Corespondenţă din Canada

[Ghita Potra]

Salut GHITA,
Am ajuns cu bine, azi sambata 12 decembrie 2009 ora 18:30, la Cluj fiind 04:30 duminica. De la emigrari am iesit cu o ora si jumatate mai tarziu, acolo am cam conversat, fiindu-le dor de noi, ca sa zic asa. Impresiile drumului raman sa le descriu ceva mai tarziu, dupa ce ne mai revenim, ca suntem obositi, dar am destule Sa-mi vina ideile si modul de formulare, in stil traditional cunoscut. De lucru avem destul, sa putem lucra. Abea am plecat si simt lipsa...
Cu drag, BUNICUL.

[Manu]

Nu credeam sa se mai continue, ne bucuram ca vom mai citi descrieri.

[Ghita Potra]

Multumesc Ghita de email si continutul sau.
In acest moment ma simt in doua locuri: cu picioarele in Canada, de fapt cu intreg fizicul, dar cu psihicul in doua locuri - la Cluj si in Vancouver. Tema o voi dezvolta ulterior, la o dispozitie superioara. Revenind la drumul Cluj - Vancouver, mentionez ca mersul cu trenul la Bucuresti a decurs fara incidente, mai putin unul major si anume ca am ajuns in Bucuresti cu o intarziere de o ora si patruzeci minute. In loc sa ajungem la ora 19:01, am ajuns la ora 20:45. Drumul ca vedere si companie a fost placut. In Gara de Nord si in jur era un pic de mizerie, dar pavoazata pentru sarbatori, plus mai frig ca in Cluj. Orasul pe traseul parcurs de la Gara la locul de cazare si apoi la Aeroportul Otopeni este iluminat a giorno, este curat, placandu-mi mult. Formalitatile au decurs normal, cu un personal amabil si suras profesional, inclusiv la controlul Security. Cursa Bucuresti - Amsterdam a fost deservita de Compania TAROM in conditiuni deosebite, cu un personal amabil, profesionist si un avion modern, ceea ce a fost o surpriza placuta, chiar mai mult. In aeroportul din Amsterdam am beneficiat de insotitor cu mini electro car pana la poarta de imbarcare spre Vancouver.
Este unul din cele mai mari aeroporturi din Europa, cam de vreo 10 ori ca Otopenii. Daca Otopeni are o dezvoltare frontala cat lungimea Parcului Feroviarilor, Aeroportul din Amsterdam are o dezvoltare frontala cam cat de la Abator la Hotelul Sport. Traficul este cam de 20 ori mai mare, spre toate aeroporturile lumii. Aici in permanenta decoleaza sau aterizeaza avioane. (...)
Iti trimit emailul ciuntit deoarece calculatorul mi-a mancat jumate din el, pur si simplu nu mai am avut puterea sa-l refac, fiind lung, si in plus m-am suparat pe computer.
Cu drag - Bunicul -

[Ghita Potra]

Salut Ghita! Daca vei considera ca ceea ce scriu este interesant, poti publica. Am vazut la TV situatia din tara privind ninsoarea, si revad cu ochii mintii iarna din poeziile lui Cosbuc, precum si bucuria ce imi producea acest anotimp cand eram copil, dar toate s-au dus ca fulgii in vant, odata cu inaintarea in varsta. Aici, in Vancouver, azi noapte a nins, la fel si dimineata, formandu-se un strat subtire de zapada, dupa care ninsoarea a incetat si a inceput sa ploua, spaland tot ce s-a asternut. In acest mod s-a revenit la starea normala, de iarna cu precipitatii preponderent sub forma de ploaie si temperaturi diurne usor pozitive, iar cele negative sunt putine sau chiar deloc. Aceasta este caracteristica iernii aici.
Revenind la calatoria cu avionul, pe tronsonul Amsterdam - Vancouver, pe care am formulat-o in emailul de aseara si a fost stearsa de computer, mentionez ca a decurs fara incidente, a fost placuta chiar, cu stewardese de un profesionalism desavarsit si cu un suras permanent pe buze, amintindu-mi de marii actori, care, indiferent de necazurile lor, pe scena erau - fortat sau nu - permanent in rol, invidiindu-i de viata permanent roza pe care o duc. Ca un amanunt de coloratura, amintesc faptul ca langa mine era cu locul o doamna cam de 40 la 45 ani, care pe timpul zborului a baut 2 doze de bere si 2 butelii de vin, de o jumatate de litru fiecare. Pe fata ei se vedea usor ca este o profesionista in devenire la consumul de alcool... Incolo, a fost o companie agreabila, tacand tot timpul si zambind fortat cand ma uitam curios la ea. O caracteristica a acestui zbor este acela ca pe unele portiuni avionul a avut trepidatii in loc de zbor linistit, facandu-ma sa ma gandesc la o posibila catastrofa. Comandantul aeronavei a intervenit in engleza, dar am inteles putin, insa stewardesele au controlat atent legarea centurilor de siguranta de catre fiecare pasager. Aeroportul din Vancouver si orasul, le-am gasit iluminate de sarbatori intr-un mod deosebit si, in plus, am admirat masurile de pavoazare facute dupa plecarea mea, in vederea Olimpiadei de iarna, care va avea loc in Vancouver. Dupa mine, orasele Cluj-Napoca si Vancouver sunt la fel de frumos iluminate de sarbatori, dar intr-un mod specific, dupa mine fiind la fel de frumoase si ca orase. Mai am consideratii , dar emailul fiind lung, ma tem sa nu-l fragmenteze computerul, motiv pentru care inchei.
Pe maine sau pe curandul apropiat , daca exista acest timp in gramatica noastra... BUNICUL

