Campania "Fii şi tu Moş Crăciun" pentru nevăzători

[Rodica]

Dragii mei,

Ne-am obişnuit atât de mult să ne plângem de imperfecţiunea legislaţiei existente şi să ne facem iluzia că un act normativ sau altul ar putea să ne facă viaţa un rai. Dar mai presus de orice act ormativ, există o lege, cea a omeniei, care face minuni şi care ne dă conştiinţa demnităţii umane, aşa cum veţi vedea din ceea ce urmează:

Campania „Fii şi tu Moş Crăciun” este iniţiată şi coordonată de redactorul Luminiţa Avram de la Radio Tg-Mureş. În mai puţin de două săptămâni doamna Avram a reuşit să mobilizeze, prin intermediul unor cadre didactice de la şcolile generale din Tg-Mureş, peste 150 de copii, spiriduşi ai Moşului. Dumneaiei i-a rugat să pună în pachete ceea ce şi-ar dori de fapt ei să primească de la Moş Crăciun. Spiriduşii au donat personal cadouri altor 150 de copii aflaţi în dificultate: în centre de plasament, case de tip familial, copii cu dizabilităţi sau copii ai căror părinţi au dizabilităţi. Astfel cele două grupuri de copii au ajuns să se cunoască, să-şi dea seama cei aseamănă, iar donatorii cadourilor au avut satisfacţia de a cunoaşte direct beneficiarii.

Scopul campaniei a fost acela de-ai face pe copiii cu părinţi şi fără dizabilităţi să conştientizeze şi să preţuiască ceea ce au, dar şi să simtă bucuria de a dărui. Luminiţa Avram, întrebându-i pe copii ce îşi doresc de la Moş Crăciun, a observat că elevii şcolilor generale, îşi doresc în general bunuri materiale: tablete, telefoane, etc, iar copiii aflaţi într-un sistem de protecţie socială îşi doresc bunuri sufleteşti: bucurie, sănătate, fericire, dulciuri, jucării. Impresionant a fost răspunsul unei fetiţe care îşi dorea ca Moşul să-i dea o întâlnire cu mama ei pe care n-a mai văzut-o de patru ani.

La invitaţia Luminiţei Avram, miercuri, 17 decembrie, am participat şi eu la o astfel de întâlnire, căci beneficiari ai cadourilor spiriduşilor Moşului de la Gimnaziul Serafim Duicu au fost copiii cu deficienţe de vedere aflaţi în evidenţa Filialei ANR Mureş sau copii cu părinţi nevăzători. A fost un eveniment plăcut şi emoţionant pentru toţi cei prezenţi.

Personal am fost foarte impresionată de prezenţa unei doamne din Elveţia, venită-n Mureş care activează la Fundaţia ICA. Dumneaiei se ocupă, printre altele, de îngrijirea a cinci fraţi cu deficienţe vizuale ai căror părinţi sunt şi ei nevăzători. La întrebarea Luminiţei dacă a venit aici împreună cu familia, doamna a răspuns că acum aceşti copii sunt familia ei. Şi într-adevăr, cu uşurinţă se putea observa dedicarea şi seninătatea cu care-ş făcea treaba. De asemenea, Maria David – referentul ANR, ştia povestea fiecărui copil invitat la eveniment, dar care nu a reuşit să ajungă din diferite motive.

M-am bucurat să le pot oferi spiriduşilor o amintire simbolică (alfabetul Braille imprimat de Pontes), precum şi ghiduleţul Pontes cu sfaturi pentru acordarea ajutorului potrivit pentru nevăzătorii aflaţi în diferite situaţii în spaţiul public.

Felicitări spiriduşilor pentru gestul lor! Mulţumiri profesoarelor şi părinţilor care au susţinut material această întâlnire!

Felicitări Luminiţa Avram pentru succesul acestei campanii, căci este încă un pas concret făcut spre cunoaşterea membrilor societăţii şi către ceea ce e firesc a fi în societate! Şi, în mod sigur, efectele se vor vedea şi mai bine în viitor.

Dragii mei, consider că din această campanie avem cu toţii de învăţat: dacă facem lucrurile din inimă, cu dăruire, facem minuni. Căci fiţi siguri că Luminiţa n-a fost plătită pentru această campanie, deşi e inima care a pus în mişcare un întreg sistem social format din grupuri care, în aparenţă, nu au de a face unul cu altul. Continuându-i ideea, spun şi eu: haideţi să-i dăm societăţii ceea ce nouă ne-ar plăcea să primim din partea ei! Haideţi să încercăm fiecare să fim o inimă care crează un astfel de sistem şi să dezvoltăm astfel societatea pe care ne-o dorim!

Poate-mi veţi spune: „Eu nu sunt redactor”, „eu nu ştiu”, „eu nu pot că...”
Cu toţii avem o diplomă: unii de licenţă în diverse domenii, alţii de bacalaureat sau de absolvire a unor studii post-liceale. Cu toţii avem anunite pasiuni. Haideţi toţi, indiferent de tipul deficienţei pe care o avem sau n-o avem, să arătăm prin acţiuni voluntare că nu avem degeaba acele diplome. Cred că orice maseur nevăzător poate face voluntariat la un centru de vârstnici, în centre de plasament sau orice absolvent de litere nevăzător poate ajuta voluntar copii de la diferite şcoli care au dificultăţi de învăţare etc. Poate vom fi refuzaţi o dată, de două ori, dar pănă la urmă tot reuşim. Şi atunci veţi vedea rezultatele!...

Fie ca Moş Crăciun să vă deschidă pentru noul an toate uşile care vi se păreau imposibil de deschis!

Rodica