Corespondenţă din Canada

[Manu]

Ultimele doua episoade chiar mi-au placut.
E interesant sa vezi ca pentru a umple o sala de opera se apeleaza la armata? Oare de ce era necesar sa fie vizionat spectacolul? Sau soldatii plateau bilete?

[Ghita Potra]

Salut Ghita
Multumiri la multumiri. Multumirile mele cu multumirile tale, in fond ale dinastiei, dau o rezultanta. Inchipuieti un triunghi dreptunghic echilateral, cu lungimea fiecarei laturi egala cu o MULTUMIRE,din care va rezulta o rezultanta, adica o MULTUMIRE - REZULTANTA, cu lungimea egala cu Multumire inmultita cu 1,41 -vezi teorema lui Pitagora. Aceasta in cazul consensului deplin. Din aceasta, fiecarei parti va reveni cate 0,7multumiri la fiecare. Aplicand Teoria probabilitatilor, Asteptarea matematica si Biomatematica, balanta poate oscila intr-o parte si alta, functie de lungimea fiecarei catete, care este functie de multumirea sau nemultumirea unei parti sau alta. Cum ipotenuza triunghiului dreptunghic este constanta,, variaza lungimea catetelor, adica ale multumirilor.Ideal este ca fiecare parte sa aiba 0,7din multumirea rezultanta.Trebuie evitata situatia cand o cateta, adica o multumire a unei parti este zero, iar cealalta are 1,41 din rezultanta. Aceasta este situatia de blocaj, mai bine zis ruperea oricarei legaturi, dar cred ca ea nu se va produce niciodata. Mare a fost Pitagora si pe care istoria il retine, in antiteza, pe cei bogati, nu. Idem si cu cei lipsiti de suflet, schimbatori si cu simpatii functie de avantaje. La noi nu este nici cum aceasta situatie. M-am avantat in aceasta matematica de balta, pentru care imi cer scuze. Pentru viitor am niste subiecte interesante, printre care niste obiceiuri de aici, apoi povestea tip SVEJK, cu un caine celebru local, un soldat ordonanta tip Svejk si oua de gaina., pe care imi trebuie ceva dispozitie de gen pentru a o relata, pe care in curand sper sa o trimit..Referitor la prof. Manu, soldatii nu plateau biletele, ci armata ca institutie. S-au vizionat si spectacole bune, in sensul ca ele placeau si spectatorilor mai putin sau deloc initiati, cum este situatia soldatilor care proveneau din toate paturile sociale si din toate zonele tarii. Scopul este de a culturaliza soldatii din zonele mai putin culturale, ca cele rurale si izolate. Facea parte din politica culturala de atunci. fiind un lucru bun si cu finalitate dintre cele mai bune.
Inca odata mii de multumiri pentru aprecieri.
Cu drag -- Bunicul --

[Ghita Potra]

Mi-a placut si imi place matematica, dar ce folos, ca am ramas la acest stadiu. In functiile pe care am fost incadrat, daca se stia bine aritmetica, iar de aici, cele 4 operatiuni, plus ridicarea la patrat si eventual radicalii, totul era OK.Inca odata, repet, ce folos ca am facut matamatica de mi-a iesit pe nas, de puteam ocupa o catedra de MATE. la un liceu, ca nu am avut nevoie de asa ceva. De dragul si dorul matamaticii, lucrez singur, cum s-ar spune, de amorul artei, singur si nesilit de nimeni. Cand sunt acasa, rasfoiesc multele carti de gen, oftez si.. cam atat. O sa relatez despre un obicei care la noi nu exista, sau nu stiu eu. Este vorba despre CRAZY HAIR DAY. Pe limba noastra ar insemna Ziua modei parului, sau Entuziasmul sau Nebunia zilei parului.Oricare din acestea se potrivesc.- Iti relatez cum a fost la scoala unde invata nepotul meu, care a fost in ziua de joi.Cu cateva zile inainte, s-au pus afise, iar elevii au primit pliante cu ce se va face in aceasta zi, cu trimitere si la parinti.Pentru elevi aceasta zi, era ceva deosebit, asteptata si de elevi dar si de profesori. In preziua zilei, s-au facut tot felul de variante cum sa se poarte parul. Ajuns la scoala, mi-am dat seama de importanta modului cum este purtat in aceasta zi, adica ca\t mai ciudat si extravagant.Nepotului meu, i s-a turnat o multime de gel pe parde catre mama lui, de aproape mi s-a facut greata. Ajuns acolo am ramas impresionat de ce se putea face din par. Atat elevii, cat si profesorii, si-au facut coafuri ciudate, unele chiar aiuristice, udate din plin cu gel, pe care eu il numesc maglavais. Directoarea scolii, si-a impletit parul in multe suvite, legate cu fundite, iar pe capsi-a pus o tichie de tip musulman. Secretara scolii, si-a facut bucle de scolarita, legate cu o multime de funde, iar doamna care asigura siguranta traversarii elevilor pe la semaforul de langa scoala, si-a pus o peruca enorma, cu tot felul de bucle, care semana cu un turban. Un profesor, om la 50 ani, dupa ce si-a turnat cred ca un flacon de gel, si-a pus parul pe bigudiuri, aparand cu o claie de bucle, care musteau de gel. Alta doamna, si-a despletit parul, l-a dat cu maglavais, l-a pieptanat lung de jur imprejur de abea mai vedea. Exemplele la persoanele adulte, ar putea continua. La elevi, situatia este la fel daca nu, si mai si. Aproape toate fetitele au avut parul periat in tot felul de forme ciudate, unele abracadabrante pentru un neinitiat, dar normale pentru un localnic. Una din fetite avea o claie de par, umflata in toate felurile, fixata jos cu o funda policolor. Alta si-a facut o codita dintr-o jumatate de par, iar cealalta a lasat-o despletita si trasa pe frunte si lateral. Alta fetita a avut parul facut claie pe cap si colorat diferit.Aproape toti baietii au avut dat cu exces de,gel dat peste necesar, de aproape se scurgea gelul din par. Cativa baieti si-au vopsit parul in mai multe culori, pe fiecare parte a capului, cate o culoare. Altii, si-au facut parul creasta de cocos, ca indienii., uni intr-o culoare, iar altii in mai multe culori, iar altii ca un curcubeu.U nii si-au facut bucle., iar altii si-au pieptanat parul lins pe cap, fixat cu gel sau fixativ. A fost un spectacol de toata frumusetea.Cine avea parul mai smecher facut parul, cu atat era mai mandru.S-a facut si un concurs privind parul, dar pe clase. Castigatorul era un elev invidiat de colegi. Cam asta a fost cu aceasta zi privind coafurile, ziua desfasurandu-se in cantece si manifestari sportive, intr-un cuvant in buna dispozitie si veselie.Cam aceasta a fost una din ciudatenii, dar ele mai sunt, insa obisnuindu-ma cu ele, nu mai pare ceva deosebit.
Salutari cordiale celor dragi.
Cu drag -- Bunicul --

