Corespondenţă din Canada

[Ghita Potra]

Salut Ghita! Am ramas in urma cu discutiile noastre, pentru care imi cer scuze, dar voi recupera. Motivul principal este ca zilnic sunt "bombardat "cu materiale diverse si in cantitati "vagonabile", care imi iau timp mult, zilnic, de ordinul orelor, care, ma fac ca la sfarsit sa fiu obosit, incapabil sa mai fac vre-un pas, care imi taie orice elan de a mai scrie. La fel se intampla si cu treburile din casa, pe care, de multe ori le neglijez, cu reprosurile de rigoare din partea celor din casa. Tot am zis ca ma voi vindeca de aceasta boala pe care o numesc INTERNITA, si ca voi neglija ce imi trimit prietenarii, prin stergerea lor apriorica. Pana acuma nu m-am indurat, dar trebuie, deoarece am neglijat si limba engleza, de importanta capitala in aceasta zona, dar si pe intreg mapamondul. Pana la urma si repede trebuie s-o rezolv, stergand cea mai mare parte din ce am retinut de la ei, avand pana acuma, cum s-ar spune, UN METRU CUB de informatii, din care imensa majoritate nu sunt de tinut pe termen lung. Acesta este angajamentul meu pentru viitor si sa ma tin de o ritmicitate, cum s-ar spune in mod pleonastic, ritmica.
In alta ordine de idei, domnul profesor Manu, a solicitat, prin tine, sa fac ceva materiale cu cutremurul din 1977, care pana acuma au ramas in acest stadiu. Ma gandesc ca de numarul viitor, sa scriu impresii ramase de la cutremur,si, sa ti le trimit. Sper sa ma tin de cuvant. Daca apar ceva materiale mai interesante si urgente, le voi scrie pe acestea si trec cutremurul in urgenta a doua, insa trebuie sa sti ca acest material se afla in santier, folosind un termen consacrat. Daca sunt alte dorinte si preferinte, pune-le pe email si le trimite.
Cu acestea cam atat.
Pe aici timpul este schimbator, rece, umed, sta rau cu prostata ca urineaza mereu, udand peste tot, prin ploaie aproape continua. Pe la amiaza este un pic de pauza, atunci cand vremea se odihneste de pranz. Maximele vor scadea si la cinci grade in zilele urmatoare, in timp ce prin ianuarie au fost si zile cu plus 12 grade. Vremea procedeaza exact ca cei cu inversie, avand surubul pe invers.
Salutari cu drag la toti cei dragi. Cu mult drag - Bunicul.

[Ghita Potra]

