Fel de fel

[Ghita Potra]

Buna ziua, ati sunat la Salvarea privata.
Pentru limba romana apasati 1. Pentru engleza, apasati 2. Pentru verificarea contului dumneavoastra de contributii la sistemul de sanatate, apasati 3. Pentru informatii despre ofertele speciale ale Salvarii in perioada de Craciun, Revelion si Paste, apasati 4. Pentru informatii in legatura cu starea dumneavoastra de sanatate, apasati cu un deget pe incheietura mainii si numarati pana la 60. Acela e pulsul. Daca il mai aveti, apasati 5. Un operator va prelua apelul. Pentru imbunatatirea serviciului, va informam ca aceasta convorbire poate fi inregistrata si folosita intr-o emisiune de tip talk show. Va multumim!

[Ghita Potra]

Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii:
Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate.
Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare.
Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios...
Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade.
Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste:
- Doamneeee!!!.
In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer.
Tipul, socat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice... Vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin?
- Foarte bine, raspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni.
Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:
- Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin...

[Ghita Potra]

Exista o opinie, tributara teoriilor despre paleoastronautica, conform careia, inca din zorii umanitatii, am avut contact cu fiinte extraterestre . . . fie in mod direct, fie privindu-le de la distanta in vehicule zburatoare . Exista o pleiada intreaga de presupuse dovezi ale faptului ca fiinte din alte lumi s-au implicat in istoria noastra; dovezi ce transpar din picturi, pergamente, sculpturi, dar si din povesti ce dateaza de la inceputurile vietii documentate a oamenilor pe aceasta planeta . Unele dintre cele mai faimoase opere de arta, ale celor mai mari artisti, ilustreaza adesea diferite forme de OZN-uri si fenomene paranormale, care duc cu gandul la vizitele misterioase ale vecinilor nostri cosmici .

Madonna si Sfantul Giovannino
Este vorba despre o pictura datand din preajma secolului al XV-lea, cu autor necunoscut, dar atribuita scolii Lippi . Pe cer, deasupra umarului stang al Fecioarei Maria se poate observa un obiect discoidal stralucitor . In plan indepartat, un barbat si un caine par sa priveasca, parca mirati, spre aparitia plutitoare .





Botezul lui Hristos
Acest tablou a fost pictat in 1710, de artistul flamand Aert De Gelder . In manifestarile artistice antice exista multe reprezentari ciudate de OZN-uri si de extraterestri, dar niciuna atat de clara precum aceasta . Se poate observa pe cerul din aceasta pictura, fara dubii, o farfurie zburatoare care emite raze luminoase asupra Mantuitorului . Imaginea poate fi, desigur, interpretata in sensul in care Dumnezeu sau un inger ar emana lumina, dar asemanarea incontestabila a obiectului respectiv cu o nava spatiala creeaza mari indoieli ca autorul ar fi incercat sa redea o prezenta sfanta in tabloul sau .


Crucificarea
Este un caz de pictura murala, aceasta reprezentare aflandu-se deasupra altarului Manastirii Visoki Decani din Kosovo, Iugoslavia . A fost realizata in 1350 . In ambele colturi superioare ale picturii, adica de-a dreapta si de-a stanga lui Iisus pe Cruce, se afla reprezentat cate un vehicul zburator, cu pilot la bord . Una dintre aeronave este decorata cu doua stele stralucitoare, al caror model se aseamana cu emblemele aplicate pe unele aparate de zbor moderne . Este oare posibil sa fi existat martori ai aparitiei unor asemenea OZN-uri de tip monopost, in Serbia medievala?



Glorificarea Sfintei Liturghii
A fost pictata de Bonaventura Salimbeni, in 1600 . Astazi se afla in biserica San Lorenzo din San Pietro, Montalcino, Italia . A se observa dispozitivul de forma unui satelit sovietic Sputnik, despre care unii cred ca ar fi reprezentarea stilizata a Pamantului . Ufologi de pe tot intinsul planetei au vizitat Montalcino pentru a privi aceasta pictura uluitoare . Lucrarea este structurata vertical iar Sfanta Euharistie este amplasata in centru, inconjurata de importante fete sfinte si bisericesti . In portiunea superioara a picturii este infatisata Sfanta Treime . Dar ce este obiectul ciudat din centrul portiunii superioare, aflat intre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul? Si ce reprezinta cele doua antene care il patrund? Reprezentarea sferei i-a socat pe ufologi, deoarece seamana foarte mult atat cu satelitii Sputnik, cat si cu satelitul Vanguard II, lansat de SUA in 1959 .



