Cum călătorim cu mijloacele de transport în comun?
Moderator: Manu
Cum călătorim cu mijloacele de transport în comun?
Bine vă regăsesc şi un an frumos, aşa cum vi-l doriţi!
Vă invit să vă spuneţi experienţele pe care le aveţi când folosiţi mijloacele de transport în comun:
1. Cât vă e de uşor sau de greu să identificaţi numărul autobuzului în care doriţi să urcaţi?
2. Care este atitudinea şoferilor şi a controlorilor faţă de voi în special şi faţă de călători în general?
3. Cât vă e de uşor sau de dificil să urcaţi şi să coborâţi din mijloacele de transport?
4. Ce vă creează disconfort în timpul călătoriei?
5. Cum identificaţi staţia în care doriţi să coborâţi?
6. Ce soluţii credeţi că pot fi aplicate pentru rezolvarea problemelor cu care vă confruntaţi?
7. Menţionaţi şi alte aspecte cu care vă confruntaţi sau care vi se par bune şi pe care eu nu le-am menţionat
M-aş bucura să vă spuneţi cât mai mulţi experienţele, indiferent de localitatea în care vă aflaţi, căci aşa învăţăm unii de la alţii şi putem realiza acţiuni care să ne facă viaţa mai uşoară.
Vă invit să vă spuneţi experienţele pe care le aveţi când folosiţi mijloacele de transport în comun:
1. Cât vă e de uşor sau de greu să identificaţi numărul autobuzului în care doriţi să urcaţi?
2. Care este atitudinea şoferilor şi a controlorilor faţă de voi în special şi faţă de călători în general?
3. Cât vă e de uşor sau de dificil să urcaţi şi să coborâţi din mijloacele de transport?
4. Ce vă creează disconfort în timpul călătoriei?
5. Cum identificaţi staţia în care doriţi să coborâţi?
6. Ce soluţii credeţi că pot fi aplicate pentru rezolvarea problemelor cu care vă confruntaţi?
7. Menţionaţi şi alte aspecte cu care vă confruntaţi sau care vi se par bune şi pe care eu nu le-am menţionat
M-aş bucura să vă spuneţi cât mai mulţi experienţele, indiferent de localitatea în care vă aflaţi, căci aşa învăţăm unii de la alţii şi putem realiza acţiuni care să ne facă viaţa mai uşoară.
Ultima oară modificat 15 Ian 2015, 13:49 de către Rodica, modificat 1 dată în total.
Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.
(Anonim)
(Anonim)
Re: Cum călătorim cu mijloacele de transport în comun?
1. Foarte usor cu insotitor, foarte greu fara;
2. Atitudine de dezinteres total fata de toti calatorii, fara nicio discriminare;
3. De obicei foarte usor, fiindca de obicei stau langa usa;
4. Inghesuiala
5. De obicei cobor la prima sau a doua statie, asa ca e usor de numarat. . Troleibuzele anunta de obicei care este statia urmatoare. Nu intotdeauna corect...
6. Pentru (1) teoretic ar putea exista metode electronice de anuntare a numarului mijlocului de transport printr-un difuzor extern, sau s-ar putea echipa mijloacele de transport in comun cu emitatoare care sa anunte acest numar iar doritorii orbi ar putea utiliza niste detectoare care sa ii anunte, dar practic nu stiu daca sunt solutii, adica daca se aplica deja pe undeva. Pentru (2) nu exista solutii daca mijloacele de transport in comun sunt operate de firme de stat. Pentru (4) nu exista solutii pentru a reduce inghesuiala la orele de varf. Pentru (5) toate mijloacele de transport in comun ar trebui sa anunte statia urmatoare.
7. Mijloacele de transport in comun sunt mijloace ieftine de o calitate mai slaba decat masina personala sau taxy, iar daca noi beneficiem si de gratuitati, cred ca institutiile statului care le patroneaza ar putea considera ca vrem prea multe daca le-am spune ca nu suntem multumiti de calitatea serviciilor. Imbunatatirea calitatii ar trebui sa se faca prin investitii mai mari in mijloace de transport in comun noi, accesibile tuturor, inclusiv celor cu handicap locomotor, astfel incat la orele de varf sa fie mai putina aglomeratie. Asta insa ar insemna costuri mai mari si bilete mai scumpe pentru cei care platesc pentru transport, ceea ce s-ar putea sa nu convina nimanui.
Imbunatatirea calitatii ar insemna si ca soferii sa ii ajute pe cei cu handicap locomotor sa urce daca ii observa si vad ca nu se descurca, sa astepte ca toti calatorii sa urce si sa nu se grabeasca sa porneasca cat mai repede, sa opreasca in toate statiile (ca uneori trec si nu opresc daca vad ca nu coboara nimeni), insa asta ar insemna mai putine curse, deci ori o asteptare mai mare din partea calatorilor, ori suplimentarea numarului de mijloace de transport cu costurile suplimentare aferente.
2. Atitudine de dezinteres total fata de toti calatorii, fara nicio discriminare;
3. De obicei foarte usor, fiindca de obicei stau langa usa;
4. Inghesuiala
5. De obicei cobor la prima sau a doua statie, asa ca e usor de numarat. . Troleibuzele anunta de obicei care este statia urmatoare. Nu intotdeauna corect...
6. Pentru (1) teoretic ar putea exista metode electronice de anuntare a numarului mijlocului de transport printr-un difuzor extern, sau s-ar putea echipa mijloacele de transport in comun cu emitatoare care sa anunte acest numar iar doritorii orbi ar putea utiliza niste detectoare care sa ii anunte, dar practic nu stiu daca sunt solutii, adica daca se aplica deja pe undeva. Pentru (2) nu exista solutii daca mijloacele de transport in comun sunt operate de firme de stat. Pentru (4) nu exista solutii pentru a reduce inghesuiala la orele de varf. Pentru (5) toate mijloacele de transport in comun ar trebui sa anunte statia urmatoare.
7. Mijloacele de transport in comun sunt mijloace ieftine de o calitate mai slaba decat masina personala sau taxy, iar daca noi beneficiem si de gratuitati, cred ca institutiile statului care le patroneaza ar putea considera ca vrem prea multe daca le-am spune ca nu suntem multumiti de calitatea serviciilor. Imbunatatirea calitatii ar trebui sa se faca prin investitii mai mari in mijloace de transport in comun noi, accesibile tuturor, inclusiv celor cu handicap locomotor, astfel incat la orele de varf sa fie mai putina aglomeratie. Asta insa ar insemna costuri mai mari si bilete mai scumpe pentru cei care platesc pentru transport, ceea ce s-ar putea sa nu convina nimanui.
Imbunatatirea calitatii ar insemna si ca soferii sa ii ajute pe cei cu handicap locomotor sa urce daca ii observa si vad ca nu se descurca, sa astepte ca toti calatorii sa urce si sa nu se grabeasca sa porneasca cat mai repede, sa opreasca in toate statiile (ca uneori trec si nu opresc daca vad ca nu coboara nimeni), insa asta ar insemna mai putine curse, deci ori o asteptare mai mare din partea calatorilor, ori suplimentarea numarului de mijloace de transport cu costurile suplimentare aferente.
