Maruntisuri care fac viata mai usoara

[CarmenT]

Revin la acest subiect deoarece am mai calatorit putin si am mai vazut ceva interesant...
Inainte de asta, as vrea sa raspund la una din chestiile din mesajul de mai sus. Sau mai degraba sa spun ceva in completare in ceea ce priveste munca in Belgia.
Aici, cand se angajeaza un handicapat, angajatorul se poate adresa unei institutii care e oarecum sora ANPH-ului (nu mai stiu cum se numeste mai nou ANPH-ul). Pentru fiecare handicapat angajat se face o evaluare a pierderii pe care o suporta un angajator, in sensul ca se considera ca o persoana cu handicap lucreaza mai lent, sau are nevoie uneori de un ajutor suplimentar, ca de pilda de cineva care sa se uite daca foaia tiparita la imprimanta este bine imprimata etc. in cazul nevazatorilor.
Eu cand am lucrat la VIEWS, am fost evaluata ca avand un randament cu 40% mai scazut decat un angajat valid, motiv pentru care VIEWS primea lunar de la AWIPH echivalentul acestei sume. Acest ajutor se ofera angajatorului pe cate cinci ani, daca isi tine angajatul atatia ani, iar el poate fi reevaluat dupa trecerea celor 5 ani si procentul se poate schimba sau mentine. Cu acesti bani se poate fie compensa pur si simplu faptul ca in 8 ore de lucru angajatul va munci cu X% mai putin, fie se poate angaja un benevol, care sa vina din cand in cand sa dea o mana de ajutor.
Am spus corect "se poate angaja un benevol", deoarece aici exista o lege a voluntariatului, prin care se obliga toate firmele, asociatiile institutiile etc., care apeleaza la voluntari, sa incheie conventii cu acestia si sa le plateasca fie o suma anuala, care poate ajunge pana la 1300 euro pe an, fie sa ramburseze costurile pe care voluntarul le are in timpul prestarii munci sale, precum bilete de autobuz sau materiale pe care le cumpara pentru realizarea activitatilor.

[CarmenT]

Acum as vrea sa va povestesc ceva foarte dragut ce am vazut in Danemarca. Am trecut pe acolo in ianuarie cu Ovi si Mira cand ne-am intors de la un seminar de formare in Islanda. Aveam 5 ore intre cele doua avioane, asa ca am intrebat pe un domn care lucra la aeroport si care venise sa ne ajute sa ne deplasam de la avion in interiorul aeroportului, cum am putea face sa vizitam Copenhaga. El a fost foarte amabil si ne-a explicat cum sa facem, unde sa mergem si ce sa vizitam. Ne-a condus sa luam trenul din aeroport si ne-a explicat ca ajungem in centru in aproximativ 20 de minute. Apoi ne-a spus pe unde sa mergem si ne-a sfatuit sa ne intoarcem la aeroport cu metroul. Tot el ne-a aratat ca atunci cand vom ajunge cu metroul sau cu trenul la aeroport, trebuie sa gasim o masinarie instalata pe peron. Este vorba de un stalp triunghiular, cu latimea unei laturi de aproximativ 50 cm. Pe una din cele trei fete exista niste butoane, pe care daca apesi poti intra in contact cu unul dintre angajatii aeroportului, caruia persoanele cu dizabilitati pot sa-i solicite ajutor. Acesta cere datele de identificare pentru a verifica daca respectivele persoane au anuntat ca vor calatori si ca vor avea nevoie de asistenta. In acelasi timp, angajatul poate sa-l vada pe cel ce apeleaza, caci in partea de sus a respectivei instalatii exista o camera video.
Exista si un buton pentru persoanele care nu pot vorbi. Acestia pot apasa butonul si apoi raman a astepte pana vine cineva sa-i preia. Cred ca se afiseaza un mesaj pe un ecran, dar nu mai sunt asa sigura de acest lucru.
Noi am apasat pe butonul care ne permitea sa vorbim cu persoana de la celalalt capat al firului si am fost foarte surprinsi cand am auzit ca ne intreaba daca toti trei avem nevoie de asistenta. Nu observasem ca exisa camera video.
Am fost foarte impresionata de acest sistem, caci in Belgia, cand merg singura la aeroport, am uneori dificultati sa gasesc poarta de imbarcare sau biroul de informatii pentru a putea cere asistenta.
Carmen

[IonPop]

Povestea asta din ce film spuneai ca este?