Ume No Chiri
In cartea intitulata "Ume No Chiri" (Praful Caiselor), scrisa in 1803, exista o ilustratie ce infatiseaza un OZN zarit de mai multi martori pe tarmul maritim din Haratono, Prefectura Ibaragi, Japonia . Langa acest desen, in carte sta scris ca "o nava straina si echipajul ei" au fost zarite in Haratonohama . Tot aici se mentioneaza ca stratul exterior al farfuriei zburatoare era confectionat din metal si sticla, purtand insemne ciudate . Imaginea din cartea japoneza prezinta si patru exemple ale acestor hieroglife extraterestre .


Annales Laurissenses
Acest desen provine dintr-un manuscris scris in jurul secolului al XII-lea, denumit "Volume despre Evenimente Istorice si Religioase" . Textul relateaza iar imaginile ilustreaza asediul saxonilor asupra castelului Sigiburg, din Franta, in anul 776 . Atacatorii ii inconjurasera complet pe francezii medievali, atunci cand lumini ciudate au aparut pe cer, deasupra unei biserici din apropiere . Presupunand ca francezii sunt protejati de aceste obiecte, saxonii s-au speriat si au renuntat la atac .


OZN-ul de la Castelul Windsor
Aceasta ilustratie infatiseaza o aparitie observata la 21:45 P . M in seara zilei de 18 august 1783, atunci cand patru martori aflati pe terasa castelului Windsor au observat un obiect luminos pe cerul Angliei . Observarea a fost documentata in anul urmator in Tranzactiile Filosofice ale Societatii Regale . Potrivit acestui raport, martorii au observat un nor alungit deplasandu-se mai mult sau mai putin paralel cu orizontul . Sub acest nor a putut fi observat un obiect luminos care, in scurt timp, a devenit sferic, puternic aprins si care la un moment dat s-a oprit . Aceasta sfera ciudata parea la inceput sa aiba o culoare de un albastru palid, dar luminozitatea i s-a intensificat si a inceput sa se deplaseze spre est . Apoi obiectul si-a schimbat directia si a inceput sa se miste paralel cu orizontul inainte de a disparea in directia sud-est; lumina emisa atunci a fost una prodigioasa, "aprinzand" totul de la sol . Imaginea evenimentului a fost realizata de Thomas Sandby, un fondator al Academiei Regale si de fratele sau Paul, ambii martori ai evenimentului .


Rastignirea
O fresca din secolul al XVII-lea, prezentand episodul Rastignirii lui Hristos, localizata in Catedrala Svetishoveli din Mtskheta, Georgia, ilustreaza, in plan indepartat, in lateralele Mantuitorului, doua obiecte zburatoare, prevazute cu flacari de propulsie stilizate . Sa fie doar o reprezentare a unei aparitii "angelice", asa cum au considerat-o oamenii vremii?


Imagine din Cartea Moralitatii
Cartea Moralitatii a fost scrisa de Jacques Legrand, in 1338, iar ilustratia ixzara care a intrat in atentia ufologilor prezinta un balon cu aer cald, asemanator cu cel proiectat de Montgolfiere, insa asemenea inventii nu existau in Franta secolului al XIV-lea .


Miracolul Zapezii
Realizata de Masolino Da Panicale, in jurul anului 1440, in Florenta, Italia, in Biserica Santa Maria Maggiore, ii infatiseaza pe Iisus si pe Maria pe un nor mai degraba asemanator cu un vehicul zburator, insotit de o armada de farfurii zburatoare care acopera cerul pana la orizont .


Vasele Olandeze
In acest tablou realizat in 1660, doua vase aflate in Marea Nordului sunt survolate de un obiect foarte straniu aflat in cer . Acesta pare constituit din doua discuri de dimensiuni diferite . Sursa acestei intalniri este cartea intitulata "Theatrum Orbis Terrarum", scrisa de amiralul Blaeu . Aceste carti au reprezentat compilatii de articole ale diferitilor autori, ce constau din detaliate intalniri si informatii cartografice ale indelungatelor iesiri in largul maritim . Este interesant de observat ca marginile concentrice care inconjoara cele doua sfere aeriene respecta modelul cromatic al drapelului olandez, precum si faptul ca se pot distinge unul, respectiv trei chipuri, in interiorul discurilor .


Inscriptii indiene
Aceasta imagine provine din gama de ilustratii a textului tibetan din secolul al X-lea, scris in limba sanskrita, "Prajnaparamita Sutra", tinut in prezent intr-un muzeu japonez . Se pot observa cu usurinta doua obiecte asemanatoare cu niste palarii care, insa, par sa zboare prin aer .


