“Studenţii nevăzători pot participa cu succes la orele de chimie”
de Cary Supalo
Nota editorului: următorul articol se bazează pe un discurs ţinut de dl. Supalo la un seminar studenţesc în Washington, sponsorizat de Asociaţia Naţională a Studenţilor Nevăzători.
Cary Supalo, fost câştigător al unei burse NFB este licenţiat în chimie la Universitatea Penn State. După spusele lui, ”lucrează la un proiect despre sinteza catalitică heterogenă, cu scopul de a optimiza producerea de energie cu tehnologiile celulare bazate pe combustibilul hidrogen”. Bun. Dar va rog să nu treceţi încă la următorul articol. De fapt nu trebuie să ştiţi nimic despre chimie ca să înţelegeţi tehnicile şi strategiile pe care Cary le evidenţiază mai jos. Vă prezentăm nişte metode interesante de studiu pentru viitorii chimişti, dar şi pentru studenţii care vor doar să promoveze cursul de chimie.
V-aţi întrebat vreodată de ce gheaţa se topeşte şi apa se evaporă? De ce frunzele îşi schimbă culoarea toamna şi cum o baterie poate să genereze electricitate? De ce trebuie să ţinem mâncarea la rece ca să nu se altereze şi cum folosesc corpurile noastre hrana pentru a se menţine în viaţă? Chimia ne oferă răspunsuri la aceste întrebări şi la multe altele asemănătoare.
Chimia studiază proprietăţile materialelor, precum şi schimbările prin care trec acestea. Una din părţile plăcute ale studiului chimiei este observarea modului în care elementele chimice acţionează în toate aspectele vieţii noastre de la activităţile de zi cu zi, cum ar fi aprinsul unui chibrit, pana la probleme mai complexe, cum ar fi crearea ci fabricarea medicamentelor pentru vindecarea cancerului.
Vă voi povesti puţin cum am ajuns unde sunt astăzi, precum şi unele din multele metode pe care le-am folosit la orele de chimie.
Încă de când eram la liceu am înţeles importanţa metodelor alternative pentru nevăzători pentru obiectivele mele academice. Când am intrat la facultate credeam că mă pricep bine la mersul cu ajutorul bastonului, la limbajul Braille, precum şi la tehnologia pe calculator adaptată nevăzătorilor. Dar am ajuns la concluzia ca am nevoie de o instruire suplimentară după ce, terminând primul an, nu am fost mulţumit de rezultatele mele şi am fost supărat că nu îmi pot folosi timpul mai eficient.
Am fost norocos pentru că am avut şansa să merg la Blind Inc. În Minneapolis, Minnesota (unul dintre cele trei centre NFB pentru reabilitarea şi instruirea nevăzătorilor). Acolo am învăţat cum să călătoresc mai independent, să citesc şi să scriu mai repede în Braille şi cum să folosesc mai eficient programele şi echipamentele speciale pe calculator. Dar cel mai important, am dobândit o atitudine pozitivă asupra statutului de nevăzător.
La scurt timp după terminarea programului la Blind Inc. şi întoarcerea la universitate, m-am decis să-mi schimb specializarea la chimie. Deprinderile şi atitudinea pozitivă pe care le-am dobândit m-au ajutat. Să devin chimist? Dar cum poate un nevăzător să facă asta? Aveam încredere că urma să găsesc răspunsul la această întrebare. M-a ajutat şi faptul că am cunoscut un profesor de chimie nevăzător, care mi-a arătat nişte metode de bază şi mi-a oferit ajutorul său.
Pentru a avea succes în noua mea specializare mi-am dat seama că trebuie să învăţ să-mi obţin materialele în formate alternative, în special desene tactile ale conceptelor grafice pe care urma să le prezint la ore. De asemenea, trebuia să ştiu să mă folosesc de tehnicienii de laborator, de scribi şi de persoanele care să mă ajute la citit.
Am folosit mult timp tehnicienii de laborator. Aceştia sunt persoane care că asistă la efectuarea experimentelor în laborator şi care înregistrează datele. Totuşi, eu sunt cel care trebuie să-i instruiesc ce anume să facă, prin ce metode, ce instrumente de sticlărie să folosească, şi aşa mai departe. Nu era pur si simplu: „fă tu acest experiment pentru mine şi spune-mi ce se întâmplă”. Unii tehnicieni de laborator au crezut că în asta consta munca lor, dar le-am explicat că e foarte important să-mi descrie rezultatele şi amplasarea echipamentelor pentru ca să-mi pot face o imagine clară asupra a ceea ce se întâmplă în laborator.
La angajarea unui tehnician de laborator, a unui scrib sau a unei persoane care sa-mi citească puneam mare accent pe punctualitate. De asemenea, mi se pare important stabilirea unei relaţii bune cu persoana respectivă. Este esenţial pentru studenţii nevăzători să vină la laborator bine pregătiţi. Asta înseamnă că trebuie să citească notiţele pregătitoare înainte de curs, precum şi bibliografia recomandată şi să vină cu un plan despre cum să se desfăşoare următorul experiment. Nu este absolut necesar să înţeleagă totul înainte de ora de laborator, doar de aceea ne aflăm acolo, pentru a învăţa. În majoritatea orelor de laborator studenţii au ocazia sa-l întrebe pe profesor tot ce nu au înţeles sin notiţele pregătitoare.
