Corespondenţă din Canada

[Ghita Potra]

-- CONTINUAM CALATORIA!
Ne aflam in aeronava, la sosirea pe aeroport, care si-a redus motoarele, ruland pe pista si mergand spre poarta de debarcara a pasagerilor. Pana la oprirea completa a motoarelor, nu face nimeni nici o miscare, avand centurile de siguranta cuplate,cautand din priviri obiectele personale si discutand cu partenerii din rand. Dupa ce avionul a tras la poarta de debarcare, comandantul aeronavei opresta complet motoarele, anuntand ca am ajuns la destinatie. De aici incolo,incepe foiala tuturor pasagereilor, pentru a-si imbraca si aduna lucrurile de pe langa scaune si a-si lua sacosa sau valiza cu obiectele personale de sus. In timpul acestei foieli, personalul aeroportului cupleaza repede tunelul de iesire din avion si acces in cladirea aeroportului. Tunelul este cam la fel ca cel din Bucuresti. Dupa aceasta, pasagerii incep sa iasa,, in ordine, fara busculada si fara galagie. INCEPE SA SE IASA DIN FATA, DEOARECE SPATIUL DE PE CULUAR NU PERMITE NICI O DEPASIRE, fiecare asteptand cu rabdare sa ii vina randul. Nu sunt putini pasagerii, cara stau cumintzi la locul lor, pana se face liber. Un lucru deosebit, este acela ca personalul avionului se dispune la iesire, si ureaza drum bun, sau la revedere, sau sanatate, sau sa mai vina cu aceasta companie, precum si alte forme de exprimare, politicoase si decente, personalul parand prospat si odihnit, desi se vede pe fete ca sunt obositi. In cladirea aeroportului, fiecare s-a indreptat spre destinatia fiecaruia. Sa va povastesc cum am procedat eu si sotia. Inca de la cumpararea biletului de avion, s-a cerut ca pentru trecerea prin aeroporturile din Amsterdam si Vancouver, sa ni se asigure caruturi impinse manual sau electrocare, pentru grup de persoane. In acest scop, inainte de ajungere in aeroport, i-am prezentat stewardesei sefe, cererea scrisa inca de la Cluj, prin care i se reaminteste acest fapt. La ajungere. am fost anuntati ca la intrarea in aeroport, ne asteapta un electrocar ce ne va duce unde este necesar. Intr-adevar, la iesirea din avion, ne astepta o persoana care ne-a luat in primire si ne-a condus la electrocar, in cladirea aeroportului. Cu electrocarul am fost dusi la un sector de asteptare, unde o functionara ne-a luat in evidenta,si ne-a spus sa luam loc, ca la momentul potrivit vom fi dusi cu electrocarul, la poarta de imbarcare spre Vancouver. Aici sunt adusi toti cei care beneficiaza de serviciul cu electrocare, luati in evidenta si condusi la portile respective, in functie de orarul de zbor. Sectorul are aspectul unei sali de asteptare, cu scaune si canapele. Am constatat ca personalul acestui serviciu, este in imensa majoritate format din emigranti, unii de culoare, ca si sefa serviciului din acel moment. Cum escala dura peste 5 ore, m-am asezat la o mica odihna, dar nereusita, inafara de o spoiala de odihna, la urma fiind mai obosit ca la inceput. Pentru trecerea timpului, am incercat sa citesc si sa ma plimb pe aleea centrala, pe la diverse butiquri. Pot sa afirm ca cladirea aeroportului are un aspect foarte cosmopolit, aici tranzitand toate semintiile pamantului. Chiar in sectorul de asteptare, aveam langa noi, o pereche de culoare, batrani, unde batranul cam ingurga din picioare, iar batrana era imbracata in costumul specific femeilor de culoare, dand o nota exotica. Tot aici am vazut o femeie cu 2 copii de prin sudul Asiei sau insulele din jur, imbracata in haine islamice pentru femei, dar fata nu era acoperita. Tot aici au asteptat si doua femei, de prin estul europri, precum si un batran cu turban si barba, care a tras la aghioase tot timpul. Cam la 40 minute pana la plecarea avionului, am fost luati din nou in primire de o oficianta cu electrocar si, transportati la poarta de imbarcare spre Vancouver. Aici, deja era formata o coada mare din pasagerii, care asteptau randul la controlul Security. Femeia nu a mai asteptat randul, ci a tras direct la punctul de control Security, fiind luati in primire de controlori imediat. Nu mai insist asupra modului de control, care este similar ca cel de la Bucuresti, ci insist ca am fost controlati mai sever ca la Bucuresti, mai ales dupa ce au aflat ca venim din Romania. Una din controloare, cam brunata, care ne controla obiectele din rucsac intr-un mod cam ostil, a atras atentia unui barbat ce era langa ea, sa fie atent ca noi venim din Romania.Acesta cauta lichide si ma intreaba daca am bautura. Eu am spus ca nu, gandindu-ma la alcool, dar mi-a gasit sticla cu apa, ramasa putina, cumparata din cladirea aeroportului. A tipat la mine, dar am spus ca nu-i drink ci apa. A bombanit ceva, dar ne-a dat drumul. Am relatat acest incident, ca sa va dati seama ca nu suntem vazuti bine, din contra, dar nu discut cauzele, deoarece nu este tema. Si aici, de unde va relatez, se mai observa o oarecare retinere, pe care nu o consider justificata., dar cum aici este o politica a bunei convietuiri si egalitatii de rase, religii si tari, acest fapt trece cam neobservat. Trecand de Security, am luat loc in sala de asteptare, pana ce a inceput imbarcarea, care s-a desfasurat similar cu cea din Bucuresti. Ca si la Bucuresti, a cuvantat comandantul aeronavei, s-a facut instructajul de proectie a zborului, ne-am aranjat obiectele personale, asteptand sa decolam. Fata de avionul cu care am venit, acesta este o aeronava moderna, BOEING-747, mai mare, cu dotari mai multe, dar aceste in episodul viitor, cand sper sa ne luam zborul spre Vancouver.
Multa sanatate la toti.
--Bunicul.

[Apolonia]

Buna ziua din nou. sunt foarte incantata ca sunteti dispus sa ne povestiti despre Vancover si peripetiile de acolo. ma bucura enorm , deoarece imi place foarte mult sa citesc asemenea descrieri.
Astept cu mult drag sa trimiteti in continuare povestea

[IonPop]

Pentru cei care nu urmaresc forumul, poate ca ar fi o idee ca toate aceste impresii de calatorie + alte povestiri anterioare/urmatoare sa fie adunate intr-un volum, sau publicate intr-o revista, eventual intr-una dintre revistele destinate orbilor, fiindca asemenea descrieri detaliate le-ar fi foarte utile orbilor.