Într-adevăr în oraşele în care sunt anunţate staţiile e mai uşor să călătorim. Dar ştiu puţine oraşe unde se întâmplă asta.
IonPop, spui că e foarte greu să călătoreşti singur; vrei să ne arăţi pe larg ce îngreunează călătoria?
IonPop, spui că e foarte greu să călătoreşti singur; vrei să ne arăţi pe larg ce îngreunează călătoria?
Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.
(Anonim)
(Anonim)
Pai ar fi multe. In primul rand ca nu am experienta in mersul singur cu bastonul. Nu stiu daca m-as descurca sau nu, fiindca nu am incercat, insa cred ca nu ar fi prea simplu. Uneori si cu insotitor este dificil si ii trebuie timp de gandire ca sa vada cam cum am putea depasi unele obstacole cum ar fi masinile parcate pe trotuar si baltile. Singur cred ca ar fi cam neplacut...
Apoi in legatura cu mijloacele de transport in comun, imi displace profund sa intreb pe cel din fata mea ce numar are autobuzul care a parcat in statie, fiindca poate ca cel din fata mea tocmai a facut doi pasi si de fapt m-as putea trezi ca vorbesc singur. Daca as sti ca in fata mea se afla o persoana si eventual ca nu este cu spatele la mine, nu ar fi o problema atat de mare sa intreb. Eu nu zaresc nici macar umbre ca sa imi pot da seama daca in fata mea se afla cineva, si nu disting nici macar lumina oricat de puternica ar fi, iar in statiile de autobuz este de obicei zgomot de pe strada asa ca orientarea audio este ceva mai dificila.
Iar pe langa asta de foarte multe ori trebuie sa calatoresc pe scara troleibuzului si cu greu reusesc sa intru, si ceilalti calatori impingandu-se sa se urce, deci nu prea au timp de amabilitati si ajutarea handicapatilor.
Apoi imi displace ca pentru a depista unde este usa mijlocului de transport trebuie sa pipai praful si mizeria de pe caroseria lui, riscand sa ii pipai si pe calatorii care calatoresc pe scara, ba uneori ar trebui sa ii pipai insistent ca sa depistez daca printre ei nu gasesc si eu un loc unde sa pot urca.
Iar uneori trebuie sa renunt la mijlocul de transport pentru urmatorul, fiindca nu mai este loc. Cred ca ar fi cam jalnic si demn de mila sa trebuiasca sa tot pipai cu bastonul si cu mana si sa descoper ca altii mai abili mi-au luat-o inainte, si sa ma intorc pe trotuar si apoi sa incerc sa urc in urmatorul troleibuz plin...
Cred ca statia de langa locuinta mea este cea mai aglomerata statie din cartier, iar cartierul este cel mai mare cartier din Cluj, asa ca este aglomeratie de cele mai multe ori si in statie. Ar fi cam neplacut sa lovesc in stanga si in dreapta cu bastonul ca sa descopar pe unde ar fi printre ei loc de trecere.
Tot din acest motiv, in statie vin uneori mai multe mijloace de transport in comun in acelasi timp si trebuie sa vad destul de rapid care ce numar este, ca sa ma urc in cel de care am eu nevoie.
Soferii nu prea asteapta cine stie cat nici dupa cei care vad, de aceea si ei se bulucesc gramada langa usa imediat ce opreste mijlocul de transport in comun, ca nu cumva sa ramana pe dinafara si masina sa plece, asadar orientarea si miscarea trebuie sa fie uneori foarte rapida.
Daca m-as inarma cu un baston alb probabil ca ceilalti calatori ar fi avizati si poate ca unii dintre ei chiar s-ar oferi sa ajute, ca si asa fara baston tot ma mai ajuta uneori chiar daca fara rost sa cobor din troleibuz ridicandu-ma, insa nu cred ca ma pot baza pe acest ajutor.
Apoi in legatura cu mijloacele de transport in comun, imi displace profund sa intreb pe cel din fata mea ce numar are autobuzul care a parcat in statie, fiindca poate ca cel din fata mea tocmai a facut doi pasi si de fapt m-as putea trezi ca vorbesc singur. Daca as sti ca in fata mea se afla o persoana si eventual ca nu este cu spatele la mine, nu ar fi o problema atat de mare sa intreb. Eu nu zaresc nici macar umbre ca sa imi pot da seama daca in fata mea se afla cineva, si nu disting nici macar lumina oricat de puternica ar fi, iar in statiile de autobuz este de obicei zgomot de pe strada asa ca orientarea audio este ceva mai dificila.
Iar pe langa asta de foarte multe ori trebuie sa calatoresc pe scara troleibuzului si cu greu reusesc sa intru, si ceilalti calatori impingandu-se sa se urce, deci nu prea au timp de amabilitati si ajutarea handicapatilor.
Apoi imi displace ca pentru a depista unde este usa mijlocului de transport trebuie sa pipai praful si mizeria de pe caroseria lui, riscand sa ii pipai si pe calatorii care calatoresc pe scara, ba uneori ar trebui sa ii pipai insistent ca sa depistez daca printre ei nu gasesc si eu un loc unde sa pot urca.
Iar uneori trebuie sa renunt la mijlocul de transport pentru urmatorul, fiindca nu mai este loc. Cred ca ar fi cam jalnic si demn de mila sa trebuiasca sa tot pipai cu bastonul si cu mana si sa descoper ca altii mai abili mi-au luat-o inainte, si sa ma intorc pe trotuar si apoi sa incerc sa urc in urmatorul troleibuz plin...
Cred ca statia de langa locuinta mea este cea mai aglomerata statie din cartier, iar cartierul este cel mai mare cartier din Cluj, asa ca este aglomeratie de cele mai multe ori si in statie. Ar fi cam neplacut sa lovesc in stanga si in dreapta cu bastonul ca sa descopar pe unde ar fi printre ei loc de trecere.
Tot din acest motiv, in statie vin uneori mai multe mijloace de transport in comun in acelasi timp si trebuie sa vad destul de rapid care ce numar este, ca sa ma urc in cel de care am eu nevoie.
Soferii nu prea asteapta cine stie cat nici dupa cei care vad, de aceea si ei se bulucesc gramada langa usa imediat ce opreste mijlocul de transport in comun, ca nu cumva sa ramana pe dinafara si masina sa plece, asadar orientarea si miscarea trebuie sa fie uneori foarte rapida.
Daca m-as inarma cu un baston alb probabil ca ceilalti calatori ar fi avizati si poate ca unii dintre ei chiar s-ar oferi sa ajute, ca si asa fara baston tot ma mai ajuta uneori chiar daca fara rost sa cobor din troleibuz ridicandu-ma, insa nu cred ca ma pot baza pe acest ajutor.
Dragă IonPop,
Mă bucur foarte mult de sinceritatea şi seriozitatea pe care le dovedeşti în avordarea subiectelor. Şi îţi mulţumesc pentru asta! Doar fiind sinceri cu noi înşine şi cu cei din jur putem să ne acceptăm şi să ne rezolvăm problemele.
