Fel de fel

[Ghita Potra]

La New York s-a deschis un magazin de unde femeile pot alege si cumpara un sot. La intrare sunt afisate regulile de functionare ale magazinului: - Poti vizita magazinul O SINGURA DATA! Sunt 6 etaje si caracteristicile barbatilor se imbunatatesc pe masura ce urci la etajul superior. Poti alege orice barbat de la un etaj sau poti urca la etajul urmator. Nu te poti intoarce la etajul inferior. O femeie decide sa viziteze magazinul pentru a gasi un barbat care sa ii tina companie. La etajul unu pe usa este urmatorul afis: Acesti barbati au un loc de munca! Femeia decide sa mearga la etajul urmator. La etajul al doilea pe usa este urmatorul afis: Aceasti barbati au un loc de munca si iubesc copiii! Femeia hotaraste sa urce la etajul urmator. La etajul al treilea pe usa este urmatorul afis: Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii si sunt extrem de frumosi! "Wow" isi spune femeia, insa hotaraste sa mearga la etajul urmator. La etajul al patrulea pe usa este urmatorul afis: Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti si ajuta la treburile din casa! - Incredibil! exclama femeia. Cu greu pot rezista! Insa decide sa mearga la etajul urmator. La etajul cinci pe usa este urmatorul afis: Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti, ajuta la treburile din casa si sunt extrem de romantici!Femeia este tentata sa ramana si sa aleaga un barbat, insa pana la urma decide sa urce la ultimul nivel. La etajul sase se afla urmatorul afis: Esti vizitatoarea cu nr. 31.456.012 a acestui etaj. Aici nu sunt barbati, acest etaj exista numai pentru a demonstra ca este imposibil sa satisfaci o femeie. Multumim pentru ca ati ales sa vizitati magazinul nostru! Vis a vis de acest magazin, s-a deschis unul asemanator de unde barbatii isi pot cumpara o nevasta. La primal etaj sunt femei care sunt innebunite dupa sex. La etajul doi sunt femei care sunt innebunite dupa sex si nu te bat la cap. Etajele de la 3 la 6 nu au fost niciodata vizitate de barbati!

[Ghita Potra]

Nevasta VS Amanta

Am o dilema interesantă
Să-mi iau nevastă, să-mi iau amantă
Amanta nu mă ia la zor
Dacă fumez în dormitor
Iar dacă vin la dânsa beat
Se bucură, că-s bun la pat
Amanta nu mă face prost
Si nu mă-ntreabă unde-am fost
Si nu face pe aroganta
Deci... avantaj amanta!
Nevasta dacă-mi este greu
Sade mereu la capul meu
Si îmi gateste zi de zi
Si are grija de copii
Nevasta este doar a mea
N-o foloseste cine vrea
Si nu face nicicând pe proasta
Deci... avantaj nevasta!
Amanta are-un stil complex
Si stie totul despre sex
N-are migrene când o vreau
Si orice-i fac nu zice ”au”
Amanta-i ca si sclava mea
Si orisiunde ies cu ea
Nu face pe interesanta
Deci... avantaj amanta!
Nevasta tine banii mei
Si cheltuie putin din ei
Dacă-s bârfit sau înjurat
Imi tine partea imediat
Nevasta-i echilibrul meu
Repară tot ce mai stric eu
Veceul, usa sau fereastra
Deci... avantaj nevasta!
Vai, cât de fericit as fi
O lege nouă de-ar veni
De soată să nu divortez
Dar si amanta s-o păstrez
Sa stau cu ambele femei
Sa jucăm seara sex în trei... remi-n trei
Dar!
Cu două soacre m-ar lua dracu...
Deci... avantaj burlacul!

[Ghita Potra]

Ultimele trei dorinte ale lui Alexandru cel Mare


Inainte de a muri, Alexandru cel Mare si-a chemat generalii si le-a spus
ultimele trei dorinte.

1) Sicriul sa fie dus pe umerii celor mai buni medici ai vremii.
2) Comorile dobandite (argint, aur, pietre pretioase), sa fie risipite pe
tot
drumul pana la mormant.
3) Mainile sale sa atarne in afara sicriului, sa poata fi vazute de toti.

Unul dintre generalii sai, surprins de aceste dorinte neobisnuite l-a
intrebat
pe Alexandru care sunt motivele.

