Reintegrarea sociala a nevazatorilor tardivi

[Elena.Paraschivescu]

De noi cei ramasi fara vedere mai tarziu cine-si mai aminteste ? Sa fie oare suficient ca ti-a fost pus in brate un dosar etichetat " pensionat definitiv " ?Si daca situatia nu te multumeste ?Cui sa te adresezi si cine te asculta ? Si atunci pentru ce ai mai muncit sa-ti asiguri o educatie si o cariera ? Sa dam vina doar pe destin ?Sa plecam capul si sa stam cuminti in cochiliilenoastre ?

[CarmenT]

Bun venit pe forum,
Intradevar, ati atins un subiect extrem de delicat. Din pacate se face foarte putin pentru reintegrarea sociala a nevazatorilor in general, iar pentru nevazatorii de peste 40 ani nu se face absolut nimic.
Adevarul este insa ca foarte multi se resemneaza sa stea acasa fara a face nimic, sau cel mult sa citeasca si sa participe la concursurile trimestriale desfasurate de Asociatia nevazatorilor.
Ar fi foarte interesant insa daca am incerca sa discutam putin si sa incercam sa identificam care ar fi problemele cu care se confrunta nevazatorii care au trecut de varsta de 40 sau 50 de ani si sa incercam sa gasim impreuna ceva solutii pentru ca modul de viata sa fie unul mai putin izolat si frustrant. Sunt convinsa ca exista o multime de nevazatori care dupa varsta pensionarii ar putea sa faca lucruri cu adevarat valoroase si utile atat lor insile, cart si celorlalti, care nu pot sau nu stiu ce si cum sa faca.

[Claus]

salut,
nu cred ca e cazul sa tratam transformarea in mod pasiv; :cine isi mai aminteste de noi". ci e musai sa identificam resursele care ne-au ramas, si cu ele sa actionam in vederea reoptimizarii functionale a persoanelor in situatia asta.
Hai sa fim mai exacti
ce meserie ai avut pana sa orbesti?
cum te-ai adaptat primar la noua conditie senzoriala?
ce te-ai dori sa faci?
realist, evident si, pe ce suport poti conta la nevoie.
am trecut de mult de faza: "sa ni se dea, sa ni se faca",
Astept un raspuns civilizat si lipsit de frustrari si limitari, oricare ar fi ele.

[Elena.Paraschivescu]

Tocmai fiindca am considerat ca nu este vorba de ostilitate ti-am dat explicatia .
Cand am deschis acest subiect nu am avut intentia de a cereceva , de a asteptaceva . Stiu insa ca mai sunt si altii in aceasta situatie si daca au incercat si reusit sa-si atinga telul , ar putea sa-mi impartaseasca din experienta lor .
Pe voi , cei de la Pontes , v-am descoperit absolut intamplator .Tot respectul pentru ceea ce faceti !

[Elena.Paraschivescu]

Bun venit pe forum,
Intradevar, ati atins un subiect extrem de delicat. Din pacate se face foarte putin pentru reintegrarea sociala a nevazatorilor in general, iar pentru nevazatorii de peste 40 ani nu se face absolut nimic.
Adevarul este insa ca foarte multi se resemneaza sa stea acasa fara a face nimic, sau cel mult sa citeasca si sa participe la concursurile trimestriale desfasurate de Asociatia nevazatorilor.
Ar fi foarte interesant insa daca am incerca sa discutam putin si sa incercam sa identificam care ar fi problemele cu care se confrunta nevazatorii care au trecut de varsta de 40 sau 50 de ani si sa incercam sa gasim impreuna ceva solutii pentru ca modul de viata sa fie unul mai putin izolat si frustrant. Sunt convinsa ca exista o multime de nevazatori care dupa varsta pensionarii ar putea sa faca lucruri cu adevarat valoroase si utile atat lor insile, cart si celorlalti, care nu pot sau nu stiu ce si cum sa faca.

