Chiar aşa Ioana? Ce calităţi ar trebui să aibă bărbatul pe care îl vrei tu? Nu eşti sigură că sunt bune standardele tale, dar totuşi le aplici şi, în plus, preferi să trăieşti imaginar, chiar dacă eşti conştientă că nu este sănătos lucrul ăsta. Nu vei întâlni perfecţiunea! Eşti conştientă de asta?
Când vei considera că este momentul să te uiţi în jurul tău, vezi să nu fie prea târziu!
Un fel de sondaj
Moderator: Manu
Sal.
Totusi sa nu o coplesim cu intrebari pe Ioana... Raspunsul ei a fost chiar dragut...
. Cu totii avem momente de visare... eu aseara am visat ca sunt Gates... . Esentza mesajului meu era alta: daca afirmi ca singurul lucru sigur pe lumea asta e „baba cu colacii” cum reusesti sa fii sigura pe tine si sa -ti faci standarde? Asta chiar nu e intrebare 'capcana' si nu ti se adreseaza doar tie.
Toate bune!
Totusi sa nu o coplesim cu intrebari pe Ioana... Raspunsul ei a fost chiar dragut...
. Cu totii avem momente de visare... eu aseara am visat ca sunt Gates... . Esentza mesajului meu era alta: daca afirmi ca singurul lucru sigur pe lumea asta e „baba cu colacii” cum reusesti sa fii sigura pe tine si sa -ti faci standarde? Asta chiar nu e intrebare 'capcana' si nu ti se adreseaza doar tie.Toate bune!
-
Manu
- General de divizie
- Mesaje: 4120
- Membru din: 02 Feb 2007, 01:15
- Localitate: Cluj-Napoca
- Contact:
Ce inseamna acel "off"? E cumva cel al limbii engleze aplicat vietii pentru a lasa ca "singurul lucru sigur"?...ioana scrie:Daca va veni vreodata momentul sa ma uit in jurul meu o voi face, daca nu, [****] off!
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum...
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
Dragii mei, eu am scris:
"cel mai sigur lucru pe care il stie omenirea de la inceputuri pana astazi e tocmai acela ca fiecare om moare mai devreme sau mai tarziu".
Eu am avut aceasta revelatie recent si desi e un lucru simplu pe care il stiam de mult anume ca voi muri, faptul ca fiecare moare la un moement dat, din momentul in care mi-am dat seama ca acesta este cel mai sigur lucru care nu a fost contrazis de nimeni pana azi, si cel care le da cele mai mari batai de cap oamenilor fiindca incearca sa nege prin faptele si atitudinile lor acest adevar implacabil si atat de simplu. Majoritatea oamenilor traiesc de parca ar trai la infinit desi stiu foarte clar ca nu e asa. Altii cauta cu disperare sa ramana fie in istorie, fie in memoria colectiva a omenirii, fiind manati de aceeasi frica exacerbata de moarte desi paradoxal e un lucru care se intampla tuturor deci ar trebui sa fie ceva foarte usor acceptat. Este vorba de frica de necunoscut, de incontrolabil, frica datorata nevoii noastre de a fi mereu in control. de cand ne nastem, incercam prin gesturile noastre firave sa luam in stapanire mediul, sa il conducem. Ma gandesc ca daca la baza culturii noastre ar sta o alta conceptualizare a mortii, si nu ar mai fi prezentata atat de macabru, de tragic, oamenii ar trai altfel, ar fi mai detasati, mai relaxati in multe situatii ale vietii.
ps
Atentie totusi la nuanta "cel mai sigur lucru" si nu "singurul lucru sigur". Eu zic ca e o mare diferenta.
"cel mai sigur lucru pe care il stie omenirea de la inceputuri pana astazi e tocmai acela ca fiecare om moare mai devreme sau mai tarziu".
Eu am avut aceasta revelatie recent si desi e un lucru simplu pe care il stiam de mult anume ca voi muri, faptul ca fiecare moare la un moement dat, din momentul in care mi-am dat seama ca acesta este cel mai sigur lucru care nu a fost contrazis de nimeni pana azi, si cel care le da cele mai mari batai de cap oamenilor fiindca incearca sa nege prin faptele si atitudinile lor acest adevar implacabil si atat de simplu. Majoritatea oamenilor traiesc de parca ar trai la infinit desi stiu foarte clar ca nu e asa. Altii cauta cu disperare sa ramana fie in istorie, fie in memoria colectiva a omenirii, fiind manati de aceeasi frica exacerbata de moarte desi paradoxal e un lucru care se intampla tuturor deci ar trebui sa fie ceva foarte usor acceptat. Este vorba de frica de necunoscut, de incontrolabil, frica datorata nevoii noastre de a fi mereu in control. de cand ne nastem, incercam prin gesturile noastre firave sa luam in stapanire mediul, sa il conducem. Ma gandesc ca daca la baza culturii noastre ar sta o alta conceptualizare a mortii, si nu ar mai fi prezentata atat de macabru, de tragic, oamenii ar trai altfel, ar fi mai detasati, mai relaxati in multe situatii ale vietii.
ps
Atentie totusi la nuanta "cel mai sigur lucru" si nu "singurul lucru sigur". Eu zic ca e o mare diferenta.