[Ghita Potra]

Salut Ghita,
Am sa-ti relatez doua intamplari la care am participat nemijlocit. Era prin anii 1992sau 1993, toamna, cam in prima decada a lunii septembrie. Era un inceput de toamna superb, caldut, senin, fara ploi, cand natura inca pulsa din plin de viata, si frunzele abeau incepeau sa rugineasca. Pentru pastrarea conditiei fizice si a tonusului, obisnuiamsa urc pe DEALUL GARBU, care se inalta semet in spatele cazarmii, si sa ma duc pe coama lui, intai fara padure, de oferea un peisaj de basm a zonei din jur, pana la Capus, dealurile Savadislei, mare parte din Cluj si apoi pana spre Garbou, unde toate se vedeau ca in palma ; iar in zona impadurita, drumul mergea pe o carare, cand mai larga, cand acoperita de copaci, de abea ma strecuram,ca daca era cineva cu intentii rele, putea fara nici un efort si pericol sa ma atace si sa -mi faca rau.In aceste conditii ma apropiam de padure, cand deasupra ei am vazut o vanzoleala de pasari, care se apropiau. La un moment dat am vazut trei pasari de prada, trei ULI, care urmareau o randunica, ce facea eforturi disperate sa scape. Ulii atacau ca trei avioane de vanatoare, doi sus pe laturi si unul jos pe centru, pentru a impinge pasarica sus in ghearele celor doi rapitori de pe margine. Se vedea ca randunica nu mai are nici o sansa., fiind aproape ajunsa. Unul chiar ca a atins-o cu aripa dand pasarica intr-o parte, ceeace a salvat-o. Dand-o intr-o parte, a scapat de uliul de jos de ea, ramanad spatiu liber pana la padure. In acest moment hotarator pentru biata pasarica, si-a strans fulgerator aripile, lasand sa cada gravitational spre padure, pradatorii ramanad sus, dar intorcad rapid si ei. Pana sa faca ei aceasta manevra, pasarica a ajuns deasupra copacilor aproape sa-i atingea. In acel moment, fulgerator si-a deschis aripuile, plutind din nou si a disparut in padure, iar pradatorii au ramas pacaliti, rotindu-se deasu[pra padurii dar degeaba - randunica a scapat. Am tipat de bucurie, iar scena ma va insoti pana in mormant si poate, dupa, daca este posibil asa ceva.
In acelasi an sau urmatorul, cam prin luna octombrie, continuam ascensiunile pe DEALUL GARBU,de am facut o conditie fizica si o silueta destul de buna, ajungand la abdomen plat, dar acuma l-am pierdut iar. Era cam in vremea amiezii, caldut, senin, atmosfera calma, camp frumos, frunze ruginii. Urcam pieptis dealul, care are inalt abrupt si pietros, in stanga fiind descoperit, iar in dreapta plantatia de brazi, care la margine avea o multime de maciesi incarcati, desi si cu ceva tepe. Mergand cand in camp deschi, cand intre ei, la un moment dat am dat peste o piatra destul de inalta, cam mai sus de genunchi, colturoasa si cu vegetatie pana sus, dar era plata de parca ar fi fost slefuita. Pe aceasta parte plata, am vazut un sarpe incolacit ce sta absolut nemiscat. Era gros cat o joarda mai grosuta si lund cat o joarda. In mana aveam si eu o joarda nu prea lunga, luata pentru a lovi frunzele si iarba mai mult. M-am oprit si l-am privit, dar la vederea unei reptile, toata viata mea am avut un sentiment de sila, repulksie si teama, ceea ce s-a intamplat si acuma. Totusi, am racait usor cu joarda niste gozuri de pe piatra, fara sa ating lighioana, dar nu a miscat deloc. Am prins curaj. M-am apropiat mai mult, m-am aplecat putin, ceeace a fost foarte imprudent, si am atins coada reptilei cu batul. In acel moment fulgerator, a sarit cu capul in sus spre mine, cam 15 la 20 cm, sasaind tare si scotand limbile. In salt, s-a apropiat mult de mana aproape sa ma atinga, dupa care fulgerator s-a intors si a disparut in vegetatie. Am ramas ca impietrit, nefacand nici un gest, simtind instinctiv pe langa sila, o teama teribila ca nu cumva reptila sa ma atace din iarba. Folosind batul, am batut iarba din jur, facand drumul inapoi cat am putut de repede. Imaginea reptilei, saltul, sasaitul si ochii holbati si reci, ma urmaresc si acum, desi mult mai diluat. De atunci, m-am invatat minte, si in drumurile pe dealul Garbu, am luat o joarda solida sau bata, ocoleam vegetatia dubioasasi pe cat posibil, tineam cararea., iar in picioare am luat ciorapi grosi sau dublii, procedeu ce il folosesc si acum.
In ascensiunea mea pe GARBU, pana in TAUTI, sau pana la POLIGONUL FOSTELOR GARZI PATRIOTICE si retur, mai am amintiri, cum ar fi INTALNIREA CU NISTE BRACONIERI, pe scurt HOTI de animale pe care le taiau, apoi intalnirea cu turme de oi in padure si caini, intrarea in zona de tragere a garzilor care era zona de siguranta, drumul pe la MANASTIREA FLORESTI, in constructie, coborarea de urgenta prin plantatia de brazi, zgariind-mi si rupandu-mi hainele; ploaia torentiala care m-a prins doar in chiloti si maiou, ploaie rece de toamna, in urma careia am racit zdravan, si mai sunt si altele.
Ma opresc aici, cu dragoste la toata dinastia si oamenii de bine.
Bunicul