Pentru Romania un astfel de mod de lucru va mai ramane sigur multa vreme la nivelul de fictiune.
Cred ca romanii s-ar mira in primul rand cum de nu fura tiganii acel stalp triunghiular, sau cum de s-au cheltuit atati bani pe el in loc sa se faca contracte pe preturi si mai mari pe produse mult mai ieftine si proaste, banii ajungand in conturile celor care au puterea de decizie...

[CarmenT]

Da... foarte trist! dar adevarat! Chiar azi povesteam cu cineva despre cazul unui tip care incerca sa vanda o bucata de pamant facand niste smecherii. Ziceam ca inteleg ca tipul vrea sa faca o smecherie sa faca un leu in plus, dar ca nu inteleg de ce notarul cu care lucra-i tinea partea si voia sa-l ajute la respectiva smecherie. In Belgia lumea nu fura asa vizibil si asta deoarece au suficienti bani, dar in Romania oricati ar avea, tot nu le ajunge, tot ar vrea sa mai faca o smecherie mica, ca e o chestie inradacinata in cultura noastra...

[IonPop]

Pai sti cum se spune... romanul s-a nascut hoţ, si poet.
Probabil apetitul pentru furt l-am dobandit de la conationalii nostri tigani, pentru care furtul este o a doua natura.
Nu e nici vina lor ca au anumite gene care ii fac ceva mai cleptomani si nici a romanilor ca s-au nascut intr-o tara in care locuiesc cei mai multi tigani din Europa.

[CarmenT]

Pentru ceea ce vreau sa va povestesc poate ar trebui sa deschid un nou topic, dar postez aici caci povestea se refera la accesibilitate in final... si la maruntisuri care fac viata mai usoara...
De ceva vreme incoace particip la niste intalniri organizate de o asociatie, Alteo, care lucreaza cu toate tipurile de dizabilitati. S-a constituit un grup de discutii vis-a-vis de angajare.
Ieri am avut o activitate extra, am mers de la Liege la Charleroi pentru a ne intalni cu doi ministrii care vor sa propuna schimbari in legile ce-i privesc pe handicapati. Intalnirea in sine nu a fost cine stie ce, mai ales ca ea a avut loc inaintea alegerilor electorale.
Ceea ce a fost interesant a fost drumul pana la Charleroi. Trebuie sa va spun ca am fost un grup foarte neobisnuit si pentru mine, deci nu stiu ce sa imi imaginez despre cei ce ne vedeau in treacat!
Eram doi orbi, 3 persoane in scaun rulant, dintre care una nu vorbea, si inca o tipa slab-vazatoare si care se deplaseaza cu carje. Mai era un insotitor, care era insa tot o persoana cu dizabilitati, avea epilepsie.
Asadar, cand am plecat de la Alteo, celalalt tip orb avea cainele ghid, tipa slab-vazatoare mergea cu carjele ei, tipul cu epilepsie impingea carutul unui alt tip, iar eu impingeam carutul unei fete. Cu al treilea scaun rulant si cu stapanul sau ne-am intalnit la gara. Pentru mine a fost o experienta foarte interesanta, caci era pentru prima data cand impingeam un scaun rulant. Nu era asa de grreu cum imi imaginez ca ar fi sa impingi un carucior cu un bebelus, caci tipa din carut ma ajuta atunci cand trebuia sa evitam obstacole si-mi zicea cand urmeaza borduri de urcat sau de coborat. La urcarea in autobuz a fost cel mai dificil, caci fiind cu doua carucioare a trebuit sa luam doua autobuze diferite. Nu era prea mult loc in autobuz, iar spatiile pentru carucioare sunt limitate. Noi am urcat in al doilea autobuz, care era destul de plin si mai era si o mamica cu caruciorul cu un bebelus. Se intampla si aici ca rampele nu functioneaza sau ca soferii sunt destul de lenesi ca sa coboare sa scoata rampa, asa ca am urcat in autobuz cu ajutorul unei doamne, care a prins de partea din fata a scaunului. Eu am tinut din spate si asa am urcat... La coborare acelasi fenomen, o doamna si un domn au luat scaunul rulant pe sus.
La urcarea in tren a fost mult mai usor, caci lucratorii de la gara fusesera avertizati si au pregatit rampa de acces. S-a urcat foarte usor, am fost instalati la clasa I, in partea din spate a trenului. Doi dintre cei in scaun rulant au reusit sa se transfere pe bancheta trenului si am pus scaunele rulante in coridor, iar al treilea, care avea un scaun electric (mai mare decat cele doua manuale) a ramas in scaun, blocand accesul. La una din statii au urcat foarte multi oameni si a fost putin complicat sa treaca de carucior, dar au reusit in cele din urma sa se organizeze cumva. La coborare au aparut din nou lucratorii de la gara sa dea o mana de ajutor, dar au fost si niste persoane din tren care ne-au ajutat sa ajunem la usa trenului.
La gara am fost asteptati de un minibus apartinand sectiunii de la Charleroi a Alteo. Masina era adaptata cu rampa si cu loc pentru scaunele rulante, asa ca totul s-a desfasurat relativ usor.
Mi s-a parut o chestie extraordinara faptul ca a fost totusi posibil sa intreprindem aceasta calatorie. Tipa cu care am facut pereche mi-a povestit ca ea s-a mai deplasat si neinsotita cu trenul si ca a fost o experienta frumoasa pentru ea, caci de obicei calatoreste cu masina adaptata a familiei, masina in care sunt doua locuri pentru scaunele rulante, caci mai are o surioara in aceeasi situatie.

