Ecoul pliantelor Pontes cu Ziua Bastonului Alb in capitala

[Andreea Neagu]

Salut!
Azi au ajuns la Bucuresti cele 50 de pliante ce urmau a fi distribuite de Ziua internationala a Bastonului Alb. Initial stabilisem ca de distributie sa se ocupe doar Sorin in cursul zilei de maine, insa am schimbat planul si am dat eu azi vreo 35 de foi volante, urmand ca pe restul sa le imparta Sorin maine.
Am incercat sa dau pliantele mai ales oamenilor care stateau pe banca, asteptau tramvaiul, sau care aveau cu ei un copil suficient de curios ca sa intrebe "tataie, ce e aia?".
Abordarea a fost, pentru 10 pliante, intins muteste - astia erau 10 oameni alesi la intamplare din gloata care inra si iesea in graba de la metrou. Rezultat: nici o eschiva, toate luate din prima, apoi oamenii intrau la metrou in treaba lor. Ulterior, n-am identificat pliante in cosurile de gunoi de langa scara. Prin urmare, au fost pastrate macar pana la urcarea in metrou.
Pentru restul de 25, i-am ales, cum ziceam mai sus, pe cei care stateau si asteptau sau aveau copii. Metoda de abordare a fost: Buna ziua, imi permiteti sa va ofer un pliant? Nu mi s-a zis nu, toti l-au luat. Va voi povesti cateva reactii care mi-au placut in mod deosebit:
- primul pliant l-am dat unei doamne care citea ziarul pe o banca. L-a luat, l-a citit, l-a studiat cateva minute, l-a impaturit frumos la mijloc si l-a pus pe banca. A plecat, lasand foaia pe banca. Urmatorul om care s-a asezat ia foaia, o despatureste, o citeste, o intoarce de cateva ori pe toate partile, o impatureste frumos si o lasa pe banca. Al treilea face la fel. Al patrulea citeste, studiaza, impatureste si pune in geanta.
- doi tineri care isi asteptau prietenii pe cate o banca primesc pliantul, citesc, se mai uita la poze, se mai joaca un pic cu el, il imapturesc si il pun in geanta
- abordez o fetita de vreo 9-10 anisori, care se zbenguia pe langa mama ei. Primeste foaia, se uita la ea, citeste si se duce la mamica si o intreaba: Mami, deci asa trebuie sa facem cand vedem un nene care nu vede?
- dau pliantul unui bunic care se oprise sa cumpere un ziar, impreuna cu nepotica. Se aseaza pe o banca si bunicul ii citeste textele noastre. La sfarsit, fetita zice: Asa o sa fac si eu cu tanti de la bloc!
- dau pliantul altui bunic care astepta tramvaiul, tot cu nepotica din dotare. El citeste in gand, ea: tataie, ce zice? Si tataia incepe sa-i povesteasca: Uite, zice ca atunci cand vezi un om cu baston alb, inseamna ca el nu vede. Si la trecere, daca e rosu, tu nu-l lasi sa treaca asa, printre masini, ii spui ca e rosu. Sau daca nu e semafor, il ajuti sa treaca strada. Fetita; Dar, tataie, cum stie el ca eu sunt acolo si vreau sa-l ajut? Bunicul: Pai, il intrebi: Nu va suparati, vreti sa va ajut sa traversati? Sau daca e intr-un magazin sau intr-o cladire si cauta ceva, il intrebi ce cauta si mergi cu el acolo. Si ei sunt ca si tine, au prieteni, merg la plimbare, se duc la scoala...
Pastrasem un pliant pentru mine, asa, ca suvenir. L-am dat insa si pe asta la trecerea de pietoni din apropiere de blocul meu, la care tocmai ajunsesera, ati ghicit, alt bunic cu nepotica. Era, probabil, ora de dus in parc. Bunicul primeste pliantul, copilul, evident: tataie, ce e ala? Si-l vad pe bunic ca se apleaca langa copil si, aratandu-i cu degetul pe desen, zice: Uite, copilul asta nu vede si nenea de aici ii spune sa nu treaca strada inca, fiindca e rosu... Copilul asculta concentrat. Si aici m-am indepartat. Era clar ca a fost, cel putin in cazurile astea, misiune indeplinita!
Andy

[Wonderer]

Minunate reactii, lucrurile se schimba. Poate reusim pe viitor sa obtinem mai multe pliante in actiunile viitoare.