[Manu]

Foarte frumoase descrieri, imagini din natura surprinse excelent.

[Ghita Potra]

Salut Ghita.
Am primit ce mi-ai trimis, multumesc si dau mai departe. ITI VOI SCRIE DOUA CAZURI OPUSE, DE OMENIE SI NEOMENIE. 1--OMENIE-- Suntem in data de 3 ianuarie 1973. Eram cu serviciul in garnizoana INEU, judetul Arad. In seara acestei zile, primesc o telegrama urgenta, prin care sunt anuntat ca a decedat bunica din partea mamei, o persoana deosebit de draga mie. Pana la varsta de 15 ani, mai mult de jumatate din timp l-am stat la ea, iar in timpul razboiului, tot timpul. Pana dimineata nu aveam nici un tren,pentru a prinde trenul accelerat Timisoara - Cluj -Iasi, sau Arad -Deva- Tg. Mures., cand prindeam un tren din acestea pe la pranz sau dupa masa, cand ajungeam la destinatie pe data de 5 ianuarie. Spre deosebire de alti ani, a nins abundent si era cam ger. Situatia era cam dificila.In aceste conditii, am mers la o familie prietena sa-i cer sfatul si ajutorul si anume de a ajunge la gara SANTANA, aflata la 40 km. pentru a prinde acceleratul spre CLUJ sau chiar pana la ARAD, pentru a prinde acceleratul de Tg. Mures. Mai mult nu am indraznit sa-i cer. Dupa ce i-am prezentat situatia, m-a intrebat daca vreau sa prind trenul accelerat Oradea - Bucuresti Nord, ce pleca undeva in jurul orei 1 noaptea. I-am raspuns bucuros ca vreau. M-a intebat daca intr-o ora si jumatate suntem gata de plecare. I-am raspuns ca da. Mi-a spus ca la expirarea acestui termen, sa fiu, eu si sotia mea, langa bloc, gata de plecare, ca vom pleca sigur, dar nu mi-a spus cine ne va duce. La ezpirare, eram jos la bloc, cand apare un autoturism RENAULT - GORDINI, proprietatea prietenului nostru, cu el la volan. Masina era cam mica, de mica putere, care iarna pune probleme. Ne-am pus bagajele, ne-am urcat si am plecat, in aceste conditii de iarna. Drumyul era usor troienit, ceva vant si complet pustiu.Dupa 3 ore am ajuns, dar efortul soferului a fost mare, mai ales la intoarcere cand a venit singur, expus tuturor pericolelor.,fara nici un ajutor. Am prins trenul din ORADEA si am ajuns cu bine la destinatie. Pentru noi a fost un gest de mare omenie, care nu stiu daca mai aparea din partea altuia. Numele acestui om deosebit este Constantinescu Ion, decedat, multumind sotiei, care mai traieste, dar se apropie de 90 ani.
--Bunicul --

