Ma, eu ma duc, [cu duiosie]

[Claus]

detalii maine...!

[Claus]

detalii maine...! :)

Uite cheia, nu e cheia..
dupa cum stiti, sambata a avut loc adunarea generala a asociatiei Pontes.
Ca toate lucrurile firesti, pina la un punct, ea s-a desfasurat la Cluj
Ce va povestesc eu acum, incepe din momentul in care am terminat sa vizitam cetatuia, si fiindca aveam o invitata printre noi, la Andrea ma refer, ne-am zis ca, ar fi bine sa mancam ceva, innainte sa se retraga fiecare pe unde poate.
Deci, o trupa compusa din Manu, Alin, Anca, Andreea, Marius si Raluca, ne ducem la Marty sa mancam;
toate ok pina aici, numa ca, la aun moment dat, pe Manu il paleste un somn absolut mortal, si unde mai pui ca, Andrea se duce la baie si uita sa revina..
ingrijorat de absenta, Manu se intreaba daca nu s-a innecat, p-acolo..
In sfirsit, se intoarce Fata, si totul e ok.
Da in loc sa plecam, noi ramanem pe loc tare distrati de somnu si mutra lui Manu, care la un moment dat, cedeaza si zice: ma, eu ma duc,... [cu atita duiosie, de nu am cum sa v-o redau]
Plecam, dupa ce scapam de somnorosul nostru, ardeleni cum suntem, zicem sara- buna si lui Marius si Raluca, si, ne indreptam cu Andreea spre scoala, unde se cazase ea.
Ajungem:
dupa ce dam peste un gardian imposibil, care avea, sau nu avea cheie de la camera, ca sa nu ai zic izolator, intram totusi in posesia uneia.
O incercam, si bine inteles ca nu merge...
partea buna e ca, ne gandeam sa iesim in cluburi, partea proasta era ca, nu aveam cheie, sa se schimbe si aranjeze fata.
Nici o problema, dupa alte cautari, fara succes, fiindca unul dintre colegii de cazare luase cheile cu el, si nu era tocmai de gasit, ne hotaram, sa doarma Andreea la Anca, si cu asta basta...
Bun, iesim de acolo si brusc, ups, aceeasi fata in dificultate, nu are solutie sa isi dea jos lentilele de contact...
Ca de, era in bagaje, si chei, kanci!
Bun partea buna e ca sunt solutii la toate...
partea proasta ca, nu cind ai nevoie...
Urmeaza un tur turbat, prin Cluj, inclusiv pe la ofta, fara nici un succes insa.
Solutie, nu si nu.
pentru cine nu stie, utilizatorul acestor lentile, nu se poate odihni cu alea in ochi...
Ca barbat intre doua ce ma aflasem, ma decid sa le invit pentru o pauza la mine, intre timp, om gasi ceva...
Sun la scoala, si constat ca, se gaseste cheia...
Initial insa, luasem de la restaurantul aflat in proximitatea locuintei mele, toate cheile de broasca comunista...
Foarte bucurosi, ca avem o rezolvare si nu o sa stea nimeni treaz, toata noaptea,
o luam spre scoala.
In fata cinematografului Victoria, Anca opserva ca, semaforul este verde inca...
Dupa crosul fara succes, in cautarea solutiei, nu ne-am mai gindit si o luam la fuga toti 3.
Trecem stopul, si fiindca competitia vine in grup crestem viteza.
Pe trotuarul din fata catedralei, se afla o reclama, in care Anca intra spectaculos si frontal,
din fericire fara avarii.
Am putut sa imi dau seama, cit de utila e gheata, daca vrei sa nu ramana urme, pe ici pe colo.

distractie mare, si sigur, noi prieteni...
astept si alte abordari d pe subiectul asta.

[Andreea Neagu]