Eu mereu fac comparaţia între Cluj şi Tg-Mureş. Clujul este mult mai bine accesibilizat, ceea ce-mi doresc şi pentru Mureş. Şi sunt foarte mulţi nevăzători care au o viaţă independentă. Oamenii sunt mai obişnuiţi cu ei, iar ajutorul este mai prompt. Discutam cu unele prietene văzătoare care-mi spuneau că foarte rar văd aici nevăzători care să se deplaseze singuri cu bastonul. Cred că de aceea simt aţintite asupra mea unele priviri ca şi cum ar vedea un extraterestru. Dar sunt alţii dispuşi să mă ajute şi pot spune că unii chiar o fac profesionist.
Da, şi mie îmi e greu în staţii, când e zgomotul foarte puternic să identific pe cineva să-mi spună ce număr intră-n staţie, căci zgomotul acoperă vocile sau le fac mai greu de perceput. La urcare sau la coborâre merg cu valul cum s-ar spune. Căci îmi dau seama cum se mişcă cei din jur sau chiar sunt persoane care mă conduc la uşă.
Ce e greu, nu doar pentru mine ci şi pentru orice alţi călători (fie ei copii cu ghiozdane burduşite-n spate, fie bunici care-şi ţin mai greu echilibrul, fie oameni care au bagaje) e când şoferii accelerează brusc şi toţi se balansează pănă să ajungă la un scaun sau la o bară de care să se ţină. Dar asta se întâmplă şi în timpul mersului. Cred că şoferii încă n-au învăţat să folosească corect ambreiajul şi acceleraţia, din păcate.
O problemă la coborâre este că trebuie să iei din timp startul spre uşă. Căci dacă nu mergi cu valul şi întârzii, rişti să fii apostrofat de câte o bunicuţă mai energică, nerăbdătoare să prindă un loc "păi ce-ai făcut până acum?!" Această problemă a aglomeraţiei ar putea fi uşor rezolvată dacă pe uşa din faţă ar urca călătorii, iar pe celelalte ar coborî.
M-aş bucura să vă scrieţi cât mai mulţi experienţele dn mijloacele de transport în comun. Aşa putem învâţa unii de la alţii şi putem identifica soluţii pentru problemele cu care ne confruntăm. Şi multe dintre probleme nu sunt doar ale noastre, ci sunt situaţii care-i afectează pe toţi cei ce folosesc transportul în comun.
Voi reveni.
Mă bucur foarte mult de sinceritatea şi seriozitatea pe care le dovedeşti în avordarea subiectelor. Şi îţi mulţumesc pentru asta! Doar fiind sinceri cu noi înşine şi cu cei din jur putem să ne acceptăm şi să ne rezolvăm problemele.
Eu mereu fac comparaţia între Cluj şi Tg-Mureş. Clujul este mult mai bine accesibilizat, ceea ce-mi doresc şi pentru Mureş. Şi sunt foarte mulţi nevăzători care au o viaţă independentă. Oamenii sunt mai obişnuiţi cu ei, iar ajutorul este mai prompt. Discutam cu unele prietene văzătoare care-mi spuneau că foarte rar văd aici nevăzători care să se deplaseze singuri cu bastonul. Cred că de aceea simt aţintite asupra mea unele priviri ca şi cum ar vedea un extraterestru. Dar sunt alţii dispuşi să mă ajute şi pot spune că unii chiar o fac profesionist.
Da, şi mie îmi e greu în staţii, când e zgomotul foarte puternic să identific pe cineva să-mi spună ce număr intră-n staţie, căci zgomotul acoperă vocile sau le fac mai greu de perceput. La urcare sau la coborâre merg cu valul cum s-ar spune. Căci îmi dau seama cum se mişcă cei din jur sau chiar sunt persoane care mă conduc la uşă.
Ce e greu, nu doar pentru mine ci şi pentru orice alţi călători (fie ei copii cu ghiozdane burduşite-n spate, fie bunici care-şi ţin mai greu echilibrul, fie oameni care au bagaje) e când şoferii accelerează brusc şi toţi se balansează pănă să ajungă la un scaun sau la o bară de care să se ţină. Dar asta se întâmplă şi în timpul mersului. Cred că şoferii încă n-au învăţat să folosească corect ambreiajul şi acceleraţia, din păcate.
O problemă la coborâre este că trebuie să iei din timp startul spre uşă. Căci dacă nu mergi cu valul şi întârzii, rişti să fii apostrofat de câte o bunicuţă mai energică, nerăbdătoare să prindă un loc "păi ce-ai făcut până acum?!" Această problemă a aglomeraţiei ar putea fi uşor rezolvată dacă pe uşa din faţă ar urca călătorii, iar pe celelalte ar coborî.
M-aş bucura să vă scrieţi cât mai mulţi experienţele dn mijloacele de transport în comun. Aşa putem învâţa unii de la alţii şi putem identifica soluţii pentru problemele cu care ne confruntăm. Şi multe dintre probleme nu sunt doar ale noastre, ci sunt situaţii care-i afectează pe toţi cei ce folosesc transportul în comun.
Voi reveni.
Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.
(Anonim)
(Anonim)
1. Intrebarea nu este bine formulata, cum adica sa il idettifici?
evidennt ca, trebuie sa il afli, treaba ta, cum.
2. Soferii sunt niste retardati, si asta fiindca, soferii buni, fac bani din munca pe camioane, sau alte modalitati d-astea.
3. Nu am probleme la coborare sau urcare, circul cu bastonul, la cluj s-au faacut multe campanii de constientizare si optimizare; a ramas ceva, de pe urma lor. Daca numa pe scara e loc, aplicam tehnica conservelor comuniste, sa incapa tot, in loc putin...
4. Putoarea, batranii infecti, cersetori, liceenii needucati, pseudostudentii
5Statiile le gestionezi, fie dupa anunturile de parcurs, fie pe interfata cu calatori.
6. Un grafic corect al autobuselor, conduita corecta a soferilor fata de orbi si calatori in general; reguli clare de transport etc.
7 N-am nimic de zis aici.
evidennt ca, trebuie sa il afli, treaba ta, cum.
2. Soferii sunt niste retardati, si asta fiindca, soferii buni, fac bani din munca pe camioane, sau alte modalitati d-astea.
3. Nu am probleme la coborare sau urcare, circul cu bastonul, la cluj s-au faacut multe campanii de constientizare si optimizare; a ramas ceva, de pe urma lor. Daca numa pe scara e loc, aplicam tehnica conservelor comuniste, sa incapa tot, in loc putin...
4. Putoarea, batranii infecti, cersetori, liceenii needucati, pseudostudentii
5Statiile le gestionezi, fie dupa anunturile de parcurs, fie pe interfata cu calatori.
6. Un grafic corect al autobuselor, conduita corecta a soferilor fata de orbi si calatori in general; reguli clare de transport etc.