[Ghita Potra]

O indeletnicire aproape generala aici, in special in weekend, este GRATARUL, frigerea carnii pe gratare, numita aici BARBECUE. De vineri seara si pana duminica seara, se frige carne in majoritatea locuintelor. Aceasta nu se face in bucatarii, ci pe terasele locuintelor, in curti sau gradini, cu gratare speciale, care de care mai sofisticate, functionand cu combustibil lichid ca la buteliile noastre, cu gaz unde sunt instalatii sau cu curent electric. In picnicuri, pe langa acestea, mai pot folosi lemnele, care se vand in magazine, aduse de client. Frigerea pe gratar este un intreg ritual, la care sunt invitati si alte familii, ajungand sa participe pana la 20 persoane invitate. Gratarul este udat cu bere in special, dar si ceva tarii. Petrecerea la gratar se face prin rotatie, pe rand. Vineri, venind de la scoala si apoi intr-o plimbare de seara, am observat ca aproximativ la fiecare 2 la 3 case, sfaraiau grataele, de era un miros de fum si carne arsa,similar ca la taierea porcilor. Cele mai mari petreceri le-am observat la indieni, chinezi, in general la emigrantii asiatici, care avand cele mai mari si frumoase case cu teren aferent, aveau invitati multi, cu multa veselie, mult fum, mese si scaune, muzica, galagie si multa veselie. Tot ei sunt majoritari in strada si in diverse magazine, majoritate care am vazut-o doar in strada. Si la picnicuri domina, adunandu-se in grupuri etnice mari, si frigand cantitati mari de carne. Totul se desfasoara in limite civilizate, fara excese si fara oameni beti, pe care politia ii cauta si sanctioneaza cu cu destula severitate. Inafara de locurile de picnic, alcoolul este interzis pe strada sau locurile publice.
Cu drag -- Bunicul --

[Ghita Potra]

Suntem in data de 21 ianuarie 1959, cu serviciul in FLORESTI- Cluj.In aceasta zi, care era luni, primesc o telegrama foarte urgenta de la tatal meu, care ma cheama urgent acasa deorece a decedat mama. Telegrama a fost expediata in data de 19 ianuarie, care era sambata, adusa de postas imediat, si predata persoanei din cadrul personalului de serviciu,numita sa primeasca corespondenta. El a anuntat ofiterul de serviciu care a hotarat sa mi se predea luni, iar daca vin prin unitate si sunt vazut, sa mi se predea in acest moment. In mod normal, in asemenea situatii, telegrama se trimite cu un agent, la adresa unde locuiam. Cum locuiam temporar la caminul unitatii, nu trebuia sa fie nici un impediment, putand sa o trimita la camin. Mai mult, duminica am iesit din unitate pe la punctul de control, fara sa fiu anuntat, desi telegrama era aici.Luni dimineata am primit telegrama si am plecat imediat, dar am ajuns cu mare intarziere, odata cu preotul care a oficiat slujba de inmormantare. Daca mai intarziam inca o ora, era cu totul si cu totul tarziu. La inapoierea in unitate, l-am intrebat pe cel care a tinut telegrama dece nu mi-a dat-o, fiind vorba de un deces. A ramas incurcat si mi-a cerut sa-l iert ca sa nu fie pedepsit. Nu am facut caz de comportarea sub orice limita a acestora, limitandu-ma sa fiu doar eu cu durerea mea.
Salutari cu drag tuturor!
--Bunicul

[Ghita Potra]