Scuze , mesajul anterior a fost trimis pe privat .Greseala de incepator...
Am intalnit multa resemnare si multi umeri ridicati a neputinta .Primii care te privesc cu mirare sunt membrii familiei .De ce sa-ti mai doresti ceva in situatia ta ? Iata o intrebare careia a trebuit sa-i dau de multe ori raspuns .Apoi vin la rand cunoscutii , cei care ti-au mai ramas aproape , care-ti spun cu uimire : " Dar ai ramas aceeasi ! "Spre uimirea mea , multi considera ca handicapul vizual implica obligatoriu si unul de o alta natura .Si apoi restul ...
Lectura isi are rostul ei , iar in ceea ce priveste concursurile organizate de asociatie nu pot spune mare lucru , deoarece subiectul imi este aproape necunoscut .
Eu consider ca si la 40 si la 50 si la orice varsta putem face ceva util .Este nevoie de putina intelegere , schimbare a mentalitatii si implicit acceptarea faptului ca si noi existam .
Am deschis acest subiect pentru ca ma intereseaza , din varii motive , experientele celor aflati intr-o situatie asemanatoare mie .
Numai bine !

[Claus]

din pacate explicatia nu vine...
Ca sa poti impartasi din experienta ta, trebuie sa stii pe ce zone si domenii sa te focusezi...
Totusi am retinut de la tine ineficienta comportamentului familiei intr-o situatie ca asta...
Da numai ca nimeni nu le spune acestor disperati, pe care ai poti intelege pana la un moment dat, ca nevazatorii isi pot gestiona foarte bine cerebral activitatile, ca isi pot impropria destul de multe zone pe care sa le stapaneasca bine apoi. cCa pot taia tara in lung si in lat, cu conditia sa stie clar ce vor sa faca...
Da, intradevar, noi nu avem posibilitatea sa fim evazivi cand punem o intrebare identificatoare...
trebuie sa stii exact ce cauti, unde vrei sa te duci, ce doresti sa realizezi.
Familia, va trebui acceptata asa cum e...
Iti dai seama ce soc e pt ei sa constate ca esti aproape neputincios?
ca nu esti capabil sa mergi de la usa pana la soba, decat dupa ce ai invatatin prealabil traseul?
tegandesti ca mediile sunt simpliste si neinformate?
cumpot resimti ei transformarea produsa?
cum o gestionezi tu?
multe, si mai sunt...
da ca sa aibe rost si sens discutia, e musai sa stim mai mult despre tine, ca sa putem opina si aborda precis...

[CarmenT]

N-as vrea sa las sa moara acest subiect. Haideti sa incercam sa discutam putin pe marginea lui. As vrea sa postez mai jos un mic chestionar la care astept raspuns de la cei ce vor sa incerce sa isi schimbe modul de viata. Pentru a putea propune ceva, am nevoie sa cunosc cateva date. Cei ce se sfiesc sa raspunda pe forum o pot face pe adresa secretariatului: secretariat@pontes.ro
Chestionar:
Ce varsta aveti?
Cat de grava e dizabilitatea de vedere?
Cu ce va ocupati?
La ce varsta a intervenit dizabilitatea?
Ce ati muncit inainte, dar dupa?
Ce va place sa faceti?
La ce va pricepeti?
Ce ati vrea sa invatati?
Doriti sa depuneti o activitate remunerata sau voluntara?
Sper sa fie persoane care sa imi trimita raspuns la aceste intrebari. Poate in felul acesta am putea face un prim pas spre a schimba ceva.

[Wonderer]

Buna,
Reabilitarea profesionala e un domeniu nou si extrem de slab promovat in Romania. Totusi un nevazator tardiv poate sa beneficieze mult de pe urma potentialului care i-a ramas.
Se poate munci online, doritorii pot sa imi trimita un e-mail si am sa le ofer un exemplu de slujba pe care o pot realiza.
Nu avem cum sa fim intelesi de ceilalti pentru ca ei nu impartasesc aceleasi experiente si nici nu isi pot imagina obiectiv situatia. Nici macar nu depun prea mult efort sa o faca asta pentru ca se resemneaza sa priveasca lucrurile asa cum sunt.
Cred ca ar trebui promovata tot mai mult utilitatea omului pentru comunitate, astfel fiecare s-ar putea dedica unui lucru nobil ce chiar nu aduce beneficii materiale, poate sa ofere satisfactii si recunoastere sociala.
E greu, dar se poate gasi oricand o solutie. Eu va doresc mult succes si ramaneti aproape de Pontes, poate intr-o zi lucrurile se vor schimba si pe aici pentru o mai buna integrare a membrilor in comunitate.