7 N-am nimic de zis aici.
-
- Locotenent - colonel
- Mesaje: 1063
- Membru din: 15 Mar 2008, 15:50
- Localitate: Cluj-Napoca
Salutare, nu prea inteleg bine care e scopul acestor intrebari, da totusi sa raspund si eu. Mentionez ca circul singur cu mijloace de transport de peste 15 ani. Cu numarul rezolv problema intreband persoanele care asteapta sa urce in troleu de pilda, nu ii intreb pe cei din statie si pe cei care sunt la usa si vor sa urce. Statiile de coborare le identific fie numarandu-le, fie dupa anumite semne, gen traversarea liniei de tranvai si in unele situatii intreb pur si simplu pe cineva. Soferii cred ca se comporta absolut normal, tot asa si calatorii.
Gruia
-
- Plutonier
- Mesaje: 104
- Membru din: 01 Iun 2007, 15:33
- Localitate: Cluj-Napoca
Salutare si dimineata buna tuturor. Cum circul eu cu autobuzul. Nu prea ma chinui nici cu numaratul statiilor si nici cu intrebatul calatorilor, doar atunci cand este cazul. Folosesc foarte mult telefonul cu aplicatii de tot felul.Pentru a-mi stabilii coborarea imi fixez pe gps-ul telefonului o cea mai apropiata locatie corespunzatoare statiei de coborat, iar cand gps-ul ma atentioneaza ca ma apropii de destinatie fie intreb daca sunt statii apropiate, fie cobor fara nici un fel de problema. Cat despre relatia cu ceilalti interlocutori, depinde de zile. Spunea cineva mai sus de batrani care sunt certati cu apa, de elevi ne educati de oameni neglijenti. Io cred ca in marea padure in care traim si pe care o numim lume, mai exista si plante uscate nu?
Buna ziua.Unde pot cere si eu sfaturi in legatura cu scoala de soferi din judetul Buzau .Mai exact as vrea sa va rog sa.mi raspunde.ti care este treapta cu care intri in viraj. Eu stiu ca se intra cu treapta a doua dar cand am dat examenul in oras domnul politist ma picat orasul pe motiv ca nu se intra in viraj decat cu treapta 1 si de cate ori ma pus sa fac viraj la dreapta mi.a calcat frana la podea si mi.a murit motorul.Eu am fost nemultumita si i-am spus ca nu are dreptate ca eu la orele de conducere asa am invatat .La chemat pe domnul instructor si l.a intrebat cu ce treapta se intra in viraj si dansul a raspuns cu treapta a doua iar politistul o tinea una si buna cu treapta1.Astept raspuns daca stiti pentru ca eu am ramas fara cuvinte.Ma intreb daca eu am dreptate acest domn politist ce cauta sa dam orasul cu dumnealui ?
Nicoleta, din păcate nu-s şofer, dar ce pot să-ţi răspund la problema ta e că în viteza întâi poţi vira doar dacă mergi foarte, foarte încet. În rest, poţi vira cu orice viteză. În maşina în care-ai dat examenul cred că ar fi trebuit să existe o cameră video pentru a clarifica eventualele divergenţe, căci într-o vreme se făcea multă vâlvă pe tema asta.
Mult succes!
Mult succes!
Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.
(Anonim)
(Anonim)
Cât vă sunt de cunoscute aceste "reguli"? Dar voi, ce aţi mai adăuga?
Legea pe dos sau „Nu fi prost!”
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#q=reg ... l%20public
1. Cumpăraţi bilet, compostaţi-l în mijlocul de transport, iar la coborâre daţi-l mai departe (vezi povestea despre bunul samaritean ).
2. Urcaţi întotdeauna în aşa fel încât să fiţi primii (credeţi că locul vă aşteaptă pentru că sunteţi civilizat?!). La urmă trebuie să urce persoanele
în vârstă, femeile însărcinate, bolnavii.
3. Staţi de vorbă cu conductorul sau şoferul (trebuie să ştiţi şi voi câteva reguli de circulaţie astfel încât să-i faceţi observaţie) şi intraţi mereu în vorbă cu ceilalţi pasageri (să nu se simtă singuri).
4. Să nu cumva să cedaţi locul bătrânilor, femeilor însărcinate sau bolnavilor (ce, e vina voastră că sunt aşa?).
5. Folosiţi un ton ridicat în incinta mijlocului de transport (mai ales când vă certaţi cu cineva la telefon, sigur toţi pasagerii sunt interesaţi să afle detalii din viaţa voastră privată, e mai ceva ca la OTV).
6. Sunteţi invitaţi să fumaţi, să consumaţi alcool sau mâncare în mijlocul de transport. De vreme ce sunt geamuri, uşile se deschid la fiecare staţie şi există măsuţe (în unele tramvaie) pe post de scrumieră sau bar, de ce să rămână inutilizate?! (Din păcate. Încă mai sunt şoferi care fumează în timp ce conduc).
7. Aveţi grijă ca volumul muzicii să fie cât mai tare dat pentru a binedispune şi ceilalţi pasageri. NU FIŢI EGOIŞTI!!!
8. Aruncaţi gunoaiele în mijlocul de transport în comun; oricum la capăt de linie trebuie să facă cineva curăţenie în el şi doar nu o să aruncaţi gunoaiele pe stradă.
9. Adresaţi-vă cu obrăznicie celorlalţi pasageri. E ca la salată: puţină sare şi un praf de piper nu dăunează deloc, ba chiar ajuta .
10. Nu aşteptaţi ca uşile să fie complet deschise atât la urcare, cât şi la coborăre. Trebuie să vă arătaţi muşchii în public aşa că un picior sau un pumn în uşă ca să se deschidă mai repede nu strică niciodată.
Legea pe dos sau „Nu fi prost!”
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#q=reg ... l%20public
1. Cumpăraţi bilet, compostaţi-l în mijlocul de transport, iar la coborâre daţi-l mai departe (vezi povestea despre bunul samaritean ).
2. Urcaţi întotdeauna în aşa fel încât să fiţi primii (credeţi că locul vă aşteaptă pentru că sunteţi civilizat?!). La urmă trebuie să urce persoanele
în vârstă, femeile însărcinate, bolnavii.
3. Staţi de vorbă cu conductorul sau şoferul (trebuie să ştiţi şi voi câteva reguli de circulaţie astfel încât să-i faceţi observaţie) şi intraţi mereu în vorbă cu ceilalţi pasageri (să nu se simtă singuri).
4. Să nu cumva să cedaţi locul bătrânilor, femeilor însărcinate sau bolnavilor (ce, e vina voastră că sunt aşa?).
5. Folosiţi un ton ridicat în incinta mijlocului de transport (mai ales când vă certaţi cu cineva la telefon, sigur toţi pasagerii sunt interesaţi să afle detalii din viaţa voastră privată, e mai ceva ca la OTV).
6. Sunteţi invitaţi să fumaţi, să consumaţi alcool sau mâncare în mijlocul de transport. De vreme ce sunt geamuri, uşile se deschid la fiecare staţie şi există măsuţe (în unele tramvaie) pe post de scrumieră sau bar, de ce să rămână inutilizate?! (Din păcate. Încă mai sunt şoferi care fumează în timp ce conduc).
7. Aveţi grijă ca volumul muzicii să fie cât mai tare dat pentru a binedispune şi ceilalţi pasageri. NU FIŢI EGOIŞTI!!!
8. Aruncaţi gunoaiele în mijlocul de transport în comun; oricum la capăt de linie trebuie să facă cineva curăţenie în el şi doar nu o să aruncaţi gunoaiele pe stradă.