Alexandru a explicat:

1) Vreau ca medicii cei mai eminenti ai vremii sa-mi duca sicriul, pentru
ca
in felul acesta sa arate tuturor cat de neputinciosi sunt in fata mortii.

2) Vreau ca pamantul sa fie acoperit de comorile mele, pentru ca toata
lumea
sa poata vedea ca toate comorile pe care le castigam aici, pe Pamant, aici
raman.

3) Vreau ca mainile mele sa atarne in aer, goale, pentru a le permite
oamenilor sa vada ca vom pleca cu mainile goale, asa cum am venit, atunci
cand se termina tezaurul cel mai de pret?" Timpul.

Timpul este viata noastra.

Cel mai bun cadou pe care il poti da cuiva este timpul tau!

[Ghita Potra]

In Suedia, absolut adevarat!
O posibila tema de gandire pentru romani, pentru tot ce am trait si inca se mai traieste aici: Cum se distruge o natiune! Doar cu psihologia maselor, bine cunoscuta! Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga. Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA! Profesorul le-a spus, "OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10." Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8. Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura. Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o "pomana", asa incat si ei au studiat mai putin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit. Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 . Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes. Nu putea fi o explicatie mai simpla. Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul: "Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva. Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni. Nu poti multiplica bogatia divizand-o."

[IonPop]

Cel care a nascocit tampenia isteata de mai sus confunda socialismul cu comunismul si mai nascoceste si o poveste de doi bani care nu are nici o legatura cu societatea, in care nu toti oamenii au aproximativ aceleasi abilitati si nevoi, cum este cazul unei clase de studenti.

[Ghita Potra]

Trenul este foarte aglomerat iar un soldat american, foarte obosit încearcă în zadar să găsească un loc. După ce străbate tot trenul, singurul loc pe care îl găseşte e ocupat de catelusul unei frantuzoaice între două varste. Epuizat soldatul o întreabă: - Doamnă , pot să mă aşez? Fără să-i răspundă, franţuzoaica pufneşte cu dispreţ apoi fără să se adreseze cuiva în particular: - Americanii ăştia sunt foarte nepoliticoşi! Bietul soldat încearcă din nou să caute un loc liber dar negăsind nici unul se întoarce: - Doamnă, vă rog, sunt epuizat! Franţuzoaica foarte nervoasă: - Voi americanii, nu numai că sunteţi nepoliticoşi dar şi foarte aroganţi. Locul este ocupat de Fifi a mea! Soldatul nu spune nimic, înfaşcă câinele şi-l aruncă pe geam. Franţuzoaica isterizată începe să ţipe: - Cineva să-mi apere onoarea! Atunci un gentleman englez care ocupa un loc în faţa doamnei spuse: - Voi americanii totdeauna faceţi lucrurile pe dos: ţineti furculiţa cu mâna dreaptă, mergeţi cu maşina în contrasens iar acum n-ai ales bine căţeaua pe care trebuia să o arunci pe fereastră!

[Ghita Potra]

BLESTEM DE OM SĂRAC
de Dan Puric

Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat!
Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lăsat numai ruine!
V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri şi cu biserici
Şi vile v-aţi făcut, de soi...
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.
Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
Şi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.
Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa?
Ghiolbani de jafuri şi gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Şi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeţi roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
Şi să vă roadă viermii capul!
Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
Şi să aveţi doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?
Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta? Nu trebuie să fii naţionalist-comunist pentru asta.

[Ghita Potra]

Din lunga delegatie se-ntoarce un barbat. 
Nu stiu cum s-a facut de n-a telefonat
nevestei, cum facea de obicei... 
Poate n-a vrut sa cheltuiasca alti doi lei.
S-a infiintat acasa, total neasteptat, 
cand ea dormea, de altul imbratisata-n pat. 
Iar omul nostru, fara tambalau, 
si-a insfacat valiza... s-a dus pe drumul sau... 
Sa asezat pe-un bolovan, chiar langa bloc.
a tras dintr-o o tigara... a tras din ea cu foc.
Cotrobaind nadragii, dadu de telefon, 
suna acasa: "Draga, te sun de pe peron...
voi fi cam intr-o ora, te pup, al tau, Ion !"
Si ce crezi c-a gasit cand s-a intors acasa ? 
In cada apa calda-l ademenea, spumoasa, 
prosoapele de baie, halatul flausat... 
Mancarea aburinda il astepta pe masa 
iar vinu-n frapiera parea c-a transpirat...
Sa scarpinat la ceafa barbatu' si-a zis: "Hei !
Mai mai sa-mi pierd familia, ca sa salvez doi lei..."