[Manu]

Parca ne-ar povesti basme cu zapada de/ale lui Andersen, asa reuseste "Bunicul" sa ne poarte cu imaginatia, chiar daca e vorba de o simpla calatorie cu avionul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita,
La Cluj sunt nameti cat incape, ninge si iar ninge. In opozitie, la Vancouver sunt balti, siroaie nesfarsite de apa, unde ploua , ploua si iar ploua, atmosfera fiind sumbra, bacoviana; care inhiba omului o stare de depresie ce pare ireversibila, ducand la o posibila blocare a unor sisteme din corpul uman si in primul rand a ideilor de care am nevoie pentru a-ti scrie. Totusi voi incerca. Printre siroaie mai disting cate ceva. In fata blocurilor de locuinte se afla o piata cam de 200 metri, per 70 metri, numita BEGBE SQUARE, in onoarea ministrului justitiei din primul guvern al PROVINCIEI BRITISH COLUMBIA, din partea a doua si ultima parte a secolului 19. In mijlocul pietii se afla statuia lui Begbe in marime naturala, avand costum de epoca si cu luleaua in mana. Privit prin geam, pare un pazitor al pietii, care la inceput m-a pacalit si pe mine. Costumul de epoca este de explorator, cu haine groase, cizme si palarie tare, ceea ce pare convingator, aducand a persoana vie. Piata este in panta, ca si terenul, care este un deal lung numit Victoria hill; panta este similara cu cea de pe Calea Turzii, dintre Liceul de Coregrafie si Cimitir. Distanta este destul de lunga. Piata este strabatuta de o scara din aproape 80 trepte, dispusa in mai multe etaje, vreo 6, cam cum este scara de la bloc, dar in linie dreapta. Diferenta de nivel este de peste 20 metri, fiind o realizare care impune. Seamana cu Piata Spaniei din Roma, vazuta in filmul Fetele din Piata Spaniei, cu Sophia Loren, Gina Lolobrigida si Brigitte Bardot, prin anii 1957 la 1960. Privit din sensul de urcare, in stanga se afla o alta realizare frumoasa, si anume o cadere de apa artificiala, in trepte. Apa se aduna intr-un bazin care da impresia unui lac, care este strabatut de carari de beton pe care se poate circula cu grija. Caderea este asigurata contra accidentelor, care la o adancime de 20 metri este necesara, si este iluminata policolor. In partea dreapta a sensului de urcare se afla dispuse multe banci fixe, care in mare parte a timpului sunt ocupate de studenti de la Douglas College din imediata apropiere, de angajati ai institutiilor si firmelor din jur sau cetateni care au treaba la tribunalul de pe marginea pietii, iar noaptea de persoane fara casa, drogati sau persoane care fac amor. In ultima vreme acestia au inceput sa dispara. Tot pe aceasta parte se afla aproape 50 artari mari si umbrosi, care fac odihna placuta. Jur imprejurul pietii sunt zeci de tufe de rododendroni, verzi tot timpul. Cand sunt infloriti, sunt deosebit de frumosi, in vreo 5-6 culori. Toata vara este un loc frumos, dar in mai si iunie cand sunt infloriti, este un mic rai. Pe cele doua laturi lungi sunt constructii, si anume pe dreapta sensului de urcare sunt blocurile townhouses de 2 nivele, care prin constructie sunt frumoase si intime, iar pe stanga este LAW COURT - in terminologia noastra: TRIBUNALUL. Constructia este moderna, din beton si sticla; de fapt o imbinare reusita intre o cladire moderna si cladiri englezesti clasice. Betonul si sticla este numai in partea dinspre piata, partea opusa cladirii nu are nici un geam. Si in aceasta parte este o strada cu aspect de piata, unde stationeaza dubele pe care scrie SHERIF, care au legatura directa cu procesele din tribunal... Pe laturile de sus si jos se afla 2 strazi si anume, jos este o strada deosebit de frumoasa cu multe cladiri inalte si moderne, numita CARNARVON street, dupa numele unei personalitati bine cunoscute din istoria orasului si a provinciei. Pe aceasta strada se afla si biserica ortodoxa romana Sfanta Treime, unde preot paroh este parintele Lapuste Nicolae din Carei. In fiecare duminica si sarbatoare biserica este plina, iar de Craciun si Paste este arhiplina, de lumea sta multa si afara. In partea