Desi am afirmat in emailul trecut ca voi scrie despre cutremurul din 1977, pe moment a aparut altceva, important, dupa mine, fiind vorba de o problema sociala, care se regaseste in fiecare tara si in fiecare oranduire, in proportie mai mare sau mai mica. Este vorba de oamenii strazii, cei oropsiti dintr-un motiv sau altul de soarta, cei fara locuinta - numiti aici homeless si, care inspira sentimente dintre cele mai diverse, -de la mila si compasiune, la sila si repulsie. Daca nu aparea astazi un caz, poate nu-l abordam acum, dar ceeace am vazut, m-a facut sa-ti scriu. Acest caz si ce voi scrie, fac parte din partea neagra a societatii, de partea care se ascunde in orice tara, cautand sa nu fie vazuta, asa cum este partea nevazuta a lunii.
Deci, sa reiau .Astazi Dan m-a luat cu el, avand ceva treburi prin oras, ca sa ne mai scoata, ca prea am devenit sedentari, si nu este bine, mai ales petru mine,care am luat proportii ce pun pe ganduri intreaga familie, dar in primul rand pe mine, la care nu ma pot inca opune, decat in intentie si planuri, care se duc unul dupa altul. In centrul orasului unde locuim, NEW WESTMINSTER, oras component al MARELUI VANCOUVER, este un cvartal de locuinte, foarte asemanator cu cel din Cluj-Napoca unde se afla cinematograful Forin Piersic, fiind flancat din toate laturile de strazi si piata. Si aici este aceeasi situatie, fiind flancat pe doua laturi de sixth street si seventh street, iar pe celelalte doua laturi de sixth avenue si Belmont street Cladirile sunt de inaltime medie, avand la parter diverse unitati, ca si la Cluj.Diferenta consta in aceea ca pe mare parte a perimetrului acestui cvartal, cladirile au copertine peste o parte din trotuar, ceeace permite adapostirea in caz de timp urat, precum si a peretilor cladirilor. Unele din cladiri, sunt cu blazon, care trebuiesc protejate. Ca urmare a acestei facilitati constructive, aici este locul predilect de adunare persoanelor fara adapost, putandu-se adaposti noaptea, mai ales ca unele cladiri au nise.Astazi, mergand de la un magazin de unde am luat lapte, numitSAFEWAY, la alt magazin, numit LONDONDRUGS, pentru a cumpara baterii pentru aparatura si bilete de autobuz, aflate cam la 350metrii intre ele, traseul mergea pe strada sixth avenue, unde de regula se gasesc mai des homelessi,unde la un moment dat sub o copertina am vazut un barbat intr-o stare jalnica, atat ca aspect general, dar si o lipsa de igiena crasa, mirosind de la distanta a murdarie. Statea jos intr-o nisa, avand sapca intinsa pe trotuar pentru mila trecatorilor. Apropiindu-ne de el cam la 2 pasi, am vrut sa-i dam si noi ceva, dar in acel moment, a avut un acces de furie animalica, ridicandu-se brusc, luandu-si sapca cu ce bruma avea stransa, o pune pe cap si incepe sa tipe tare, dar pentru scurt timp, dupa care tot vorbind singur si gesticuland, trece pe latura cealalta a cvartalului si se urca intr-un autobuz aflat in statie. La iesire din celalalt magazin, vedem alt specimen, dar mai spalat si mai pus la punct,care striga la cineva imaginar, dand mereu din buze si maini. Aceste doua cazuri, m-a facut sa scriu, si sa arat si alte situatii pe care le-am intalnit. Cu vre-o cinci zile in urma, megeam la cumparaturi la un magazin de legume-frunte, aflat pe aceeasi strada cu acesti homelessi, cand, cam in acelasi loc ca cel de azi, vad un grup de cinci - sase homellesi, discutand aprins.Toti erau murdari, cu barbi mai ceva ca a unui episcop, mirosind a murdarie. Printre ei, se afla si o femeie, destul de corect imbracata, care cersea intr-un mod obisnuit aici. Avea o bucata de carton pe care era scris - redau textual - Y am homelles. Y am hungry. PLEASE !, ceeace inseamna : Nu am casa. Imi este foame. Va rog !Statea intr-o nisa, cu cartonul in mana si urmarea, rugatoare, din priviri, trecatorii. I-am dat si noi ceva, dar lumea nu prea se inghesuia.
. Se vedea ca este emigranta, avand figura de europeana, care din diverse motive a ajuns sa cerseasca. Revin la grupul de barbati. Unul din ei, care ma cunostea, si voi reveni, se uita la mine, imi zambi si veni la mine. Acest om, ma cunostea cam de vre-o sase luni, cand intr-o dupa masa, m-am dus la un atelier de copiat chei, sa fac niste chei, deoarece ne-am schimbat broasca, Stiam cam pe unde este atelierul dar nu dadeam de el. Acest om, m-a urmarit cu privirea, si vazand ca nu ma descurc, a venit la mine si m-a intrebat frumos ce caut.I-am spus ce vreau. Atunci m-a luat de mana si m-a dus la atelier care se afla aproape. La iesire, l-am gasit la usa, asteptandu-ma cu un suras slugarnic si cu vorbe destul de alese, urandu-mi sa am noroc de chei. Initial nu am stiut ce doreste, pana cand la despartire, a manifestat o mare dezamagire. Atunci, m-am prins ca ii trebuia o recompensa baneasca. I-am dat doi dolari, multumindu-mi de fiecare data cand il vad prin oras.
Prin 2007, intr-o zona destul de centrala, cam pustie si rau famata, in sensul ca era frecventata de homelesi, insa unii din ei erau drogati, fiind periculosi. Trecatorii erau rari, ocolind zona. Mi s-a atras atentia sa fiu atent, ca poate sa mi se intample ceva rau. Zona, spre stiinta, era in zona Pietii si Strazii Columbia, pe cat de istorica, pe atat de pustie, in sensul ca erau trecatori rari. Aici se aflau doua magazine de legume-fructe detinute de niste indieni si o familie de pakistanezi, unde, ca sa ajungi acolo, trebuia traversata zona famata. Intr-una din ocazii cand veneam de la un asemenea magazin,, o femeie ma saluta amabil pe strada, arborand un zambet larg. Eu, fara sa fac legatura cu drogatii, ii raspund amabil. Aici a fost gresala mea. Vine la mine si-mi cere 17 dolari. Ii spun ca nu am, dar se tinea scai de mine, prinzandu-ma de mana si barandu-mi calea. Ca din senin mai apar doi, care pur si simplu ma agreseaza. Noroc ca sediul politiei era aproape, pentru a supreveghea zona. Apare un politist, ca din senin si vine la noi. Cei doi se linistesc si dispar urgent. Vine politistul si-mi spune ca pe viitor sa fiu atent, sa ii ocolesc, iar daca ma agreseaza, sa nu raspund sub nici un fel, ca nu se stie ce reactii au. Sa ma trag spre zona cu trecatori si sa caut un politist. In aceeasi ordine de idei, intr-o noapte, au intrat in garajul comun, desi era asigurat, ascunzandu-se dupa masini. Aici erau tomberoanele cu gunoaie, si, fiind tarziu si loc pustiu, parca m-a luat un fel de teama, dar nu s-a intamplat nimic, fiind un hot, care a fost prins de politie. In piata din fata locuintei, se afla o adevarata padure, cu vre-o 46 de artari si o multime de tufe de rododendroni, unde vara, dar si iarna se ascund oameni fara case sau cei care fug de lege. Acesta este cu atat mai interesant cu cat in partea cealalta a pietii, se afla Tribunalul, unde, sub nisele si scarile lui se ascunsd asemenea oameni..Am mai intalnit inca un mod de a cersi. La un colt din acel cvartal, statea o femeie in varsta si tricota sau se facea, avand niste ciorapi expusi. Langa ea, se afla un fel de merindare, pentru bani. Am mai intalnit cazuri, dar izolate, care cerseau foarte discret, in sensul ca stau lipiti de pereti, si cand se trece pe langa ei, cer dar incet. Daca ii prinde politia, ii retine. Au mare frica de politie, cand o vede, se schimba la fata si tac. Prin extensie, toata populatia, cu unele exceptii, respecta politia si asculta de ce i se spune. Aceasta spre deosebire de la noi. Cu mult drag la toti - Bunicul.
Alta categorie, desi nu ii incadrez in nici o categorie, este aceea a unor categorii de cetateni, care isi lasa pantalonii pe vine, de li se vad fesele. cu fundul la genunchi, barbosi, latosi si, parca si un pic impertinenti, desi nu vorbesc. Am amintit de acestia, ca sunt dizgratiosi.
In final, desi nu se compara cu ce este la noi, fenomenul cersitului exista, dar autoritatile iau masuri care se vad prin siguranta strazii, curatenia ei sociala, cu mici implanturi de homlellesi si drogati.-care au fost si exista, insa VANCOUVERUL, prin siguranta cetateanului, este unul orasele cu cele mei meri standarde de viata din lume. Cu toate aceste, nu trebuie sa se uite zicala "Fie painea cat de rea. Tot mai bine in tara mea ".
Cu acestea inchei, cu mult drag la toti cei dragi tie si la oamenii de bine - Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Continuam cu discutiile noastre. Desi nu prea aveam teme de pe aici, dar azi mi-au aparut niste teme pe care le consider interesante. Practic, iata despre ce este vorba : Astazi, Dan a avut ceva probleme in zona cladirilor inalte, numite zgarie nori, situate in orasul Vancouver propriu zis, numit DOWNTOWN, adica orasul de jos, aflat pe malul golfului care patrunde pe kilomwtri buni in uscat, fiind cea mai joasa zona din tot Marele Vancouver. Aici, golful Oceanului Pacific care patrunde multi km,.are o latime de 3 la 4 km. si o adancime suficienta pentru a patrune in rada portului din Downtown, vapoare de mare tonaj, inclusiv transoceanice, asa cum a fost cu doua vapoare sosite din portul olandez Rotterdam, pe care le-am vazut cu vre-o 4 ani in urma, dar nu le mai retin numele. Retin ca primul vazut avea o lungime cat de la bloc si pana la iesirea din Parcul CFR, iar inaltimea, inclusiv cu antene si cosuri, era cat a unui bloc cu 10 la 11 nivele. Al doilea era pregatit de plecare, surprinzand momentul instructajului personalului privind comportarea pe timpul calatoriei, adunat pe punte, pe diferite drupuri,, de parca cera o formatie militara. Totusi,mi-am amintit numele primului vapor, care se numea STAR PRINCESS. Cheul unde erau trase cele doua vapoare, permite curiosilor sa asiste la sosirea si urmarirea tuturor operatiunilor pana la plecare,precum si urmarirea lui pana ce nu se mai vede. Cum cel de-al doilea vapopr a terminat instructajul si instalarea calatorilor, am urmarit vaporul pana nu s-a mai vazut. Pentru mine care nu am vazut asemenea chestii, a fost o mare revelatie si satisfacerea unei curiozitati inca din copilarie. Am trecut pe aici in timpul iesirii de ieri, dar nu am vazut vapoare in rada, in schimb am vazut altceva care nu am vazut. Din cauza furtunii, a vantului si ploii de sambata, am vazut valuri inalte, care se zbateau in toate directiile si din val in val, ajungeau furioase la mal, lovind puternic malurile superamenajate ale golfului. Desi eram la o inaltime cam de zece la doisprezece metrii, deasupra apei, stropii sarati au ajuns pana la noi, pe care ne desparteau niste garduri din bare asa de groase, incat orice pericol era eliminat. Nu departe era portul vaselor sportive, de agrement si croazierea care erau valurite in fel si fel, unele parca sa se rastoarne, iar deasupra golfului zburau carduri de pescarusi, galagiosi, de parca erau escadrile intregi de avioane care bombardau. Singurul care nu avea nici un necaz, a fost cazul Feriboatului, care facea legatura intre cele doua maluri ale golfului. mai exact intre Downtown si orasul Nord Vancouver, oras component al Marelui Vancouver, complet distinct fata de orasul Vancouver propriu zis. Mari dificultati a avut hidroavionul care patrula deasupra zonei, care a incercat sa decoleze, dar nu a putut, neputand lua viteza necesara din cauza vantului si valurilor. Interesant este ca in ciuda timpului complet nefavorabil, erau destui spectatori, care suportau stoic vremea, ca si noi, fiind lasati acolo de Dan pana se intoarce. Toate acestea le urmaream din parcarea situata aici. Ca un element de coloratura interesant, este acela ca in parcare si intr-o cladire de aici, se faceau filmari. Desi intre public si locul de filmare era un paravan protector, mi-am luat inima in dinti si m-am strecurat un pic in interior, suficient sa vad actori cam muiati cu apa, si personal tehnic obosit, insa regizorul nu le dadea pace pana nu se facea totul ca lumea. Din locul unde ne aflam, am putut vedea pe o mare distanta malul golfului, cu cladiri de epoca, cam din epoca victoriaca, de culoare caramizie, acoperisul plat si turnulete tip creneluri, tipic din epoca cand aceasta zona asigura aproape in totalitate comertul exterior, plombate cu cladiri moderne si lucrari de arta deosebit de frumoase. Acum,acest port si-a pierdut complet acest rol., cu consecinte pentru o parte din populatia zonei, despre care vom vorbi in alt email. Despre alte teme, in emailurile viitoare. Salutari cu drag la toti cei dragi - bunicul.

