Iata 5 poeme alese din volumul Antologie lirica al acestui extraordinar poet indian care a primit premiul Nobel pentru poezie:
***
Lumină! Lumina mea! Lumină umplând universul,
lumină, sărut al ochilor, duioşie a inimii, lumină!
Ah! lumina joacă în miezul vieţii mele!
Iubitule, dragostea mea răsună sub loviturile inimii.
Cerurile se deschid, vântul tresaltă. Un hohot de râs a străbătut pământul.
Pe oceanul luminii fluturele-şi deschide aripile.
Creasta valurilor de lumină străluceşte de crini şi iasomie.
Lumina, o, iubitul meu, zugrăveşte cu aur ceţurile;
ea împrăştie în supremă risipă pietrele scumpe.
O încântare se răspândeşte din frunză în frunză, dragostea mea!
O încântare fără măsură,
Fluviul cerului şi-a înecat malurile,
întregul val de bucurie se revarsă în afară.
***
Zidul se întredeschise şi lumina – râs dumnezeiesc – îl străbate.
Victorie, Lumină!
Inima nopţii a fost străpunsă!
Cu sabia ta de văpaie sfarmă în două
nodul îndoielilor şi al dorurilor şovăielnice!
Victorie!
Aleargă, Neîndurătoareo!
Aleargă, Tu care eşti teribilă
în albul tău fără prihană!
O, Lumină! Tobele tale ritmează un marş de foc.
Şi torţa roşie a fost aruncată sus de tot.
Moartea se stinge într-o izbucnire de splendoare!
***
O, valurile, valurile care absorb cerul,
Strălucitoare de lumină, de viaţă jucăuşă.
Valurile unei maree de bucurie, veşnic săltătoare!
Stelele sunt legănate de către ele
şi gânduri de toate nuanţele sunt absorbite în adâncul abisului
şi apoi răspândite pe malurile vieţii.
Naşterea şi moartea suie şi coboară cu ritmul lor
şi pasărea de mare care-mi bântuie sufletul
îşi deschide aripile pentru a-şi striga uimirea.
***
Mi-eşti drag, iubitul meu. Iartă-mi iubirea.
Tu m-ai prins ca pe o pasăre rătăcită.
Inima mi se zbate aşa de tare, încât vălul său a căzut.
Acoper-o cu duioşie, iubitul meu, şi iartă-mi iubirea.
Dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi durerea.
Nu mă privi de departe cu dispreţ.
Mă voi ghemui în colţişorul meu şi acolo voi sta noaptea întreagă.
întoarce-ţi ochii de la mine, iubitul meu, şi iartă-mi durerea.
Dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi bucuria.
Când inima mea este furată de vârtejul bucuriei,
să nu râzi de primejdioasa mea dăruire.
Când, aşezată pe tronul meu,
te stăpânesc cu tirania iubirii mele
Când, asemenea unei zeiţe, îţi dăruiesc frumuseţile mele,
îndură-mi mândria, iubitul meu, şi iartă-mi bucuria.
***
El murmură: ‚”iubirea mea, ridică-ţi ochii!”
L-am certat şi i-am spus:
”Pleacă!" Dar nu s-a clintit.
A rămas în faţa mea şi-mi ţinea mâinile în ale sale.
I-am spus:
”Lasă-mă". Dar el nu a plecat.
Şi-a apropiat faţa de a mea
L-am privit şi i-am spus:
”Ce ruşine ". Dar el a rămas neclintit.
Buzele sale mi-au atins uşor obrazul.
Am tremurat toată şi i-am zis:
”Tu îndrăzneşti prea mult". Dar nu i-a fost ruşine.
Mi-a pus o floare în păr.
I-am spus:
”E de prisos". Dar el nu s-a tulburat.
Mi-a luat ghirlanda de la gât şi a plecat.
Dar acum plâng şi-mi întreb neîncetat inima:
”De ce nu se mai întoarce?"
Din lirica lui Rabindranath Tagore
Moderator: Manu