de sus piata este flancata de Seventh Avenue, care se termina aici si vine de departe, din orasul de sus. Langa piata se afla doua cladiri absolut deosebite, moderne, din beton si sticla. Una este cladirea unui colegiu vestit, numit DOUGLAS COLLEGE, cam de marimea Universitatii tehnice din Cluj-Napoca, care este numai din beton si sticla, pe langa care sunt alte serii de trepte pana in varful dealului, fiind ceva inpresionant ca realizare si aspect. Cealata cladire este QUINS COURT, sediu de firme si birouri luxoase, unde nu am acces. Intreg ansamblul pietii impune prin monumentalitate si colorit, atragand un numar mare de turisti. Ca un fapt inedit sunt frunzele cazute din artari, ca intr-o veritabila padure, creand aceasta ambianta agreata de populatie. Mie nu mi-a placut atata frunzarae pe jos, dar m-am obisnuit. In mijlocul pietii se afla un rond dreptunghiular din beton, care primavara este plin cu narcise galbene, dupa care tot timpul au flori bogat colorate, iar toamna au plante verzi, chiar toata iarna. In jurul rondului sunt copaci ornamentali, care dau intregului ansamlu un aspect deosebit. Sub tufele de rododendroni sunt covoare de flori, iar iarna, plante vesnic verzi. Pe platoul cel mai inalt al pietii se afla trei catarge cu drapelele Canadei, a Provinciei British Columbia si a Marii Britanii... Ca un fapt de coloratura pentru mine, pentru conditia fizica personala, am urcat si coborat in forta toate aceste scari in repetate randuri, scari care au contribuit in masura insemnata la betegirea picioarelor si in special a genunchilor mei. Acum le evit, deoarece nu pot sa le urc sau sa le cobor decat parte din ele, ajutat de baston. In partea de jos a pietii, pe Carnarvon street, se afla o cladire emblematica pentru oras, numita BEGBE COURT, monument istoric cum ar fi la noi, din caramida rosie, pastrata si conservata foarte bine, cu multe flori in jur si care dupa cate stiu,a fost cladirea tribunalului si locuinta ministrului justitiei din acea vreme. La distanta relativ mica de piata, se afla cateva locuri cu pondere in oras, cum ar fi doua statii de SKY TRAIN, numite New Westminster si Columbia, ca parte integranta a primei magistrale de Sky Train cum ii spune aici, Metrou la noi. Tot aici, la o distanta cam cum este de la Abator la statia troleibuzelor 3 si 4 de str. Traian, se afla un grup de statii de autobuze, similar ca cele din piata Mihai Viteazu, spre punctele importante din oras si alte orase componente din Vancouver. Mai jos de piata, la picioarele pantei, se afla una din cele mai importante strazi si cea mai veche din oras, numita COLUMBIA STREET, renumita strada comerciala si cu numeroase monumente istorice,strada frumoasa si animata tot timpul zilei, iluminata intr-un mod deosebit si garnisita ornamental foarte frumos cu vegetatie. Sunt de remarcat combinatiile florale tip IKEBANA de pe stalpi, foarte frumoase si policrone. Tot aici se afla cladirea POLITIEI MUNICIPALE, politie infiintata in 1859, dar cladirea este mult mai noua. Tot pe aceasta strada se afla un celebru magazin, numit ARMY SI NAVY; magazin, dupa nume, cu specific militar, si care in acest an a comemorat 90 ani de la deschidere. Tot in apropiere de piata BEGBE, dar mai sus, se afla PRIMARIA orasului, careia aici ii spune CITY HALL, avand in fata un superb platou cu gazon si flori, intretinut exceptional. Pe platou se afla amplasat MONUMENTUL EROILOR din cele 2 razboaie mondiale si razboiul din Coreea, precum si primele doua tunuri aduse din Anglia prin 1864 si care au fost folosite la apararea orasului. In spatele Primariei se afla MUZEUL REGIMENTULUI, regiment infiintat pe timpul lui Cuza, la noi. Trebuie sa remarc respectarea traditiilor militare. Langa muzeul regimentului se afla un soclu cu fotografia unui ostas cazut in Afganistan sau Irak, care in permanenta este plin cu flori si inscriptii.
Cu astea ma opresc, pentru ca m-am lungit prea mult si m-a obosit. Mai sunt si altele, dar pentru acum ajunge.
Cu drag - Bunicul -

