Uite, pentru tine, Bebe Pontes inca o poveste draguta:
TREI HOŢI
Un hoţ se îndrepta din Khorassan în Hindustan, cu gîndul ca acolo să se apuce de treburile lui necinstite. Tot atunci, din Hindustan, cu aceleaşi gînduri, se îndreptau spre Khorassan alţi doi hoţi. Pe neaşteptate, ei se întîlniră în casa unui vînzător de dulciuri din Atak. Hoţul din Khorassan îi întrebă:
— încotro aţi pornit?
Cei doi răspunseră că au apucat drumul Khorassanului în nădejdea de-a putea fura prin acele locuri. Hoţul din Khorassan nu se împotrivi ţelului lor, aşa că şi ei îl iscodiră; încotro pornise şi cu ce treburi anume. Aflînd că se duce în Hindustan să fure, ei îi ziseră:
— Hai să vedem, care dintre noi e mai dibaci? Cel ce va pierde să plătească cîştigătorului cinci sute de rupii şi să i se supună.
Toţi trei hotărîră ca fiecare să povestească o istorie de necrezut şi cel ce va grăi «Asta-i minciună», să fie învins. Hoţul din Khorassan le zise:
— Începeţi voi!
— Şi unul din cei doi începu:
— Tatăl meu era un mare bogătaş. El avea averi greu de socotit şi în afară de asta şi cîteva sute de mii de bivoliţe. Fiecare bivoliţă dădea cîte un ulcior de lapte. De aceea, tatăl meu săpase în pustiu un bazin pe care îl văruise şi se apucase să acrească în el laptele. Numai ce se umplea bazinul cu lapte acru că tata mîna într-acolo cîteva mii de bivoliţe şi ele se bălăceau înăuntru, scoţînd astfel untul. Cînd totul era gata, tata dădea bivoliţele afară, punea deasupra o plută, pe care aşeza un vas mare de pămînt, şi cu o lopată de lemn aduna untul. După ce îl aduna pe tot, îl topea.
Hoţul din Khorassan, după ce stătu pe gînduri vreme îndelungată, grăi şi el:
— Şi ce, fără îndoială că pot fi aşa bivoliţe, care să dea atîta lapte şi din care să se scoată atîta unt.
Mai tîrziu, povesti şi al doilea hoţ din Hindustan:
— Şi tatăl meu era un mare bogătaş. El avea cîteva zeci de milioane de găini. Cînd se împrimăvăra, găinile făceau atîtea ouă, că se ridicau grămezi nemaipomenite. Atunci, tata le grebla, le întorcea şi, în cîteva zile, din ele ieşeau pui, cărora le dădea drumul în cîmp. După aceea, el îi vindea şi în felul ăsta cîştiga foarte mulţi bani.
Hoţul din Khorassan întări şi el:
— Da, într-adevăr, cînd creşti cîteva milioane de găini, ele îţi dau grămezi de ouă, iar cînd ai grămezi, trebuie să le întorci cu greblele. Şi dacă ies atîţia pui, e limpede că, vînzîndu-i, se pot cîştiga bani greu de numărat. Deci, în istoriile voastre nu este nimic de mirare.
într-un cuvînt, hoţul din Khorassan îi încredinţă că tot ce povestiseră ei era adevărat, după care începu şi el să istorisească:
— Tatăl meu era un om nemaiîntîlnit de bun. Noi eram mulţi fraţi, iar unul din ei suferea de rîie. Odată, lui începu să-i sîngereze capul. Noi luarăm pămînt şi-i presărarăm pe rană. întîmplător, în acel pămînt era şi un bob de mei care încolţi chiar acolo, crescu, făcu spic, iar boabele se scuturară şi ieşiră alte fire. Treptat, se făcu un cîmp întins. După o bucată de vreme, se porni seceta. Şi iată că noi ne duceam fratele în acele ţări unde ploua. Cînd meiul se coapse, noi tocmirăm argaţi care se căţărară pe creştetul fratelui nostru, unde cosiră cîteva luni. Mai tîrziu, mînarăm într-acolo boi. Cu ei treierarăm meiul şi-l vînturarăm. Aşa adunarăm nebănuit de mult mei. Atunci veniră oamenii şi cerură mei împrumut. Printre ei şi părinţii voştri şi fiecare luă împrumut mei de cinci sute de rupii. Uite că, acum, eu v-am întîlnit şi m-am gîndit că, poate pun mîna pe banii ce mi se cuvin.
Amîndoi hoţii din Hindustan îşi pierdură cumpătul; dacă vor spune că e minciună, atunci înseamnă, precum se înţeleseseră, să dea fiecare cîte cinci sute de rupii, iar dacă se vor învoi că povestea e adevărată, va trebui plătită datoria. Se gîndiră ce se gîndiră şi pînă la urmă plătiră hoţului din Khorassan o mie de rupii şi, grăbindu-se să scape de el, porniră înapoi pe drumul spre Hindustan. Iar hoţul din Khorassan, mulţumit, se întoarse şi el acasă.
A doua poveste afgana
Moderator: Manu