[Manu]

Adevarul este ca sunt surprinse cele mai mici amanunte, sa ne amintim de descrierile animalelor din primele mesaje ale topicului...
Poate ca in viitor nu ar fi rau sa luam toate mesajele, sa le aranjam un pic si sa le trimitem la una din revistele nevazatorilor.

[Ghita Potra]

Vă mulţumesc pentru interesul arătat acestui topic, Mi s-a părut interesantă corespondenţa cu vecinul meu plecat în Canada şi de aceea am deschis acest topic. Strângerea tuturor mesajelor într-un singur, săi zicem Text, ar necesita multă muncă, deoarece, sunt peste 190 de mesaje postate, eu le am adunate la un loc şi dacă cineva este interesat, i le pot pune la dispoziţie, eu nu cred că aş fi în stare să aleg doar anumite mesaje, diversitatea lor pune probleme de selecţie la care eu nu mă pot angaja, subiectele au fost variate şi consistente şi idea de la care s-a pornit a fost aceea de a-mi prezenta aspecte disparate din viaţa de zi cu zi din Canada.
Ghiţă Potra.

[IonPop]

Vă mulţumesc pentru interesul arătat acestui topic, Mi s-a părut interesantă corespondenţa cu vecinul meu plecat în Canada şi de aceea am deschis acest topic. Strângerea tuturor mesajelor într-un singur, săi zicem Text, ar necesita multă muncă, deoarece, sunt peste 190 de mesaje postate, eu le am adunate la un loc şi dacă cineva este interesat, i le pot pune la dispoziţie, eu nu cred că aş fi în stare să aleg doar anumite mesaje, diversitatea lor pune probleme de selecţie la care eu nu mă pot angaja, subiectele au fost variate şi consistente şi idea de la care s-a pornit a fost aceea de a-mi prezenta aspecte disparate din viaţa de zi cu zi din Canada.
Ghiţă Potra.

Probabil ca unele dintre revistele special destinate orbilor vor fi interesate de acele materiale, caz in care vor face sortarea si curatirea lor. Doar ca probabil ca nu le-a trecut prin cap sa le publice, sau pur si simplu nu stiu despre ele, sau nu stiu cat de multe sunt pentru a isi da seama ca ar putea publica un serial interesant... asa ca nu ar fi rau sa fie informate...

[Apolonia]

M-ar interesa in totalitate aceste mesaje , deoarece imi place sa citesc astfel de lucruri, si as fii foarte bucuroasa si incantata daca ati fi dispus sa ni le dispuneti pe toate.

[Ghita Potra]

Sa reluam calatoria care a cam stagnat. Ne aflam in avionul BOEING - 747 pe aeroportul din Amsterdam. Desi nu am vazut de aproape un asemenea avion,decat la trecerea prin orasul Seattle, in dreptul unde a fost uzinele care fabricau asemenea aeronav, pe aeroportul acestei foste uzine, am vazut o asemnea aeronava, dar fiind la o oarecare distanta, nu am observat decat putine detalii. Singura caracteristica este gabaritul mare al avionului,, cam cat din strada Lalelelor si pana in strada Anton Pann, precum si dispunerea intr-un fel specifica a aripilor, care il fac sa semene cu un rechin. La urcarea in avion, nu s-au putut observa dimensiunile. In aer, seamana cu un rechin, datorita aripilor si ampenajului cozii. Inainte de decolare, sa vorbim despre interiorul avionului. Interiorul avionului are doua compartimente, in functie de clasa de rezervare, si anume CASSA BUSINESS SI CLASSA ECONOMIC < ceva similar cu clasele 1 si 2 la CFR. Pretul este in functie de clasa de rezervare. Cele 2 clase sunt despartite de un paravan din material textil. La clasa bussines, spatiul dintre scaune este mai mare, scaunele sunt mai moi si mai incapatoare. In total sunt 40 randuri de scaune, dispuse pe grupuri de cate trei bucati, intre fiecare grup existand un culuar liber, pentru circulatie. In fiecare rand, deci sunt 9 scaune, numerotate cu litere, iar la clasa bussines, fiecare grup are doar 2 scaune. In total sunt cam 360 la 380 locuri. In fata este cabina pilotilor, care, la intrare am gasit-o deschisa, vazand interiorul cabinei de pilotaj, ramanand impresionat de complexitatea aparaturii de bord. In coada se afla tot felul de conteinere si cutii, cu alimente pentru pasageri, precum si site-ul stewardeselor. Sub podeua avionului, se afla cala avionului, unde sunt dispuse bagajele pasagerilor. La clasa economic, spatiul este asa de mic, ca un om de dimensiuni normale se misca greu, iar unul agabaritic, este intepenit pe tot parcursul zborului. Dispunerea bagajelor personale si instructajul este identic cu zborul anterior. Deasupra fiecarui pasager, sub compartimentul bagajelor de mana, se afla un orificiu reglabil pentru aer conditionat, ce poate fi reglat de pasager, dupa dorinta, precum si un bec, incastrat in acest suport, ce poate fi manevrat de pasager. In acest fel, fiecare pasager le poate folosi, fara sa deranjeze prea mult vecinul. Pentru petrecerea timpului de zbor cat mai placut, fiecare pasager are un minitelevizor, dispus pe spatele scaunului pasagerului din fata, ce poate fi folosit, in functie de preferinte, cu ajutorul unei telecomenzi montata in manerul scaunului. Fiecare televizor are mai multe programe, cum ar fi de filme, muzica, sport, calatorii si altele, titrate in limbile de circulatie ca engleza, franceza, germana, spaniola si araba. Pentru amatorii de muzica, fiecare pasager, primeste un rand de casti, care se cupleaza la o priza din manerul scaunului, unde se afla un comutator cu mai multe pozitii, pentru schimbarea genului de muzica. Pentru informarea centralizata a pasagerilor, privind pozitia avionului la un moment dat, sunt montate la nivelul bagajelor de mana, cam trei monitoare, ce prezinte periodic datele de zbor ca distanta parcursa si ramasa, inaltimea si viteza de zbor, temperatura exterioara la sol si la inaltimea de zbor, timpul real la destinatie si plecare, timpul de zbor efectuat si ramas. Sunt prezentate harti, unde se indica traseul de zbor si pozitia aeronavei in momentul vizualizarii. La fiecare compartiment sunt doua grupuri sociale, dar de dimensiuni mici, care nu permit miscare multa, avand grija ca hainele sa nu atinga interiorul, care este, oricum WCpublic. Cam la 2 randuri de scaune, sunt ferestre presurizate, pentru vederea spatiului exterior, din care se poate vedea pana la atingerea plafonului de nori, dupa care se vad numai norii, valatuci cenusii sau alburii, neinteresanti si plictisitori. La fiecare scaun se afla un buton de alarmare si chemare a personalului de deservire a avionului, in caz de necesitate, din partea pasagerior. Pe spatele scaunului din fata, fiecare pasager are montata o masa pliabila pentru servit masa si alte nevoi personale, precum si o punga, tot pe scaunul din spate, unde se afla reviste si carti, in engleza si olandeza, pentru reclama, precum si o punga, pentru a se folosi in caz de rau de zbor sau de inaltime. Dupa cate stiu, la bord se mai afla si o persoana calificata medical, pentru ajutor in caz de necesitate. Scaunele din fata fiecarui pasager sunt usor rabatabile, pentru a servi la confortul pasagerilor, ceeace face ca unii pasageri sa foloseasca abuziv acest drept, in detrimentul confortului celor din randul din spate. ---Va urma. Salutari dinastiei.--Bunicul
Continuam. Sa vorbim putin despre pasageri, cei din jurul meu ca mai departe nu prea se observa, si nu m-au interesat cum nici eu nu i-am interesat. Dupa cum am spus, pe fiecare rand, sunt cate trei randuri de scaune. Pe culuare, circula stewardesele cu caruturile cu bauturi racoritoare, cafea, dar si spirtoase, ca bere in doze mici de pana la 250ml, vin in sticle mici de 200 ml si cred ca si bauturi tari, dar acestea nu prea sunt cerute.. Berea si vinul se aduc la cerere, in cantitati dorite. Imensa majoritate a pasagerior solicita ceai, cafea si racoritoare. Sa revin la pasageri. Langa mine, era un tanar cam de 25 ani, rotofei, care nu a mancat nimic ci a baut doar bere. L-am intrebat de ce nu mananca dar el mi-a aratat burta cam marisoara. Acesta s-a descaltat gospodareste, si-a scos si ciorapii,avand doua preocupari,bautul de bere si cititul. Aproape tot timpul m-a blocat, neputand sa ies pe culuar.Pe acelasi rand cu mine, dar pe grupul de scaune central, era o tanara cam la 40 ani, cat o manusa, dar mare amatoare de vin. De mai multe ori, stewardesa i-a adus sticle cu vin, care le bea cu vecina ei, cu care era prietena. Observand ca tanarul nu mananca, la buna intelegere, i-a mancat si lui mesele servite. Pe unul din randurile ceva mai in fata, un grup de barbati bine claditi, cereau cafea si suc de portocale des de tot. O parte din pasagerii mai de aproape, inafara meselor, s-au pus serios pe somn, iar altii nu si-au misca privirea din fata televizoarelor. In fata mea, erau doi cetateni, care la scurt timp dupa decolare, si-au rabatut scaunele si s-au pus pe somn, dar asa si-au rabatut scaunele incat m-au blocat aproape complet, cu greu putand lua masa. Pe timpul zborului, de peste 10 ore, ni s-au servit 2 mese. Una, cam la 2 ore dupa decolare, substantiala si la alegere :pui sau vita. Ambele era un fel de tocanita in cutie de plastic, cu o gogoasa de paine, putin unt, o salata, o prajitura si o inghetata. Inainte cam cu o ora si jumatate inainte de ajungere, ni s-a srvit o gustare, care consta dintr-un pachet tip fast food sau ceva in genul acesta. Amandoua mesele. erau invelite in cutii de plastic, care erau calde la aducere. Despre zborul propriu zis, in episodul viitor.
--Cu drag la toti --Bunicul