[Ghita Potra]

Sa vorbim putin despre narcise sinu numai. Subt flori de o frumusete deosebita, gingase, care apar primavara, devreme,aducand o nota de frumusete, prospetime si optimism - fiind ca niste adolescente frumoase si ingenue, in peisajul inca arid si auster al primaverii. In Vancouver, prin dragostea locuitorilor fata de flori, narcisele au devenit florile reprezentative, omniprezente si superfrumoase ale acestui moment al primaverii. Afirm cu toata convingerea ca aproape toate casele de locuit au narcise inflorite - albe sau galbene - de la un manunchi mic si pana la un covor intreg de asemenea flori, care ocupa tot spatiul floral de la locuinte. Spatiile florale publice, care sunt multe si si de dimensiuni mari, in tot timpul anului sunt policolore ;acum cat este timpul narciselor, sunt pline cu narcise inflorite, de o frumusete deosebita. Acest aspect, l-am constatat cu ocazia vizitei in DOWNTOWN- in zona cladirilor inalte, unde marea majoritate a spatiilor florale, este plin cu narcise. Acest colorit alb - galben, schimba intr-un mod placut vederii, impactul cu mastodontii de beton si sticla, schimba in alb-galben culoarea parcurilor, a spatiilor din stanga si dreapta cailor de circulatie, a falezelor de la ocean si fluviul Fraser, a spatiilor din jurul parcarilor. Remarc ca monumentele istorice si locurile istorice, cimitirele eroilor sunt numai narcise. Imi pare rau ca gingaselor Branduse, li s-a dus vremea si se usuca, deoarece ele, alaturi de ghiocei, care au aparut de vre-o doua luni, au fost florile care mi-au turnat optimism si buna dispozitie, fiind mesagerii tranzitiei la primavara. Acum narcisele sunt dublate policolor cu primule, panselute si diferite categorii de violete, culminand cu vestitele violete de Parma. Peisajul floral este intregit de arbustii cu flori galbene, aflati in lungul strazilor, parcuri si in jurul cladirilor publice, dublat de arborii si tufele vesnic verzi, care in vegetatia arboricola, sunt in peisajul urban, majoritari. Chiar si in timpul cel mai urat si nefavorabil, culoarea vesnic verde, da un aspect placut vederii. Un copac care la Cluj-Napoca este rar, este Magnolia, copac care atunci cand nu are flori, nu este nu stiu ce de frumos. Atunci cand sunt infloritzi, au o frumusete de neegalat, dand niste flori de culoare roz-portocaliu si mari aproape cat o ruje de Rusalii, dand strazii unde se gasesc,un inedit deosebit. Magnoliile ocupa spatiile din centrul oraselor si parcuri. Pacat ca au viata scurta, care ca si brandusele, au soarta libelulelor din lumea animala. In paralel, au inceput sa infloreasca rododendronii si azaleele, cam timid dar au inceput sa infloreasca. Vegetatia mare, arboricola, a inceput sa porneasca si ea iar iarba de pe gazoane, incepe sa fie tunsa. Cam atat despre florile momentului. Desi ne aflam la inceputul lunii aprilie, marele oras este imbracat in verdeata si culori policolore, in special galben si alb, cu certitudine ca nu peste multa vreme,, orasul se va imbraca in culoarea rosie si roz, data de rododendronii si azaleele aflate in mare numar in tot orasul. Despre flori, vom mai vorbi, fiind mult mai sanatos decat sa discutam despre lucruri urate. Transmite salutarile noastre cele mai calde si sincere, intregii dinastii Potra si tuturor oamenilor de bine.
-Cu drag--Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Propun sa ramanem tot in zona florilor, una din zonele vietii, care produce efectul frumusetii, optimismul si de ce, nu, sanatate. Ramanem in domeniul narciselor, ca flori dominante ale momentului, frumoase si parfumate. Daca se va merge la florarii si in piata la vanzatoarele de flori, vom observa ca au in majoritate, pe mese, o mare de frumusete si parfum. Cand eram la Cluj, in aceasta perioada, eram atras ca un magnet de mesele chivutzelor, unde admiram aceasta frumoasa floare de sezon, admirand afluxul de clienti la narcise.
Scriind aceste randuri, imi aduc aminte de satul natal, unde multe gradinute, cum se spune la rondurile cu flori din fata casel, femeile si mai ales, fetele, cultivau narcise, mai mult albe, fiind o fala sa aiba cat mai multe din asemenea frumuseti si, mai mult, sa duca buchete de flori la biserica si dupa masa, in sat la joc, cum i se spune aici la hora satului. Aceasta dragose pentru aceasta floare, s-a datorat in mare masura, ca nu departe de sat, era un camp de narcise, aproape la fel de intins si frumos ca si cele mai celebre campuri de acest gen din tzara, cum este celebra Poiana a Narciselor, de langa orasul Victoria,
aproape de Fagaras.
Sa revenim la narcisele din satul natal. Cam la patru kilometri, se afla o zona impadurita, care apartine comunei.In aceasta zona, intre doi versanti destul de marisori, numit Dealul Busuiocuiului si Dealul Poienilor, curge un parau ingust, din cauza lor, care la un moment dat se largeste si apa se infiltreaza in sol, ramanand un loc umed, si larg, unde in aceasta perioada se aflau inflorite sau infloresc un soi de narcise albe, mai scurte decat cele de gradina sau sera,dar la fel de frumoase si parfumate. Campul de narcise se intindea cam pe cincisute metrii lungime si pe latimea campului, cam intre 60 la 100 metrii. Erau atatea incat campul era alb si emanand un aer parfumat in jur. Acest camp atragea ca un magnet localnicii si locuitorii din zona, pe o raza destul de mare. Cu toate astea, Campul de narcise din NASHCU, cum se numeste locul, a ramas cunoscut doar local. Explicatia este ca zona este inafara circulatiei turistice si a propagandei turistice, fiind un loc ceva mai izolat. Cu toate acestea, campul de narcise, era foarte vizitat, inspirand localnicii din zona, in a-si planta asemenea flori.
Cand eram copil sub anii de scoala si in anii de Scoala primara, se faceau calatorii cu scoala, iar cand eram mai mic, parintii avand teren in zona, mergeau intai la narcise, faceau o cura de frumusete si parfum, dupa care mergeau la munca.
Trebuie sa remarc ca, desi nu era pazita si fara atentionari, nu se calcau florile, nu se rupeau peste necesarul de a duce cateva acasa, nu se scoteau cu radacina - desi chestia nu este absoluta, totul se petrecea la nivelul bunului simt. Tin minte, ca parintii povesteau, cum la adunarile obstii, primarul facea apel la grija pentru acest loc. La fel, se petrecea si in localitatile din jur. Spre cinstea lor, apelurile erau respectate.
Dupa multi ani, am fost sa vizitez cu ceva timp in urma, campul de narcise. Regretul si deziluzia a fost totala. Nici urma de narcise, doar ceva urme din acest camp. Dupa colectivizare, aceasta zona a devenit pasune colectiva, pascandu-se peste tot iari in alti ani, cosindu-se campul, cu inconstienta. Cum, narcisele sunt flori sensibile, agresiunea asupra lor, le-au distrus aproape de tot. Odata cu colectivizarea, s-a distrus de cine a vrut, extarminand acest minunat camp, o mica minune regionala, dar si nationala, care a murit brutal, dupa o existenta necunoscuta la scara nationala, dand frumusete si bucurie, locuitorilor din zona. Eu imi fac datoria sa remarc fosta ei existenta, si, care, s-ar putea sa reinvie.
Si acum cateva cuvinte despre un loc celebru din tara, numit POIANA NARCISELOR. Imi cer scuze pentru neconcordanta dinte femininul si masculinul folosit. In luna mai 1960, fiind in tabara militara in Poligonul Cincu, intr-o duminica ne-au imbarcat in camioane si ne-au dus in aceasta poiana, aflata langa Fagaras, in zona orasului Victoria. Intr-adevar era un camp, pot spune nesfarsit de narcise, albe, tot campul fiind alb, ca dupa zapada. Aici erau tot felul de atentionari, pentru a nu distruge acest camp. A fost un moment de bucurie si infuzie de sanatate. Doar cativa dintre noi au luat ceva flori, din locuri mai dosnice si mai dense. Dupa pozele de rigoare, ne-am intors in tabara. Am mai fost cam pe la sfarsitul lunii mai 1982, impreuna cu familia, cu care ocazie,am stat ceva mai mult, inhaland cu nesatz, parfumul intens din poiana. Am stat intr-un loc admis, si, facand pasi printre flori, beneficiind si de timpul frumos si cald din acea zi.
Cam acestea au fost ceeace am avut sa va spun, ceeace am si facut, cu scuzele de rigoare daca am plictisit cumva.
Legat de flori, voi mai reveni, dupa ce vom aborda si alte teme, mai putin colorate si parfumate, dar cel putin la fel de interesante.
Cu acestea inchei, dorind la toata dinastia multa sanatate, fericire si viata lunga. Cu mult drag - Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
La emailul anterior, mi-ai cerut niste precizari. Referitor la produsele si magazinele de unde le cumpar, precizez ca numai acestea sunt romanesti, restul sunt sarbesti, unguresti, italiene sau canadiene. Asa cum am aratat, vanzatoarea mi-a spus ca ar putea aduce mai multe, dar nu este pana acum persoana care sa se ocupe de aducerea lor. Au fost incercari, dar a intampinat greutati, incat s-a lasat pagubas. Relativ la preturi, spui ca sunt cam la fel. Acest lucru este adevarat doar cifric si nu valoric. O prajitura care costa 4 lei in tzara, aici costa 4 dolari, dar cum un dolar este echivalentul a trei lei si ceva, inseamna ca aici, in lei va costa aproape 13 lei., ceeace nu-i totuna. Cum pensia este cea care o sti, inseamna ca in dolari, va fi de peste trei ori mai mica, de unde decurg toate celelalte.
In alta ordine de idei, domnul profesor Manu, nu a mai scris nimic? Cand ai cea mai mica atentie de la el, te rog sa scri. Pe Pontes nu au mai aparut si alte remarci ?.
Aici in ziua de 8 aprilie este prima zi de Pasti. In cinstea acestei sarbatori, guvernul canadian a acordat liber, inafara de weekendul de sambata si duminica, a dat liber si in ziua de vineri.Daci liber este in perioada 6 la 8 aprilie. Acestea sunt Pastile catolic, reformat, protestant, anglican, neoprotestanti, evreiesc, si care or mai fi. Nu au Pasti populatiile necrestine cum sunt budistii, hindusii, musulmanii, intr-un cuvant toate etniile care nu cred in Dumnezeu, avand alte crezuri. Etniile de religie ortodoxa si greco-catolica, au pastile duminca viitoare, pe 15 aprilie, maine fiind Floriile. Legal nu se acorda liber de pastele noastre, insa ramane la latitudinea conducatorilor de institutii etc. sa acorde sau nu. Anii trecuti, s-au mai acordat, dar acuma vom vedea. Scolile, cum este cea in care invata Thomas - nepotul, au liber de Vineri 6 aprilie si pana in 9 aprilie inclusiv. Oricum Pastele catolic, beneficiaza de un timp deosebit de frumos si calduros. Ieri au fost 10 grade, azi, au fost 12 grade, iar maine, in ziua de Pasti, vor fi 14 grade. La soare, aceste temperaturi se maresc cam cu 4 grade. Vom vedea cum va fi duminica viitoare. Din prognoza en gros, se pare ca va fi frumusel si caldutz.
. Cei cu Pasti, deja s-au adunat acasa, si sarbatoresc in familie, in liniste, pace si reculegere. Cei fara Pasti, continua lucrul.
Va dorim la toti sanatate si fericire, pe masura sarbatorilor care vor veni.
Cu mult drag --Bunicul.