Jetonul francez
Un soi de moneda, jetonul era intrebuintat ca substituent general al oricaror unitati monetare si, ca atare, folosit ca forma de castig legal si moneda de schimb mai ales in cazul jocurilor de noroc . Acest jeton frantuzesc din 1680 infatiseaza pe una dintre fatetele sale ceea ce pare a fi un OZN aflat in cer . Aceasta reprezentare devine si mai misterioasa atunci cand citim inscriptia in limba latina aflata pe marginea ei, inscriptie al carui inteles este aproximativ: "A sosit la momentul oportun" .


Astronaut extraterestru
O interesanta piesa de arta descoperita in Ecuador pare sa infatiseze un barbat sau o alta fiinta bipeda intr-un soi de costum spatial . Este interesant de observat similitudinile cu echipamentul cosmic pe care il poarta sau il purtau pana nu de mult astronautii nostri .

[Ghita Potra]

"Frecatul mentei "pe la 1870...

Una din cele mai cunoscute expresii la români este „a freca menta”, cu înțelesul de „lene, comoditatea, muncă în dorul lelii…”. Așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în viață, expresia de care discutăm conține o parte adevăr iar restul descrierea unui obicei balcanic de a fenta munca, într-un limbaj colorat, cu pierderea în timp a înțelesului original al expresiei în sine.
De fapt, încă din Grecia Antică, exista obiceiul ca masa pe care se servea mâncarea să fie frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros plăcut și, probabil, pentru a respecta niscaiva ritualuri precreștine. Răspândirea grecilor în Balcani, mai ales în perioada secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, au dus acest obicei și în alte regiuni, inclusiv în București și chiar în Tulcea, unde au existat în permanență comunități puternice ale acestei etnii. Familiile înstărite de români, în permanență amatoare de rafinamente și etichete de comportament în societate, au adoptat cu iuțeală acest obicei de a freca masa cu frunze de mentă, care să dea un miros plăcut încăperii și senzația de răcoare pe timpul caniculei verii.
Din acest moment, începe modificarea înțelesului expresiei prin faptul că mulți slujitori de casă preferau frecatul meselor cu mentă, ore în șir, în locul muncilor grele precum tăiatul lemnelor, căratul apei etc. De aici și nemulțumirea stăpânilor gospodăriilor vis-a-vis de slujitorii care se fofilau de la muncile adevărate, preferând să frece mesele cu mentă cât era ziulica de mare. De aici și până la transformarea unei activități domestice oneste într-una depreciativă, distanța a fost extrem de mică.

Cu trecerea timpului, lumea bună tulceană și bucureșteană au renunțat la mesele frecate cu mentă în favoarea fețelor de masă din material textil, mult mai elegante, copiind astfel moda occidentală. Exprimarea „a freca menta„ a persistat însă sub forma ei colorată, specific balcanică, cu înțelesul de a trage chiulul de la muncă, dar o dată cu scurgerea anilor, prea puțini mai aducându-și aminte sau știind adevăratul sens al acestor cuvinte. Motiv pentru care ne-am gândit să readucem în actualitate înțelesul adevărat al acestei expresii și, în același timp, să le arătăm cititorilor misterelor dunării ca „nu frecăm menta”, ci scriem cu sârg articole pe blogul nostru tulcean mult iubit.
Grecii mai aveau obiceiul ca după o orgie care dura o noapte întreagă, a doua zi să poarte o coroniță făcută din frunze și flori de mentă, pentru a-și alunga mahmureala și trezi mintea, dar această practică nu are nici cea mai mică legătură cu articolul nostru.

[Ghita Potra]

Undeva in Romania , ninsoare abundenta, zapada multa pe carosabil, trafic ingreunat ...
Un camion e urmat la mica distanta de un BMW X6.
BMW-ul se chinuia sa depaseasca camionul, la un moment dat aceasta din urma intra in depasire si cand ajunge in dreptul cabinei camionului coboara geamul si o blonda
superba, dragalasa, si cu ochi albastri, striga soferului din camion:
- Hei! Sunt Mirela si sunt blonda! Vezi ca-ti cade marfa din camion in spate!
Soferul nimic, se uita la ea intoarce capul si ruleaza cu aceiasi viteza.
Se repeta faza de cateva ori, incercare de depasire, claxoane si acelasi rezultat.
La un moment dat, camionul trage pe dreapta la o parcare.
Vizibil iritata ca bunele ei intentii au ramas in zadar, Mirela blonda merge direct la tip:
- Auzi, sunt Mirela si sunt blonda si de o ora tot iti spun ca pierzi marfa din camion. Esti surd sau faci pe smecherul ?
- Sunt Vasile, sunt brunet, nu sunt surd, nu sunt smecher, sunt de la drumuri si imprastii sare pe drum...