Da, ma bucur ca Decebal si Manu si Florin sunt niste oameni care inteleg anumite chestii si n-au sarit cu gura pe mine. In primul rand, moartea e o chestie sigura, dar nu trebuie s-o privim asa fatalist, cum a spus Florin. Murim, so what the [****]? O sa vedem cum e dupa aia asa ca nu are rost sa ne stresam. Corect. Un alt lucru sigur si dragut de data asta e ceea ce este exprimat de cuvintelul meu de mai sus si din mesajele precedente. Decebal, eu visez mult si as vrea sa cred ca o sa imi pot realiza macar jumatate din vise, macar sa ajung sa scriu un roman de genul Lord of the rings.
Da, am standarde, aia inseamna ca stiu ce vreau de la viata si ca o sa incerc sa obtin, deci nu sunt neaparat o pesimista incurabila. Ce e important, pentru mine at least, e iubirea... Dar asta nu inseamna ca o sa fac compromisuri.
Ce barbat vreau? Pai nu e vorba nici de studii inalte, nici de altceva, din moment ce omul pe care l-am iubit era masseur, ci e vorba de un anume fel de personalitate si cel de care virtual vorbind m-as indragosti ar trebui sa fie asa.
Carmen, englezii au o vorba: "The road to hell is paved with good intentions". Inteleg ca ai intentii bune, dar faptul ca prea imi tii morala, ma enerveaza. O sa visez cat poftesc, si nu cred ca esti tu sau altcineva calificat sa imi spuna ce si cum sa fac, ca si cum as fi o adolescenta prostanaca. De unde stii tu ca n-o sa gasesc persoana pe care-o vreau si ca o sa fie prea tarziu, pentru ce, nu stiu. Cred ca ti-am transmis oleaca de fatalism si tie, sau nu stiu. De unde stii ca atitudinea asta e gresita? O fi gresita in opinia ta, nu si in ceea ce ma priveste. Nu crezi ca etichetarea anumitor lucruri risca sa fie hazardata? Numai bine,
Da, am standarde, aia inseamna ca stiu ce vreau de la viata si ca o sa incerc sa obtin, deci nu sunt neaparat o pesimista incurabila. Ce e important, pentru mine at least, e iubirea... Dar asta nu inseamna ca o sa fac compromisuri.
Ce barbat vreau? Pai nu e vorba nici de studii inalte, nici de altceva, din moment ce omul pe care l-am iubit era masseur, ci e vorba de un anume fel de personalitate si cel de care virtual vorbind m-as indragosti ar trebui sa fie asa.
Carmen, englezii au o vorba: "The road to hell is paved with good intentions". Inteleg ca ai intentii bune, dar faptul ca prea imi tii morala, ma enerveaza. O sa visez cat poftesc, si nu cred ca esti tu sau altcineva calificat sa imi spuna ce si cum sa fac, ca si cum as fi o adolescenta prostanaca. De unde stii tu ca n-o sa gasesc persoana pe care-o vreau si ca o sa fie prea tarziu, pentru ce, nu stiu. Cred ca ti-am transmis oleaca de fatalism si tie, sau nu stiu. De unde stii ca atitudinea asta e gresita? O fi gresita in opinia ta, nu si in ceea ce ma priveste. Nu crezi ca etichetarea anumitor lucruri risca sa fie hazardata? Numai bine,
Joane
Draga Ioana, cred ca lumea nu s-a prins neaparat ce e cu acel *** off ne fiind poate atat de obisnuita cu jargonul englezesc:), in rest toate bune si relax, lumea chiar poate are intentii bune, insa greseala pe care o face mai toata lumea e ca asuma ce-i bun pt sine ca fiind bun pentru oricine in aceeasi situatie sau nici macar. Mi-a placut sintagma cu drumul spre iad:)
-
Andreea Neagu
- Colonel
- Mesaje: 1511
- Membru din: 16 Ian 2007, 23:15
- Localitate: Bucuresti
- Contact:
Cuvintelul e cenzurat automat
Andy
Andy
Andreea - Elena Neagu
Designer www.pontes.ro
Anjo.ro - Magazin virtual de produse pentru nevăzători
Şcoala pentru toţi - site dedicat elevilor nevăzători
Designer www.pontes.ro
Anjo.ro - Magazin virtual de produse pentru nevăzători
Şcoala pentru toţi - site dedicat elevilor nevăzători
acum am observat si "fukk is nice:)". si daca Comandanta zice ca e cenzurat automat, atunci de data asta se va publica fiindca i-am modificat putin speling-ul dar suna la fel de bine cu jaws:).