[Ghita Potra]

Inainte de orice, tin sa va fac cunoscut un eveniment sportiv de prima mana, poate cel mai important al acestui an --aceasta dupa mine. Dupa cum se stie, astazi s-a incheiat CAMPIONATUL MONDIAL FEMININ DE FOTBAL < desfasurat in GERMANIA. Am avut ocazia sa vad meciuri din aceasta editie, deoarece televiziunea canadiana a transmis, pe un canal, meciuri din turneul final. Am prins 3 meciuri cheie, aceasta tot dupa mine. Primul a fost JAPONIA -GERMANIA, unde a castigat Japonia, la o greseala a apararii germane, cu scorul de 1 -0. Sincer, mi-a parut rau. Al doilea meci a fost cea dintre STATELE UNITE SI BRAZILIA, unde, in ciuda unei dominari si jocul cu broderii a echipei Braziliei, a castigat Statele Unite. Acestea le-am prins spre final, neavand putere sa urmaresc tot meciul sau altele. Nu stiu toate echipele semifinaliste, dar stiu trei din ele care sunt Statele Unite, Japonia si Suedia. In finala au ajuns Statele Unite si Japonia. Trebuie sa marturisesc ca a fost un meci palpitant, dinamic, cu intrari hotarate la minge, dar putine faulturi, meciul fiind curat, corect si fara iesiri nervoase. Aici s-a observat diferenta dintre meciurile masculine si feminine. Echipa americana a fost echipata in alb iar japonezele in albastru. Statele Unite a avut antrenor o femeie, cu o figura hotarata, chiar severa, iar Japonia a avut un barbat, japonez dupa aspect, calm,uneori aratand ca o statuie, cu o figura deschisa. Nu am vazut la el iesiri nervoase sau nemultumiri, doar usoare grimase. Prima parte a meciului, americancele au avut o usoara superioritate, dar japonezele s-au aparat bine. Prima repriza s-a incheiat egal, 0-0. Toate golurile s-au marcat in repriza a doua si prelungiri. In minutul 68, jucatoarea americana MORGAN, a prins un sut bomba de pe la 35 -40 metrii, stil Hagi si Harsan, facand-o mat pe portarita japoneza. La acest sut, nici o jucatoare nu putea interveni, iar portarita a fost trimisa la plimbare. Am crezut ca americancele se vor dezlantui, vor mai marca, si vor transa partida, dar nu a fost sa fie asa. Desi au avut cateva ocazii deosebite, au ratat, care s-au razbunat. In minutul 81, la un atac in forta a japonezelor, mingea face o plimbare pe la jucatore de la ambele echipe. La un moment dat, o jucatore americana cade cu mingea la picior, avand o talonare imediata o japoneza. Jucatoarea americana in loc sa mascheze putin mingea pana ii sare in ajutor coechipierele. cum era cazuta, da cu piciorul in minge, dar fara forta si adresa, degajand-o exact in picioarele unei japoneze, care o trimite la o coechipiera complet libera, care a impins-o in plasa.Golul a fost marcat de jucatoarea MYAMMA. Cred ca si eu marcam acest gol. La incheierea timpului regulamentar, a acelui full-time cum scrie aici, au urmat doua reprize extra time a cate 15 minute. ---Va urma,B,unicul
In extratime, ambele ecipe si-au dovedit atuurile lor si anume o ofensiva vizibila a echipei americane dar anihilata de o aparare hotarata si eficace a japonezelor. Totusi, la un atac american, mingea se inghesuie in careu, se degaja de japoneze, dar la un sut centrare a americancelor, care se indrepta spre gol, o japoneza rateaza interceptia loviturii cu capul, trecand pe langa minge, care este reluata imparabil in plasa, dar imparabil, de catre o foarte buna jucatoare americana pe nume WOMBAGH, care arata ca un panzer german, solida dar agila. La 2-1 se pare ca meciul este jucat., dar nu a fost sa fie asa. Catre finele celei de a doua prelungiri, parca minutul 118, jucatoarea japoneza pe nume SAWA, o fetita ca o zvarluga, scapa de adversare, care nu pot interveni, fiind fascinate de faza, si o executa pe portarita americana, care mi s-a parut cu o viteza de reactie mai redusa cu o faza, in urma sutului, ceeace se va vedea si la loviturile de penalti.. In acestfel, meciul se incheie cu 2-2. Urmeaza loviturile de la 11 metrii. Aici, s-au vazut vlar calitatile si flerul portaritei japoneze si stapanirea de sine a jucatoarelor japoneze, in cotradictie cu viteza de reactie mai mica cu o faza a portaritei americane si cu starea de tensiune a jucatoarelor americane. Procedeul de executie, pozitia jucatoarelor si a arbirilor, se stie si nu o comentez. Avand atuul volitiv, japonezele din 4 lovituri, au marcat trei, iar americancele, din 4 lovituri, au ratat 3, marcand un singur gol. Mentionez ca japoneza a aparat 2 lovituri de la 11 metrii, intrand dupa mine in legenda. In acest fel JAPONIA DEVINE CAMPIOANA MONDIALA. La japoneze, bucuria a fost mare, dar si mai mare FOST TRISTETEA JUCATOARELOR AMERICANE. Antrenoarea, din bruneta, s-a facut neagra, iar jucatoarele erau marcate de o tristete enorma. Cupa, de forma unui hiperboloid rasucit, frumos lucrata, avea in cap o minge, pe un suport al acestei figuri. Premiile s-au acordat de o comisie din vre-o 7 membrii, avand la mijloc pe presedintele FIFA.Cupa a fost inmanata celei mai bune jucatoare japoneze, capitaneasa SAWA. Locul doi a primit niste medalii, iar locul intai, de aur. Totul a decurs in deplina ordine, cu bucuria si tristetea la partea care privim. - In alta ordine de idei, aici este cald pe jumatate ca in tara, eu stand cu scurta groasa, si din alte motive, ce m-au tinut o saptamana in pat si jurul lui, dar multumesc Celui De Sus, ca, se pare, ca am depasit si va fi bine, dar va ma trece putin. Salutari cu dragoste celor dragi. Ce va fi, vom vedea. --Bunicul
Completare la meciul de fotbal. Sa vorbim putin despre arbitrii. Toata echipa de arbitraj era compusa din femei, patru la numar, din care arbitrul de centru, 2 arbitrii de linie si un asistent sau cum i-o spune. Toate erau echipate in rosu,toate cred ca erau din Europa, aceasta dupa aspectul fetei si a tenului, dar s-ar putea sa ma insel. Nu am fost la inceputul meciului, eu dand peste el dupa ce a inceput. Arbitra de centru, avea inaltimea Iolandei Balas, poate mai sus, bine cladita, incruntata, care nu stia ce este zambetul, chiar si la premiere. A tinut meciul in mana, care a decures sportiv, jucatoarele parca ar fi scolarite, care asculta intocmai de dirigintele clasei. A acordat un cartonas galben la o jucatoare americana si unul rosu la o japoneza, moment la care ma opresc putin. Spre finele primei reprize de prelungiri, cand scorul era 2-1 pentru americance, la un atac in tromba ale acestora, o jucatoare a scapat cu mingea si se indrepta spre gol, in caz ca nu era prinsa de goal keep-era japoneza. Credeam ca nu va mai fi atinsa, dar ca prin minune, o japoneza a prins o asemenea viteza, incat o ajuns-o chiar in ultimul moment, poate cu ceva, chiar dupa. Cum prin fente nu putea fi oprita si poarta era aproape, dar inafara careului, s- aruncat in disperare in fata jucatoarei americane, cu ambele picioare, cosind-o, dar salvand poarta, ceea ce a costat-o eliminarea,dar a fost aplaudata de suporterii japonezi. Fara interventia disperata a ei, partida poate lua o alta turnura. In acest moment am crezut ca meciul este jucat, dar spiritul de lupta si servirea tarii lor, au fost factorii decisivi in victoria Japoniei. In alta ordine de idei, le premiere, s-au mai acordat trei premii si anume balonul de aur, de argint si bronz, la 2 jucatoare americane si una japoneza. Finala dupa cate scria pe ecran a avut loc in FRANCKFURT, int-o organizare deosebita, tipic germana, cu un stadion arhiplin.Cam atata despre finala. Aici timpul este extra- ultra de mizerabil, cu ploi aproape tot timpul, cu temperaturi ce nu au depasit 20 grade decat de cateva ori fiind 20 la22 grade. si asa se anunta toata luna. Noi umblam cu haine groase. Poate in august se va mai imblanzi.
Salutari cu drag la toti --Bunicul

[Ghita Potra]