9. Adresaţi-vă cu obrăznicie celorlalţi pasageri. E ca la salată: puţină sare şi un praf de piper nu dăunează deloc, ba chiar ajuta .
10. Nu aşteptaţi ca uşile să fie complet deschise atât la urcare, cât şi la coborăre. Trebuie să vă arătaţi muşchii în public aşa că un picior sau un pumn în uşă ca să se deschidă mai repede nu strică niciodată.
Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.
(Anonim)
(Anonim)
Dragute regulile. As vrea sa mentionez insa ca cea cu vorbitul cu soferul chiar exista in alte tari. In Romania m-a suparat intotdeauna faptul ca soferii sunt asa blindati in cabinele lor si nu poti sa-i intrebi nimic. E drept ca nu trebuie deranjati cand conduc, dar in statii ar putea sa mai dea si ei o "mana de ajutor"...
Incerc sa raspund mai jos si la chestionarul lansat de tine, Rodica.
Incerc sa raspund mai jos si la chestionarul lansat de tine, Rodica.
Re: Cum călătorim cu mijloacele de transport în comun?
1. Cât vă e de uşor sau de greu să identificaţi numărul autobuzului în care doriţi să urcaţi?
La inceput, cand eram novice in mersul singura, imi era destul de greu, dar dupa ce a inceput la Cluj campania cu 30 de secunde pentru bastonul alb am remarcat cum oamenii din statie au inceput sa vina la mine sa ma intrebe cu ce numar am nevoie sa circul. Apoi, incet-incet am inceput si eu sa prind curaj si sa intreb oamenii din statie ce numar vine. Mai nou, fiindca in Belgia m-am obisnuit sa intreb soferul, cand sunt la Cluj merg mereu la usa autobuzului si intreb acolo ce numar e. Ma gandesc ca asta ajuta si la sensibilizarea soferilor, care pot sa-si dea seama cum sa ne ajute. Dealtfel, in Cluj am intalnit si soferi care spun din proprie initiativa ce numar are autobuzul lor. E chiar simpatic sa-l auzi pe cate un sofer strigand: "Sunt 27! Veniti cu mine?"
2. Care este atitudinea şoferilor şi a controlorilor faţă de voi în special şi faţă de călători în general?
Fata de mine am observat ca exista acea atitudine tipic romaneasca, amabilitate amestecata cu mila, ceea ce inainte ma deranja profund, dar acum m-am obisnuit si prefer acest comportament, decat cel badaran pe care-l arboreaza cu toti ceilalti pasageri...
3. Cât vă e de uşor sau de dificil să urcaţi şi să coborâţi din mijloacele de transport?
In general nu e prea dificil, mai ales daca sunt in zona cand se deschide usa, aud unde se deschide si merg si eu acolo, apoi de obicei e mare buluceala la usa, asa ca n-ai cum s-o ratezi, iar daca nici una din aceste situatii nu se nimereste, atunci pun mana sau bastonul pe autobuz si ma duc pe langa el pana gasesc usa. Dar de obicei se intampla a patra situatie, si anume, cineva ma conduce direct la usa si eventual ma ajuta sa gasesc si un loc sa ma asez!
4. Ce vă creează disconfort în timpul călătoriei?
Doar atitudinea unora dintre pasageri, care isi cer dreptul de a se aseza fiindca sunt mai invarsta. O fac cu prea multa nesimtire dupa parerea mea. Cred ca orice tanar ar ceda locul daca i s-ar cere politicos...
5. Cum identificaţi staţia în care doriţi să coborâţi?
De obicei intreb pasagerii, sau pe un traseu cunoscut utilizez gps-ul. In Belgia merg direct la sofer cand urc si-l rog sa ma anunte cand ajungem la statia unde trebuie sa cobor.
6. Ce soluţii credeţi că pot fi aplicate pentru rezolvarea problemelor cu care vă confruntaţi?
Ma gandesc de foarte multa vreme la posibilitatea de a organiza sedinte de sensibilizare cu soferii si controlorii de pe mijloacele de transport. Din pacate, pana acum nu am avut timp sa ma ocup de asa ceva, dar sper ca la un moment dat vom face si acest lucru. Atitudinea deschisa spre a oferi ajutor a soferilor ar rezolva 90% din problemele pe care le intampinam in privinta transportului in comun. As putea sa va povestesc sute de istorii relevante. Probabil ca o voi face intr-un mesaj ulterior, dar nu acum...
7. Menţionaţi şi alte aspecte cu care vă confruntaţi sau care vi se par bune şi pe care eu nu le-am menţionat
O problema destul de des intalnita este aceea a identificarii statiei. Daca aceasta se afla undeva destul de departe de coltul strazii, e dificil de nimerit stalpul care indica statia si de multe ori mi s-a intamplat ca m-am oprit sa astept prea departe de statie, prin urmare autobuzele trec fara sa ne dea atentie... Cred ca ar fi foarte bine venit un marcaj tactil la nivelul statiei. In alte tari exista asa ceva, dar nu peste tot din pacate...
La inceput, cand eram novice in mersul singura, imi era destul de greu, dar dupa ce a inceput la Cluj campania cu 30 de secunde pentru bastonul alb am remarcat cum oamenii din statie au inceput sa vina la mine sa ma intrebe cu ce numar am nevoie sa circul. Apoi, incet-incet am inceput si eu sa prind curaj si sa intreb oamenii din statie ce numar vine. Mai nou, fiindca in Belgia m-am obisnuit sa intreb soferul, cand sunt la Cluj merg mereu la usa autobuzului si intreb acolo ce numar e. Ma gandesc ca asta ajuta si la sensibilizarea soferilor, care pot sa-si dea seama cum sa ne ajute. Dealtfel, in Cluj am intalnit si soferi care spun din proprie initiativa ce numar are autobuzul lor. E chiar simpatic sa-l auzi pe cate un sofer strigand: "Sunt 27! Veniti cu mine?"
2. Care este atitudinea şoferilor şi a controlorilor faţă de voi în special şi faţă de călători în general?
Fata de mine am observat ca exista acea atitudine tipic romaneasca, amabilitate amestecata cu mila, ceea ce inainte ma deranja profund, dar acum m-am obisnuit si prefer acest comportament, decat cel badaran pe care-l arboreaza cu toti ceilalti pasageri...
3. Cât vă e de uşor sau de dificil să urcaţi şi să coborâţi din mijloacele de transport?
In general nu e prea dificil, mai ales daca sunt in zona cand se deschide usa, aud unde se deschide si merg si eu acolo, apoi de obicei e mare buluceala la usa, asa ca n-ai cum s-o ratezi, iar daca nici una din aceste situatii nu se nimereste, atunci pun mana sau bastonul pe autobuz si ma duc pe langa el pana gasesc usa. Dar de obicei se intampla a patra situatie, si anume, cineva ma conduce direct la usa si eventual ma ajuta sa gasesc si un loc sa ma asez!