Na ca in graba am omis sa pun un b in publica si am observat cu aceasta ocazie ca jargon romanesc nu stie cenzorul:), asa ca am revenit si am corectat.
Na ca in graba am omis sa pun un b in publica si am observat cu aceasta ocazie ca jargon romanesc nu stie cenzorul:), asa ca am revenit si am corectat.
De acord cu tine, Florin. Lumea nu realizeaza cand exagereaza, si de asta poate am fost cam dura cu Carmen. De fapt, ceea ce am scris pe forum era defularea unei frustrari mai vechi. Pe messenger, pentru ca o am in lista, daca i-am spus lui Carmen ca citesc science fiction, si ca de o luna am plonjat un pic in acest univers paralel a spus ca vai, nu e bine. Daca ascult rock, nici aia nu e bine. Daca vreau un anumit gen de barbat, nici asta, of course. Acum ea s-a suparat si a spus ca nu mai scrie pe forum, desi eu nu voisem asta, cat doar sa ii atrag atentia. Aseara ne-am reconciliat cat de cat pe mess, si i-am explicat oarecum atitudinea mea. Poate ca si eu am putina vina aici, pentru ca, asta-vara, cand am cunoscut-o pe Carmen, eram furioasa pe muzica rock si pe o parte din literatura, pentru ca crezusem ca acestea au o parte din vina in despartirea mea de fostul prieten. Intr-adevar, poate fi asa, dar au fost acolo mai multi factori, oricum, si nici muzica nici literatura nu e de vina, arta in general, daca sunt intelese aiurea.
Acum mi-a trecut acea furie si stiu ca muzica rock, literatura, atat cea de masa, science fiction, cat si adevarata literatura fac parte dintre lucrurile care imi plac, si in care ma regasesc, si fara ele nu as mai fi eu. Cu visarea la fel... cred ca stiu sa mentin un oarecare echilibru intre visele mele si realitate, si faptul ca vreau sa realizez o parte din ele nu e rau. De asta spuneam ca nu suport sa mi se dea sfaturi si sa fiu stresata asa ca, na... nu e bine nimic din ce fac. Sper sa nu se fi suparat Carmen si sa fi inteles, ca, whatever, asta sunt eu, si ca incercarile cuiva de a schimba alte persoane, sau de a le coplesi cu sfaturi nu dau tot timpul rezultate.
All the best,
Acum mi-a trecut acea furie si stiu ca muzica rock, literatura, atat cea de masa, science fiction, cat si adevarata literatura fac parte dintre lucrurile care imi plac, si in care ma regasesc, si fara ele nu as mai fi eu. Cu visarea la fel... cred ca stiu sa mentin un oarecare echilibru intre visele mele si realitate, si faptul ca vreau sa realizez o parte din ele nu e rau. De asta spuneam ca nu suport sa mi se dea sfaturi si sa fiu stresata asa ca, na... nu e bine nimic din ce fac. Sper sa nu se fi suparat Carmen si sa fi inteles, ca, whatever, asta sunt eu, si ca incercarile cuiva de a schimba alte persoane, sau de a le coplesi cu sfaturi nu dau tot timpul rezultate.
All the best,
Joane
Ioana, te inteleg foarte bine, irascibilitatea ta, e rezultatul ciocnirilor dintre idealurile tale indraznete si posibilitatile mai reduse de implinire a lor. Cineva mi te-a descris ca fiind foarte activa si plina de elan, pe vremea cand erai adolescenta si ca acum te-ai fi schimbat. De aici mi-am dat seama ca firea ta originala ar fi fost una foarte diferita de cea din prezent.
Servus, interesanta discutia...
Eu sunt deacord cu acele afirmatii facute de Florin mai demult pe lista de discutii si tin bine minte mesajul.
Pentru Carmen din sv:
daca cineva face afirmatii despre problemele pe care le dezvolta deficienta vizuala nu inseamna neaparat ca acea persoana este super complexata, iar tu nu trebuie sa simti ca e necesar sa corectezi o anumita viziune.