CONTINUAM!
Sa ne referim la traseul de zbor, de la Amsterdam la VANCOUVER.Cum orasul Amsterdam se afla la malul MARII NORDULUI, fiind si un important port comercial al Olandei si chiar al Europei, fiind considerat capitala economica a OLandei, in scurt timp de la decolare, aeronava se angajeaza deasupra MARII NORDULUI care desparte ARHIPELAGUL BRITANIC de PENINSULA SCANDINAVICA, mai precis, aeronava zboara in spatiul aerian maritim dintre Marea Britanie si Norvegia, luand directia nord. Cam dupa 3 ore de zbor, avionul ajunge in dreptul ISLANDEI, pe care o ocoleste pe la nord, dupa ce trecem de CERCUL POLAR. Aici, treptat avionul ia directie nord -vest si apoi vest, intrand in MAREA GROENLANDEI, avionul indreptandu-se spre GROENLANDA, pe care o atinge cam dupa 4 ore si jumatate de zbor. Dupa ce survolam aceasta mare insula in partea ei de sud, cam la jumatatea distantei dintre capitala insulei, orasul GOTHAB-dupa denumirea daneza, si capul sudic al Groenlandei, numit CAPUL MELVILLE, dupa numele unui explorator polar. Mentionez ca orasul capitala a insulei are marimea orasului Huedin, toata populatia insulei, este cu ceva mai mult de cincizecidemii locuitori, insula fiind considerata REZERVORUL DE APA DULCE A GLOBULUI, insula fiind acoperita de zapada si gheata permanent, uneori groasa pana la trei mii de metrii. Mentionez ca Groenlanda este cea mai mare insula de pe glob, avand o suprafata de peste doua miloane de kilometrii patrati. Dar sa revenim putin inapoi. ISLANDA este considerata tare gheizerelor, multe din ele cu apa calda termala, avand o populatie de aproximativ un sfert milion locuitori, avand capitala orasul REJKIAVIK. cu o populatie cam de 120.000locuitori. Noevegia este o tara fascinanta, fiind cosiderata TARA FIORDURILOR, de o frumusete fara seaman. Deoarece curentul GULFSTREAM, din zona tropicala, isi mai face efectul si aici, clima este mai dulce ca a celorlalte TARI NORDICE-Suedia, Finlanda si Islanda, desi se intinde pe o lungime de aprox. 3000 km, cu o buna portiune este dincolo de CERCUL POLAR., unde si aici se mai resimte efectul Curentului Golfului. Din Norvegia au plecat primele expeditii ale vikingilor spre vest, descoperind Groenlanda, care i-au dat aceasta denumire deoarece, dupa multe zile de ploi, ceata si vijelii, a aparut aceasta insula, care in acea perioada a anului, fiind vara, au vazut verdeata., denumind-o in limba noastra, Tara Verde.-GREENLAND. Dupa survolarea insulei, trecem in zona de influenta a Continentului Nord American.--Vom continua --BUNICUL
Dupa survolarea Groenlandei, intram in stramtoarea DAVIS, o portiune de apa din nordul OCEANULUI ATLANTIC, lata cam de 800 km., impartita in doua, intre GROENLANDA si CANADA, dupa care intram pe teritoriul canadian, apropiindu-ne de o mare insula canadiana din extremul nord, numita INSULA BAFFIN, cu o suprafata de aprox. 500.000kilometrii patrati, o insula inghetata si foarte slab populata. Niciodata nu am vazut insula din avion, din cauza inaltimii. De aici, avionul ia directia generala sud - vest printre Peninsula LABRADORsi TERITORIUL DE NORD, survoland si o parte din GOLFUL HUDSON, toate aceste zone fiind reci si inghetate, dar si slab populate. De aici incolo, avionul ia o directie hotarata spre sud-vest, survoland la rand marile provincii ale Canadei, si anume Provinciile QUEBEC- cea mai intinsa dintre provincii, apoi Provincia ONTARIO- cea mai industrializata provincie, si a doua ca marime,cu o suprafata de peste un milion km. patrati, apoi Provincia Manitoba cu o suprafata de 570.000km.patrat- o provincie granar, apoi Provincia SASKATCHEWAN - o zona agricola importanta, cu o suprafata cam ca a Manitobei, apoi Provincia ALBERTA, cu o suptafata de 670.000km.patrati, zona agricola importanta dar si o zona in dezvoltare rapida, datorita exploatarilor petroliere recente. Aici trecem cam peste unicul sat romanesc numit BOIAN, intemeiat de emigrantii romani din Bucovina, cu peste 110 ani in urma. In marile orase de aici, EDMONTON si CALGARI au avut loc, mai multe olimpiade de iarna, asa cum la MONTREAL,din provincia QEBEC, a avut loc, Olimpiada de vara din anul 1972, unde a stralucit marea noastra gimnasta, NADIA COMANECI Tot la MONTREAL straluceste marele nostru campion mondial de box, LUCIAN BUTE.Cam din vestul acestei provincii, intram in zona muntoasa, survoland MUNTII STANCOSI, impresionanta bariera muntoasa cu inaltimi mari, culminand cu varful MAC KINLEY, de aproape 6000 metrii. Cu toate acestea, muntii sunt strabatuti de sosele largi si bine intretinute, care leaga vestul tarii cu estul, in special prin marea autostrada transcanadiana, care leaga capitala provinciei BRITISH COLUMBIA, orasul VICTORIA,din extremul vest, cu orasul HALIFAX, din extremul est ,capitala Provinciei NOVA -SCOTIA, cu o lungime de peste 7000km. De aici intram in noua si ultima provincie, numita BRITISH COLUMBIA, in traducere - COLUMBIA BRITANICA, a treia ca marime, avand aproape un milion km. patrati. Este o provincie mai mult muntoasa, cu depresiuni unde se practica si agricultura, mai ales, viticultura, pomocultura si legumicultura, provincia avand un potential turistic important. Dupa 10 ore de zbor, apare marele oras VANCOUVER, cel mai mare oras de pe coasta de vest a Canadei, cu o populatie de peste 2, 2 milioane locuitori., unde aterizam pe aeroportul orasului, aflat la 25 km de oras. Privind regimul de zbor, plecarea din