[Ghita Potra]

(...) Aici de zapada nici nu poate fi vorba. Deoarece temperaturile sunt destul de ridicate pentru luna ianuarie, am vazut cateva flori care au rezistat, cum sunt niste trandafiri, niste crizanteme si tufe de flori aproape pe sol, cu flori mici albe si albastre, care s-au pastrat si unele infloresc acum. Cum in oras sunt multe plante si copaci cu frunze vesnic verzi, imaginea generala este frumoasa. Piata din fata casei, privita din casa, este inca frumoasa, de un verde intens si general, la multimea de tufe de rododendroni si alte tufe verzi lipsindu-le florile, si frunzele la padurea de artari. In pauze, piata este plina de angajatii firmelor din jur, de cei ce au treaba la tribunal si de trecatorii si indragostitii ce populeaza bancile din piata. La aceasta se adauga multimea de pasari marine numite PESCARUSI, care populeaza acoperisul tribunalului, numita LAW COURT, apoi acoperisul Colegiului din apropiere, numit DOUGLAS COLLEGE, precum si alte cladiri; pescarusi care isi fac simtita prezenta toata ziua, prin tipetele lor ascutite, mai ales dimineata si seara. Daca adaugam si privelistea suitei de scari din piata, imaginea generala a acesteia este impresionanta. Imaginea este intregita de verdele gazonului de tip englezesc din fata cladirilor si de verdele ierbii din parcuri, care nu sunt putine, dar bine intretinute.
Transmite salutarile noastre celor dragi. - Bunicul -

[Ghita Potra]

(...) Dupa ce ma dreg putin cu raceala, o sa mai scriu de pe aici. Ma gandesc la FORTUL LANGLEY, care este o constructie de aparare contra indienilor si raufacatorilor albi, cu rol de garnizoana militara si locuinte, facut de englezi in secolul 19. L-am vizitat de vreo doi sau trei ani, iar impresiile ramase am sa le scriu. In situatia asta nu as putea scrie decat in culori bacoviene. Pe aici este cald, azi fiind +12 grade, de parca incepe primavara. Daca o tine asa, in curand vom avea flori.
Transmite salutarile cordiale tuturor celor dragi tie.
Cu drag si stima - Bunicul - .

[Ghita Potra]

Salut Ghita,
Merg spre bine si am iesit afara pentru prima data dupa 8 zile. Cu aceasta ocazie am observat niste schimbari mari, care m-au impresionat. Vorbesc de natura. In primul rand, verdele a devenit predominant, fata de gri si maro de acum 10 zile. Au aparut o multime de flori. Pe langa ghiocei, toate tufele care seamana cu levantica sunt inflorite, apoi copacii cu flori galbene, ca cei din parcul dintre blocuri, au inflorit, apoi niste copaci pitici au inflorit de asemenea, cu flori pastel de galben - portocaliu - rosu si albastru; Toti copacii tip salcie sau asemanatori au matisori. La Douglas College de langa noi s-au instalat niste jardiniere cu niste copacei. Toti au flori galbene inflorite. Temperatura astazi a fost de +12 grade - De necrezut dar este adevarat. Aspectul este de primavara, spre deosebire de restul Canadei unde se inregistreaza temperaturi minus sau mult minus. Cand vad la TV nametii din tara si temperaturile, ma ia cu frig. Pana acum aici se aseamana cu sudul Europei. Dar, ca este si un dar, sunt anuntate ninsori, in parte cu ploaie sau numai zapada, iar temperaturile maxime scad la 1-2 grade si minime cu 2-3 grade sub zero. Bine ar fi sa fie o prognoza falsa si sa se continue primavara, pentru ca a venit cu 3 saptamani mai devreme.Am vrut sa-ti scriu alt reportaj, dar frumosul de afara mi-a schimbat planul, fiind sub influenta deosebita a acestuia. Multi cetateni, mai ales tineri, sunt imbracati mai lejer, iar unii chiar lejer; mai sunt pe ici pe colo unii care poarta pantaloni scurti.
Daca iti convine, prezentul zis reportaj poti sa-l publici. Vor urma si altele.
Salutari cordiale la toti cei dragi tie si la altii, cum consideri. Sa vina primavara cat mai repede si la Cluj.
Cu drag - Bunicul -

[Ghita Potra]