[Ghita Potra]

Matematica caracterului uman

FORMULA LUI AL-KHAWAREZMY celebru matematician arab al evului mediu
(descoperitorul "zeroului" si initiator al algebrei)

Savantul arab a fost intrebat ce valoare reprezinta omul in matematica si el a raspuns:
Daca omul are bun simt si caracter = 1
Daca mai este si frumos = 10
Daca mai are si bani = 100
Daca se mai trage dintr-un neam nobil = 1000

DACA DISPARE SIMBOLUL BUNULUI SIMT SI AL CARACTERULUI, ADICA 1, RAMAN
ZEROURILE!!!

[Ghita Potra]

Cele 10 porunci:
Isus coboara pe pamant sa-si aleaga poporul.

Se duce la tigani:
"Vreti sa fiti poporul ales?"
"Vrem, mosule"
"Dar trebuie sa va dau o porunca..."
"Da-ne-o, mosule"
"Sa nu mai furati."
"Mersi, mosule, nu ne intereseaza"
Se duce la italieni:
"Vreti sa fiti poporul ales?"
"Vrem."
"Dar trebuie sa va dau o porunca..."
"Da-ne-o."
"Sa o lasati mai moale cu femeile."
"A, nu, multumim, nu ne mai intereseaza"
Se duce la evrei:
"Vreti sa fiti poporul ales?"
"Da."
"Dar trebuie sa va dau o porunca..."
"Cat costa?"
"?!?!. Pai nu costa nimic...."
"Da-ne 10."

[Ghita Potra]

Suleyman Magnificul și Sultana Hurrem, rude cu Doamna Chiajna, nepoata lui Ștefan cel Mare

Scris de Vasile Surcel


Multisecularele războaie turco-române par să se fi mutat, în ultima vreme, din cărțile de istorie direct pe micile ecrane. În această seară, „Kanal D“ va retransmite, la cererea telespectatorilor, ultimul episod din seria a doua a serialului „Suleyman Magnificul - Sub domnia iubirii“. Difuzată la oră de vârf, reluarea a „scos din luptă“, comedia românească „A doua cădere a Constantinopolului“, care fusese planificată anterior. În plus, Suleyman va lupta, de la egal la egal, cu finala concursului „Românii au talent“, un alt succes de televiziune care, la fiecare episod, a adunat în fața micilor ecrane câteva milioane de telespectatori fideli. Va fi un „război“ pe viață și pe moarte care, spre deosebire de cumplitele confruntări din vremurile de altă dată, nu va aduce învingătorului decât puncte de audiență. Dar, cu toate că se declară „fani“ ai acestei producții tv, foarte puțini sunt admiratorii entuziaști care știu că, în istoria adevărată, fascinantul sultan Suleyman Magnificul a fost rudă prin alianță cu Doamna Chiajna, nepoata lui Ștefan cel Mare, teribila muiere de neam domnesc, pe care istoricii de azi au numit-o „Doamna de Fier“ a Balcanilor. Ce-i drept, o rudenie prin alianță pe care, este aproape sigur că viitoarele sezoane ale serialului nu o vor pomeni. Dar asta nu înseamnă mare lucru. La vremea ei, viața Doamnei Chiajna a fost într-atât de complexă și de aventuroasă, încât ea însăși ar putea fi eroul principal al unei producții cinematografice care, dacă ar fi bine realizată, s-ar bucura, desigur, de un imens succes de public.