4. Ce vă creează disconfort în timpul călătoriei?
Doar atitudinea unora dintre pasageri, care isi cer dreptul de a se aseza fiindca sunt mai invarsta. O fac cu prea multa nesimtire dupa parerea mea. Cred ca orice tanar ar ceda locul daca i s-ar cere politicos...
5. Cum identificaţi staţia în care doriţi să coborâţi?
De obicei intreb pasagerii, sau pe un traseu cunoscut utilizez gps-ul. In Belgia merg direct la sofer cand urc si-l rog sa ma anunte cand ajungem la statia unde trebuie sa cobor.
6. Ce soluţii credeţi că pot fi aplicate pentru rezolvarea problemelor cu care vă confruntaţi?
Ma gandesc de foarte multa vreme la posibilitatea de a organiza sedinte de sensibilizare cu soferii si controlorii de pe mijloacele de transport. Din pacate, pana acum nu am avut timp sa ma ocup de asa ceva, dar sper ca la un moment dat vom face si acest lucru. Atitudinea deschisa spre a oferi ajutor a soferilor ar rezolva 90% din problemele pe care le intampinam in privinta transportului in comun. As putea sa va povestesc sute de istorii relevante. Probabil ca o voi face intr-un mesaj ulterior, dar nu acum...
7. Menţionaţi şi alte aspecte cu care vă confruntaţi sau care vi se par bune şi pe care eu nu le-am menţionat
O problema destul de des intalnita este aceea a identificarii statiei. Daca aceasta se afla undeva destul de departe de coltul strazii, e dificil de nimerit stalpul care indica statia si de multe ori mi s-a intamplat ca m-am oprit sa astept prea departe de statie, prin urmare autobuzele trec fara sa ne dea atentie... Cred ca ar fi foarte bine venit un marcaj tactil la nivelul statiei. In alte tari exista asa ceva, dar nu peste tot din pacate...
1. Cât vă e de uşor sau de greu să identificaţi numărul autobuzului în care doriţi să urcaţi?
Depinde de anumiti factori:
- unde ma aflu, tara, localitate, chiar statie.
Astfel, daca e vorba de Romania, Cluj-Napoca se ofera de multe ori cineva sa ma intrebe cu ce nr doresc sa circul, roadele campaniei "20 de sec pentru bastonul alb" se vad si astazi, o dovada vie ca merita sa se faca astfel de campanii de constientizare si sensibilizare a publicului larg cu privire la specificul dizabilitatii.
Alte ori intreb eu pe cei care doresc sa se urce chiar in momentul in care se pregatesc sa o faca, / pe cei care coboara, iar daca nu e nimeni, intreb bagand capul pe usa, de preferat pe cea din fatsa astfel eliminand riscul sa fie si autobuzul gol, eventual la ultima cursa din zi.
Pe vremea cand eram mic, adica student:) si nu prea imi venea sa folosesc bastonul, de, eram mare cocos, si bastonul mi se parea mie ca mi-ar stirbi imaginea de barbat in putere, evidentiindu-mi clar si handicapul si atragand atentia asupra-mi. Ma gandeam eu, hmm, baston = batran, ramolit, neputincios etc, acum poate si pentru ca, incetul cu incetul devin batranul respective, aspectul mai sus mentionat nu ma mai deranjeaza, in plus intelepciunea pe care varsta senectutii o adduce cu sine, imi dezvaluie clar si limpede avantajele nete al folosirii bastonului alb, printer care chiar faptul ca ma fac remarcat iar ceilalti pot sa actioneze in consecinta si sa imi fie de folos, sa nu mai vorbim de autonomie in deplasare, mai multa siguranta, mai multa precizie, rapiditate si usurinta in orientare. Asadar pe acea vreme, imi amintesc, eram atat de angoasat ca nu prea indrazneam sa intreb nici ce numar este autobuzul, nici sa ma duc la magazinul de langa camin sa imi cumpar o paine sau ceva de mancare. O faceam dar cu mare disconfort, caci se pare ca tare mandru mai eram si nu prea puteam accepta ca in piesa aceasta fusesem distribuit intr-un rol apparent neplacut, dar de fapt, unul ceva mai deosebit din perspectiva omului obisnuit, un rol care cere implicare si adduce satisfactie pe masura ei.
Astazi nu mai am nicio emotie cand fac astfel de lucruri: intrebat nr autobuz, mers la magazin in colt, sau la supermarket, sau orice interactiune directa cu altii in virtutea unui rol social, atat datorita repetitivitatii, devenind reflexe, pe care descopar uneori ca le desfasor, automat, ca descuiatul usii, despre care poti fi sigur ca l-ai facut, desi nu iti mai amintesti foarte clar, dar acest lucru e cert, de vreme ce te afli in casa:)
In Belgia e mult mai frumos, din punctul meu de vedere, poti avea acces direc la sofer, printr-un gemulet deschis chiar langa el, pe unde el si vinde bilet pasagerilor care urca in autobuz, daca nu au deja unul. Soferul are si functie de vanzator de bilete, are deci sarcina de relatie cu publicul, este obisnuit sa interactioneze cu pasagerii, care cer uneori si detalii despre statia unde doresc sa coboare, daca merg acolo pentru prima data / nu cunosc zona, acest lucru facandu-l si noi nevazatorii, cu mentiunea ca il si rugam sa ne anunte cand urmeaza statia cu pricina. Asadar, eu unul ma simt foarte relaxat ca stiu ca nu o sa ma aflu in situatia sa nu am pe cine intreba sau sa risc sa nu fiu bagat in seama sau sa mi se raspunda cu vadita neplacere asa cum o fac soferii nostri. De altfel la noi cam sunt sporturi nationale imbufnarea, vorbitul rastit, zeflemeaua, datul peste nas, repezitul, reunite toate sub lipsa de respect fatsa de ceilalti, si in fond fatsa de sine.
Daca in statie se afla mai multe autobuze, cum se intampla in general in centru, ca urmare a fenomenului de acumulare de pe traseu, si iti trebuie doar un nr dintre altele 7 e chiar dificil, si trebuie sa apelez tot la calatori pe care ii intreb ce nr este, iar apoi"dar in spate?" si apoi urmeaza firesc replica "ce numar asteptati?" si omul se ofera sa monitorizeze pt tine pana ii vine al lui, unii predau stafeta constinciosi, gasind repede un inlocuitor inainte de a se face "neauziti" in galagia specifica a strazii:) altii pur si simplu dispar de pe radar si trebuie sa imi mentin vigilenta cautand un alt interlocutor, alteori dau chiar peste cineva care merge fix cu acel nr si atunci e rezolvata treaba ...
2. Care este atitudinea şoferilor şi a controlorilor faţă de voi în special şi
faţă de călători în general?
Fara sa vreau am raspuns chiar mai sus:)
As completa ca mi s-a intamplat si mie de cateva ori sa deschida soferul usa aici in Cj si sa imi zica, 24, urcati? si ca am patit si in belgia sa am discutii o data cu un sofer care a facut f urat ca insotitoarea mea a urcat de la o statie ulteriora celei la care urcasem eu, si a chemat politia si supracontrolul intrucat nu am dorit sa achitam bilet pt ea sau sa coboram fiindca stiam ca nu are dreptate , lucru confirmat ulterior de autoritati la sosirea acestora. A fost de tot hazul si necazul, ca a oprit si autobuzul, a anuntat toti pasagerii ca el se opreste si asteapta sa vina politia, practica a pus presiune sociala pe noi, dar nu am renuntat, iar ulterior cand I-am cerut sa anunte ca a gresit si sa isi cera scuze mi-a zis sa merg sa ma asez, ca ma scoate prin geam, aluzie si un soi de echivoc ...
totusi ceea ce acolo e exceptie la noi e mai de graba regula fara sa fac apologia nimanui.