[Manu]

Daca nu am scris, nu inseamna ca nu urmaresc cu interes tot ce se scrie la subiectul "Corespondenta din Canada".
Cu siguranta sunt si altii care urmaresc la fel tot ce se scrie aici, sunt lucruri foarte interesante.

[Ghita Potra]

Pastele catolic a trecut cu un timp splendid. A fost un cer senin ca-n filme, atmosfera calma si temperaturi ridicate, de sambata si pana acuma, intre 14 si 22 grade, caz cu totul deosebit, fiind temperaturi chiar de iulie. Am fost in zona zgarie norilor, la malul oceanului, mai bine zis - golful oceanului, admirand peisajul superb, cu mastodontii din beton si sticla, pana aproape de malul oceanului, cam 100m distanta, verdele si polifonia colora a parcului de la ocean, superba promenada din beton si lucrari de arta de constructii, multitudinea vaporaselor, unele vapoare in regula si a hidroavioanelor, care isi au baza aici si, care, profitand de timpul splendid, se miscau ca intr-un furnicar. Am fost si la Cofetaria Romaneasca, de care am scris, incheind iesirea, cu cate o prajitura. Timpul fiind grozav, pe tot traseul, am vazut oameni care mergeau in grupuri, bine dispusi. Vom vedea cum va fi de Pastele ortodox si Greco - catolic.
In alta ordine de idei, cum a fost posibil ca CFR-ul sa piarda la un asemenea scor umilitor. ? Incredibil, cat de bine au facut jocul dusmanilor
echipei.
Sper sa avem timp frumos si cald, ca acum, cu totul neobisnuit aici. Doresc sa va simtiti minunat, la modul cel mai superlativ posibil.
Salutarile si urarile noastre la toti cei dragi.
--Bunicul

[Ghita Potra]