(...) Punctul de trecere a frontierei este in dreptul localitatii Blaine, ultimul punct de trecere dintre SUA si Canada, foarte aproape de malul Oceanului Pacific, in unele locuri la o aruncatura buna de piatra. Vreau sa va vorbesc de un loc istoric, exact la granita SUA -CANADA...
In acest loc se afla un arc de triumf, gen celui din Bucuresti, numit ARCUL PACII, inconjurat de o pajiste superba. Exact in dreptul arcului, stanga - dreapta se afla bornele de frontiera, pe care este scris CANADA pe o parte si UNITED STATE pe cealalta parte. In acest loc, in prima parte a secolului 19, a avut loc intalnirea SUA - CANADA, pentru infratire si unirea eforturilor pentru prosperitatea celor doua tari. Din acel moment, intre SUA si Canada nu au mai avut loc neintelegeri, ci relatii dintre cele mai cordiale. Alt amanunt este acela ca inainte de trecerea frontierei, atat intr-un sens cat si in altul sunt magazine cu diferite marfuri de consum, care pot fi cumparate si trecute peste granita in anumite limite... La fel este valabil si cu marfurile aduse de acasa.
Sa ne continuam calatoria cat ne permite episodul din computer. Toata calatoria se face pe autostrada INTER STATE NUMARUL 5, care leaga nordul tarii de sudul ei, strabatand statele WASHINGTON, OREGON si CALIFORNIA, pana la granita cu MEXIC.Este o autostrada superba, demna de cel mai mare stat al lumii, avand o stare excelenta. Masina circula pe ea foarte lin, de nici nu se simte mersul. De la inceput remarc faptul ca distantele sunt marcate in mile, temperaturile in grade Fahrenheit, spre deosebire de Canada unde sunt in km si in grade Celsius. Benzile de circulatie sunt de la doua pe sens, pana la 7, in functie de localitate si trafic. Alta remarca este aceea ca dotarile pe parcurs sunt foarte bine marcate, cum sunt statii de benzina, restaurante, diferite puncte de verificare, precum si intrarile si iesirile de pe autostrada, care au din timp panouri de avertizare. Se poate intra si iesi numai in functie de aceste indicatoare. In caz contrar, cel in cauza risca sa -si complice traseul. Din loc in loc si foarte bine marcate sunt locurile de odihna pentru calatori, prevazute cu banci, grupuri sanitare excelente si chiar puncte pentru servit cafea si mancaruri reci. Foarte clare sunt indicatoarele cu hotelurile de pe traseu, precum si alte atentionari care fac calatoria sigura si placuta.
Despre traseul parcurs, in episodul urmator.
Cu drag, tuturor -- Bunicul -

[Ghita Potra]

.. Pana la granita cu SUA sunt aproximativ 25 km, care pe autostrada ce leaga Canada de SUA, cu doua si trei benzi pe sens, se parcurg in 20 minute. Remarc inca odata starea deosebita a drumurilor Canadiene, fara nici o denivelare sau groapa, care se intersecteaza cu alte autostrazi, incat de pe cea mai de sus intersectie creeaza impresia unui furnicar auto complex.Datorita dimensiunii intinse a orasului Vancouver, de la marginea lui si pana la granita, distanta se reduce mai mult de jumatate. Apropierea granitei si deci a punctului de trecere este semnalizata de mai multe ori, prin distanta si timpul de asteptare la frontiera. Inca de la aparitia constructiilor de la granita, se observa ca se intra in cel mai puternic stat al lumii, atat prin masivitatea punctului de trecere, cat si a dotarilor cu tehnica de verificare si control, creand o impresie de maretie dar si emotii deosebite pentru cine intra prima data. Accesul se face prin mai multe coloane de masini, selectarea coloanei facandu-se din timp, in functie de numarul de vehicule care asteapta. Uneori coloana se intinde si pe kilometri intregi si se asteapta chiar si una la doua ore la rand. Fiecare coloana inainteaza progresiv, pana ajunge la o ghereta unde este postul de control deservita de un border, similar cu vamesii de la noi, care verifica documentele si masina, plus ca face si un interviu cu cei din masina. Daca este in regula, inapoiaza documentele si cel in cauza poate continua calatoria. Daca documentele sau alte aspecte nu sunt in ordine, masina este scoasa de pe traseu si dirijata intr-un sector aparte, langa cladirea principala si se procedeaza la o verificare amanuntita. Nu a fost cazul la noi. Pentru cine intra pentru prima data pe teritoriul SUA, masina este dirijata automat catre acest sector. Cel in cauza trebuie sa mearga in cladirea principala a vamii pentru indeplinirea unor formalitati obligatorii. Inauntru se sta in coloana pana vine randul la un post de lucru, deservit de un border, barbat sau femeie. Aici se face o chestionare de catre vames la client, dupa care se iau amprentele digitale, si se plateste o taxa de intrare in SUA, pentru cei in regula, dupa care se inapoiaza documentele si se continua calatoria. Pentru mine a fost un moment de mare bucurie si emotie.
--Sfarsit episodul 1 --
Cu drag la toti - Bunicul -

[Ghita Potra]