Aici se spun multe, in fond asta e realitatea si e bine sa o intelegem.
Se discuta mai sus despre fericire...
Ce e fericirea?
In opinia mea linistea dinaintea furtunii.
Eu am o mare problema in ultima perioada privind sensibilitatea care se aprinde in om cand are contact cu un nevazator. Din pacate am observat ca desi unii oameni au trait in permanenta intre oameni pregatiti, oameni cu o pregatire deosebita, daca colaboreaza cu un nevazator isi muleaza atitudinea pornind de la o sensibilitate in exces. Am ajuns la concluzia ca defapt asta e motivul care le umbreste ratiunea vazatorilor.
Daca un nevazator reuseste intr-un domeniu unde si-a dorit, atinge trepte inalte, reuseste sa aiba o familie carel face fericit.
Ar fi un prieten care sa nu isi mai doreasca in fiecare zi ca acelui nevazator sa ii dea Domnul vedere....???
Poate afirmatia mea ar fi deadreptul cretina, dar prin asta urmaresc sa reliefez ceva.
Subscriu la ce preciza Ioana legat de idealuri. Desi am contact zilnic cu deficienta pe care o am asta nu ma opreste sa imi cobor niste standarde.
Spor la toti!!!
Ovi
Eu sunt deacord cu acele afirmatii facute de Florin mai demult pe lista de discutii si tin bine minte mesajul.
Pentru Carmen din sv:
daca cineva face afirmatii despre problemele pe care le dezvolta deficienta vizuala nu inseamna neaparat ca acea persoana este super complexata, iar tu nu trebuie sa simti ca e necesar sa corectezi o anumita viziune.
Aici se spun multe, in fond asta e realitatea si e bine sa o intelegem.
Se discuta mai sus despre fericire...
Ce e fericirea?
In opinia mea linistea dinaintea furtunii.
Eu am o mare problema in ultima perioada privind sensibilitatea care se aprinde in om cand are contact cu un nevazator. Din pacate am observat ca desi unii oameni au trait in permanenta intre oameni pregatiti, oameni cu o pregatire deosebita, daca colaboreaza cu un nevazator isi muleaza atitudinea pornind de la o sensibilitate in exces. Am ajuns la concluzia ca defapt asta e motivul care le umbreste ratiunea vazatorilor.
Daca un nevazator reuseste intr-un domeniu unde si-a dorit, atinge trepte inalte, reuseste sa aiba o familie carel face fericit.
Ar fi un prieten care sa nu isi mai doreasca in fiecare zi ca acelui nevazator sa ii dea Domnul vedere....???
Poate afirmatia mea ar fi deadreptul cretina, dar prin asta urmaresc sa reliefez ceva.
Subscriu la ce preciza Ioana legat de idealuri. Desi am contact zilnic cu deficienta pe care o am asta nu ma opreste sa imi cobor niste standarde.
Spor la toti!!!
Ovi
Salut Ovidiu, interesanta perspectiva fericirii, cred ca intradevar fericirea se gaseste inainte si ... dupa furtuna:) desi uni o confunda cu extazul din apogeul uraganului:).
Cat despre intrebarea ta retorica, daca am inteles bine, e vorba de capacitatea celuilalt de a intelege ca pana la urma nu absenta vederii e problema cea mai grava a unui individ ci imposibilitatea adaptarii eficiente la ea. Si cand zic eficienta nu ma gandesc la performante externe ci la echilibrul interior, la aproximarea acelei fericiri pe care cred ca toti oameni fiei ei orbi, schipi, surzi, retarzi mintali ar trebui sa o poata simti, fiindca numai aici poate fi cheia dezlegarii misterului diferentelor intre oameni. Aparent suntem tentati sa consideram ca intre oameni exista diferente calitative inca de la peronul de sosire pe aceasta lume atunci cand unii se nasc cu handicapuri grave iar altii cu unele mai greu detectabile, mai usoare sau asa zisi normali. Totusi poate ca standardele tot noi le fixam si ne prindem in ele si ne fixam atentia asupra unor aspecte care nu ar trebuie sa fie definitorii pentru viata noastra, pentru accesul la fericire caci ma gandesc ca acesta e pana la urma telul suprem al fiecaruia in viata, anume sa fie fericit. Daca accesul la fericire nu este apriori ingradit si eu sper ca nu este, atunci restul sunt doar detalii neimportante. Un lucru e limpede, am vazut ca uni oameni, isi pot gasi fericirea in conditii obiectiv net diferite calitativ, in timp ce altii esueaza desi teoretic au toate premisele daca ne uitam la standarde calitative. Ma refer la situatii in care anumiti oameni de pe planeta asta, au venit pe lume cu mare pompa, integri, fara a le lipsi nimic din ceea ce putem masura obiectiv, si desi au trait in cele mai bune conditii posibile, li s-a oferit ce a fost mai bun, ca bonus chiar au ramas si in istorie, nu e sigur ca ei ar fi fost mai fericiti de cat oameni oarecare ce s-au nascut cu diverse neajunsuri fie ele materiale, sociale sau fizice si sau care au trait prin inchisori sau prigoniti pentru cine stie ce cauze.