Salut Ghita,
Aseara am facut um email interesant, dar am facut o miscare gresita si s-a sters tot. M-am suparat si nu am mai refacut. Reiau in seara aceasta.Iti scriu doua intamplari care mi-au ramas intiparite in memorie, cu toate ca s-a scurs cam multa vreme de cand au avut loc. PRIMA INTAMPLARE : DOAMNA CU PISICILE. Era prin luna martie 1964, in Bucuresti. Eram in cautare de locuinta cu chirie, deoarece locuinta unde stateam cu chirie a intrat in demolare. Cautand in stanga si dreapta, la un moment dat am ajuns la o casa situata pe strada ION NONA OTESCU Nr. 7, situata in apropiere de PODUL IZVOR, intre TEATRUL BULANDRA si OPERA ROMANA.Casa de la aceasta adresa, era proprietatea unei doamne singure, numita PARAIANU. Casa era frumoasa, situata in plin centrul capitalei, aproape de serviciul sotiei si cu legaturi bune pentru serviciul meu, cu o chirie acceptabila, convenindu-mi din toate punctele de vedere. As fi acceptat imediat, daca nu era un impediment extrem de serios. Toata locuinta compusa din 3 camere si bucatarie, era literalmente, plina de pisici. Cred ca erau cam la 20 pisici care stateau peste tot. Daca ar fi fost numai pe dusumea, mai treaca - mearga, dar erau pe scaune, pe paturi, sub paturi, pe pervazurile geamurilor, chiar pe masa langa mancarea doamnei, care avea si mancarea pisicilor. Mirosea ingrozitor a pisica, a urina si fecale de pisica pe jos, pat, mese, incat mi-a venit rau, aproape ca nu mai aveam respiratie. Singura dorinta a mea si sotiei, a fost sa iesim cat mai repede afara, la aer curat si sa nu ne mai intoarcem. Am intrebat -o pe proprietara cum poate suporta situatia aceasta, la care mi-a raspuns ca este foarte bine si este curat. Am salutat si am plecat, cu mirosul persistent care ma insotea si parca ma inabusea. Si acum, la 47 ani de atunci, ma insoteste imaginea pisicilor stapane in casa, precum si mirosul insuportabil de urina si fecale. De atunci nu mai stiu nimic de aceasta doamna cu pisicile ei, daca a fost demolata sau nu sau daca mai traieste. Cu bine -- Bunicul -.
Continuam cu PARTEA A DOUA : SOLDATUL SI SARPELE. Intamplarea a avut loc in luna iunie 1979 sau 1980, in PASUL ROTUNDA, la vre-o 40 km. de VATRA DORNEI, in apropiere de localitatea bucovineana IACOBENI, unde unitatea din care faceam parte, se afla intr-o tabara de instructie, intr-un poligon destinat acestui scop. Terenul era muntos, accidentat, cu drumuri care nu permiteau transportul cu camioanele, insa se impunea acest tip de transport. Ca urmare, s-a deshis de catre armata un drum in panta, care permitea transportul auto, dar sa se respecte intocmai drumul deschis, fara nici o abatera, existand pericolul de rasturnare, cu urmari dintre cele mai grave.Intr-una din zile, ma aflam intr-un camion plin cu soldati, iar in cabina alaturi de sofer se afla comandantul acestor soldati. Acesta era o persoana cu aptitudini polivalente, printre care si aceea ca nu ii era frica de reptile, mai precis -serpi, pe care ii prindea cu placere, le strivea dintii si ii baga in san, speriind multe persoane care aveau repulsie fata de aceste lighioane. La persoanele care aveau frica de serpi, le baga sarpele in sertare, genti, cutii, lazi, producand asupra lor efecte deosebite. Unul dintre acestia, gasind sarpele in geanta, a sarit pe geam, care era la parter. Revenim la camion. In poligon, a prins un sarpe, pe care l-a facut inofensiv si-l tinea asupra lui. Stiindu-l pe sofer ca ii era frica de serpi, a introdus sarpele in torpedoul camionului,printre documentele soferului. La un moment dat, cand efectua acest transport, a deschis torpedoul, facand sa se vada sarpele, care, desi era ametit, mai misca. Soferul vazand lighioana, a scos un tipat de dezgust si groaza, luand mainile de pe volan. In acest moment, masina a inceput sa iasa din acest drum, care era ingust. Soferul se agita ingrozit in cabina, uitand de volan., existand pericolul iminent producerii unui accident deosebit de grav. In aceste conditii, omul cu sarpele si-a dat instantaneu seama de marele pericol si a pus mainile pe volan, pastrand masina pe drumul trasat, avand de furca si cu soferul infricosat la vederea sarpelui. Masina a mers asa in usor zig zag pe drumul ingust, gata-gata sa iasa cu rotile din stanga afara din drum si sa se rastoarne. Situatia s-a transmis si la persoanele de sus, care vazand cum merge camionul, voiau sa sara din camion. Pana la urma situatia s-a calmat, dar soferul nu a mai putut conduce, fiind inca sub influentas socului. La volan a trecut persoana cu sarpele, care stia sa conduca, avea documente, dar masina nu era inscrisa si pe el. Pana la urma am ajuns cu bine, dar dupa mari emotii si cu pericolul producerii unui accident deosebit de grav.
Cu dragoste tuturor,
numai bine
--Bunicul --.

[Ghita Potra]

Salut Ghita . Te rog sa faci o mica completare la intamplarea cu sarpele ,si anume ca la paragraful care se refera la prinderea reptilei , ruperea dintilor si introducerea in diferite locuri ca sertare , genti , sertarae etc , sa completezi ca '"Cele mai multe , erau presupuse reptile , confectionate din materiale textile care semanau cu o reptila , sau pur si simplu snururi din cauciuc care intr-un anumit mod , le facea sa semene cu un sarpe" . Le incadrezi cum consideri mai bine . Salutari cu dragoste tuturor -- Bunicul --

[Ghita Potra]