[IonPop]

Mda, interesant. Ma gandesc ca imaginea de ansamblu cu atat de multi handicapati cu handicapuri diferite la un loc era probabil destul de jalnica din punctul de vedere al celor valizi.

Ma intreb cum ar fi fost o astfel de calatorie prin Romania. Adica nu ma refer daca si cei de la CFR ar fi ajutat, ci cum ar fi privit publicul roman acest grup.

[CarmenT]

La un moment dat mi se parea si mie foarte jalnic, dar noroc ca pe aici oamenii sunt mai rezervati si nu se manifesta ca in Romania, ca altfel probabil ca ne apucam toti sa ne taiem venele!

[Manu]

Da, chiar ca te intrebi când vezi un astfel de grup ce o fi, ce s-o fi intamplat... Ce ii mana asa in grup sa bata drumurile cu trenuri, autobuze etc...

[CarmenT]

Cu toate astea ne-am amuzat foarte bine impreuna!

[IonPop]

Cum se comporta publicul tine de civilizatie. Iar din pacate asta nu poate fi nici imbunatatita rapid, nici reglementata prin lege.
Probabil ca prin alte tari handicapatii nu sunt chiar atat de mult discriminati si cei valizi s-au obisnuit mai mult cu ei, dar ma indoiesc ca chiar toti sunt obisnuiti sa intalneasca handicapati. Probabil stiu insa sa se comporte si sa nu se holbeze ca la niste stafii cand ii intalnesc.

[DonMarin]

Cu scuzele de rigoare, am şi eu o nelămurire. Dacă după un mesaj punem un emoticom, mai trebuie scris între două puncte numele emoticonului? Sau se afişează şi aşa!

[Manu]

Pai atunci cand pui un emoticon, se pune intre semnele doua puncte numele acestuia. El nu apare ca imagine decat atunci cand mesajul este vizualizat dupa postare. Asadar, fie ca inserezi prin link-urile de mai sus, fie ca scrii denumirea, totul e la fel, adica denumirea intre doua semne de doua puncte.

[DonMarin]

Vă salut domnule Manu.Nu înţeleg de ce mie nu-mi afişează pe forum la secţiunile principale cînd sunt mesaje noi indiferent de la cine. Am deseori surpriza să mă anunţe că nu sunt mesaje noi şi în realitate să fie. Trebuie să o iau cam la întîmplare ca să le găsesc.

[Manu]

Spune sigur daca sunt sau nu mesaje noi.
Eu fac in felul urmator:
Merg cu T la primul tabel intalnit.
Daca dau cateva sageti in jos spune ceva de genul: Graphic Mesaje noi sau Graphic Nu sunt mesaje noi.
In acel loc apas Control + Shift + sageata in jos si JAWS se plimba in jos pe coloana respectiva anuntand doar acele grafice.
Cand aud intr-un loc Graphic Mesaje noi, las controlul si Alt-ul si dau o sageata in jos, asta ducandu-ma pe urmatoarea coloana unde se anunta numele forumului.