O meserie ca oricare alta
Moderator: Manu
O meserie ca oricare alta
BIOLOGUL MARIN
Geerat Vermeji: "Cercetarea unei străvechi curse a înarmărilor"
Mângâind cu degetele o carapace, fie că e vorba de o fosilă colţuroasă de 400 milioane de ani, fie că e vorba de specii de scoici din zilele noastre, Dr. Geerat Vermeji citeşte pagini din istoria vieţii. Examinând învelişul găurit al carapacei, el vede fiecare detaliu al întâlnirii cu răpitorii, cât de aproape au fost de moarte, sau chiar agonia finală. Dar în acelaşi timp, Dr. Vermeji nu vede de fapt nimic, pentru că el este nevăzător.
Născut cu glaucom şi fiind capabil să vadă doar umbre difuze, Dr. Vermeji (se pronunţă Vermei), un paleontolog căruia colegii îi spun Gary, a orbit complet la vârsta de 3 ani, şi nu a văzut niciodată o fiinţă, fie ea vie sau fosilă. Dar folosindu-şi degetele pentru a simţi atât gradul de deteriorare al carapacelor , cât şi mărimea şi puterea cleştilor şi fălcilor care le-au atacat, acest profesor de la Universitatea Davis din California, a găsit probe care susţin teoria unei străvechi curse a înarmărilor. Comform informaţiilor înregistrate de aceste adevărate fortăreţe care de-a lungul timpului au fost sparte şi apoi reparate, se pare ca specia moluştelor şi-a dezvoltat o armură tot mai dură pentru a-şi proteja trupul delicat, pe măsură ce răpitorii care le atacau şi-au dezvoltat arme tot mai puternice.
„Gary este un om deosebit, un om plin de idei şi capacitate de sinteză”, spune despre acesta Dr. David Jablonski, un paleontolog de elită de la Universitatea din Chicago. „ E foarte uşor să îţi imaginezi cum o moluscă prădătoare îşi va prinde prada şi o va ucide. Dar ce va însemna asta peste milioane de ani? Gary este cel care a cercetat această problemă. Observaţiile făcute de el au acoperit toate aspectele acestei probleme, şi încă 100 de ani de acum se va face referire la lucrările sale. Ar trebui ca toţi să fim la fel de norocoşi”.
Cercetătorii spun că paleontologii de obicei ignoră interacţiunile ecologice, cum ar fi cele cu prădătorii, preferând să se concentreze mai mult asupra modului în care factorii de natură fizică la scară mare, cum ar fi schimbarea climei, modifică viaţa. Opiniile Dr. Vermeji i-au făcut însă pe aceştia să-şi reconsidere poziţia faţă de importanţa pe care animalele însele le au asupra destinului lor evolutiv. Cercetătorii consideră că descoperirile Dr. Vermeji fac parte din bazele unui nou domeniu numit paleoecologie. „Nu este vorba deloc de ideea romantică ce consideră că natura este plăcută şi bună şi stabilă”, spune Dr. Vermeji. „ Pentru unii oameni, nu este o imagine prea plăcută a lumii. Este chiar neplăcută, iar lucrurile devin tot mai neplăcute. Toţi sunt afectaţi de către duşmanii lor. Aceasta este părerea mea”
Când faci cunoştinţă cu Dr. Vermeji eşti uimit de aerul de absenţă pe care acesta îl afişează. Născut în Olanda şi crescut în New Jersey, acest bărbat de 48 de ani slăbuţ, chiar aproape sfrijit, îţi captează atenţia cu vocea sa liniştită şi cu privirea sa directă şi totuşi absentă. Biroul său are un aspect spartan, fiind plin de hârtii şi cutii cu scoici şi carapace, ceea ce îl face pe un vizitator să se întrebe cum de acest om care nu vede poate să fie un biolog evoluţionist, profesor, editor la Evolution, cel mai cunoscut ziar din domeniu, un colecţionar împătimit de scoici şi carapace şi un explorator care a călătorit în toată lumea. Dar între pereţii acestui birou profesorul nu are nevoie să vadă. Informaţiile pot fi obţinute prin atingere. Cărţi voluminoase pot fi transpuse în pagini scrise în Braille. Cuvintele folosite de către cei care văd pot fi scrise la o maşină de scris, iar vocea unei persoane care citeşte îţi poate furniza accesul la orice informaţie scrisă. Dar ceea ce ar putea părea foarte dificil pentru Dr. Vermeji sunt observarea şi explorarea lumii vii. Dar cercetătorii spun că aceste activităţi sunt punctul forte al acestui istoric naturalist care a lucrat în multe locuri cum ar fi Guam, Africa, Noua Zeelandă şi Panama, şi care de multe ori s-a abătut de la cercetările asupra mult îndrăgitelor lui scoici şi carapace, publicând diverse articole despre multe alte subiecte, cum ar fi forma frunzelor sau evoluţia păsărilor.