Amsterdam s-a intarziat cu o ora din cauza eruptiei vulcanului din Islanda, care era cam pe traseul de zbor. S-a zburat la o inaltime de 9000 la 11.000metrii, cu o viteza de 900 la 1000 km pe ora, aproape tot timpul peste plafonul norilor, unde temperatura era cam de minus 55 grade. Zborul a fost lin, abea se aude zgomotul motoarelor, ca daca nu ar fi amortirea picioarelor, ar fi fost o placere. Cu exceptia a unui gol de aer, totul a fost OK, in siguranta si fara incidente. La alt drum, fiind noapte, am vazut AURORA BOREALA, in zona de nord a zborului, care arata ca o mare de foc, policolor, de parca ar fi fost zi. Tot catre zona de nord, fiind un moment fara nori, am vazut o portiune de drum, pustie si inghetata, unde inaltimile erau golase, drumurile si raurile erau niste serpi albi, din cauza ghetii, dar nu am vazut locuinte, decat ceva care semana a cabana, pustie si izolata in nordul inghetat. La plecare am vazut din nou orasul Amsterdam si ceva din Marea Nordului, dupa care am depasit norii si nu s-a mai vazut nimic. Deasupra Muntilor STANCOSI, avad o fereastra in plafonul de nori, am vazut niste creste si piscuri colturoase, care din avion mi s-au parut urati si neprietenosi. La aterizare am admirat orasul Vancouver in toata splendoarea lui, fiind o aglomerare urbana cu dimensiunile de 60 si mai mult per 30 km si mai mult. Am aterizat cu bine pe aeroport, dar in continuare, in episodul urmator -- Tuturor cu dragoste - BUNICUL>
Suntem in momentul in care am aterizat pe aeroportul din Vancouver. Pregatirile de parasire a aeronavei si parasirea ei s-a facut ca si in Amsterdam, prin tunelul montat de la poarta de debarcare si pana la avion. La intrarea in aeroport am fost luati in primire de doua caruturi pentru persoane care se deplaseaza greu, manate de doua femei angajatela serviciul de transport pentru asemenea persoane si transportati pe la biroul de control pasapoarte, apoi dusi in sectorul de recuperare bagaje, care au fost predate la Bucuresti. Aici, am fost basculati de cele doua femei si lasati in acest sector. Cred ca este interesant sa va descriu pe scurt cum se recupereaza bagajele, adica valizele predate la Bucuresti. Din cala avionului, bagajele sunt puse, pe masura scoaterii lor din cala, pe o banda transportoare, usor ridicatoare, de la cala avionului si pana in sala de recuperare bagaje. La intrarea in aceasta sala, se afla o banda transportoare orizontala, care se misca pe orizontala, sub forma unui dreptunghi, cu doua laturi cam de 20 metri, iar latura mica, in jur de 10 metri. Bagajele ajunse in dreptul bandei orizontale, sunt impinse automat cu un dispozitiv, de pe banda verticala pe cea orizontala, care se roteste in forma de dreptungi cu colturile rotunjite, si, odata cu ea, se rotesc si bagajele. Pasagerii stau la marginea benzii si urmaresc bagajele cum vin. Cand observa bagajele sale, pasagerul scoate cu bratele bagajele si le pun pe caruturi anume confectionate. Cand si-au recuperat toate bagajele, pasagerul merge cu carutul la ghiseele politiei de frontiera, pentru controlul bagajelor, a legalitatii accesului in Canada si a obtine viza de intrare in Canada. Asa am facut si noi, mergand la borderi, sau politia de frontiera. Aici, ni s-au luat pasapoartele si ni s-a ordonat sa pregatim valizele pentru control. Am fost supus unui scurt interviu privind scopul venirii in Canada, unde mergem cat timp, si de cunoastem limba engleza. Ne mai intreaba despre continutul valizelor si daca am materiale interzise accesului. Trebuie sa mentionez ca in avion, cam cu 2 ore inainte de aterizare, ni se da un formular in care trecem datele personale, adresa, probleme legate de vizitele anterioare., unele intrebari legate de condamnari si daca facem parte din organizatii extremiste sau de alt gen, interzise in Canada, ca in toata lumea civilizata si alte intrebari diverse. Ne intreba daca avem de declarat sume de bani, mai mari de 10.000dolari si alcool peste limita admisa de 750 mililitrii de alcool. Se mai declara si cadourile ce se aduc, dar valoric in dolari. Nu sunt admise alimente si alte lichide, peste cele declarate, dar legal. In caz ca se gasesc materiale periculoase, situatia se complica al dracului, intrand sub incidenta altor legi. Am avut cu alta ocazie, niste alimente la noi si niste banane, dar in perioada cand era gripa aviara. Ele au fost confiscate fara nici o discutie. Deoarece, am avut declaratia intocmita corect si sincer, vamesii au avut incredere in ea si nu ne-au controlat bagajele, mai putin cele de mana, negasind nimic in neregula. Dar aici nu s-au terminat necazurile. Ne-au spus sa adunam bagajele, si sa mergem cu ele la niste banci, undeva mai deoparte si sa asteptam. Aici ne-au tinut multa vreme, printre cei putini ramasi aici, fara sa ne spuna nimeni, nimic, desi vamesa la care aveam pasapoartele se deplasa de colo-colo. Nu ne-au dat aviz de acces, decat dupa ce vamesii au vorbit cu copii nostrii, fiul si nora, si dupa ce s-au lamurit de la ei, ce cautam in Canada, Dupa aceste operatiuni, vamesa, amabila si binevoitoare, a venit la noi si ne-a dat pasapoartele, cu viza de intrare, favorabila. De aici, am iesit in sala de asteptare, unde ne-am intalnit cu copiii, emotiile luand sfarsit, plecand la locuinta lor, cu masina lor personala.--Va continua cu ce a mai ramas, dar putin.
Salutari cu multa dragoste dinastiei si altor oameni de bine. --Bunicul