Va multumim din suflet pentru urarile ce ni le-ati adresat, frumoase ca un pastel si si figurativ, policolore ca un curcubeu.
Continuam cu discutia noastra. Mi-am propus sa abordez niste teme cam punctual si total diferite. Incep :
1] Nu ii dau nume, dar este vorba de oameni sarmani, care sunt si pe aici, dar mai putini ca la noi, avand in vedere nivelul ridicat de civilizatie, in general nivelul vietii. Ideea mi-a aparut intamplator, ieri dimineata, cand de dimineata devreme, am insotit nepotul la scoala, pentru o ora de sport, care este in fiecare zi, in programul scolii si, in plus o ora dimineata devreme, ca acuma .Aceasta numai intimpul primaverii, verii si toamnei. Am facut aceasta digresiune, pentru a intelege, daca am reusit, ce importanta se acorda pregatirii fizice, a mentine permanent o conditie fizica perfecta, una din bazele succesului in viata. Revin. Cum era dimineata si circulatia pietonala redusa, se observa miscarea indivizilor pe strada. Dupa ce am trecut de artera deosebit de aglomerata de masini, am intrat pe strada 12 AVENUE, unde se afla, pana la scoala nepotului alta scoala elementara., care, ca in orice loc, avea containere de gunoi afara, neinchise. In dreptul acestei scoli, a oprit o amarata de femeie, cocosata sub greutatea unui sac, pot spune imens, plin partial cu sticle, doze si ce-a mai gasit. A lasat sacul in strada, s-a indreptat de sale, a oftat si schiopatand s-a indreptat spre tomberon. M-am oprit putin si am urmarit-o. A intrat in container si a scotocit dupa asemenea obiecte, din sticla, plastic, metalice sau carton, care se cumpara la centre de colectare, Dupa figura, se vedea ca este o imigranta din tari latino-americane, mai precis din Mexic, Peru, Columbia sau din tarile Central - Americane. Bustul, fatza,mersul, semana cu a INCASILOR SAU AZTECILOR, groasa in bust, cracanata, fatza turtita, nasul borcanat, cu fundul mult dezvoltat, adaptata la carat greutati mari. Nu mai vorbesc ca era murdara, desi hainele erau bune. Asemenea situatii am intalnit in toti acesti ani.
Altii aplica alta metoda, mai ales cei care au bicicleta. Acestia, dupa ce se scot de cu seara pentru a doua zi, gunoaiele, pentru a fi ridicate de masinile cu gunoi, cum se lasa intunericul, trec pe la fiecare tomberon, si le cotrobaie minutios, luand ce ii intereseaza. De cele mai multe ori lasa mizerie, fiind apostrofati de proprietari, ca trebuie sa curete dupa ei. In zona noastra, initial fost un emigrant alb, iar dupa ce acesta a disparut, a venit un chinez, pe acesta meserie, sa-i spun asa. Eu, intial nu am stiut despre acestia, ramanad scandalizat dimineata ca gaseam gunoaiele ravasite., dand vina pe dihaniile noptii, cum sunt ratoniisi sconcsul, dar tomberoanele fiind inchise, nu pot umbla.
Alta metoda este de a intra in curtzile oamenilor, care la marea majoritate nu sunt inchise si cauta aici direct. Aici este riscant pentru ei, avand treaba cu politia. Ceeace v-am relatat, face parte dintr-o categorie defavorizata a sortii, care asa isi duc viatza si asta le ste sursa de venit. La aceasta se mai adauga si venituri din munci ocazionale, murdare, grele si platite la invoiala sau sezoniere.
Acesta seamana cu ce este la noi, acei cotrobaitori de gunoaie, slinosi si murdari, de miros de la distantza.
Ti-am scris acesate, pentru a vedea ca si aici, ca ori unde, sunt defavorizati ai sortii, copiii strazii si ai gunoaielor. Despre aceasta cam atat.
2]Penrru a colora materialul si a da o nota mai pastelata materialului, voi scrie despre flori, dar nu in general ci despre un loc dela o casa despre care ti-am mai scris. Pe strada 12th Avenue, in apropierea scolii nepotului, se afla o casa, devenita celebra in oras. Ea se afla la intersectia acestei strazi cu DAVIS STREET.Casa, dupa aspect nu are nimic deosebit, dar ce este in jurul casei, este o minune. Asta vara de prin iulie, am relatat despre multimea de DALII, cam vre-o 15 la 20 culori si combinatzii, aranjate in vre-o 50 de cuiburi cel putin. Sunt atatea cat si in Gradina Botanica din Cluj. In primavara aceasta,a avut alte minunatii. De timpuriu, curtea si in jur, era plin de narcise, albe, galbene si amestecate. Cemai, curtea era inecata in narcise, iar pe margine, ca un guler, avea primule de cele mai diverse culori. Acum, ca narcisele s-au ofilit, fiind tare timpurii, in locul lor, s-a pus lalele. Peste tot este plin de lalele, ramanad liber, doar cararile de acces printre ele si aleea de acces in casa. Dupa lalele, pune dalii, asa cum am relatat, insa pana cresc si infloresc, printre ele pune flori policolore, mai joase si cu viata mai scurta. Intotdeauna cand trec pe acolo, ma opresc si admir, asa cum fac multi altii. Casa este a unei familii de chinezi, unde amandoi muncesc zilnic dupa orele de serviciu, pana seara. Din lipsa spatiului inchei, iar daca am fost plicticos, imi cer scuze.
Urmatorul mateial, ma gandesc sa scriu despre Muzeul figurilor de ceara din capitala Provinciei si despre un submarin, ajuns aici in conditiile istorice din ultimii ani, din fosta Uniune Sovietica.
Salutari cu drag la toti, si un calduros SARBATORI FERICITE, tuturor celor dragi tie, colegilor de la ASOCIATIE si oamenilor de bine pe care ii cunosc si ma cunosc.
Cu mult drag-Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Continuam discutia noastra. Asa cum am scris ieri, voi aborda doua subiecte, care le-am abordat cu vre-o 4 - 5 ani in urma, cand materialele mele nu se postau pe Pontes. Incep. Toate acestea s-au intamplat in capitala Provinciei British- Columbia, orasul VICTORIA, in luna aprilie 2002, pe un timp mizerabil, cand a fost planificata o excursie in acest oras. Aceasta a fost si prima iesire inafara orasului Vancouver. Calatoria si impresiile generale, cu alta ocazie, atat doar ca acest oras se afla pe insula Vancouver, la o ora si jumatate de mers cu feriboatul. Incep.
1] SUBMARINUL. Imediat ce am ajuns, ni s-a propus sa mergem sa vedem ce nu am mai vazut, si anume un submarin sovietic. Am mers la malul oceanului, intr-un loc numit RADA, si l-am vazut tras la cheu, ancorat si pustiu. Acesta era un submarin sovietic din flota lor de submarine, care a intrat in apele canadiene si s-a predat autoritatilor. Nu stiu amanuntele, ca nu am de unde, dar submarinul a fost transformat in restaurant, unde comandantul submarinului a fost numit seful localului, iar matrozii si alt personal, au fost numiti chelneri, si cu diverse functii in restaurant, functie de importanta ce-or avut-o in submarin. Mie mi s-a parut masiv, de lungime cam 150 metrii, cam cat de la gard si pana la blocurile de la strada. Era de culoare neagra, avand pe trapa de acces si evacuare, insemnele sovietice, secera si ciocanul, iar mai jos denumirea submarinului [ un nume cunoscut, parca Steaua sau Lumina. ], iar mai jos, denumirea tarii, SSSR, pe ruseste. Nefiind sezon turistic inca, submarinul era inchis, asa ca nu am putut da-l vizitam. Am mai fost in urmatorii ani sa-l vedem, dar nu l-am mai gasit acolo. Aceasta este povestea submarinului, din ce am vazut si auzit.
2] MUZEUL FIGURILOR DE CEARA.In piata centrala a orasului, unde se afla impunatoarea cladire a parlamentuluyi provinciei., pe latura dreapta se afla o cladire nu mare, nu impunatoare ca si gabarit, dar frumoasa si cocheta, in culori pastel. Este cladirea care adaposteste Muzeul Figurilor de Ceara,, dupa modelul omolog de la Londra, al lui MADAM TOUSSAUD. Curiosi, am intrat, dupa plata unei taxe, destul de mari pentru punga noastra, dar curiozitatea a invins. Muzeul are doua nivele, parter si subsol. La parter, socheaza multimea de figuri, de parca sunt reale. Centrul salii este ocupat de figurile dinastiilor britanice, de-a lungul timpului. Cred ca sunt peste o suta.de personaje din ceaara. Lateral, de jur imprejur, pe rotonda, cum s-ar zice, sunt mari personalitati din toate domeniile, de pe glob. Noi nu avem nici una. De fapt, din estul Europei, apar doar COPERNIC > Petru cel Mare, iar STALIN, impreuna cu ROOSEVELT si CHURCHILL., dupa celebra poza de la Ialta sau Teheran. Nu mai tin minte. Rotonda este dominata de personalitati britanice, americane si canadiene. Mai sunt figuri celebre din Europa occidentala si ceva centrala, ceva chinezesti si sud americane. Toate figurile, au etichete de recunoastere si explicatii.
La subsol, este sala de groaza, insotita de o muzica cam de funebra, plus o lumina albastruie, care, la un loc, da o atmosfera de mister, chiar teama. La intrare in aceasta sala, este figura lui Hitler, ca tartorul si sursa tuturor relelor. Aici, pe stanga si dreapta sensului de mers, sunt mici incaperi, sau boxe, unde sunt aratate chinurile si supliciile la care au fost supusi oamenii, de-a lungul istoriei, mai bine zis metodele de tortura folosite. Asa se prezinta spanzurarea, decapitarea, sugrumarea, despicarea membrelor, trasul in teapa, taierea cu ferastraul, arderea pe rug,jupuirea de viu si alte metode. Cand am iesit, eram complet deprimat, stresat, avand cea mai proasta dispozitie. Detalii mai interesante nu mai tin minte, dar acestea nu se pot uita niciodata. Cam acestea am avut de spus prin scris. Cand voi mai merge, daca voi mai merge. am sa vin cu detalii.
Vom continua dupa sarbatori, cu teme interesante, dintre care nu am uitat Cutremurul din 1977.
Salutari cu drag la toti, si SARBATORI FERICITE. ----HRISTOS A INVIAT -----
BUNICUL

[Ghita Potra]

HRISTOS A INVIAT, la toti cei dragi.
Trec si Pastele. Aici l-am petrecut in cele mai bune conditii. Timpul a tinut cu noi, fiind senin in mare parte, caldut, desi a batut un pic de vant. Am fost la INVIERE, la biserica noastra ortodoxa, am ascultat slujba si am luat pasti. Lume a fost, cred ca vre-o 700 persoane, fiind plin in biserica si in jur. Slujba a fost oficiata de un sobor de preoti,condus de inaltpreasfintiasa Irineu, episcopul Americii de Nord si Canadei. Masa de pasti a fost cea traditionala
, ca la orice crestin.
Aşa Ca un divertisment, iti scriu despre originea cuvantului PASTE, asa cum l-am auzit si citit, fiind doua variante ce le stiu.
DENUMIREA VINE DE LA CUVINTELE DIN EBRAICA VECHE PESAH, o varianta si PASEHA, alta varianta,. Ele s-au stabilit de MOISE, dupa ce au trecut Marea Rosie si au scapat de robia din EGIPT. De atunci, ei tin cam o saptamana aceasta sarbatoare, iar Nasterea Domnului o tin in aceasta perioada.