Sa incepem calatoria.
Dupa cum am scris, ultima localitate a Statelor Unite in Nord - Vest este punctul de frontiera Blaine, asa cum la noi cel mai vestic punct este Beba Veche, care se invata si aici la geografie, ca puncte extreme ale tarii. Aici este cel mai vestic punct al SUA, gasindu-ne in cel mai autentic FAR_WEST (Vestul indepartat). Aici ne aflam mult mai la vest decat in romanul lui Karl May - FAR WEST, unde far westul era prin Muntii Stancosi, cu ceva bine spre est. Aici se potriveste mai bine expresia WEST END (Sfarsitul vestului). In orasul nostru, un cartier din vest se numeste WEST END, deoarece nu mai exista uscat mai la vest ci numai oceanul Pacific, iar pana la linia de schimbare a datei, nu mai este mult.
Dar sa revenim. Blaine este o localitate mica, o comuna - orasel, deoarece aici nu exista notiunea de comuna, ci localitati rurale numite Villages si orase, numite City sau Town, dupa caz. Ca o specificatie cu aspect de curiozitate pentru noi, este ca din autostrada se fac iesiri spre localitatile de pe traseu sau apropiate; dupa numarul de iesiri se poate observa marimea localitatii. Blaine are o singura iesire. Soseaua incepe cu doua benzi pe sens. Urmatoarea localitate este FERNDALE, orasel cu 3 iesiri. Marimea lui se observa din mersul masinii. Urmatoarea localitate mai mare este orasul BELLINGHAM, pana la 100000 locuitori, avand un numar de 7 exituri (iesiri); avand spatiu la dispozitie, este foarte intins, aproape cat Clujul, dar locuintele sunt la distanta unele de altele si imbracate in multa verdeata. Este intins pe mai multe coline, si casele aproape nu se vad din cauza verdetii. Este un oras frumos, curat, cu aer curat, nepoluat. Aici autostrada are 3 benzi pe sens, iar la iesiri are 4 si incepe sa arate maiestuos. Dar inca ne aflam in West End. Dupa oras incepe o zona montana, unde se urca dar nu mult, vegetatia fiind deosebit de bogata, fara nici o localitate, motiv pentru care este cam salbateca. Este ca si cum s-ar urca de la Huedin spre Poiana Horii. Este cea mai izolata portiune din tot traseul pe care il vom parcurge. Dupa aceasta portiune intram in zone populate, de campie inalta, cu Muntii Stancosi in stanga, colturosi si plini de zapada in care un varf iese mult in evidenta, numit MOUNT BAKER (Muntele Brutarului), care seamana cu o paine inalta sau cu o prajitura cu varf ascutit, si care ne va insoti o vreme. De aici traseul este drept, cu putine curbe, localitati dese, frumoase, curate, iar pamantul este parcelat si lucrat la maximum, ca si in Canada.
Dupa ce strabatem zeci de kilometri printre o serie de orase asupra carora nu insist, intram in orasul EVERETT, primul oras mare de pe traseu. Prezenta se simte de departe, prin marirea benzilor de circulatie la 4-5 pe sens. Este situat pe malul oceanului, aici aflandu-se o mare baza navala americana la Pacific. Incepand cu acest oras, apar cladirile inalte. Directia spre baza navala este marcata cu indicatoare, dar nu am vizitat-o pana acuma. Tot aici apar primele sosele suprapuse. Poate am uitat sa scriu, dar ne aflam in Statul Washington, cel mai din nord-vestul SUA. Acest oras are aspectul unui oras mare, frumos, mulat dupa conturul malurilor oceanului si a golfului.