Din stirpea lui Ștefan cel Mare

Europa secolului XVI: într-o vreme ciudată, în care cele mai înalte dregătorii ale unei ierarhii sociale exclusiviste, erau rezervate doar bărbaților, în Valahia încă medievală a trăit și domnit o femeie teribilă. Specialiștii care studiază această epocă tulbure afirmă că, în acea lume în care doamnele aveau, de obicei, un rol mai ales decorativ, doamna cu pricina avea tenacitatea și tăria de caracter a Caterinei de Medicis, dublată de cruzi­mea Lucreției Borgia. Cărțile noastre de istorie o numesc „Doamna Chiajna“. Probabil subiectivi, cronicarii valahi Stoica Ludescu și Radu Popescu o descriu pe Doamna Chiajna ca pe o încarnare a răutății și cruzimii absolute. Poate că, la un moment dat, vreunul dintre ei sau dintre membrii familiilor lor, or fi fost prigoniți de apriga doamnă. Deși păstrată peste secole, părerea lor nu are, însă, prea multă importanță: în definitiv, Chiajna nu avea cum să fie nici mai bună, și nici mai rea decât veacul în care a trăit. Este vorba despre veacul în care moarte câtorva mii de oameni martirizați în „Noaptea Sfântului Bartolomeu“ n-a impresionat mai pe nimeni. Venită pe lume în anul 1525, Chiajna se născuse „din os domnesc“: era fiica lui Petru Rareș, așadar nepoata lui Ștefan cel Mare. Mama ei, Maria-Doamna, a murit pe vremea când fiica sa avea în jur de trei ani. Venită din neamul regilor Serbiei, Elena-Doamna, cea de a doua nevastă a lui Petru Rareș, a încercat să-i dea copilei o educație religioasă, exact așa cum cereau obiceiurile vremii. Dar fără prea mult succes: prin vinele tinerei domnițe clocotea sângele năvalnic moștenit de la bunicul și tatăl ei. În anul 1546, cu puțin timp înaintea morții tatălui ei, Chiajna s-a măritat cu Mircea, fiul lui Radu Vodă cel Mare, pe care istoria îl menționează sub numele de Mircea Vodă Ciobanul, domn în două rânduri al Țării Românești. Unirea lor a fost ceea ce pe atunci se numea o căsnicie rodnică. De-a lungul vremii, cuplul domnesc a avut șapte copii: trei băieți și patru fete - Petru, Anca, Alexandra, Marina, Dobra, Mircea și Radu. Marcată prin câteva episoade de mare cruzime, îndreptate împotriva unor boieri trădători, care au încercat de două ori să-l detroneze, domnia lui Mircea Ciobanul a fost un lung șir de crime. Până la urmă, „Ciobanul“ a fost „debarcat“ în anul 1554, doar atunci când și turcii l-au bănuit de trădare.
Obligați să ia calea exilului, Mircea Vodă și Doamna Cheajna au luat calea exilului. Și nu s-au dus oriunde ci exact la Stambul, centrul lumii de atunci. Iar asta se petrecea pe vremea în care, pe tronul „Sublimei Porți“ se afla chiar Suleyman Magnificul, mult admiratul erou al serialului pe care îl vom urmări astă seară. Ajunsă acolo, Chiajna și-a început cariera „diplomatică“. Și pe atunci, la fel ca și acum, diplomația era subtila „artă a compromisului“, o artă care folosea, rând pe rând, câștigarea atenției și simpatiei personajelor celor mai influente, intrigile îndreptate împotriva dușmanilor și, mai ales, o ploaie de aur care „ungea“ tot acest complicat mecanism politic. Acolo, Chiajna a avut marea inspirație de a se apropia de „Harem“ și mai ales de cele mai influente dintre „Cadânele“ măritului Sultan. O fi întâlnit-o și pe Roxelana, frumoasa Hurrem din serialul zilelor noastre? Cu siguranță că da! Roxelana a trăit până în anul 1558. La fel ca și în film, ea era soția principală, partenera favorită a Sultanului Suleyman. Era o femeie atotputernică care ținea sub control absolut tot ceea ce se petrecea la Înalta Poartă. Astfel că, fără știința și acordul ei, Doamna Chiajna n-ar fi putut să-și întindă „năvodul“ său „diplomatic“. Ce-și vor fi vorbit cele două Înalte Doamne? Cu siguranță că nu vom afla niciodată. Cert este un singur lucru: în anul 1557, Mircea Ciobanul și Doamna Chiajna au revenit pe tronul Țării Românești. Cea de a două domnie a „Ciobanului“ s-a încheiat în anul 1559, când acesta a murit, zice-se, de moarte bună.