În alta ordine de idei, duminica seara am vazut o scena indiana, privind relatiile sot - sotie. Facand o mica plimbare in lungul strazii, la una din case am vazut o indianca in costum de sarbatoare, stand smerita la intrarea in casa. Asa a stat la usa, pana ce a venit din curte sotul sau, imbracat tot festiv. In acel moment, s-a dat inapoi cam 3 la 4 pasi si tot smerita a asteptat. Sotul a deschis usa casei, a intrat, a facut cativa pasi prin casa, dupa care a poftit-o sa intre. Aceasta a intrat repede si cu capul plecat. Vorbea cam dur cu ea si incruntat., dupa care a inchis usa. Luni am vazut la televiziune, slujba de inviere de la Cluj, transmisa pe TVR3, care stocheaza imaginile 2 la 3 zile, in urma si pot fi vizionate.
HRISTOS A INVIAT si tot binele din lume!
Bunicul

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Am vrut sa -ti scriu un material mai unitar, dar primind o multime de emailuri, de genul trimise tie, pana am terminat, m-am cam obosit la cap, m-am zahait cam de tot, si, atunci, l-am urmat pe NENEA IANCU CARAGIALE, si am sa scriu cateva impresii mai pe scurt, numite MOMENTE. Le iau intr-o ordine aleatoare, si anume :
1 ]. CIRESI ORNAMENTALI. Aici e momentul infloririi copacilor ornamentali. Prin comparatie, cand am fost prima primavara aici, am crezut ca sunt copaci, precum ciresi, visini, meri, pruni, --veritabili, gandindu-ma ca ce bine ar fi, cand vor fi coapte fructele. Am fost lasat sa sper, dar pana la urma mi-au spus ca sunt ornamentali, fiind copaci ornamentali japonezi, care nu produc nici un fruct. Mergand pe strazi, am observat cum strazi intregi sunt pline de asemenea copaci, asa cum am vazut azi pe o strada rezidentiala, cum este 16 th Avenue, care este alba si roz de ciresii ornamentali. Daca sus este alb si roz, jos este plin de
2}LALELE, IASOMII si NARCISE. Despre narcise am scris suficient, dar sunt nevoia sa amintesc de culorile lalelelor, care in unele locuri, ocupa tot spatiul din fata caselor. Sunt o minunatie, de culoare rosie, roz, galbene, albe si in mai multe culori, iar iasomiile de culoare alba, albastra in special, dau un aspect deosebit mediului ambiental, transformand orasul intr-un oras al florilor. La acestea se adauga arbustii ornamentali, cum sunt
3 ] AZALEE, RODODENDRONI, COPACEI CARE SUNT VESNIC VERZI. Acestia au inceput sa infloreasca, in culori rosii, roz,, fiind de inaltimea unui om, iar unii copaci vesnic verzi, primavara au frunze rosii, care au la mijloc cam 2 la 3 pistile, frunzele fiind floarea lor si, in timpul verii devin verzi.
4].TRAVERSAREA STRAZII. Am mai scris de civilizatia strazii in careva randuri. Acum ma simt obligat sa scriu din nou. Strada unde locuiesc, se sprijina la capete pe doua mari artere de circulatie, intens sau chiar foarte intens circulate, care sunt SIXTH STREET si CANADA WAY S.unt asa de circulate, incat imi este greu sa ma duc in lungul strazii, pe trotuar, din cauza zgomotului si a prafului care nu se vede, dar intra in ochi, devenind foarte jenant. In aceste conditii, pasesc cu ochii semiinchisi si cu sapca pe ochi. Aceasta mi se intampla cand ma duc cu nepotul, dimineata, la scoala, pentru a-l obisnui sa treaca numai pe la semafor. La intoacere, vin pe alt traseu, numai sa nu mi se atace ochii sau sa suport zgomotul mare de pe traseu. In aceste conditii, sunt nevoit sa traversez strada pe la loc nemarcat, fiind atent la trafic. In aceste conditii, singur sau cu sotia, la plimbare, suntem nevoiti sa traversam, in dreptul strazii, noastre, pe la netrecere, trecerile fiind la 300 si 150 metrii, in sus si jos. In aceste conditii, intervine civilizatia rutiera, care in momentul traversarii, se opresc si ne acorda prioritate. Interesant este ca in momentul cand ne-am angajat in traversare, se opresc si nu pornesc pana nu am pus piciorul pe trotuar. In orice loc am traversat, din orice punct al orasului as fi fost, asemenea gest a fost general. Nu am intalnit cazuri de apostrofare din partea soferilor. Indiferent de culoarea soferilor, imbracamintea si obiceiurile de acasa, toti respecta, cel putin asa mi s-a intamplat, aceste reguli de bun simt si civilizatie.
5].CIVILIZATIA PIETONALA. Nu ma refer la toate aspectele acestui punct., ci la amabilitatea verbala a celor cu care ne incrucisam pe strada. Ma refer la ultimele situatii. Marti seara am iesit putin in lungul strazii, mergand agale. La un moment dat ma apropii din mers, pe trotuar, in trecere, de un barbat cam inchis la culoare, care descarca din masina flori, si le ducea la o casa. Cand m-am apropiat de el, se opreste, saluta zambind, si imi spune ca toata ziua a lucrat si ca va merge sa se culce. Ma intreba ce fac si cum ma simt. Ar fi stat mai mult de vorba, dar l-am salutat, ramanand dezamagit de atitudinea mea. Mi s-a intamplat, ca la o simpla privire ca trecator asupra celor pe langa, care trec, cel in cauza se opreste, zambeste si saluta, sau chiar intra in vorba, intrebandu-ma cum ma simt. Alta situatie, mi s-a petrecut pe strada unde locuiesc.Aproape de coltul strazii, se afla o casa mare tip vila, ca majoritatea celor de aici, care are in fata, ronduri superbe de flori. Cum aproape zilnic trec pe acolo, ma opresc si admir florile. Odata, afara era o batrana cam de 65 ani, care observand ca admir florile, de la distanta, intra in vorba cu mine si lauda florile, fiind bucuroasa. Acum cateva zile, mergand cu sotia, in dreptul acestei vile, o vad pe batrana, care recunoscandu-ma, a zambit si, se apropie de noi, cu intentia sa ne vorbeasca. La vre-o 3 pasi, observ un lucru care m-a rascolit profund in mod neplacut. Desi era corect imbracata, matusica avea accesorii naturale ca la barbati. Avea mustati mari, chiar pe oala, barba si sprancene ca la barbati, lungi si rebele. Mi s-a facut o sila deosebita, aproape venindu-mi rau, iar sotia s-a albit. Am vorbit putin, dar ne-am grabit sa plecam.
6] CLIENT LA MAGAZINE. Este obiceiul ca la clientii statornici sa se acorde reduceri la marfurile cumparate. Astfel, magazinul DENNYS, ne acorda 10%reducere, fiindu-le clienti vechi, iar magazinele SAFEWAY si SAFE ON FOOD, ne-a dat carduri, care permit sa cumparam mai ieftin cu pana la 20%., la produsele la care cumparam in valoare mai mare. Magazinul romanescde la care cumpar pateurile vegetale, a promis ca ne va da mai ieftin daca vom cumpara de la ei, dar cum ei vand mai scump, voi face un calcul economic. Fiind client statornic, fetele de la magazinul sarbesc, BUTCHER BOY, ma privesc ca pe unul de al lor, in anumite limite de etnie, vorbind cu ele ca si cu fetele de la magazinele din Piata Abator. Aici am avut o surpriza placuta, in sensul ca la achitarea unei marfuri, o fata m-a intrbat de unde sunt. Cand i-am raspuns, ea a spus ca este bulgaroaica de langa Dunare, devenind numai zambet, stiind putin si romaneste.
Ar mai fi chestii, dar cu alta ocazie.
Salutari la toti, cu mult drag - Bunicul.