In continuare ne vom opri la cel mai mare oras din acest stat si unul din marile orase americane, si anume SEATTLE. Apropierea lui se simte de departe, printr-o intinsa zona suburbana si marirea autostrazii cu pana la 7 benzi pe sens. Asta ar fi cam cat largimea pietii Mihai Viteazu pe sens, Ceea ce este impresionant. Orasul are mai multe milioane de locuitori, incorporand si un numar insemnat de romani, avand si o biserica ortodoxa. Ceea ce m-a impresionat in primul rand au fost autostrazile suspendate si increngaturile de sosele si autostrazi; aici am vazut prima data 3-4 randuri de sosele si autostrazi suspendate, in plus, impreunandu-se pana la 5-6 sosele in noduri aeriene, dupa care se despart si merge fiecare in alta directie. Situatia aceasta dureaza multi kilometri, cat tine zona centrala si semicentrala. Poduri suspendate sunt cat tine orasul, dar numai 2randuri suspendate. Nodul N de la Manastur il gasim in orasele mici. Aici am vazut prima data adevaratii zgarie-nori. Sunt doua blocuri inalte de 100 nivele, iar cele cu etaje intre 40 si 80 nivele sunt multe. Soseaua trece pe langa ele si parca m-a apucat ameteala. Mai este o cladire sub forma de hiperboloid, cea mai inalta cladire din oras, construita pentru emblema orasului.
Cu alta ocazie am fost in oras printre zgarie nori, unde m-am simtit ca un pitic in tara uriasilor. Am vizitat portul vechi, cu cladiri de epoca, orasul fiind un mare port. Cladirile au primit alta destinatie pe masura reducerii importantei portuare. Acum am vazut multe vase de agrement, aici gasindu-se loc ideal de ancorare. Orasul a fost pana nu de mult centrul industrial cel mai important de fabricatie a avioanelor BOING. In prezent fabricatia s-a mutat in est, in marile orase din jurul marilor lacuri. Se vad marile hale de fabricatie si incercari, dispuse pe o mare intindere, ca si anexele lor, fiind un complex deosebit de mare. Pe langa acestea, a mai ramas aeroportul, unde decolau si aterizau aceste avioane, dar nu era public , cum nu este nici acuma. Orasul este foarte intins, iar cum autostrada este pe un teren la inaltime, orasul se vede in mare parte in toata splendoarea lui.
Urmatorul oras mare este TACOMA, la cativa zeci de kilometri. Intre cele doua orase aproape nu este distanta, pe multi zeci de kilometri fiin tot un oras.
SEATTLE are un aeroport imens, tipic american, intre cele doua orase. Deoarece intre ele aproape nu este liber, orasul dintre cele 2 orase a devenit alt oras numit SEATAC, dupa cele 2 orase , iar aeroportul se numeste tot SEATAC. Am fost in aeroport cand am venit odata acasa, incat este asa de imens si complex ca nu m-as descurca singur sub nici o forma. Tot aici m-a impresionat metroul care este aerian ca si in Vancouver, dar cu diferente. Este la fel de impresionant ca cel din Vancouver. In Tacoma este o cladire ca o ciuperca uriasa, care este stadionul de hochei si alte jocuri. Are dimensiunile cam de la blocul nostru pana la biserica din parcul feroviarilor. Dupa cate mi s-a spus, aici au cantat mari voci ale muzicii americane. Orasul are si cladiri inalte si drumuri suprapuse, dar in proportie mai mica decat in SEATTLE.
De aici se continua drumul spre sud, dar in alt episod.
Cu dragoste la toti - Bunicul -