În ceea ce priveşte cursurile vorbite, este foarte important ca studenţii nevăzători să posede abilităţi foarte bune de a lua notiţe, fie pe un notes portabil, fie cu „plăcuţa si acul”. Acesta este un aspect foarte important pentru participarea eficientă la orele de chimie. De asemenea, este absolut esenţial accesul la desene tactile ale subiectelor la care se referă profesorul, de preferat dacă se poate în acelaşi timp cu prezentarea acestora. Acest lucru se poate face în mai multe moduri. O metodă este aceea de a avea un scrib, adică o persoană care să stea lângă tine la curs şi a cărei sarcină este de a folosi un set de instrumente de desenat în relief pentru a desena informaţiile grafice prezentate de profesor în clasă. Este foarte importantă stabilirea, împreună cu scribul, a unui cod de identificare şi etichetare pentru aceste desene, astfel încât studentul nevăzător să le poată găsi cu uşurinţă după terminarea cursului sau atunci când scribul nu este acolo pentru a i le explica. Am observat că studenţii la arte plastice, din motive evidente, sunt cei mai buni pentru a îndeplini sarcinile unui scrib. O a doua metoda este pur şi simplu de a-l ruga pe profesor, înainte de oră, daca are amabilitatea să te ajute şi să-ţi facă desenele tactile. Nu ar trebui să le ia mai mult de 5 minute să facă aceste desene, dacă le vei pune la dispoziţie instrumentele necesare. Trebuie stabilită o metodă de etichetare şi identificare a desenelor pentru a putea urmări la care grafic sau figură se face referire în timpul cursului. Eu pur şi simplu l-am rugat pe profesor să îmi numeroteze figurile astfel: figura 1, figura 2 , etc. Apoi, în timpul cursului, să se refere la figurile respective după numere. Mai târziu, această tehnică de identificare verbală a fiecărei figuri şi desen s-a bucurat de aprecierea celorlaltor studenţi din clasa, deoarece i-a ajutat şi pe ei.
Am observat că profesorii care predau claselor mai mari la această specializare, precum şi cei care aveau o adevărată plăcere de a preda şi de a se interesa de elevi, erau mult mai receptivi la aceste metode. Pe de altă parte profesorii care se bazau mai mult pe cercetare decât pe predare nu erau întotdeauna de acord să-mi urmeze sugestiile. Era diferit de la profesor la profesor. Daca nu puteam folosi nici una din aceste două metode, atunci aranjam dinainte ca după curs să fac rost de la un coleg de notiţele lui pentru a-mi putea face desenele tactile după figurile prezentate la curs. În unele cazuri, la cursurile orale cu volum mare de materie, exista o persoană care se ocupa cu luarea notiţelor, care apoi erau duse la bibliotecă şi erau puse la dispoziţia studenţilor care doreau să le consulte. Şi aceasta poate fi o metodă eficientă, daca există această posibilitate.
Pentru acei dintre voi interesaţi de studiul chimiei organice, un instrument util pe care l-am creat la mijlocul anilor `90 este cel pe care l-am denumit „setul de desenare 2-D pentru chimia organică”. Acesta constă într-o planşă cu o suprafaţă lipicioasă ce se poate plia in două pentru o mai bună mobilitate, şi forme de cercuri şi dreptunghiuri mici cu material Velcro pe spate pentru a se putea lipi pe planşă. Aceste forme sunt folosite pentru a reprezenta legăturile chimice. Unele din forme sunt inscripţionate, în scris şi în Braille, cu simbolurile „N” pentru nitrogen, „O” pentru oxigen, „S” pentru sulf, etc. De asemenea, se foloseşte o formă pătrată fără nici o inscripţie, care îşi schimbă semnificaţia de la mecanism la mecanism, în funcţie de catalizatorul special de care are nevoie reacţia respectivă. De exemplu, pentru a prezenta structura tridimensională a unei molecule (un concept esenţial pentru înţelegerea chimiei organice) foloseam forme speciale, unele cu material Velcro pe ambele părţi, altele cu Velcro numai pe o parte. Formele cu o faţă netedă reprezentau atomii aflaţi deasupra planului reprezentat de planşă, iar formele ce aveau material Velcro pe ambele părţi reprezentau atomii aflaţi dedesubtul planului.
Acest set de instrumente este foarte util la rezolvarea temelor dar si la examene. Este de asemenea util atunci când un profesor prezintă un mecanism detaliat în cadrul unei prezentări. Scribul îţi poate aranja structurile respective pe pupitru pe măsură ce profesorul prezintă. Materialele folosite pentru acest set de instrumente sunt ieftine si se găsesc la multe magazine.
A şti să te foloseşti eficient de tehnicienii de laborator, de scribi sau de persoane care să te ajute la citit este foarte important daca vrei să reuşeşti intr-o disciplină tehnică. De asemenea, trebuie să ştii să îţi exprimi clar nevoile personalului din facultate, dar şi să fii creativ în ceea ce priveşte găsirea de soluţii la problemele care pot apărea pe parcursul semestrului. A şti ce resurse ai la dispoziţie în Braille sau în alte formate este esenţial în acest domeniu. O înţelegere bună a limbajului Nemeth Braille îţi va creşte şansele de reuşită într-o carieră în domeniul chimiei sau alt domeniu tehnic. Sunt foarte multe cărţi de matematică şi diverse ştiinţe editate în limbajul Nemeth Braille. Aceste cărţi le puteţi găsi accesând baza de date Editura Americană pentru Nevăzători Louis Braille. Nu va fi posibil întotdeauna să găsiţi în Braille aceeaşi carte pe care o folosesc şi ceilalţi studenţi, dar veţi putea găsi o carte asemănătoare.
Acestea sunt doar câteva din multele metode specifice care le permit studenţilor nevăzători să participe cu succes la orele de chimie sau alte ştiinţe. Eu îi încurajez pe toţi studenţii care vor sa-şi facă o carieră în domeniul ştiinţei sau al ingineriei.
Traducere: Ioana Farcas
Scormonire pe internet: Andreea Neagu
Chimistul
Moderator: Manu