[Ghita Potra]

Ma bucura ca materialul trimis v-a placut. La cele ceva nedumeriri, aduc cateva lamuriri. Ai argumentat ca incalcam regulile de circulatie, trecand pe loc nemarcat. Este si nu este asa. Ca sa trecem direct, ne asiguram ca nu vin masini din stanga si dreapta,situatie reglementata de cele doua semafoare la cele doua mari artere, 6th street si Canada Way. In timpul cat circulatia este libera pe cele doua strazi, este o circulatie, bara la bara, din ambele sensuri, incat este absolut imposibil sa se intre in traversare, pericolul de accidentare fiind iminent. Si acum, ATENTIE - exista un moment, dar trebuie sa asteptam cam mult pana vine acel moment, cand circulatia din ambele sensuri este blocata de semafoare. De acest moment profitam si traversam strada. In aceste conditii, apar numai masinile care se angajeaza in trafic de pe strazile laterale, care apar cand suntem in traversare. Nu sunt multe, dar suficiente sa puna probleme. Acestea sunt masinile care sunt in trafic, dar si cele care demareaza de la semafor, in tromba, ca si aici sunt vitezomani, dar mai simtiti si mai temperati de trafic. Opresc ca ne vad in varsta si cu un mers sontac-sontac. Chiar si astazi, fiind un pic afara, la o asemenea traversare, o masina care circula mai solitara, a incetinit ca sa trecem, dar vazand ca nu avem intentia, a plecat incet si cu atentie. Imi place asemenea mod de-a merge in trafic
, dovedind conducere preventiva, bun simt, daca se poate spune - bun simt dat de teama de politie, care, in caz de incalcare a regulilor, cel in cauza, este ras, tuns si frezat - cum se spune, de nu-i mai creste parul si barba, adica aduna puncte penalizare, care la un moment dat face sa zboare carnetul, - aceasta in cea mai buna situatie.
Ceeace am uitat sa mai arat, ceeace fac acum, este ca la nivelul doi al vegetatiei, se fac simtite la modul cel mai placut, existenta acelor copacei si chiar copaci in toata regula, care neinfrunziti, dau acele superbe flori superbe de culoare portocalie, alba, roza, mari cat o ruje de Rusalii, si existenta efemera ca a unei libelule, dar vegetala, numita Magnolia. Si aici, ca si in Romania, si in toata zona temperata, au aparut in cantitati, cum s-ar spune, industriale, Papadiile. Tot verdele zonelor verzi, este pigmentat cu galbenul imaculat, acel galben frumos de pe drapelul national, dat de papadii. Toate acestea incanta sufletul si tonifica.
Si acum, ca orice loc, nu sunt, in aceste aspecte numai culori roz in activitatea cotidiana, ci si puncte negre, ce murdaresc frumusetea zilnica, ce face sa ne bucuram mai putin de viata de zi cu zi. Sa luam in activitatea umana, unde sa amintesc cateva. Sa sti ca si pe aici sunt vitezomani, obraznici in circulatie, care produc accidente. Am vazut in mai multe randuri, masini facute pachet, in masura mai mare sau mai mica, dar accidentate si tractate sau remorcate. Dar sunt mult mai putine, din cauza educatiei si a factorului politie. Si aici, exista concurenta neloiala intre firme si colaborare murdara intre firme si societati, din dorinta expresa, de-a face bani cu orice chip, aceasta cu atat mai mult in conditii de criza. Stiu aceasta de la Dan, care s-a lovit din plin de aceste fenomene negative, care erodeaza sanatatea si bunul mers al vietii. Nici nu -ti dai seama ce erodeaza aceste aspecte, cand se acorda incredere cuiva, iar acesta in loc sa lucre in folosul firmei si sa castige mai mult, face tot felul de manevre numai folosul sau, pagubind firma si afectand veniturile celorlalti angajati. Alt aspect este acela al curateniei stradale si in curti sau in alte locuri. Daca la inceput,cand am venit in Canada, am vazut numai curatenie, fiind in mare parte adevarat, cu timpul am inceput sa vad si latura mai putin placuta a acestei curatenii. De curand am trecut pe ceva strazi, atat pe cele din fata cat si cele din spate, unde se afla garajele, magazii si cate si mai cate, unde se aduna gunoaiele pentru a fi luate de masinile de gunoi, ramanad cam dezamagit de de ce am vazut in unele locuri. Acestea le-am observat mai ales in locurile inchiriate, precum si in spatele localurilor de alimentatie publica si in cele cu multa vegetatie, unde gunoaiele sunt la ele acasa, vazandu-se un dezinteres de a curati, chiar lene. Pe strazile izolate mai apar gunoaie aruncate, ambalaje, hartii etc. Strazile de locuit se matura mai rar, lasand ploii sa faca acest lucru si sa duca la canal murdaria de pe strazi. Dar, ATENTIE, aceasta nu este o regula ci o exceptie, fiind mai curat ca in locuri similare din tara. Ma intreb ce s-ar intampla daca as saluta pe strada pe cineva necunoscut, mai ales daca persoana este de sex feminin. - aceasta la noi in tara. Ar iesi un scanda, luandu-se buna intentie drept o intentie de a agresa si chiar mai mult. Aici nu-i asa, cat se pastreaza decenta si distanta. Cand se depaseste, atunci este bai mare si aici,chiar mai mare ca in tara, politia facandu-si prezenta ca din pamant. Oricum, viata este mai putin agresiva pentru mine, dar se poate sa fie si altcum si sa nu stiu eu, adica sa nu ma fi intalnit cu ele.
Probleme etnice, ca roman nu am intalnit, dar nedumeriri ca nu stie unde se afla tara noastra am, intalnit., dar in general suntem cunoscuti. Aici nu au ajuns tziganii sa manance lebedele, gastile si ratele de pe lacuri, parcuri sau rezervatii, dar am fost asimilati cu ei pe aeroportul din Amsterdam, vorbindu-ni-se urat si ironic. M-am simtit groaznic de umilit, stiind ca nu suntem cu nimic mai prejos ca alte etnii si popoare.
Deocamdata atat, urmand altele.
Inchei cu urarea de viata lunga si sanatate la toti cei dragi si, - cu mult dor de Cluj, --Bunicul.

[Ghita Potra]