„Am cu ce, bă, am cu ce!“

Această replică stupidă dintr-un șlagăr contemporan la fel de stupid, a fost rostită cândva, aproape cu aceleași cuvinte dar în cu totul alt context. Un context dramatic în care soarta Doamnei Cheajna se juca pe muchie de cuțit, pe viață și pe moarte. Imediat după moarte lui Mircea Vodă Ciobanul, Chiajna l-a urcat pe tronul Valahiei pe fiul său, un copil rămas în istorie sub numele „Petru cel Tânăr“. Revenite din exil, familiile boierilor oropsiți în cele două domnii ale lui Mircea Vodă Ciobanul, l-au atacat pe voievodul adolescent. Pusă în fața acestui cumplit pericol, Chiajna s-a preschimbat într-o fiară, gata de orice cruzime pentru a-și apăra puiul, copilul devenit domnitor peste o țară deosebit de complicată. Ea și-a creat un corp de armată la comanda căreia, lucru nemaiîntâlnit vreodată în toată istoria Valahiei, s-a așezat ea însăși. Prima luptă, pierdută de oastea Doamnei Chiajna s-a dat la Românești. În scurt timp, ea a revenit cu ajutor turcesc trimis de la Rusciuc, și obține victoria, la Șerpătești. Vechile cronici relatează că, la un moment dat, atunci când turcii i-au luat ostatici pe câțiva dintre copii ei, apriga Doamnă Chiajna și-a ridicat poalele în cap și îndreptată cu fața către convoiul care începuse deja să traverseze Dunărea, i-a sfidat pe toți cu o frază rămasă în legendă: „Luați-i, că am cu ce face alții, păgânilor!“. Departe de a-și accepta înfrângerea, ea pleacă, din nou la Stambul, unde împarte în stânga și în dreapta, nenumărate pungi cu galbeni, „valuta forte“ a acelor vremuri. Mane­vrele ei dau roade, astfel că, într-un timp relativ rezonabil, Chiajna și fiul ei revin la București, cu firman de domnie. Domnie care avea să dureze doar șapte ani. Ani în care Chiajna a fost adevăratul domnitor al Munteniei. Au fost ani lungi, plini de aventuri în care Chiajna a încercat să-și căsătorească și să-i pună la adăpost pe fiecare dintre urmașii ei. Uneori a nimerit-o bine, alteori căsătoriile au fost doar niște „cacialmale“ aventuroase. Domnia lui Petru cel Tânăr a durat până în primăvara anului 1568, când el și apriga lui mamă au fost scoși din scaunul voievozilor valahi.

Surghiunul urmat de glorie

De astă dată, norocul părea să-și fi întors fața definitiv de la apriga Doamnă Chiajna. După ce „capugiul sultanului“ a venit la București cu firmanul de mazilire, ea și copiii care-i mai erau în preajmă au fost nevoiți să ia calea exilului, surghiunită tocmai în Asia Mică, la Alep. Iar în scurt timp, exilul a dus-o pe Chiajna în sărăcia cea mai lucie. La un moment dat, trecând prin Alep, un croni­car occidental a relatat, prin anul 1570, că a văzut-o pe Chiajna „făcând comerț am­bu­lant cu mărunțișuri, pe străzile orașului“.
În aceste vremuri, situația se schimbase și la Stambul. Sultana Hurem murise încă din anul 1558. Plecat și el dintre cei vii în anul 1566, Suleyman Magnificul fusese urmat la tronul „Sublimei Porți“ de Selim al II-lea, fiul său și al lui Hurrem. Aceasta a domnit până în anul 1574 când, după moartea sa a fost înlocuit de Murat al III-lea. Nepot al măritului Suleyman Magnificul, acesta a fost și „poarta“ prin care norocul a revenit în viața Doamnei Chiajna. Singura dintre fiicele sale rămasă nemăritată era Dobra. Puțin trecută de 20 de ani aceasta era deosebit de frumoasă. Dar și la fel de ambițioasă ca și mama ei. Pe atunci, prin nu se știe ce mijloace, Doamna Chiajna a reușit să-și aducă fiica în anturajul lui Murad, care pe atunci îndeplinea funcția de „sandgeac-bey“, în Magnesia Asiei Mici. Fermecat de frumusețea domniței Dobra, Murad a adus-o în Harem-ul său. Loc de cinste pe care i-l păstrează și după anul 1574 când, după moartea tatălui său, ajunge Sultan al Sublimei Porți. Acolo, repetând parcă soarta excepțională a Sultanei Hurrea, ea a fost, „Cadâna“ favorită a pre-măritului ei soț. Ajunsă în poziția de soacra a sultanului, Doamna Chiajna a devenit un personaj deosebit de important. Ani la rând, prin mâna ei au trecut toate ițele „politichiei“ balcanice. La ea veneau boierii valahi sau moldoveni care unelteau pentru a câștiga tronul într-unul dintre cele două principate. Tot prin mâna ei a trecut soarta bulgarilor și sârbilor care ajunseseră și ei sub ocârmuirea turcească. Ea a murit, în plină glorie, la Stambul, în anul 1588, la vârsta de 63 de ani. Foarte mulți dintre cronicarii de atunci au urât-o și au hulit-o. Dar abia acum, când istoria nu se mai judecă conform unor povești dulcegărite ci exact după tiparele epocii sale, a venit vremea să vedem în Doamna Chiajna exact ceea ce a fost ea cu adevărat: „Doamna de Fier“ a zonei balcanice din vremea ei.

