de situatia umilitoare a femeii, in unele tari islamice. Trebuie sa spun, ca aici, toate femeile musulmane, au tot corpul acoperit, mai putin fata., iar in cele ultra au si fata acoperita, sub imperiul unor pedepse corporale severe. Femeile musulmane, vara -iarna, frig sau cald, sunt imbracate in negru sau gri pana la calcai, iar pe cap au eterna marama neagra. Alt aspecte care mi-au atras atentia, au fost doua femei, de origine -una araba - si alta- negresa - care - desi tinere - au avut langa ele multi copii, singure cu ei si la cumparaturi. Cea de origine araba, avea cinci copii, cel mare, o fetite nu mai mare de 11 ani, iar cea mica, era inca dusa de mana. Imi inchipui ce greu ii este, ca emigranta si singura sa aiba 5 copii mici. Aceeasi situatie, este in cazul femeii negrese, care avea in jurul ei, sase copii, tot cam de aceeasi varsta, dar cuminti, care urmareau mama lor in liniste si ascultau de observatii. Pe aceasta am vazut-o la magazinul alimentar Superstore,. Arata ca o closca cu o multime de puiuti in jurul ei. Mai stiu un caz, de cativa ani, o negresa din Sudan, dar o negresa pur sange. S-a ocupat zi de zi de cei trei copii minori, care acum toti sunt scolari la scoala unde invata nepotul meu.Mentionez ca statul canadian ajuta generos femeile cu mai multi copii, iar injosirea mamelor este pedepsita sever. Cat am umblat pe strazi, nu am vazut dacat stima si consideratie fata de femei si in special fata de mamele cu copii langa ele. O situatie care o relatez, este cea a barbatilor musulmani, care, in orice loc ar fi si pe orice anotimp, poarta turbanele, care, vara sunt calduroase si se transpira din gros in ele. Nu comentez perceptele religioase, ci am redat observatiile facute pe strada sau cu diverse ocazii. Mai am o problema care o supun atentiei domnului profesor Manu, si anume cea a restructurarii Mitropoliei Ardealului si a Mitropoliei Clujului si etc.Ce parere are si cum vede dumnealui aceasta chestiune ? Astept o parere a dumnealui, care sa fie o baza de discutii ulterioare, dar in limitele strictei decente si consideratii fata de Biserica si slujitorii ei. Transmite tuturor salutarile mele cu cele mai alese sentimente, familei, parintilor, colegilor dumitale, Dorinei cu familia si la toti oamenii de bine. Daca ai noutati, chiar si neinsemnate, sa mi le scrii, ca pentru mine sunt importante.
Cu mult drag --Bunicul.