[Ghita Potra]

Intr-o zi,un om bogat darui un cosulet plin cu gunoi unui sarac,asa,ca sa-si bata joc de el. 
Omul zambi si pleca tinand in mana cosuletul primit. Ajuns acasa,a inceput sa-l curete,sa-l spele si apoi l-a umplut cu cele mai frumoase flori.
S-a intors la omul bogat si-i inmana acestuia cosuletul.
 Omul ramase surprins si-l intreba : - De ce mi-ai dat atatea flori frumoase,cand eu ti-am dat numai
gunoi ?
 Omul sarac raspunse :
- Orice persoana daruieste ceea ce are in inima...!!!

[Ghita Potra]

Sotul se intoarce de la serviciu si isi gaseste sotia in pat cu un tinerel.

Suparat, sotul incepe sa tipe, sa arunce lucruri si vrea sa puna mana pe sotia infidela.
Aceasta insa ii spune:
- Inainte de a face o nebunie te rog sa asculti cum de s-a
putut intampla asa ceva:

Pe cand ma intorceam acasa l-am vazut pe acest tinerel amarat si mort de foame.
L-am adus acasa si i-am dat mancarea pe care ti-o
pregatisem si pe care n-ai mancat-o fiindca te-ai dus la masa cu prietenii tai.
Am vazut ca era descult si i-am dat pantofii tai noi pe care nu i-ai
purtat fiindca erau cadou de la mama mea.

Am vazut si ca ii era frig si i-am dat puloverul pe care ti-l facusem cadou de ziua ta si
pe care nu-l porti fiindca nu se potriveste cu stilul tau de viata.

Pantalonii lui erau rupti asa ca i-am dat jeansii tai buni pe care nu ii porti
fiindca nu te mai incap.
Cand s-a schimbat i-am spus ca poate sa faca o baie si i-am
dat spumantul pe care ti l-am adus de la Paris si pe care nu-l
folosesti fiindca iti provoaca alergie.
Si cand a iesit din baie tanarul m-a intrebat daca mai
am ceva ce nu folosesti...

[Ghita Potra]

“Tronuri”

Monarhii Europei, mai mari sau mai mici, aveau şi un alt tron, în afara celui pe care şedeau în timpul momentelor

oficiale. Era, de fapt, un scaun mai special, având în mijloc o gaură rotundă şi servea aceloraşi scopuri pentru

care ar putea fi folosit şi astăzi!



De acest scaun avea grijă un personaj important, care purta uniformă, sabie şi decoraţii. Iar atunci când suveranul

“lua poziţie” pe acest scaun, toată curtea trebuia să fie de faţă!
Ludovic al XIV-lea a mai alungat o parte din spectatorii care aveau obligaţia să asiste la acest moment ce dura

uneori destul de mult. S-a mulţumit doar cu prezenţa prinţilor şi prinţeselor de sânge, a doamnei de Maintenon, a

miniştrilor şi a marilor demnitari de la curte!
Caterina de Medici avea şi ea două scaune găurite, unul îmbrăcat în catifea albastră, celalalt în catifea roşie.

După ce a rămas văduvă şi-a comandat şi un al treilea scaun, normal, de culoare neagră!
Regele Neapolelui, Ferdinand al IV-lea, chiar şi atunci când mergea la teatru era însoţit de importanta piesă de

mobilier. Scaunul găurit era purtat atunci de un detaşament special de soldaţi, conduşi de un ofiţer. Peste tot pe

unde treceau, militarii dădeau onorul, iar ofiţerii salutau cu sabia scoasă!
*****
"Iată un leac care o să mă vindece de toate durerile"


La 29 octombrie 1618 faimosul scriitor, poet şi explorator englez Sir Walter Raleigh păşea spre eşafod,

urmând să suporte pedeapsa pe care i-o dăduse regele Iacob I.
Cerând să vadă securea cu care urma să i se taie capul, Raleigh şi-a trecut degetele peste tăiş, glumind : „Iată un

leac care o să mă vindece de toate durerile”.
Când cineva din asistenţă i-a cerut să-şi aşeze capul pe butuc cu faţa spre răsărit, Raleigh a răspuns : „Ce

contează cum stă capul, dacă inima e la locul ei ?”, cel mai potrivit epitaf pentru favoritul căzut în dizgraţie.
*****
Durerea lui Mark Twain