Salut Ghita. Ne aflam in data de 30 iunie , ajunul zilei Canadei . S-a dat zi libera , ca si la noi . In fiecare saptamana , faceam cumparaturile saptamanale , joia sau vinerea . In aceste conditii, am mers la cumparaturi , miercuri dupa masa . Cum bunica nu se simtea bine , am mers eu cu Lavinia , la un hipermarket numit SUPERSTORE , aflat la vre-o 7 km , la un un mare centru comercial , numit METROTOWN , aflat in orasul BURNABY , oras cam de marimea Clujului , component al Marelui Vancouver . Pana aici , toate bune . Acest centru are o parcare de dimensiuni cam cat de la strada Traian si pana la strada Paris si pe cealalta latura , cam cat de la strada Somesului si pana la iesirea spre linia ferata a Parcului Feroviarilor , intrand pe usor la 1500 masini. CU GREU AM GASIT UN LOC , DUPA CE AM ASTEPTAT SA PLECE UN CLIENT . In magazin era o inghesuiala cum nu am mai vazut . Fara sa gresesc , pot spune ca era aproape om langa om . Aglomeratia era accentuata si de sutele de caruturi puse la dispozitie de magazin , clientilor , incat cu greu se putea misca . Pana la urma , toti si-au rezolvat problema . La case , desi erau cam 16 la numar , erau cozi si de 20 clienti . La un moment dat , privind mai atent in jur , am constatat numarul mare , imens de mare de alte rase decat cea alba , predominand chinezii , indienii , celelalte popoare din sud-estul ASIEI , printre care se vedeau multi hispanici , dupa aspect , dar si multi negri . Albii erau in minoritate , dar mare minoritate . Am numarat in unele locuri , si era cam un alb la 15 -20 de clienti .
Am urmarit mai multe aglomeratii din magazin, dar si de la case . A rezultat ca erau cam 15 la 20 la un alb , care erau destul de rari . Am stat si ma intrebam ; Oare unde ma aflu , in AMERICA DE NORD sau in ASIA ? Tinand cont ca chinezii , indienii si populatiile din aceasta zona formeaza cam jumatate din populatia globului , nu peste multe zeci de ani , vor domina pamantul . Este o realitate ce o afirma persoane competente si nu de la mine citire . Salutari cu drag tuturor -- Bunicul--.

[Ghita Potra]

astazi 01 iulie este ZIUA NATIONALA A CANADEI - CANADA DAY .E .Ste ziua proclamarii independentei tarii fata de IMPERIUL BRITANIC .Totusi , aici , sunt cateva aspecte interesante si anume ca seful statului este regina MARII BRITANII ,care conduce tara printr-un Guvernator general numit de regina , limba oficiala este engleza , ca alta nu poate fi , avand legaturi stranse cu aceasta tara , prin traditie si afinitati .Astazi , la televizor , am vazut festivitatile din capitala federala , OTTAWA , care se aseamana cu cele de le LONDRA , prin tinuta si mod de desfasurare .Festivitatile au avut loc in DEALUL PARLAMENTULUI din Ottawa, in prezenta reginei Marii Britanii , ELISABETA A DOUA,care a venit in doua calesti de epoca , flancat in fata si spate de garda regala calare , in costume deosebit de pitoresti, compuse din vestoane rosii , pantaloni negri , caciuli specifice garzii regale engleze , negre , mitoase , foarte inalte , care acopereau inclusiv mare parte din ochi , de abea vedeau imediat in fata .Cu cat rangul era mai mare , cu atat caciulile erau mai inalte . Dupa mine , unele ajungeau poate si la 40 centimetri . Erau fixate sumb buza de jos cu bareta . Tinuta era rigida , ca si pozitia in sa . Regina era insotita de prinrul consort , primul ministru britanic si un excelent sghiotant , inalt , subtirel , tinerel si plin cu firetuti si snururi colorate . Regina a fost asteptata la capatul pietii de primul ministru al Canadei , STEPHEN HARPER cu familia si alte persoane oficiale . Dupa ce s-a dat jos din caleasca , a mers pe jos pe un covor rosu si a salutat garda , care era compusa din militari in aceleasi tinute , inarmati cu pusti scurte cu baioneta pusa .S-au intonat imnurile Marii Britanii si CANADEI si s-au tras salve de artilerie . Aratau tunurile cand trageau . Dupa ce a trecut in revista garda , a urmat defilarea garzii regale iar in aer au zburat formatii de avioane de vanatoare canadiene .Dupa defilarea garzii , a urmat defilarea muzicii militare, echipata in costume scotiene , cu fuste , ciorapi inalti si ghete .
Intot acest timp , multimea care a umplut Piata Parlamentului , a ovationat prelung pe regina , autoritatile britanice si canadiene . Pe un panou era scris : " LIVE LONG OUR QUINN " .Dupa aceste momente , toti acesti oficiali s-au indreptat spre o tribuna impozanta asezata langa cladirea parlamentului , din mai multe etaje ,regina , printul consort si primul ministru canadian luand loc lateral sub un baldachin luxos , iar ceilalti in partea cealalta a tribunei , in timp ce toate autoritatile inalte , au luat loc in fata tribunei , in mare tinuta . Regina era imbracata complet in rosu si , desi are 84 ani , se tine bine ; la fel si printul consort , desi are cu vre-o10 ani mai mult . A urmat un program artistic , cum se spune la noi , dar care , sa spun cinstit , nu m-a impresionat in mod deosebit . Dupa ce 3 cantareti au intonat imnul regal britanic , iar o negresa superba a cantat imnul canadian , au urmat o serie de cantareti si dansatori , la care , inafara de femeile solist , toti erau in blugi , tricouri , sau camasi out de pantaloni cu coafuri ,unele de-a dreptul curioase , cu prestatii cu nimic peste cele de la noi , predominand chitarele si solo chitare . Prezentatorii erau , intr-adevar imbracati ca la carte , asa cum stiam de la noi , cu ceva ani in urma . Asistenta a aplaudat indelung fiecare numar . M-a impresionat rigoarea de metronom cu care s-a intrat si iesit pe si de pe scena . Tribuna era cu mai multe etaje , unde toti artistii si prezentatorii au stat tot ti mpul . Cand le venea randul , veneau repede de acolo si apoi tot repede se retrageau . Dupa program , regina cu suita si primul ministru canadian , s-au urcat in masinile pregatite alaturi de tribuna si au plecat. Inafara de aceasta ceremonie si cele la nivel provincial nu am constata ceva deosebit , desi am trecut prin doua orase sa vad . Nu am constatat picnicuri anume pentru aceasta zi . Inafara ca a fost zi nelucratoare , ceva deosebit nu am vazut , poate sa fi fost dupa ora 16 ,cand am plecat acasa . Marile magazine , cele alimentare , de legume si fructe , au fost deschise ; la fel si cele de alimentatie publica , cum ar fi restaurantele , care , dupa cate am observat , erau pline .Toate mallurile cu magazinele din ele erau deschise . Timpul a fost mizerabil , aici in Vancouver , rece , ploaie si ceva vant . Salutari cu drag tuturor . --Bunicul --.