[Manu]

Asteptam cu interes...

[Ghita Potra]

(...) Relativ la episoade , daca le consideri corespunzatoare, le poti posta pentru colegii dumitale. Toate cele scrise sunt din memorie, fara notite sau altceva, calatoria facand-o in 2007 si 2008. Sa continuam calatoria pana la PORTLAND, statul OREGON, la sud de statul WASHINGTON. La vreo 80 kilometri sud se afla capitala statului Washington, OLIMPIA, desi nu este cel mai mare oras din acest stat. Mai sunt state in aceasta situatie, asa cum este si in Canada, unde capitala provinciei BRITISH COLUMBIA - Columbia Britanica, nu este orasul VANCOUVER, cel mai mare, ci orasul VICTORIA, dar despre aceasta vom mai reveni.
Mi s-a parut un oras deosebit de frumos, curat si plin din belsug cu verdeata. Am vizitat doar drumul pana in centru si piata centrala, unde se afla majoritatea cladirilor administrative ale statului. Impresioneaza cladirea CAPITOLIULUI - sediul Parlamentului statului, construita exact dupa cladirea Capitoliului - Sediul Congresului SUA din WASHINGTON, dar de dimensiuni se pare ceva mai mici. Dupa cate stiu, tot mai multe state, daca nu chiar toate, si-au construit cladirea dupa cea din Washington.
Piata are mai multe cladiri frumoase, dar nu inalte, care adapostesc organele statului deosebit de frumoase, prin clasicul lor si pastelul lor. Si aici s-a urmarit modelul de inaltime din capitala federala. Remarc dragostea si stima americanilor pentru parintele statului, GEORGE WASHINGTON, in sensul ca aproape nu exista localitate care sa nu fi dat la ceva - strada, scoala, piata, institutii - numele de Washington. Si aici, daca nu ma inseala memoria, piata aceasta ii poarta numele. Vom mai intalni asemenea situatii. Mai remarc dragostea americanilor si a canadienilor pentru drapelul national, locurile istorice, traditii, care sunt cultivate cu deosebita grija si transmise la generatiile tinere.
Mergand pe autostrada spre sud, vom intalni orasul VANCOUVER, in onoarea capitanului Vancouver din subordinea marelui navigator englez, JAMES COOK, poate cel mai mare din toate timpurile. Despre el vom mai vorbi la capitala provinciei British Columbia la timpul potrivit. Orasul are in jur de o suta mii locuitori, si am trecut doar prin el. Dupa vreo jumatate de ora intalnim fluviul COLUMBIA, cam jumatate cat Dunarea, care izvoraste din Canada si parcurge o parte din teritoriul american si se varsa in oceanul Pacific, langa Portland. Peste fluviu este construit un impresionant pod. Exact la mijlocul podului, se afla o placa ce delimiteaza statul Washington, care se termina aici, de statul OREGON, care incepe de aici. Se vede ca si podul are o valoare istorica pentru cetateni, fiind mai vechi, dar solid si intretinut exemplar. De aici intram in orasul PORTLAND, unul din marile orase americane si un foarte mare oras pe coasta de vest, avand la doua milioane locuitori. Fluviul Columbia il strabate aproape la mijloc, motiv pentru care orasul are un farmec deosebit, prin numarul de poduri, inaltimea lor deasupra apei, printr-o priveliste deosebita. Ceea ce impresioneaza in mod deosebit, poate mai mult ca la SEATTLE, este multitudinea de sosele suprapuse, de 3 la 5, unele peste altele si in toate directiile. Multe dintre ele sunt deasupra fluviului, danteland orasul si traseul fluviului cu imagini de neuitat. Cladirile inalte sunt grupate in orasul de jos, in sensul ca se afla pe vatra orasului. Si aici am intalnit cladiri inalte de mi-am sucit gatul privindu-le. Ca si Vancouver in Canada, acest oras este o aglomerare de mai multe orase. Vreau sa va vorbesc de unul din acestea, si anume despre orasul BEVERTON - orasul castorilor. Terenul avand multe balti si smarcuri, constructorii le-au ocolit pe acestea, facand cladiri numai pe teren de la inceput tare, asa ca intre blocuri sau similare, se intalnesc multe balti si smarcuri, care sunt locuite de castori. O asemenea balta mare era aproape de locul unde am fost cazati, vazand castori in ea. Unele case sunt asa de aproape de balti, de se poate sari din curte in balta. De fapt si drapelul statului Oregon are pe un fond de apa un castor. Orasul este foarte intins, cu spatii mari intre cartiere. Am intalnit situatia ca pentru construit se defriseaza padurile seculare, in functie de necesitati. Se construieste odata cu eliberarea terenului de butuci. Remarc frumusetea orasului, pus in evidenta cu deosebit talent de constructori. Nici acest oras nu este capitala statului, desi este cel mai mare. Capitala se afla in orasul SALEM, situat cam la o suta kilometri spre sud.
La toti cu dragoste - Bunicul -

[Ghita Potra]

Ajuns la capatul calatoriei, in orasul Portland am vizitat un MALL deosebit de mare, cu o suprafata cam cat Piata Abator, Abatorul si Parcul Feroviarilor la un loc, avand mai multe nivele. L-am vizitat putin la parter. MALLul se cheama WASHINGTON, situat in piata WASHINGTON, ca dragoste a americanilor pentru primul lor presedinte. La intoarcerea spre Canada, de la orasul LONGVIEW, situat cam la 150 km de Portland, am urmat soseaua care duce la malul OCEANULUI PACIFIC, pentru a vizita statiunea turistica CANNON BEACH - in traducere Plaja tunului, avand si un rol istoric. In secolul 19, parca in prima parte, populatia orasului a respins cu lovituri de tun o incercare a unor elemente inamice sa debarce si sa cucereasca orasul. Tunurile au fost dispuse pe un promontoriu ce domina zona, pana la limita vederii in ocean. Promontoriul domina nu numai inaltimea apei, ci si uscatul. Statiunea este un orasel cochet, unde parterul caselor este ori restaurant, ori shopuri. Plaja este minunata, cu un nisip fin si gros, unde fluxul si refluxul au un rol esential. Cum vilele sunt dispuse chiar la marginea plajei, la flux apa ajunge pana la ele, care sunt protejate fiind ceva mai sus. La reflux apa se retrage pana la vreo suta de metri, lasand un nisip gros, fin si umed, unde toate varstele se simt minunat. In timpul refluxului, se pot inchiria cai pentru a parcurge plaja in toata lungimea ei - bineinteles cu insotitori. Un fapt deosebit este numarul mare de pescarusi care populeaza apa, plaja si terasele vilelor. In stanga si dreapta plajei, din mare ies grupuri de stanci de diferite forme, care dau plajei si un aspect salbatec. Fiind timp urat, n-am stat mult, continuand drumul spre Canada. La intoarcere, la varsarea fluviului COLUMBIA in ocean, se afla ORASUL ASTORIA, fosta mare baza navala americana. Acum nu mai are acest rol, ci doar unul turistic.
Cu dragoste tuturor - Bunicul -