Daca tot a inceput Alin sa spuna istoria celor 3 cautatori de zeama de lentile, o sa prezint problema asa cum s-a vazut din unghiul meu.
S-o luam metodic, cu sosirea la scoala sambata seara pe la ora 9. Intru in scoala cu gandul la dus si somn, ma postez in fata gardianului si-i cer cheia de la infirmerie sau izolator, cum preferati. Nenea gardianul se incurca un pic in cautari, ba o are, ba n-o are, pana la urma apare cu una bucata breloc si una bucata cheie. Fain frumos, dar pe mine ma loveste amintirea ca dimineata am lasat una bucata breloc cu 2 bucati chei, una buna, una proasta. Gardianul nu si nu, ca aia-i cheia si alta nu mai e.
Bun, plec cu Anca si Alin spre camera injurand in gand Alzheimerul si halucinatiile cu 1 cheie, 2 chei si asa mai departe. Poate eram eu prea adormita dimineata de tin minte ca erau mai multe... Ma joc un pic cu cheia respectiva pe la usa, dar surpriza: cheia noastra nici vorba sa descuie broasca. Nu-i bai, zic, trebuie mana de barbat, si-l las pe Alin sa incerce. Se chinuie si el vreo 5 minute, dar usa nici vorba sa se descuie. Si cum cel mai destept cedeaza primul, lasam usa in pace si hai la gardian cu jalba-n protap. Gardianul iarasi, nu si nu, ca aia-i cheia, ca nu e alta etc. Eu intre timp il sun pe Manu care pare suspect de treaz fata de cum era la plecarea de la Marty si ii explic beleaua, rugandu-l sa incerce sa dea de Ionut care probabil avea cheia.
Dupa care inapoi la usa izolatorului cu paznicul dupa noi, testeaza si el, se convinge ca nu-i si cu asta basta. Alin vine cu propunerea de a ma caza la Anca, eu primesc cu bucurie si cand sa iesim din scoala ma loveste inspiratia: solutie de lentile de contact canci, ca e in bagaje. Care bagaje sunt in izolator, care izolator.... Iar telefon la Manu sa vad daca a dat de Ionut. Imi raspunde un Manu rupt de somn, semicoerent si cu evidente dificultati de a-mi urmari povestea cu cheie, lentile de contact, solutie, bagaj, dormit etc. In cele din urma imi promite ca o sa mai dea telefoane si mai apoi om trai si-om vedea.
Din momentul asta incepe cautarea prin oras a solutiei - minune. Mergem noi din farmacie in farmacie, ne alegem cu un zambet cald din partea farmacistilor dar cam atat. Zeama doar la magazinele de optica, dar la ora aia... pofta-n cui. Ajungem si pe la clinica de oftalmologie dar tot fara succes.
Super simpatica a fost faza de la o farmacie care inchidea, conform ceasului meu, peste exact 4 minute. In farmacie, lumina si farmaciste la tejghea. Crezand ca l-am apucat pe Dumnezeu de picior, dau sa intru - usa incuiata. Bag o scena tip fetita cu chibrituri, facand cu mana farmacistelor si zambind cat pot de cuceritor, sperand ca ma vor baga in seama. Aiurea! Si usa ramane inchisa.
In disperare de cauza trecem pe la Alin pe acasa, se inarmeaza coordonatorul DIP cu toate cheile gasite si intr-un final aflam ca s-a intors cheia de la izolator, asa ca inapoi la scoala si somn.

Si acum, daca n-ati inchis deja browserul plictisiti de lungimea povestii, tin sa multumesc tuturor celor implicati direct sau indirect in aceasta aventura - Alin, Anca, Manu, Carmen, Elis. Daca nu erati voi, dormeam pe bancuta in fata liceului si ar fi fost al naibii de frig. Inchin o bere fara alcool in cinstea voastra si a tuturor noilor prieteni pe care consider ca i-am castigat in aceste 2 zile de Ardeal.

Pe curand,
Andi

[Manu]

Ei, acum ar trebui sa spun si eu din punctul meu de vedere. Toate bune, la un moment dat "m-am dus", dar cand am adormit mai bine, ghiciti despre ce aud vorbindu-se la telefon cu mine... tot despre acele lentile - numai bine, m-am trezit si mi-am amintit ca mai aveam ceva de rezolvat ceva neaparat si de trimis prin mail, altfel... noroc cu farmaciile inchise.

[Claus]

Cred ca o sa punem probleme, celor cu gascademia. fiindca, e evident acuma ca, ne mai asteapta un week-end, intens la Cluj, fiind september fest. Asadar, invit "gascademia de orbi," sa se alinieze la distractie...

[Manu]

Dezgrop acest subiect pentru a mentiona ca a fost unul dintre cele aproximativ 2-3 care au declansat cat de cat discutiile pe forum.
Imi amintes ca atunci cand imi era somn la restaurant s-a pus si problema, de catre Alin:
"Gata! Luni scriem pe forum!" - se referea la prezentarea intamplarilor din acel Weekend cu prima Adunare generala.
A contat mult un plus la discutii, asa a crescut mult numarul mesajelor, ajungand in prezent la cateva mii, ceea ce nu e rau pentru un forum de acest tip.
M-am gandit sa dezgrop acum subiectul pentru ca simt ca e o perioada in care se trece la un al doilea pas, mai avansat putin, adica, in aceasta perioada a crescut / creste / va creste numarul de persoane diferite care posteaza pe aici. .

[Decebal]

Sal...
Sa creasca numarul postasilor Manu, ca nu se supara nimeni...