[Ghita Potra]

Am de facut o completare la reportajele din tara, unde m-am straduit sa trec cat mai multe date istorice pentru a le face cunoscute si celor care nu au avut posibilitatea sa le stie, sau, si pentru cei, care, desi cunosc, nu vor sa stie Avem o istorie bogata, care trebuie stiuta, ea fiind mama fiecarei natiuni. Aceasta se pune mai acut acum, cand s-a creat aceasta situatie dezastruoasa de la BAC si de la TITULARIZARE. Nu-i posibil ca profesor de limba romana sa nu stie lucruri elementare despre marii nostrii scriitori, sau absoventi de liceu care sa nu aiba macar o idee vaga despre literatura si istoria noastra.
Salutari cu drag la toti cei dragi -Bunicul

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Scriu despre o practica privind vanzarea obiectelor de orice natura, vorbesc de obiectele mobile aflate in gospodaria unei familii sau cetatean canadian, obiecte folosite, care la un moment dat si din considerente familiale sau personale, le supune vanzarii. Si la noi este acest obicei, dar sub alta forma. La noi, se merge cu ele la OSER, sau in piata, si anume pe Canalul Morii, se expune si se vinde, functie de clienti. Aici sunt mai multe metode de a le vinde. Primul, este prin magazinele VALUE VILLAGE, unde cel in cauza merge la magazin, la sectorul receptii, obiectele sunt controlate, si daca ele corespund unui stadiu minim de calitate, sunt cumparate de magazin, la un pret mic, dupa care obiectele sunt curatate, aranjate si expuse vanzarii. Cele care nu s-au primit, se pot dona la magazinele de vechituri, gratuit sau la un pret mai mult decat mic, dupa care se curata, se aranjeaza si se expun vanzarii.Mentionez ca ambele magazine au mare cautare, de oamenii cu venituri modeste sau fara venituri, care cumpara de aici. Si eu am luat ceva obiecte de aici, fiind inca in stare buna. Asa am cumparat o sepcuta de la ambele si o veste mai groasa. Se vad ca sunt vechi, dar se pot purta. Cei care nu merg acolo, au la dispozitie alt procedeu si anume vanzarea direct de acasa, numit GARAGE SALE, in tradudecere ar veni VANZARE DIN GARAJ. Vanzatorul isi expune de regula obiectele in fata casei, pe gazon, chiar in garaj, iar daca are multe, peste tot. In acest scop, el anunta prin afise puse pe stalpi, pe panouri volante, si eventual prin presa, vanzarea, indicand adresa, data si orele de expunere. Preturile sunt mici, derizorii, cel in cauza fiind interesat sa vanda, cumparatori fiind destui, sperand la un chilipir. Chiar langa noi, a avut loc o mare vanzare prin GARAGE SALE, unde familia de aici a expus aproape tot ce avea, fiindca a pus casa de vanzare, avand un teren si o gradina de vis, dar cred ca scump. Si eu am luat niste scule de lucru prin curte, cu trei dolari, care imi erau trebuincioase. Astazi, au fost mai multe vanzari prin aceasta metoda, din care retin a unui fost meserias, care a expus tot felul de scule si obiecte tehnice de uz casnic, uzate dar inca se pot folosi De aici, m-am pricopsit cu un ferastrau de mana, tip coada vulpe, cu un dolar, uzat dar cred ca il mai pot folosi la taiat crengi si ce mai am pe aici de facut. M-a mai dus la doua asemenea vanzari, la doua blocuri unde erau emigranti in chirie, care au expus niste obiecte toal nefolositoare. Cine nu poate vinde prin aceste procedeie, va dona obiectele, de exemplu la ARMATA SALVARII, care are puse din loc in loc boxe, tomberoana, cutii, inchise si cu orificii, putandu-se introduce obiectele inauntru. Daca nici asa nu merge, se da anunt de donatie, si doritorii se prezinta si iau donatiile. Cele care nu se pot da, se dau la gunoi.
Salutari tutror cu dragoste --Bunicul.