De fapt el este chiar inventatorul unei metode unice de a observa lumea vie. Atunci când biologii ancorează pe ţărmuri noi, informaţiile le culeg în cea mai mare parte cu ajutorul ochilor. Viaţa este ceea ce putem să vedem. Dar pentru Dr. Vermeji viaţa este ceea ce poate fi atins, cu mâna sau cu piciorul, şi examinat în toate felurile. „Eu ascult, miros şi simt”, spune Dr. Vermeji, un om care nu ar vrea decât sa uiţi că este nevăzător, şi care povesteşte triumfător întâmplările despre cum a explorat mlaştini pline de şerpi sau cum a înotat în ocean alături de rechini. „Eu mi-am băgat mâna în mai multe găuri şi sub mai multe pietre decât îmi amintesc, dar părerea mea este că dacă vrei sa explorezi natura, să o faci fără constrângeri”.
În mod ironic, cercetătorii spun acum că tocmai lipsa lui de vedere şi abilităţile tactile l-au ajutat să vadă ceea ce alţii nu vedeau. Chiar Dr. Vermeji recunoaşte că perceperea lui asupra lumii vii este diferită. „Ştiu că eu percep anumite caracteristici diferit faţă de alţi oameni. De exemplu, atunci când citesc descrierile făcute de alţii îmi dau seama că ei nu descriu ceea ce văd eu, şi invers, eu văd lucruri pe care ei nu le văd. Simţul tactil mă ajută să observ unele lucruri pe care alţi oameni le trec cu vederea”.
La scurt timp după ce stai de vorbă cu acest om care şi-a îndeplinit toate obiectivele pe care şi le-a propus, ajungi la concluzia Doctorului Vermeji cum că lipsa vederii nu este chiar o povară. „ Nu cred în observarea şi perceperea lucrurilor din punctul de vedere al unui handicapat”, spune Dr. Vermeji, care ne povesteşte cum a studiat şi absolvit universităţile Princeton şi Yale, având burse în fiecare an, ca să nu existe motive de a fi privit ca şi un „parazit”. „Toată viaţa mea m-am luptat din greu să mă integrez în societate, şi cred că aşa ar trebui să procedeze membrii fiecărei minorităţi”, spune el. „Dacă le oferi oamenilor tratament preferenţial, ceilalţi vor spune: sigur, pentru că nu vede! Ideea este că trebuie eliminate aceste bariere până la punctul la care acestea să nu mai conteze”. Şi probabil că în cazul său chiar aşa s-a întâmplat.
Traducere: Ioana Farcas
Scormonire si zgandarire pe internet: Andreea Neagu
Geerat Vermeji: "Cercetarea unei străvechi curse a înarmărilor"
Mângâind cu degetele o carapace, fie că e vorba de o fosilă colţuroasă de 400 milioane de ani, fie că e vorba de specii de scoici din zilele noastre, Dr. Geerat Vermeji citeşte pagini din istoria vieţii. Examinând învelişul găurit al carapacei, el vede fiecare detaliu al întâlnirii cu răpitorii, cât de aproape au fost de moarte, sau chiar agonia finală. Dar în acelaşi timp, Dr. Vermeji nu vede de fapt nimic, pentru că el este nevăzător.