[Ghita Potra]

Iti scriu o mica intamplare pe care am numit-o HOTII.Una din escaladarile dealului GARBU,le-am facut pe timp nefavorabil, fiind zi ploioasa, cam rece si un pic de vant, insa in acel moment nu se prefigura ca va veni ploaie in urmaroarele ore, aparuse soarele si se incalzise. Nu am tinut cont ca era toamna si timpul devenise nesigur. In consecinta, am escaladat dealul doar in tricou si pantaloni de trening si o sepcuta pe cap. Totul a mers normal pana am ajuns sus, cand brusc s-a inorat si dinspre Gilau a aparut ploaia.Singura solutie era sa cobor direct prin plantatia de brazi, facuta cu scopul de a opri alunecarile de teren, dar am patit-o rau de tot. Brazii erau desi iar intre ei erau crescuti spini, scaieti, muroi, precum si ierburi cu frunze care taiau ca lama. Coborarea a fost un chin, dublata de ploaia torentiala, rupandu-mi-se hainele de pe mine de nu au mai putut fi folosite. Singura grija a fost sa nu mi se intepe ochii, dar si aceea sa nu -mi rup vre-un picior sau mana. Cand am ajuns jos, cred ca aratam ca un evadat.In acel moment, m-am intalnit nas in nas cu doi cetateni care duceau atarnat pe doi pari un vitel taiat. Surpriza a fost enorma. La vederea mea s-au speriat asa de tare de au ramas pe loc ca inlemniti, holbandu-se la mine ca la o aratare.Unul din ei a lasat vitelul jos si am sesizat ca voia sa fuga, iar celalat se uita dusmanos la mine. Daca m-asi fi oprit sau as fi spus ceva, cred ca o pateam rau, dar m-am facut ca nu-i cam bag in seama, desi ei au sesizat ca eu i-am vazut ca si reactiile lor.Mi-am continuat drumul pe marginea padurii, in timpce ei ma urmareau cu privirea. Dupa un timp intorcandu-ma, i-am vazut ca si-au continuat drumul. De atunci nu i-am mai vazut. Ca sa nu-mi bat cuie in talpa, intamplarea a rams la acest stadiu.
Cu dragoste, salutari la toti -- Bunicul --

Am să fac o precizare pentru cei mai tineri care nu ştiu că înainte de 1989 nimeni nu avea voie să-şi taie viţelul pentru consum, aceste lucruri se făceau pe ascuns, cred că despre un astfel de viţel este vorba şi nu despre puiul căprioarei, pe care uni îl numesc tot viţel.
Ghiţă Potra

[Ghita Potra]