3. Cât vă e de uşor sau de dificil să urcaţi şi să coborâţi din mijloacele de transport?
Depinde iar de acei factori, de ex la ore de varf e foarte greu chiar si pentru valizi, copiii mei au avut dificultati initial sa faca trecerea de la mersul cu masina la autobuz fiind nevoiti sa se inghesuie, si chiar si acum renunta sa se urce uneori, autobuzele venind deja tixite, intrucat ne aflam la cateva statii bune de capatul liniei. Oricum iti trebuie vigilenta sa gasesti repede usa mai ales daca trebuie sa fugi la cel din spate ... sa intrebi si acolo ce nr este apoi sa urci daca e cazul. Cand esti in autobuz trebuie sa fi iar atent si sa incepi procedurile de aterizare din timp cand te afli pe scaun undeva intre usi si autobuzul e plin.
Altfel n-ar fi probleme, ascult cu atentie, ma indrept cu fluxul, cum zicea cred si Rodica, iar daca nu prea e lume care urca, dupa zgomotul celor care vorbesc in autobus, dupa aerul cald care vine din interior, in anotimpul rece,, dupa imputseala care razbate, si nu in ultimul rand, si poate cel mai important, dupa simtul golului creat in peretele autobuzului, mergand pe langa el, pe principiul ecolocatiei. Practic tot zgomotul, incepand cu motorul acestuia, si terminand cu cel facut de bataia bastonului pe asphalt facuta intentionat la nevoie pentru reperare, toate astea dau indicii foarte utile in orientare.
4. Ce vă creează disconfort în timpul călătoriei?
Mirosul fetid sau aglomeratia.
5. Cum identificaţi staţia în care doriţi să coborâţi?
In Romania, fie numar statiile, fie ascult anunturile automate, urmarind sa vad mai intai daca corespund, fiindca se mai intampla sa fie decalate, uneori, daca am dubii intreb pe cineva sa ma asigur ca urmeaza statia dorita.
In Belgia, folosesc GPS-ul, intreb soferul si il rog sa ma anunte cand ajunge la statia dorita si in parallel, sunt atent la parcursul autobuzului intrucat strazile sunt foarte contorsionate, cu multe urcari si coborari, mai abrupte sau mai lente, cu curbe mai lejere sau mai stranse, cu asphalt intrerupt de zone de piatra etc. Trebuie sups ca statiile nu se pot Numara findca acolo functioneaza sistemul de oprire la cerere care e avantajos pentru fluidizarea traficului si atingerea unor timpi buni de deplasare, dar care e riscant pt nevazatori sau pentru cei valizi care nu cunosc prea bine zona si nu apuca sa apese pe buton inainte de a ajunge autobuzul in statie.
6. Ce soluţii credeţi că pot fi aplicate pentru rezolvarea problemelor cu care vă confruntaţi?
Idea de constientizare si instruire a soferilor cred si eu ca ar putea ameliora situatia, impreuna cu dezvoltarea unui sistem de detectie a numarului respective usii autobuzului. In prezent stiu ca se afla in lucru un asemenea proiect la asociatia Tandem din capitala al carui presedinte este Florin Georgescu, un vechi amic, fost student si el in Cluj la Psihopedagogie si actualmente angajat la ANPH dupa ce a castigat un proces cu ei care il disponibilizasera acum cativa ani. Un adevarat luptator care sper sa reuseasca si in aceasta privinta.
https://asociatiatandem.wordpress.com/s ... transport/
7. Menţionaţi şi alte aspecte cu care vă confruntaţi sau care vi se par bune şi pe care eu nu le-am menţionat
Regularizarea programului autobuzelor astfel incat sa poti sti cu relativa precizie cand vine un nr, in statia ta, afisarea acestora in statii, si crearea unei aplicatii de monitorizare in timp real care sa arate in cat timp soseste x nr sau macar in cat timp ar trebui sa soseasca, daca nu face monitorizare reala ci doar interogheaza o baza de date tinand cont de ora curenta si statia indicata.
Depinde de anumiti factori:
- unde ma aflu, tara, localitate, chiar statie.
Astfel, daca e vorba de Romania, Cluj-Napoca se ofera de multe ori cineva sa ma intrebe cu ce nr doresc sa circul, roadele campaniei "20 de sec pentru bastonul alb" se vad si astazi, o dovada vie ca merita sa se faca astfel de campanii de constientizare si sensibilizare a publicului larg cu privire la specificul dizabilitatii.
Alte ori intreb eu pe cei care doresc sa se urce chiar in momentul in care se pregatesc sa o faca, / pe cei care coboara, iar daca nu e nimeni, intreb bagand capul pe usa, de preferat pe cea din fatsa astfel eliminand riscul sa fie si autobuzul gol, eventual la ultima cursa din zi.
Pe vremea cand eram mic, adica student:) si nu prea imi venea sa folosesc bastonul, de, eram mare cocos, si bastonul mi se parea mie ca mi-ar stirbi imaginea de barbat in putere, evidentiindu-mi clar si handicapul si atragand atentia asupra-mi. Ma gandeam eu, hmm, baston = batran, ramolit, neputincios etc, acum poate si pentru ca, incetul cu incetul devin batranul respective, aspectul mai sus mentionat nu ma mai deranjeaza, in plus intelepciunea pe care varsta senectutii o adduce cu sine, imi dezvaluie clar si limpede avantajele nete al folosirii bastonului alb, printer care chiar faptul ca ma fac remarcat iar ceilalti pot sa actioneze in consecinta si sa imi fie de folos, sa nu mai vorbim de autonomie in deplasare, mai multa siguranta, mai multa precizie, rapiditate si usurinta in orientare. Asadar pe acea vreme, imi amintesc, eram atat de angoasat ca nu prea indrazneam sa intreb nici ce numar este autobuzul, nici sa ma duc la magazinul de langa camin sa imi cumpar o paine sau ceva de mancare. O faceam dar cu mare disconfort, caci se pare ca tare mandru mai eram si nu prea puteam accepta ca in piesa aceasta fusesem distribuit intr-un rol apparent neplacut, dar de fapt, unul ceva mai deosebit din perspectiva omului obisnuit, un rol care cere implicare si adduce satisfactie pe masura ei.