Când era copil, Mark Twain a lipsit odată de la şcoală şi tatăl lui i-a dat vreo două la fund.
Ca să-l consoleze i-a spus:
- Fiule, să nu crezi că pe mine nu mă doare că trebuie să te pocnesc!
- Cred că te doare… dar nu în acelaşi loc! îi răspunse Mark
*****
Voltaire ii raspunde unui obraznic

Un domn i s-a adresat în scris lui Voltaire cu obrăznicie şi în termeni lipsiţi de elementar respect.
Voltaire îi răspunde:
“Mă aflu în cea mai mică încăpere a casei. Scrisoarea dvs. e în faţa mea. Curând va fi în spatele meu”!

*****
De ce Dumnezeu a creat întâi bărbatul?

O doamnă îl întrebă odată pe dramaturgul George Bernard Shaw:
- Cum credeţi, de ce Dumnezeu a creat întâi bărbatul şi abia apoi femeia?
În stilul său inconfundabil, Shaw răspunse:
- Probabil, Dumnezeu nu dorea ca în timp ce va crea bărbatul, femeia să-l sâcâie cu sfaturile ei!
*****
Cum te cheamă?

Într-o zi, în tren, istoricul german Theodor Mommsen se căuta în toate buzunarele, necajit că nu-şi găsea ochelarii.

O fetiţă de lângă el îi întinse.
- Mulţumesc, micuţo, îi zâmbi savantul. Cum te cheamă?
- Anna Mommsen, tată, răspunse fetiţa.
*****

Procedaţi ca mine

Conducând o doamnă la masă, Mark Twain i-a spus:
- Ce frumoasă sunteţi!
Mai puţin amabilă, doamna i-a răspuns:
- Îmi pare rău că nu pot să vă întorc acest compliment!
- O, a râs Twain. Procedaţi ca mine, doamnă. Minţiţi!
*****

Îl invidiez pe Adam


Mark Twain spunea:
- Îl invidiez pe Adam, pentru că atunci când spunea o vorbă de duh ştia că n-a mai spus-o nimeni înaintea lui!
*****

Ba cal, ba şa

Ziarisul şi prozatorul Anton Bacalbaşa a fost invitat într-o seară la o petrecere. Printre ceilalţi invitaţi se afla

şi un general în retragere. Acesta tocmai citise volumul de schiţe satirice în care scriitorul demasca tarele vieţii

cazone. Fără să ştie că scriitorul se afla chiar în faţa sa, generalul indignat ameninţa că îl va chema pe autor în

faţa justiţei pentru injurii aduse corpului ofiţeresc, la care Bacalbaşa a intervenit:
- Lăsaţi-l, domnule general. Cine ştie ce amărât o fi şi scriitorul ăsta. Nu vedeţi? Până şi numele îl are ca vai de

capul lui, ba cal, ba şa!
*****

A cui este această operă?


Pablo Picasso se afla la Paris când oraşul a fost ocupat de trupele naziste.
Ofiţerii germani îl vizitau des, iar el îi primea destul de rece. La plecare le dădea cadou o reproducere a

renumitei lucrări care înfăţişa distrugerea oraşului Guernica de către piloţii germani. Pictorul rostea doar un

sigur cuvânt: “souvenir”.
- E opera dumneavoastră? l-a întrebat unul dintre ofiţeri.
- Oh, nu, l-a lămurit Picasso, a dumneavoastră!

[Ghita Potra]