Născut cu glaucom şi fiind capabil să vadă doar umbre difuze, Dr. Vermeji (se pronunţă Vermei), un paleontolog căruia colegii îi spun Gary, a orbit complet la vârsta de 3 ani, şi nu a văzut niciodată o fiinţă, fie ea vie sau fosilă. Dar folosindu-şi degetele pentru a simţi atât gradul de deteriorare al carapacelor , cât şi mărimea şi puterea cleştilor şi fălcilor care le-au atacat, acest profesor de la Universitatea Davis din California, a găsit probe care susţin teoria unei străvechi curse a înarmărilor. Comform informaţiilor înregistrate de aceste adevărate fortăreţe care de-a lungul timpului au fost sparte şi apoi reparate, se pare ca specia moluştelor şi-a dezvoltat o armură tot mai dură pentru a-şi proteja trupul delicat, pe măsură ce răpitorii care le atacau şi-au dezvoltat arme tot mai puternice.
„Gary este un om deosebit, un om plin de idei şi capacitate de sinteză”, spune despre acesta Dr. David Jablonski, un paleontolog de elită de la Universitatea din Chicago. „ E foarte uşor să îţi imaginezi cum o moluscă prădătoare îşi va prinde prada şi o va ucide. Dar ce va însemna asta peste milioane de ani? Gary este cel care a cercetat această problemă. Observaţiile făcute de el au acoperit toate aspectele acestei probleme, şi încă 100 de ani de acum se va face referire la lucrările sale. Ar trebui ca toţi să fim la fel de norocoşi”.
Cercetătorii spun că paleontologii de obicei ignoră interacţiunile ecologice, cum ar fi cele cu prădătorii, preferând să se concentreze mai mult asupra modului în care factorii de natură fizică la scară mare, cum ar fi schimbarea climei, modifică viaţa. Opiniile Dr. Vermeji i-au făcut însă pe aceştia să-şi reconsidere poziţia faţă de importanţa pe care animalele însele le au asupra destinului lor evolutiv. Cercetătorii consideră că descoperirile Dr. Vermeji fac parte din bazele unui nou domeniu numit paleoecologie. „Nu este vorba deloc de ideea romantică ce consideră că natura este plăcută şi bună şi stabilă”, spune Dr. Vermeji. „ Pentru unii oameni, nu este o imagine prea plăcută a lumii. Este chiar neplăcută, iar lucrurile devin tot mai neplăcute. Toţi sunt afectaţi de către duşmanii lor. Aceasta este părerea mea”
Când faci cunoştinţă cu Dr. Vermeji eşti uimit de aerul de absenţă pe care acesta îl afişează. Născut în Olanda şi crescut în New Jersey, acest bărbat de 48 de ani slăbuţ, chiar aproape sfrijit, îţi captează atenţia cu vocea sa liniştită şi cu privirea sa directă şi totuşi absentă. Biroul său are un aspect spartan, fiind plin de hârtii şi cutii cu scoici şi carapace, ceea ce îl face pe un vizitator să se întrebe cum de acest om care nu vede poate să fie un biolog evoluţionist, profesor, editor la Evolution, cel mai cunoscut ziar din domeniu, un colecţionar împătimit de scoici şi carapace şi un explorator care a călătorit în toată lumea. Dar între pereţii acestui birou profesorul nu are nevoie să vadă. Informaţiile pot fi obţinute prin atingere. Cărţi voluminoase pot fi transpuse în pagini scrise în Braille. Cuvintele folosite de către cei care văd pot fi scrise la o maşină de scris, iar vocea unei persoane care citeşte îţi poate furniza accesul la orice informaţie scrisă. Dar ceea ce ar putea părea foarte dificil pentru Dr. Vermeji sunt observarea şi explorarea lumii vii. Dar cercetătorii spun că aceste activităţi sunt punctul forte al acestui istoric naturalist care a lucrat în multe locuri cum ar fi Guam, Africa, Noua Zeelandă şi Panama, şi care de multe ori s-a abătut de la cercetările asupra mult îndrăgitelor lui scoici şi carapace, publicând diverse articole despre multe alte subiecte, cum ar fi forma frunzelor sau evoluţia păsărilor.