[Ghita Potra]

Am primit mesajul si multumesc.Inca odata repet ca noutati sunt si cele mai neinsemnate vesti de acasa sau din apropiere, inclusiv un fosnet sau vorbe pe scara etc.
Am sa-ti scriu despre vanzari si cumparari de bunuri imobile, in spetza - case - de orice natura si destinatzii. Ma refer la ele, deoarece in apropiere s-au pus in vanzare doua case, cu teren cu tot si unele obiecte de gospodarie la care vechiul proprietar renunta. Principala metoda de a vinde locuinte, este prin intermediul AGENTILOR IMOBILIARI, care se ocupa de tratativele cu clientii, intocmeste actele, pun de acord cu ajutorul vanzatorului si cumparatorului, pretul de vanzare - cumparare, termenele de eliberare si ocupare a locuintei, mai pun de acord cerintele de calitate, adica ce trebuie sa se mai faca pentru a se face tranzactia. Sunt situatii, si de regula asa se intampla ca vanzatorul si cumparatorul sa nu se cunoasca, tranzactia facandu-se numai prin acest intermediar. Primul indiciu ca locuinta se poate pune la vanzare, este vinderea obiectelor din locuinta prin metoda GARAGE SALE, dar in cantitati mari si prin negocierea preturilor de vanzare la preturi mici, modice,, numai sa se vanda. Al doilea pas este punerea in vanzare a locuintei pe internet, gasirea tot prin internet a agentului imobiliar si demararea procedurilor de vanzare - cumparare. Urmatorul pas este montarea in fata casei a unui panou ca locuinta este pusa in vanzare, cu numele agentului, telefonul lui, adresa de email si eventual adresa. Se mai obisnueste sa se anunte ora de vizitare a locuintei., dar si pe suportul anuntului sa se puna o cutie in care sa se puna datele locuintei si poza ei, precum si pretul, pentru ca doritorii sa aiba acces direct la tranzactie. Concret, pe strada noastra, s-au pus in vanzare doua case cu terenul aferent. Ieri, fiind duminica, una din case a putut fi vizitata si din curiozitate m-am dus si eu, mai ales sa admir sera si gradina, care din strada arata splendid, dar din apropiere este altfel. Fata de realitate, preturile sunt mari, pretentii cam exagerate, fata de starea casei, dar si a celeilalte.Casa afost construita in anul 1932, arata cam veche si uzata, dar s-a cosmetizat si se poate inca locui in ea. Casa are demisol, parter si staj dar cam inghesuit, cu aspect de mansarda. Casa are 3 dormitoare, un birou,, un living room - sau cum se spune, o camera de zi, o bucatarie, spatiu de mancat, o centrala termica dar nu pe perete ca la noi, ci in spatiu separat, si mai are la demisol, un spatiu de recreere, care este mare si se poate juca ping pong, gimnastica, haltere si altele ce se mai pot face. Intre nivele sunt scari interioare, la fel si la intrare si iesire. De afara este o casa cum sunt si pe la noi,din cele ma vechi, numai cu parter si veranda, simpla fata de altele din jur. Scriu toate astea pentru a vedea pretul la urma. Are un teren cu un front la strada de 28 metri si o adancime de 34 metri., in suprafata de 950 metri patrati., care cuprinde locul de sub casa, gazonul din fata si gradina din spate cu cativa pomi fructiferi, o sera dar cam veche si paraginita, un sector cu un pic de straturi, ceva zmeura si afine. Mai are o cabanuta pentru diferite lucruri, plus o copertina pentru masina. Si acum pretul. Vanzatorul cere nici mai mult - nici mai putin decat 910.000dolari canadieni, ceeace in lei ar fi cam 2 milioane si saptesute mii lei, suma enorma pentru preturile de la noi. Pretul este negociabil, dar ma indoiesc ca la acest pret se poate vinde. Despre autovicule, va urma intr-un numar viitor.
Datele despre locuinta pusa in vanzare sunt de la de Agentul Imobiliar care se ocupa de aceasta tranzactie. Cand am fost, sa vad, din curiozitate casa, agentul a luat treaba in serios si mi-a dat FISELE CELOR DOUA CASE puse in vanzare, de unde am luat datele. Pentru conformitate, in caz ca sunt curiosi, sau de alt gen, va dau datele agentului si anume :Brian Erhardt, de la Royal Le Page Coronation West.Telefoane : phone :604-939-6666, cell :604-649-4 382, Adresa Email:realtorbrian@shaw.ca .Datele celei de a doua case :terenul este 17per 34 metri, avand suprafata de 588metri patrati. Casa este mai noua, construita in 1949, cu mai multe dormitoare, celelalta anexe fiind la fel, ca numar. Casa arata mult mai bine, si este mai impunatoare, fata de cealalta, buna pentru o familie obisnuita. Pretul pe care il cere este 880.000dolari canadieni, care in lei inseamna 2.640.000lei, suma enorma pentru banii nostri. Ti le scriu toate acestea ca sa-ti dai seama ca locuintele sunt mai scumpe ca la noi, desi toate aceste tipuri de case sunt din lemn. La noi, cu asemenea sume, se pot cumpara mai multe locuinte. La fel, cladirile din beton sunt scumpe, cum sunt blocurile de locuinte, unde un apartament de 3 dormitoare, cu living, bucatarie si celelalte anexe, costa peste 500.000de dolari. Se pare ca locuintele tip townhouse, sunt un pic mai ieftine, fiind din lemn. Aici, cand vorbesc de lemn, ma refer la prefabricate din lemn, asa cum erau la noi, prefabricatele din beton. Agentul ar dori sa le vanda impreuna si cumparate de acelasi cumparator, care este posibil deorece sunt oameni cu bani, si care construiesc in mod masiv, case, sau grup de case, pe care le vinde sau inchiriaza.
Salutari cu drag la toti --Bunicul

[Ghita Potra]