O alta enigmă deocamdată, dar şi cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din Tibet. Ei trăiesc în Munţii Baian Kara Ula. Au fost descoperiţi în 1935, dar abia în 1950 prima expediţie arheologică şi antropologică din China a ajuns la faţa locului şi a început să-i studieze. Aceasta, din cauza nenumăratelor conflicte care bîntuiau Tibetul. Rezultatele cercetărilor sînt tulburătoare. Membrii triburilor Dropa şi Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane, a căror statură nu depăşeşte 1,20 m. Sînt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sînge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală. Dar un alt fapt i-a intrigat pe membrii expediţiei chineze: au descoperit mai multe dovezi care susţineau originea extraterestră a acestei minuscule populaţii. La cîţiva km. de aşezările lor, cercetătorii chinezi au descoperit cîteva grote uriaşe. Conform tradiţiei, ele erau considerate sacre şi nimeni nu intrase în ele de mii de ani. Trecînd la explorarea lor, arheologii chinezi au trecut din surpriză în surpriză. La început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime, avînd cutii craniene uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cmc. Prin cercetarea lor prin metoda Carbon14, vîrsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani. Pe pereţii grotelor s-au descoperit desene perfect conservate. Acestea reprezentau fiinţe umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi precizau, cu o exactitate uimitoare, poziţia Soarelui, a Lunii şi a cîtorva zeci de stele din perioada de acum 10.000 de ani. O frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri. Însă, surpriza cea mai mare au avut-o doi cercetători, care au descoperit, în cea mai mare grotă, un disc ciudat, asemănător unui disc LP al zilelor noastre. Continuînd săpăturile, după doua luni, a fost descoperit un număr de 716 discuri de granit, splendid executate şi finisate, cu grosimea de 2 cm. Surpriza surprizelor acum vine. Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi spectrometrică a arătat că discurile, sub aparenţa granitică, ascund un bogat conţinut de metale, între care 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte! Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute. Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central, pînă la o margine. După o muncă îndîrjită de peste 20 de ani, împreună cu 4 lingvişti şi o echipă de fizicieni, profesorul chinez Tsum-Um-Nui a reuşit performanţa de a traduce textele de pe toate cele 716 discuri. Aceştia au mai descoperit că fiecare disc are o frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a determinat să concluzioneze că ele au fost supuse unor tensiuni foarte înalte. Cînd au citit traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi creadă ochilor. Încă 3 ani au muncit la reverificarea traducerii. Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a trecut peste această interdicţie şi a publicat lucrarea "Inscripţii spiraloidale", relatînd sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea lucrării, se subliniază că strămoşii actualelor triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care au fost nevoiţi să rămînă pe Terra, decăzînd de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie, dar şi fiziologic. Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit prea puţin. Ceva informaţii au fost publicate în revistele "Science et vie","Nature" şi "Science Digest". Publicul din România poate afla detalii lecturînd cartea "Deocamdată enigme", scrisă de Dan Apostol. Dar iată cîteva fragmente din textele respective. O parte din ele se referă la populaţia Ham, care, în momentul aterizării în Munţii Tibet, şi-au accidentat grav navele şi nu au mai putut să le repare sau să construiască altele: "Pe Stînca Roşie din Defileul Şerpilor, navele noastre nu au putut ateriza şi s-au lovit de stîncile din jur, distrugîndu-şi rebordurile". Iar despre cei din tribul Dropa stă scris: "Dropa au coborît din nori în navele lor aeriene. Şi de 10 ori, pînă la răsăritul Soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Pînă cînd, în sfîrşit, au înţeles semnalele care spuneau că, de data aceasta, Dropa veniseră cu intenţii paşnice şi chemau să-i ajute, căci navele lor se stricaseră".

[Ghita Potra]

Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema:
Care este diferenţa dintre "politician" şi "hoţ"?
Raspunsul unuia dintre repondenti i-a sărit în mod special în ochi.
"Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine".
Iar replica lui Millor fu doar: "Stimate domn, sunteţi un geniu.Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi".
__,_.

[Ghita Potra]

Doi ardeleni afara'n curte pe un ger de crapa pietrele. Ambii imbracati gros, dar unul cu capul descoperit.
Cel cu caciula: - Auzi Ioane, de ce nu pui o caciula pe cap ca o sa racesti.
Celalalt : - De la accidentul ala cumplit nu mai risc sa port caciula.
- Da' ce accident ai avut si cum?
- M'a invitat unul la o palinca si nu l-am auzit.


Soţul intră în cameră şi-i spune soţiei:
- Mă duc la bar, ia-ţi geaca pe tine!
Soţia, nespus de fericită că e băgată în seamă:
- Asta înseamnă că mă iei cu tine iubitule?
- Nu, opresc căldura!

[Ghita Potra]

Clopoțeii de vânt







Se povesteste ca odata, demult, traia retras in muntii din China un maestru.
Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi:
- Maestre, de unde acest zambet continuu pe chipul tau?
- De la clopoteii de vant, raspunse maestrul.
- Cum asa?
- De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea, ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna ca vine cineva… Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de fericire…
Gandind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse in casa lui, ii aseza la poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunara… Ba mai mult, dupa o saptamana sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara!
Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii. Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca maesrul l-a iertat, ii puse intrebarea care il framanta:
- De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine?
- Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopteii?
- La poarta casei mele, maestre!
- Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la poarta sufletului tau…