Vasile Surcel

[IonPop]

Stiati ca eu cu Eminescu, cu Napoleon si cu Alexandru cel Mare suntem rude si cu celebrul Noe si cu Adam? Si incadescendenti directi.

[Ghita Potra]

Domnul Gorsky . . . cel norocos, in cele din urma


O mica poveste din care reiese ca unele dorinte (vorbe) se adeveresc. Aveti grija ce promiteti… uneori totul este posibil...


Pe data de 20 iulie 1969, comandantul misiunii Apollo 11, Neil
Armstrong a fost prima persoana care a pus piciorul pe Luna..
Primele lui cuvinte dupa ce a pasit pe Luna au fost:

"Un pas mic pentru om, un pas urias pentru omenire".

Acest eveniment a fost televizat pe pamant.

Inainte insa de a intra in naveta spatiala, Neil Armostrong a spus urmatoarele cuvinte:

"Mult noroc domnule Gorsky ".

Multe persoane de la NASA au crezut ca este doar o remarca vis a vis de vreun cosmonaut rival sovietic si din curiozitate au cautat sa vada daca exista o asemena persoana, insa nu au gasit pe nimeni cu acest nume nici pe lista cosmonautilor rusi si nici pe cea a americanilor. Bineinteles, serviciile secrete - Armata, CIA, FBI - au cautat si ele: nimic, nici un rezultat! Gorsky, who the .... is Gorsky?

De-a lungul anilor, multe persoane l-au intrebat pe Armstrong ce a vrut sa spuna cu "Mult noroc domnule Gorsky", insa Armstrong a zambit de fiecare data fara sa raspunda.

Pe 5 iulie 1995, in Tampa Bay - Florida in decursul unui interviu, un reporter i-a pus iarasi misterioasa intrebare.

In sfarsit, de data asta Armostrong a putut sa raspunda pentru ca domnul Gorsky murise…

" In 1938, cand eram copil, ma jucam cu o minge de baseball cu un prieten si mingea a ajuns din greseala in curtea domnului Gorsky, vecinul meu de atunci. Furisandu-ma in curte dupa minge, am auzit-o pe doamna Gorsky care striga la domnul Gorsky:

"Sex ? Vrei sex ? Vei avea parte de sex de la mine doar cand copilul vecinilor nostri va ajunge pe Luna…!"

[Ghita Potra]

Un politist il legitimeaza intr-o seara pe un trecator.
- Cum te numesti ?
- Dumitru Constantinescu.
- Ocupatia ?
- Sunt medic primar.

Nedumerit politistul se gandeste: "Cum medic primar ? Ori e medic ori e
primar. Asta e cam dubios.."
- Hai cu mine la sectie, sa vorbim acolo !
Ajunsi la sectie, politistul ii raporteaza superiorului.
- Si acum ce fac cu el, dom sef ?
Superiorul scarpinindu-se la ceafa,ii spune:
- Intreaba-l daca are facultatea facuta. Daca are, inseamna ca e medic,
daca nu, inseamna ca e primar.

[Ghita Potra]

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,
A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
Tot circulă o vorbă , deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă .
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !
Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .



Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .


Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .
Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,

Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,
Nebuni după putere şi după bunăstare !
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,
Contează doar averea şi înmulţirea ei .
Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .


Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
La noi nu se întâmplă război religios ,
Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,
Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .


E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,
ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !

[Ghita Potra]

ODA PROSTILOR
Motto:
Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare :
"Iubite Doamne, fă-mă... PROST!"

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST.

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de... PROST.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de... PROŞTI.

Si-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Si numai PROŞTII sunt deştepţi.


DE REŢINUT :
Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei, pe când prostia, nu!

Oamenii neinstruiţi sunt mai "scumpi" decât oamenii valoroşi care, pentru a supravieţui, se "vând" ieftin.

Nu te certa niciodată cu un prost. Te aduce la nivelul lui şi te bate cu experienţa. Şi apoi, mai are şi mintea odihnită...

Despre Prostie
Pe un podeț îngust se întâlnesc un înțelept și un neica-nimeni.
Primul:
- Eu nu mă dau la o parte din calea unui prost!
Cel de al doilea:
- Eu mă dau.

Proverb indian
Cine știe și știe că știe este deștept: urmează-l!
Cine știe și nu știe că știe este distrat: trezește-l!
Cine nu știe și știe că nu știe este neinstruit: instruește-l!
Cine nu știe și nu știe că nu știe este prost: ocolește-l!

Proverb turcesc:
Înțeleptul nu spune ce știe, iar prostul nu știe ce spune.

Isac Asimov
Violența este ultimul refugiu al prostiei.