Salut GHITA!
Revin cu vanzarile - cumpararile de autoturisme. Daca autoturismul este nou, se cumpara de la magazinele specializate pentru fiecare tip de autorurism. Astfel, am vazut magazine ale firmelor TOYOTA, HONDA, HYUNDAI, BMW, OPEL, FORD, VOLVO, si altele. CAM FIECARE FIRMA PRODUCATOARE DE MASINI AUTO < ARE MAGAZIN DE DESFACERE < care sunt marcate vizual in cel mai luminos chip posibil. Cumparatorul este liber sa aleaga masina care o doreste, functie de tip, pret de cost si banii disponibili. Nimeni nu sileste cumparatorul, din contra, este ajutat de vanzatori in modul cel mai amabil cu putinta. Dupa ce si-a ales masina, firma face actele in intregime, inclusiv asigurarea, astfel ca cel ce cumpara, pleaca de aici la volan, fara a fi nevoit sa mearga in alta parte. Politia nu are nici un amestec in intocmirea actelor, inclusiv numere de circulatie, care se da de firma, pe baza datelor de pe internet. Garantia este mare, de ordinul anilor si peste suta de mii de km, dar nu le stiu matematic. Inainte de intocmirea actelor, cumparatorul poate verifica masina prin rulare, pret de o jumatate de ora de rulare.. Verificarile periodice se fac ca si la noi, dar nu stiu termene si denumirea verificarilor. In acest sens, sunt asemanarica la noi,, daca nu chiar identitati. MASINA se poate vinde -cumpara cu bani integrali, cazul cel mai bun, dar se vinde si in LEASING, unde cumparatorul achita o suma de bani, cu restul sumei, gajand cu masina. Daca la finele termenului se achita intreaga suma,, masina ramane in proprietatea cumpararorului, iar daca nu poate achita la termen, la scadenta, masina este luata de firma vanzatoare, vanduta la pretul pietii, firma recuperandu-si banii, iar ce intrece se returneaza celui in cauza. In situatia in care masina prezinta defectiuni,cumparatorul returneaza masina, iar firma ii livreaza una noua, dar numai in cazul ca vina este din fabricatie sau a firmei. Daca cumparatorul are o masina veche, firma vanzatoare o poate cumpara la un pret functie de uzura, iar pretul intra in contul noii masini. Cum multi nu-si pot permite o masina noua, sunt parcuri de masini, si nu putine la numar, care prin achizitii, si-au format un parc de masini folosite, unele foarte bune, aproape noi, cu mici defectiuni, unele avand doar o zgarietura, care vand la un pret mult redus, unele foarte bune cu preturi reduse cu o treime. Procedeul de vanzare, acte si tot ce trebuie se fac de firma vanzatoare. Aici nu sunt targuri de masini cum este cel de la Floresti, ci numai prin parcuri detinute de firme. Se mai practica metoda vanzarii - cumpararii directe, intre proprietar si cumparator, ca la noi. Actele se fac la birouri notariale sau la firme care fac asemenea acte. Referitor la pret, am vazut masini ce costa cam de la 15.000 dolari si merg pana la 40.000. functie de tip si punga. Cumparatorii obisnuiti, cauta masini cu preturi mai mici, de la 15.000si pana la 25.000. dolari. Peste aceasta suma, cei ce cumpara intra in alta categorie. In cazul ca se cumpara masini folosite, nu am vazut masini care sa coste peste 15.000 dolari., cele mai uzuale, fiind intre 9000 si 12.ooodolari. Toate sumele, le-am citat din memorie, deoarece nu m-a preocupat aceasta de vre-o 2la3 ani. Salutari cu multa dragoste la toti cei dragi --Bunicul.
Am primit emailul si multumesc.Am mai expediat un email cu vanzarea masinilor, la care vreau sa mai adaug ceva. Preturile ce le-am scris, se refera la masinile folosite dar bune, cu defectiuni sau uzuri minime, Preturile scad mult la masinile care au o uzura mai mare sau sunt mai vechi, cobarand si pana la 3500 dolari. Sunt si preturi mai mici, dar la masinile intr-adevar uzate, mai precis la rable, unde coboara si sub 1000dolari, rable care inca servesc la trasport de colo-colo, dar care nu prezinta siguranta in functionare, necesitand reparatii dese. Sunt emigranti, care nu-si permit sa cumpere masini mai bune, pe care le schimba cu prima ocazie cand au ceva banuti. Din motive de neatentie, am sters melodiile doamnei Mariana de la concurs, avand rugamintea sa mi le retrimiti. Timpul nu confirma prognoza, fiind din nou urat si rece.
Cu dragoste tuturor --Bunicul

[Ghita Potra]

Dupa cum am mai scris, zilnic ma duc cu nepotul meu la bazinul de inot al orasului, cum ii spune aici - CANADA GAMES POOL, pentru a petrece cat mai agreabil, vacanta. Aici, stand cateva ore zilnic, vad si aud multe intamplari, din care vreau sa-ti relatez cateva. Joi,am observat un grup mare de tineri, baieti si fete,cam in clasele noua la unsprezece, dupa aprecierea mea. Era un grup pitoresc si vesel. La un moment dat, observ un tanar frumos, cu o figura inteligenta si inalt cam la 175 mm, care sta cam izolat, nitel suparat si nu se implica in veselia grupului. Grupul era o entitate bine sudata, care la un moment dat monopoliza atentia publicului, atragandu-si simpatia lor. La un moment dat, un grup de elevi, s-a apropiat de acest tanar, invitandu-l sa intre in bazin. Acesta a refuzat, dar tinerii au insistat si au intrat cu totii in bazin, dar cel adanc. Atunci am observat ca tanarul avea la piciorul drept o proteza, mai sus de genunchi, dar la mers abea se observa. In bazin, tanarul a fost inconjurat de baietii si fetele din grup, care s-a incadrat in acest grup, inotand alaturi de acestia. Abea se observa infirmitatea, mergand cot la cot cu acestia, devenind vesel si comunicativ. A parcurs bazinul de mai multe ori, fiind inconjurat de colegii sai si, in special de fetele din drup. Cum, o mare parte dintre acesti elevi, au inceput sa faca salturi de la trambulina,fetele l-au inconjurat, aproape luandu-l pe sus, si l-au urcat la trambulina de la 5metrii. A facut salturi, in paralel cu o parte din colegi, fiind aplaudat de colegi si o mare parte din asistenta. Asa s-au comportat cu el, incat acesta a inceput sa rada, iar colegii, pur si simplu, l-au sufocat cu felicitarile. La plecare, era asa de bine dispus, incat nu era diferenta intre el si ceilalti baieti si fete din grup. Am scris aceasta, pentru a arata simtul colegial al acestor elevi si eforturile depuse, pentru ca colegul lor sa se simta ca normal, dandu-i toate sansele sa se simta egal cu acestia. A plecat in nota de voie buna, alaturi de colegii sai si simpatia asistentei. Am scris aceasta, pentru a face o paralela cu ceeace se intampla la noi, unde elevii cu dizabilitati, sunt jigniti, izolati sau chiar mai rau. Personal am auzit pe mama unui elev, coleg cu un elev cu o infirmitate, vorbind u-l de rau si jignindu-l in modul cel mai nerusinat. Aici, respectul fata de semenii lor cu dizabilitati, este propovaduita in scoli, iar cei gasiti in culpa, sunt izolati si facuti cunoscuti.
Salutari la toti cu dragoste --bunicul