De fapt el este chiar inventatorul unei metode unice de a observa lumea vie. Atunci când biologii ancorează pe ţărmuri noi, informaţiile le culeg în cea mai mare parte cu ajutorul ochilor. Viaţa este ceea ce putem să vedem. Dar pentru Dr. Vermeji viaţa este ceea ce poate fi atins, cu mâna sau cu piciorul, şi examinat în toate felurile. „Eu ascult, miros şi simt”, spune Dr. Vermeji, un om care nu ar vrea decât sa uiţi că este nevăzător, şi care povesteşte triumfător întâmplările despre cum a explorat mlaştini pline de şerpi sau cum a înotat în ocean alături de rechini. „Eu mi-am băgat mâna în mai multe găuri şi sub mai multe pietre decât îmi amintesc, dar părerea mea este că dacă vrei sa explorezi natura, să o faci fără constrângeri”.
În mod ironic, cercetătorii spun acum că tocmai lipsa lui de vedere şi abilităţile tactile l-au ajutat să vadă ceea ce alţii nu vedeau. Chiar Dr. Vermeji recunoaşte că perceperea lui asupra lumii vii este diferită. „Ştiu că eu percep anumite caracteristici diferit faţă de alţi oameni. De exemplu, atunci când citesc descrierile făcute de alţii îmi dau seama că ei nu descriu ceea ce văd eu, şi invers, eu văd lucruri pe care ei nu le văd. Simţul tactil mă ajută să observ unele lucruri pe care alţi oameni le trec cu vederea”.
La scurt timp după ce stai de vorbă cu acest om care şi-a îndeplinit toate obiectivele pe care şi le-a propus, ajungi la concluzia Doctorului Vermeji cum că lipsa vederii nu este chiar o povară. „ Nu cred în observarea şi perceperea lucrurilor din punctul de vedere al unui handicapat”, spune Dr. Vermeji, care ne povesteşte cum a studiat şi absolvit universităţile Princeton şi Yale, având burse în fiecare an, ca să nu existe motive de a fi privit ca şi un „parazit”. „Toată viaţa mea m-am luptat din greu să mă integrez în societate, şi cred că aşa ar trebui să procedeze membrii fiecărei minorităţi”, spune el. „Dacă le oferi oamenilor tratament preferenţial, ceilalţi vor spune: sigur, pentru că nu vede! Ideea este că trebuie eliminate aceste bariere până la punctul la care acestea să nu mai conteze”. Şi probabil că în cazul său chiar aşa s-a întâmplat.
Traducere: Ioana Farcas
Scormonire si zgandarire pe internet: Andreea Neagu
Interesant de stiut ca se poate asa ceva.
Cristina, te rog daca mai ai sursa de unde ai luat articolul sa mi-o dai si mie. Cred ca mi-ar fi utila la lucrarea de licenta. Deasemenea si sursa pentru materialul despre profesorul de matematica despre care ne-ai povestit intr-un alt mesaj. Multumesc anticipat.
Cristina, te rog daca mai ai sursa de unde ai luat articolul sa mi-o dai si mie. Cred ca mi-ar fi utila la lucrarea de licenta. Deasemenea si sursa pentru materialul despre profesorul de matematica despre care ne-ai povestit intr-un alt mesaj. Multumesc anticipat.
-
- Colonel
- Mesaje: 1511
- Membru din: 16 Ian 2007, 23:15
- Localitate: Bucuresti
- Contact:
Salut!
Sursa articolului despre Abraham Nemeth este
TEACHING MATHEMATICS AS A BLIND PERSON
Aceeasi idee e tratata si in articolul To light a candle with mathematics.