Georges Brassens
Ca să înțelegi că ești prost trebuie totuși să-ți meargă mintea.
A face pe prostul la momentul potrivit este o dovadă de înțelepciune.

Moliere
Un prost care nu spune nici-un cuvânt nu se deosebește de un savant care tace.

Napoleon
În politică, prostia nu este un handicap.

[Ghita Potra]

Permisul auto, de Dan Puric

Dumnezeu, iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari, ca sa nu ma
plictisesc.

Asa a fost si cu soferia. Ne-am luat si noi masina.

Atunci mi-a zis sotia ca ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca cine
stie, s-ar putea sa fie nevoie vreodata sa sofez.

Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu, si m-am dus la prima
lectie de soferie cu emotii de liceean, la un PECO, unde trebuia sa ma
intalnesc cu instructorul.

Tremuram rau pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, si il
asteptam. Cel mai bun lucru era ca omul nu ma cunostea.

A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceausescu, careia, cand i-a pus o
frana, chiar in fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat
tacticos si le-a pus la locul lor, ignorandu-ma.

Era mecanicul absolut, la intalnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului.

Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face.

Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: <Vai, maestre, ce onorat sunt sa
va fiu eu instructor!>

Cand mi-a zis, fara sa se uite la mine: <Ba, asta e cheia!>, am inghetat.

<Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frana este mama, iar
acceleratia este copilul tampit care alearga pana ce da cu capul in
prima masina.>

Absolut genial!

Apoi imi spune scurt: <Treci in locul meu!>

Eu, speriat: <Lasa-ma, nene, ca n-am mai pus in viata mea mana pe asa ceva>.

El: <Ba, tu nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa te
conduca toti tampitii?>

Si atunci m-am gandit sa strig si eu la poporul roman:

<Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii
condus de toti tampitii?>

Era o adevarata resuscitare, domnule!

Si imi tot repeta: <Hai, hai, invata sa conduci!>

Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct in trafic.

Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de
viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui.

<Unde te duci, maaa? Nu vezi unde ma bagi? O calci pe baba aia! Nu te
uiti in spate? Vezi, baa, ca intra ala in tine!>

Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile la rand! Nu
mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea, nu m-a solicitat atat de
mult, si nu m-a adus intr-o asemenea stare.

In a treia zi s-a linistit de tot.

Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi.

Dormea, domnule!

<Inseamna ca am inceput sa conduc bine>, mi-am zis.

Crucea Sfantului Andrei.

Nu l-ati vazut pe Puric, disperatul, intre Maestrul sau care dormea si
traficul din Bucuresti.

Si, tarandu-ma incet-incet, am trecut pe langa un cimitir. Atunci
Maestrul a deschis ochii:

<Ba, vezi? Aici e o fosta eleva de-a mea!>

Mie mi-a inghetat coloana vertebrala.

<In cimitir?>

<Pai da! Nu e singura, e cu sotul!>

<Cum a ajuns acolo?>

<Tot asa, ba, ca si tine, nu a oprit la Crucea Sfantului Andrei, aia
pe unde trece trenul. Pai, baa, cand vezi o cruce, nu te opresti sa te
inchini? Treci ca animalu’? Ce-o fi cu graba asta, ca tot acolo
ajungi!>

Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste.

Avea dreptate! Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta
si nu crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul, ca e tara
plina de prosti.

Vei invata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand
vei sti legea!!!"

[Ghita Potra]

Poezioala desple secs...

Făcui fălă să vleau o constatale
La glădiniţă ieli, când am picat,
(Cu toate că-s de-un an în glupa male)
Să mol dacă glumesc, pe omoplat!

Ne-a esplicat doamna educatoale
Amănunţit, chial ne-a si desenat,
Cum am ajuns să ezigstăm sub soale,
Cum fiecale a fost plocleat!

Elam ochi si ulechi de culios
Să aflu cum pe lume am venit,
Si chipes, si isteţ, da' si flumos,
Da' nu te mint, mai mult m-a plictisit,
C-al fi o balză, cale-n noptiţică,
Ne-aduţe-n pliscu' ei, împachetaţi,
Când scapă si mămica de bultică
Făcută de la ouă si câlnaţi,

Cum zboală balza asta-nţet, agale,
Vleo nouă luni, să iasă luclu bun
Si cum agiungem în pătuţ si-n ţoale
Pe cosul casei, ca si Mos Clăciun....

Să vezi măi flate, ţe educatoale (!)
Fălă misto, chial m-a lăsat pelplex,
La vâlsta ei, (ţe ţâţe, ce piţioale !)
Să nu stie nimica desple secs ???