Continuam cu discutia noastra.
M-am gandit sa scriu ceva despre lucrarile de suprastructura rutiera, ca lucrari ingineresti deosrbite, printre cele mai bune din Canada si importante in America de Nord. Este vorba despre largirea unor cai rutiere, construirea unor noduri rutiere si despre poduri, toate in orasul Vancouver.
Toate le relatez asa cum le-am vazut. citit sau auzit.
1]CAI SI NODURI RUTIERE.
a]Dupa cum am relatat, distanta din locul unde locuim si pana in Orasul numit DOWNTOWN sau Orasul de Jos, unde se afla cele mai multe din cladirile inalte din intregul Vancouver [ zgarie norii ], este cam de 25- 30 km, functie de traseul urmat. Vom folosi cel mai scurt, si anume AUTOSTRADA TRANSCANADIANA, numita aici HYWAY ONE, cea mai impoetanta si mai lunga artera rutiera din Canada, care leaga intre ele capitalele Provinciilor Canadiene si a orasele mari. Ea porneste din capitala PROVINCIEI BRITISH COLUMBIA - orasul VICTORIA, aflat pe insula VANCOUVER, o insula cam de marimea Republicii Moldova, se intrerupe la marginea insulei, si contimua pe uscat in partea continentala a Canadei, trece prin Vancouver, ca cel mai mare oras al provinciei si al treilea ca marime in Canada, continua prin Muntii Stancosi aproape de granita cu Statele Unite si ajungre in orasul CALGARY, din PROVINCIA ALBERTA, fiind cel mai mare din provincie dar nu capital ei. Capitala Provinciei Alberta este orasul EDMONTON, aflat la vre-o 450 km in Nord, lergatura facandu-se cu o autostrada cu doua la patru benzi pe sens.AUTOSTRADA continua spre est in orasul REGINA, capitala PROVINCIEI SASKATKHEWAN [ se citeste SASKACIUAN ], dupa care se deruleaza spre est in PROVINCIA MANITOBA, in orasul WINNIPEG, dupa care intra in cea mai importanta provincie canadiana din punct de vedere economic, al populatiei si edilitar. PROVINCIA ONTARIO, unde se afla faimoasa CASCADA NIAGARA, la paritate cu STATELE UNITE, trecand pe langa cascada si intrand in cel mai mare oras canadian, orasul metropola TORONTO, cu o populatie de peste cinci milioane si jumatate locuitori. Mai trece prin cateva orase importante din provincie cum este HAMILTON cu aproape un milion locuitori. In TORONTO se afla o importanta comunitata romaneasca, de saizeci mii romani, cu o bogata activitate culturala si editoriala. Numele de Toronto vine de la un trib indian care a locuit pe aceste meleaguri. De fapt, si numele provinciei prin care am trecut nu de mult, SASKATCHEWAN si chiar a capitalei provinciei, orasul WINNIPEG, vine tot de la triburi indiene, daca nu ma insel.De aici autostrada continua in capitala federala, orasul OTTAWA, cu peste un milion locuitori. Numele deriva de la tribul indian cu acelasi nume, la fel ca si denumirea CANADEI, care vine din indiana. Din Provincia Ontario, autostrada isi continua traseul in PROVINCIA QUEBECK, intrand in orasul MONTREAL, cel mai mare din provincie, cu aproape patru milioane locuitori, oras drag noua prin victoriile olimpice ale NADIEI COMANECI, aici aflandu-se o importanta comunitate romaneasca de cativa zeci de mii romani, dar nu este capitala. Traseu urmeaza in capitala provinciei, orasul QUEBECK, al doilea din provincie, cu aproape un milion locuitori. Mentionez ca provincia Quebeck este cea mai intinsa provincie canadiana cu o suprafata ce un milion si jumatate km. patrati si o populatie de peste 8 milioane locuitori. Revin, cea mai populata eate Ontario, cu peste unsprezece milioane locuitori. Aceste doua provincii au cam 55 la suta din populatia tarii. De aici, autostrada isi continua traseul pana la malul Oceanului Atlantic, unde se intrerupe si continua in PROVINCIA NOVA SCOTIA, de pe insula cu acelasi nume, pana in orasul HALIFAX, capitala provinciei, unde isi incheie traseul. Mentionez ca din orasul Halifax au plecat convoaiele americane si canadiene cu material militar si, alimente si imbracaminte, catre fosta Uniune Sovietica, in timpul razboiului, urmand ruta de nord, pana in Orasul MURMANSK.
Mai sunt trei provincii canadiene, mai mici, doua insulare, PRINCE EDWARD SI NEW BRUNSWICK si a treia numita NEWFOUDLAND - LABRADOR. Numele de Newfoudland este numele actual al Insulei TERRA NOVA, iar Labrador vine de la Peninsula Labrador, unde ocupa o parte din ea, si anume partea estica, da la ocean. Legatura cu capitalele acestor provincii, se face prin sosele foarte bune, cu doua benzi pe sens, iar dela mal la capitalele celor doua provincii insulare, se face prin transbordare cu vapoare tip feriboat, si continua pe uscat pana in cele doua orase. Aici am terminat autostrada transcanadiana, si revenim la tronsonul nostru din Vancouver, de cativa zeci de km. Inainte de a incheiac episodul, amintesc faptul ca ORASUL VANCOUVER este al treilea oras al Canadei cu o populatie de peste doua milioane si doua sute mii locuitori, fiind cel mai mare oras canadian de pe coasta de vest si al treilea de pe coasta de vest a continentului nord american, iar provincia British Columbia, este a treia ca marime intre provincii, cu o suprafata de aproape un milion locuitori si o populatie de peste patru milioane si jumatate locuitori. In orasul Vancouver se gasesate si o importanta comunitatr romaneasca.
Continuarea episodului cu portiunea locala, in episodul urmator.
Salutari cu drag la toti membrii dinastiei Potra si nu numai, sanatate si fericire.
HRISTOS A INVIAT ---Cu mult drag --Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Continuam. Am ramas la drumuri si noduri rutiere. Trebuie tinut cont de faptul ca aceasta tara, Canada, este una dintre cele mai dezvoltate tzari in aceasta privinta, avand un sistem de drumuri foarte bine pus la punct, care merg pana la cele mai izolate si mici localitati, care sunt asfaltate pana la acestea. Lucrarile de arta rutiere, cum sunt podurile, sunt adevarate lucrari de arta, avand si un complex sistem de suprastructura,ca locurile de refugiu pentru odihna in trafic, statii de benzina, mijloace de comunicare, avertizare si alarmare, spatii comerciale, hoteluri si moteluri, mijloace de protectie - deosebit de dezvoltat, facand pe cel ce se afla in trafic, chiar pe distante lungi si prin locuri mai putin populate, sa nu simta apasarea distantei si teama de singuratate. Fac aceasta afirmatie, avand experienta calatoriei de la Vancouver la Edmonton si Calgary si apoi la Vancouver, pe o distanta de peste 1600 km, cu traversarea Muntilor Stancosi in distanta cam de 450km, unde localitatile sunt extrem de rare, iar casele izolate, putine, iar traficul este si el mai redus ca cel
normal.In aceste conditii, drumul, de fapt o sosea cu doua benzi pe sens, si rareori, unde drumul trece prin locuri salbatice ca relief, pe o banda, este pigmentat cu tot felul de lucrari de captarea atentiei, de mentinere a atentiei participantilor la trafic in limitele normalului, de indepartare a senzatiei de oboseala, plictiseala, a angoasei singuratatii si, ce este imprtant, de atentionare a soferilor de pericolele ce ii asteapta daca nu respecta STRICT, indicatiile de drum. Desi drumul merge prin locuri salbatice, pustii, cu stanci si abisuri la tot pasul, ele se vad putin, sau mai bine zis, efectul optic este diminuat prin lucrari de izolare a drumului de mediul din aceste locuri, incat teama este aproape exclusa. Referitor la statii de benzina de pe acest traseu, in interiorul muntilor, pe o distanta de cel putin 300 km. nu exista statii de benzina, fapt mediatizat in asa fel ca toti soferii sa fie constienti de acest lucru. Chiar in conditiile de spatiu disponibil sub necesar, sunt refugii suficiente, dotate la parametrii acceptabili cu mese, banci, grupuri sanitare si, foarte important, cu telefoane si numerele de telefon in caz de diferite urgente. Simt nevoia sa amintesc ca in mare parte a drumului, intr-o parte sunt stanci tip zgarie nori, iar in cealalta, prapastii ametitoare. Cu toate aceste nu am simtit frica, din cauza masurilor ce le-am aratat. Ca stare, soseaua este impecabila, fara gropi, hopuri, denivalari sau crapaturi, mersul fiind lin, auzindu-se doar motorul, fasaitul cauciucurilor pe asfalt si zgomotul mijloacelor de avertizare si atentionare sonore si luminoase, care, de asemenea, fac calatoria placuta.
Dar sa revenim la noi, la Vancouver.
Trama stradala a fost conceputa pentru un anumit trafic, care in anumite locuri nu mai face fata, din care cauza in anumite ore ale zilei, se produc dopuri in circulatie si strangulari ale ei, fapt ce face ca fluenta traficului sa fie diminuata chiar catre zero, cu nervii si stresul de rigoare. Despre asemenea situatii am sa relatez, precum si modul cum s-au rezolvat ele sau sunt in curs de rezolvare. Voi incepe cu o asemenea situatie aflata pe autostrada transcanadiana, tronson aflat in interiorul orasului, aproape de centrul aglomerarii urbane. Despre aceasta in episodul urmator.
Cu stima si drag la toti - Bunicul.