Salut Ghita.
Animalul taiat era un vitel, doar taiat dar nejupuit. Era clar ca erau contrabandisti, care prin intelegere cu cineva au luat vitelul si l-au taiat tot sub padure dar cava mai incolo. Mai este si varianta, ca l-au furat si l-au taiat. Poate si de pe la unitati, de la fermele lor, cand lasau animalele sa pasca in voie nepazite decat de forma, incat ingrijitorii de acolo faceau ce voiau, faceau ce faceau si scapau, sau au luat vitelul de pe camp si l-au taiat.Desi scroafele fatau un numar mare de purcei, traiau putini purcei, iar la oi situatia era similara .Mai dispareau si vitei.Unii ingrijitori erau superficiali. Se luau masuri dar de forma. In aceste conditii era inutil sa fac galagie, ca tot eu ieseam pe locul 2 sau 3. Era de vazut surpriza si groaza de pe fata lor la primul contact, dar vazandu-ma tot zgariat si cu hainele rupte, s-au mai linistit si cand au vazut ca nu le dau atentie, s-au linistit. Cu sanatatea speram ca altceva nu putem. Am mai avut intamplari in drumurile mele pe acolo, pe Garbu, cum a fost intalnirea cu doua turme de oi in padurea spre localitatea Tauti, fiind luat in primire de vre-o 4 la 5 caini,, dar am avut noroc cu ciobanii ca au venit repede si si-au chemat cainii. Cand treceam pe acolo, strigam ciobanii, care potoleau cainii. Am ajuns ca sa fiu cunoscut de caini, si sa trec in voie. A mai fost cele legate de drumurile mele la Manastirea Floresti, in constructie. Prima data m-am dus prin josul padurii, de-a lungul vaii Tautului, admirand multimea de branduse de primavara. Am trecut pe langa manastire si, ca sa ies in drumul meu obisnuit de pe creasta, trebuia sa trec prin padure, fara carare si complet pustie. De cateva ori am avut o stare de teama. De cateva ori mi s-a parut ca ma urmareste cineva, dar a fost numai o parere. Desi nu trebuia sa ma mai duc asa, placerea a invins teama. Alta data m-am dus pana deasupra satului Tauti, coborand o coasta destul de abrupta, alegandu-ma cu zgarieturi si julituri serioase. Alta data de pe drumul de coasta, am coborat in poligonul garzilor patriotice, cum le spunea pe atunci, aflat pe o vale si un drum ce pornea de la SFANTUL ION. Pe drum am intalnit multi tigani care cautau melci, ca se vindeau bine, am trecut valea cam adanca si cu trestie si papuris, dupa care m-am intors pe un drum existent ce mergea pe subdeal si iesea deasupra cazarmilor, fiind nevoit sa trec prin terenul unui cetetean, recent retrocedat, care, luandu-ma drept altcineva, a strigat la mine si a asmutit un caine. Mentionez ca drumul intra prin proprietate, dar ne-am lamurit si s-a calmat. Ar mai fi dar ma opresc aici.
Cu drag, intregii dinastii Potra
-- Bunicul --.

[Ghita Potra]

Iti scriu si eu cate ceva de pe aici. Ieri am fost in oras, mai bine zis, in zona cladirilor inalte, asa zisii zgarie nori din marele centru comercial numit METROTOWN al orasului BURNABY, cam cat Clujul, component al GREATER VANCUVER- ulu si am intrat cu totii intr-o librarie care este si cafenea. Libraria se numeste CHAPTERS iar cafeneaua se numeste STARBUCKS, ambele deschise in orice zi. Ambele localuri erau pline -full, incat cu greu gaseam loc de miscare, nu mai zic loc de sezut, trebuind sa asteptam.Nu am luat nimic, dar am umblat prin librarie. Iti prezint una din constatarile intersante, de la capitolul LIMBI STRAINE.. Toate cartile sunt pe capitole, care se apropie de 100, dupa o apreciere cam sumara, iar capitolele sunt vizualizate cu etichete, pe fiecare raft, cam ca si la noi. Studiind mai amanuntit capitolul limbilor straine, am constatat ca are cursuri de invatarea acestor limbi, pentru mare parte din limbile vorbite, iar pentru limbile de circulatie mondiala sau mai mult decat regionala, are la toate. Cele mai multe manuale si dictionare le au limbile chineza, japoneza, araba, franceza, germana, spaniola, italiana, rusa, iar engleza are cat pentru toate la un loc. Am gasit si pentru limbile de mai mica circulatie, dar destul de bine reprezentate ca greaca, croata, sarba, bosniaca, bulgara, limbile nordice, indoneziana etc. Surpriza mare si bucuroasa este ca am gasit si limba romana, cu un album de CD-uri, dispuse intr-o cutie cartonata dar inchisa. Se practica si metoda invatarii limbilor straine prin metoda auditiva cu ajutorul CD _urilor, si a DVD-urilor. In spre seara, am mers in centrul orasului VANCOUVER, tot in zona zgarie norilor si ne-am plimbat putin pe strada cea mai circulata pietonal, numita ROBSON STREET, dar fiind duminica seara, circulatia era redusa, specific duminica, cu toate localurile deschise, clienti putini iar localuri o multime, din unul in altul. In final am intrat intr-o cofetarie din lantul de cofetarii STARBUCKS, pentru o cafea DECO- fara cofeina, iar eu avand necaz cu prostata, cautam un loc anume, si nu-l mai numesc. In local erau cam 35 clienti, din care doar 5 erau albi, restul de alte rase. Daca legam aceasta cu numarul imens de localuri detinute de asiatici, ne dam seama de numarul mare de alte rase decat cea alba. Nu sunt rasist, dar este o constatare. Alte probleme din aceasta zi, cu alta ocazie. Tuturor salutari, cu multa dragoste --Bunicul --. M-a cutremurat ultima stire privind prabusirea avionului pe aerodromul Tuzla si numarul mare de victime. Doamne fereste de raul ce s-a abatut asupra tarii, cu inundatiile catastrofale si victimele acestora.
-- Bunicul --