Astazi nu mai am nicio emotie cand fac astfel de lucruri: intrebat nr autobuz, mers la magazin in colt, sau la supermarket, sau orice interactiune directa cu altii in virtutea unui rol social, atat datorita repetitivitatii, devenind reflexe, pe care descopar uneori ca le desfasor, automat, ca descuiatul usii, despre care poti fi sigur ca l-ai facut, desi nu iti mai amintesti foarte clar, dar acest lucru e cert, de vreme ce te afli in casa:)
In Belgia e mult mai frumos, din punctul meu de vedere, poti avea acces direc la sofer, printr-un gemulet deschis chiar langa el, pe unde el si vinde bilet pasagerilor care urca in autobuz, daca nu au deja unul. Soferul are si functie de vanzator de bilete, are deci sarcina de relatie cu publicul, este obisnuit sa interactioneze cu pasagerii, care cer uneori si detalii despre statia unde doresc sa coboare, daca merg acolo pentru prima data / nu cunosc zona, acest lucru facandu-l si noi nevazatorii, cu mentiunea ca il si rugam sa ne anunte cand urmeaza statia cu pricina. Asadar, eu unul ma simt foarte relaxat ca stiu ca nu o sa ma aflu in situatia sa nu am pe cine intreba sau sa risc sa nu fiu bagat in seama sau sa mi se raspunda cu vadita neplacere asa cum o fac soferii nostri. De altfel la noi cam sunt sporturi nationale imbufnarea, vorbitul rastit, zeflemeaua, datul peste nas, repezitul, reunite toate sub lipsa de respect fatsa de ceilalti, si in fond fatsa de sine.
Daca in statie se afla mai multe autobuze, cum se intampla in general in centru, ca urmare a fenomenului de acumulare de pe traseu, si iti trebuie doar un nr dintre altele 7 e chiar dificil, si trebuie sa apelez tot la calatori pe care ii intreb ce nr este, iar apoi"dar in spate?" si apoi urmeaza firesc replica "ce numar asteptati?" si omul se ofera sa monitorizeze pt tine pana ii vine al lui, unii predau stafeta constinciosi, gasind repede un inlocuitor inainte de a se face "neauziti" in galagia specifica a strazii:) altii pur si simplu dispar de pe radar si trebuie sa imi mentin vigilenta cautand un alt interlocutor, alteori dau chiar peste cineva care merge fix cu acel nr si atunci e rezolvata treaba ...
2. Care este atitudinea şoferilor şi a controlorilor faţă de voi în special şi
faţă de călători în general?
Fara sa vreau am raspuns chiar mai sus:)
As completa ca mi s-a intamplat si mie de cateva ori sa deschida soferul usa aici in Cj si sa imi zica, 24, urcati? si ca am patit si in belgia sa am discutii o data cu un sofer care a facut f urat ca insotitoarea mea a urcat de la o statie ulteriora celei la care urcasem eu, si a chemat politia si supracontrolul intrucat nu am dorit sa achitam bilet pt ea sau sa coboram fiindca stiam ca nu are dreptate , lucru confirmat ulterior de autoritati la sosirea acestora. A fost de tot hazul si necazul, ca a oprit si autobuzul, a anuntat toti pasagerii ca el se opreste si asteapta sa vina politia, practica a pus presiune sociala pe noi, dar nu am renuntat, iar ulterior cand I-am cerut sa anunte ca a gresit si sa isi cera scuze mi-a zis sa merg sa ma asez, ca ma scoate prin geam, aluzie si un soi de echivoc ...
totusi ceea ce acolo e exceptie la noi e mai de graba regula fara sa fac apologia nimanui.
3. Cât vă e de uşor sau de dificil să urcaţi şi să coborâţi din mijloacele de transport?
Depinde iar de acei factori, de ex la ore de varf e foarte greu chiar si pentru valizi, copiii mei au avut dificultati initial sa faca trecerea de la mersul cu masina la autobuz fiind nevoiti sa se inghesuie, si chiar si acum renunta sa se urce uneori, autobuzele venind deja tixite, intrucat ne aflam la cateva statii bune de capatul liniei. Oricum iti trebuie vigilenta sa gasesti repede usa mai ales daca trebuie sa fugi la cel din spate ... sa intrebi si acolo ce nr este apoi sa urci daca e cazul. Cand esti in autobuz trebuie sa fi iar atent si sa incepi procedurile de aterizare din timp cand te afli pe scaun undeva intre usi si autobuzul e plin.
Altfel n-ar fi probleme, ascult cu atentie, ma indrept cu fluxul, cum zicea cred si Rodica, iar daca nu prea e lume care urca, dupa zgomotul celor care vorbesc in autobus, dupa aerul cald care vine din interior, in anotimpul rece,, dupa imputseala care razbate, si nu in ultimul rand, si poate cel mai important, dupa simtul golului creat in peretele autobuzului, mergand pe langa el, pe principiul ecolocatiei. Practic tot zgomotul, incepand cu motorul acestuia, si terminand cu cel facut de bataia bastonului pe asphalt facuta intentionat la nevoie pentru reperare, toate astea dau indicii foarte utile in orientare.
4. Ce vă creează disconfort în timpul călătoriei?
Mirosul fetid sau aglomeratia.
5. Cum identificaţi staţia în care doriţi să coborâţi?
In Romania, fie numar statiile, fie ascult anunturile automate, urmarind sa vad mai intai daca corespund, fiindca se mai intampla sa fie decalate, uneori, daca am dubii intreb pe cineva sa ma asigur ca urmeaza statia dorita.
In Belgia, folosesc GPS-ul, intreb soferul si il rog sa ma anunte cand ajunge la statia dorita si in parallel, sunt atent la parcursul autobuzului intrucat strazile sunt foarte contorsionate, cu multe urcari si coborari, mai abrupte sau mai lente, cu curbe mai lejere sau mai stranse, cu asphalt intrerupt de zone de piatra etc. Trebuie sups ca statiile nu se pot Numara findca acolo functioneaza sistemul de oprire la cerere care e avantajos pentru fluidizarea traficului si atingerea unor timpi buni de deplasare, dar care e riscant pt nevazatori sau pentru cei valizi care nu cunosc prea bine zona si nu apuca sa apese pe buton inainte de a ajunge autobuzul in statie.
6. Ce soluţii credeţi că pot fi aplicate pentru rezolvarea problemelor cu care vă confruntaţi?
Idea de constientizare si instruire a soferilor cred si eu ca ar putea ameliora situatia, impreuna cu dezvoltarea unui sistem de detectie a numarului respective usii autobuzului. In prezent stiu ca se afla in lucru un asemenea proiect la asociatia Tandem din capitala al carui presedinte este Florin Georgescu, un vechi amic, fost student si el in Cluj la Psihopedagogie si actualmente angajat la ANPH dupa ce a castigat un proces cu ei care il disponibilizasera acum cativa ani. Un adevarat luptator care sper sa reuseasca si in aceasta privinta.
https://asociatiatandem.wordpress.com/s ... transport/
7. Menţionaţi şi alte aspecte cu care vă confruntaţi sau care vi se par bune şi pe care eu nu le-am menţionat
Regularizarea programului autobuzelor astfel incat sa poti sti cu relativa precizie cand vine un nr, in statia ta, afisarea acestora in statii, si crearea unei aplicatii de monitorizare in timp real care sa arate in cat timp soseste x nr sau macar in cat timp ar trebui sa soseasca, daca nu face monitorizare reala ci doar interogheaza o baza de date tinand cont de ora curenta si statia indicata.