Despre Geerat Vermeij i-am trimis Cristinei trei articole, voi da sursele pentru toate:
- New York Times, 7 februarie 1995: SCIENTIST AT WORK: Geerat Vermeij; Getting The Feel of A Long Ago Arms Race
- National Centre for Blind Youth in Science, Dr. Geerat Vermeij, Biology
- CALS Arizona, Profile: Geerat Vermeij
Ar mai fi Cary Supalo, chimist:
- Future Reflections, summer/fall 2002: Blind Students Can Succeed in Chemistry Classes
Si ar mai fi Dave Wohlers, tot chimist:
- Future reflections, fall 2007: Blind Youths Seek a Future in Science
De la noi din tara ar fi prof. dr. Ioan N. Mihailescu, de la Institutului National pentru Laseri, Plasma si Radiatii, nevazator din 1991, in urma unui accident de laborator, si care isi continua activitatea in domeniu. Din pacate articolele despre el nu-s cine stie ce: http://www.adevarul.ro/index.php?sectio ... duminica=1. Dar pentru licenta ai putea incerca sa obtii un interviu de la tipul asta.
O sursa buna de informatii pentru ce se intampla afara e www.nfb.org cu ale sale Braille Monitor si Future Reflections.
Succes,
Andy
Sursa articolului despre Abraham Nemeth este
TEACHING MATHEMATICS AS A BLIND PERSON
Aceeasi idee e tratata si in articolul To light a candle with mathematics.
Despre Geerat Vermeij i-am trimis Cristinei trei articole, voi da sursele pentru toate:
- New York Times, 7 februarie 1995: SCIENTIST AT WORK: Geerat Vermeij; Getting The Feel of A Long Ago Arms Race
- National Centre for Blind Youth in Science, Dr. Geerat Vermeij, Biology
- CALS Arizona, Profile: Geerat Vermeij
Ar mai fi Cary Supalo, chimist:
- Future Reflections, summer/fall 2002: Blind Students Can Succeed in Chemistry Classes
Si ar mai fi Dave Wohlers, tot chimist:
- Future reflections, fall 2007: Blind Youths Seek a Future in Science
De la noi din tara ar fi prof. dr. Ioan N. Mihailescu, de la Institutului National pentru Laseri, Plasma si Radiatii, nevazator din 1991, in urma unui accident de laborator, si care isi continua activitatea in domeniu. Din pacate articolele despre el nu-s cine stie ce: http://www.adevarul.ro/index.php?sectio ... duminica=1. Dar pentru licenta ai putea incerca sa obtii un interviu de la tipul asta.
O sursa buna de informatii pentru ce se intampla afara e www.nfb.org cu ale sale Braille Monitor si Future Reflections.
Succes,
Andy
Andreea - Elena Neagu
Designer www.pontes.ro
Anjo.ro - Magazin virtual de produse pentru nevăzători
Şcoala pentru toţi - site dedicat elevilor nevăzători
Designer www.pontes.ro
Anjo.ro - Magazin virtual de produse pentru nevăzători
Şcoala pentru toţi - site dedicat elevilor nevăzători
-
- Colonel
- Mesaje: 1511
- Membru din: 16 Ian 2007, 23:15
- Localitate: Bucuresti
- Contact:
Carmen, s-ar putea sa te ajute si siteul Career Connect de la American Foundation for the Blind. L-am descoperit acum 5 minute si remarc ca aduce cu ce vrem noi sa facem. E foarte faina ideea de Career Connect Mentors, sper ca daca reusim sa ne dezvoltam pe o linie similara sa avem si noi intr-o zi ceva Mentori Pontes.
Din sectiunea asta legata de mentori iti poti niste studii de caz destul de bune.
Andy
Din sectiunea asta legata de mentori iti poti niste studii de caz destul de bune.
Andy
Andreea - Elena Neagu
Designer www.pontes.ro
Anjo.ro - Magazin virtual de produse pentru nevăzători
Şcoala pentru toţi - site dedicat elevilor nevăzători
Designer www.pontes.ro
Anjo.ro - Magazin virtual de produse pentru nevăzători
Şcoala pentru toţi - site dedicat elevilor nevăzători