Probabil ca totul depinde de regizorul, de arhitectul propriului castel de nisip care se cladeste in viata fiecaruia si care este chiar el insusi.
Voi ce ziceti?
Cat despre intrebarea ta retorica, daca am inteles bine, e vorba de capacitatea celuilalt de a intelege ca pana la urma nu absenta vederii e problema cea mai grava a unui individ ci imposibilitatea adaptarii eficiente la ea. Si cand zic eficienta nu ma gandesc la performante externe ci la echilibrul interior, la aproximarea acelei fericiri pe care cred ca toti oameni fiei ei orbi, schipi, surzi, retarzi mintali ar trebui sa o poata simti, fiindca numai aici poate fi cheia dezlegarii misterului diferentelor intre oameni. Aparent suntem tentati sa consideram ca intre oameni exista diferente calitative inca de la peronul de sosire pe aceasta lume atunci cand unii se nasc cu handicapuri grave iar altii cu unele mai greu detectabile, mai usoare sau asa zisi normali. Totusi poate ca standardele tot noi le fixam si ne prindem in ele si ne fixam atentia asupra unor aspecte care nu ar trebuie sa fie definitorii pentru viata noastra, pentru accesul la fericire caci ma gandesc ca acesta e pana la urma telul suprem al fiecaruia in viata, anume sa fie fericit. Daca accesul la fericire nu este apriori ingradit si eu sper ca nu este, atunci restul sunt doar detalii neimportante. Un lucru e limpede, am vazut ca uni oameni, isi pot gasi fericirea in conditii obiectiv net diferite calitativ, in timp ce altii esueaza desi teoretic au toate premisele daca ne uitam la standarde calitative. Ma refer la situatii in care anumiti oameni de pe planeta asta, au venit pe lume cu mare pompa, integri, fara a le lipsi nimic din ceea ce putem masura obiectiv, si desi au trait in cele mai bune conditii posibile, li s-a oferit ce a fost mai bun, ca bonus chiar au ramas si in istorie, nu e sigur ca ei ar fi fost mai fericiti de cat oameni oarecare ce s-au nascut cu diverse neajunsuri fie ele materiale, sociale sau fizice si sau care au trait prin inchisori sau prigoniti pentru cine stie ce cauze.
Probabil ca totul depinde de regizorul, de arhitectul propriului castel de nisip care se cladeste in viata fiecaruia si care este chiar el insusi.
Voi ce ziceti?
Am gasit un topic extrem de interesant.
Ma alatur si eu formatiei, mai ales ca, imi regasesc vehchi prieteni de ring...
Carmen, nu te mai saturi de aberatii si idealizari, inteleg tendinta la anumite oarbe, carora li se impune convingerea ca nimeni nu e ca ele, nu pot fi egalate, ce pot ele face mai frumos decat sa viseze?
imersiuni in lumi iluzorii, pline de seici, barbati perfecti care doar pe ele le asteapta.
Din punctul meu de vedere, asist la doua deziluzii feminine.
Atat Ioana cat si Carmen...
In general frustrarile vor cauta medii favorabile ca sa refuleze, vor identifica acele momente cand interlocutorul pare vulnerabil, si de aici intoleranta la observatii, critici si puncte de vedere mai acide.
Ma alatur si eu formatiei, mai ales ca, imi regasesc vehchi prieteni de ring...
Carmen, nu te mai saturi de aberatii si idealizari, inteleg tendinta la anumite oarbe, carora li se impune convingerea ca nimeni nu e ca ele, nu pot fi egalate, ce pot ele face mai frumos decat sa viseze?
imersiuni in lumi iluzorii, pline de seici, barbati perfecti care doar pe ele le asteapta.
Din punctul meu de vedere, asist la doua deziluzii feminine.
Atat Ioana cat si Carmen...
In general frustrarile vor cauta medii favorabile ca sa refuleze, vor identifica acele momente cand interlocutorul pare vulnerabil, si de aici intoleranta la observatii, critici si puncte de vedere mai acide.