Fel de fel

[Ghita Potra]

Arhitect
cineva care n-a fost destul de barbat ca sa devina inginer, dar nici destul de gay ca sa se faca designer vestimentar;

bancher
cineva care iti imprumuta umbrela lui, cand afara e soare si apoi ti-o cere cand incepe sa ploua;

belladonna
in limba italiana - femeie frumoasa; in engleza, matraguna - un foarte bun exemplu de sinonime;

boy scout
un copil imbracat ca un tampit sub comanda unui tampit, imbracat ca un copil;

consultant
cineva care foloseste ceasul sotiei tale, iti spune cat e ceasul si apoi iti cere bani pentru asta;

dans
frustrarea verticala a unei dorinte orizontale

diplomat
cineva care-ti spune sa te duci dracului intr-un fel care te face sa-ti incepi ziua cu dreptul;


durere de cap
metoda contraceptiva cea mai des folosita de femei;

economist
un expert care va sti maine de ce ceea ce a prezis ca se va intampla ieri, nu s-a intamplat azi;

fidelitate
o puternica mancarime cu interdictia de a te scarpina;

intelectual
cineva capabil sa se gandeasca mai mult de 2 ore si la altceva decat la sex;

munca in echipa
posibilitatea de a da vina pe altii;

nevasta
femeia care te incanta o luna si te descanta toata viata;

nimfomana
termen aplicat de fiecare barbat oricarei femei, careia ii place mai mult sexul decat lui;

prieten
definitia unei persoane de sex opus, care are acel 'Nu stiu-ce' care elimina orice dorinta de a incerca vreodata sa te culci cu el/ea;

preot
cineva caruia toti ii spun 'parinte', in afara de copiii lui, care ii spun 'domnule';

programator
cineva care rezolva o problema, pe care nu stiai ca o ai, intr-un fel pe care nu-l intelegi;

psiholog
cineva care se uita la oricine altcineva, cand o femeie frumoasa intra in incapere;

statistician
cineva care e bun la cifre, dar nu are pic de personalitate ca sa fie inginer;

usoara
termen aplicat oricarei femei, care are aceeasi morala sexuala ca a unui barbat

[Ghita Potra]

Pentru minti descuiate: Prof.Dr.Acad. Grigore Moisil (savuros!)...
Lui Grigore Moisil ii mergea mintea nu numai la Matematica....

Motto-ul lui Moisil : "Legile ţării nu-i interzic nimănui să fie imbecil."

Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.

Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.

La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof. Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, "candidatul fiind prea tânăr" pentru a ocupa postul de profesor.

- E adevarat, a replicat Moisil. dar e un defect de care mă corectez în fiecare zi.....

Un prieten îi spune într-o zi:
- M-am săturat până-n gât de matematica asta pe care o predici tu...

Moisil:
- Dar matematica se face de la gât în sus!

O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
- Ştiţi că adevărul supără!

Moisil:
- Pe mine nici cele mai mari adevaruri, nu m-au suparat niciodata....De ex: teoremele matematice....

Cugetări

O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile.

Cineva l-a întrebat: "Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?"

Profesorul Moisil a răspuns: "Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii."

Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.

Libertate totală : ai impresia că e un joc de cuvinte aceasta expresie si pare un non-sens....Fiecare are, atata libertate, cit ii permit legile tarii in care traieste.....

Problema morţii este vie...la o anumită vârstă.

Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci şi prin calităţile lui.

Se ştie că un profesor bun, e acela care te face ca lucrurile mai grele, să ţi se pară uşoare.

Măsura legislativă, o indicaţie administrativă, este una din componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va şi aplica automat. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.

Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează. Evident, morala nu e "puneţi, fraţilor, piedici!", ci "dacă daţi de piedici, depăşiţi-le!".

Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui. Consider că munca e o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.

Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe.

Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli si când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli.

Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii, ca ai dreptate. Totusi, nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins.

Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.

Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.

Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ţi le pui singur.

Numai prostia poate să aibă intermitenţe.

Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.

Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.

Marele regret al vieţii mele este... ca nu am avut nici unul.....

Din experienta personala : vinul si femeile sa dau...numai pe bani.

[Ghita Potra]

DOUA LUCRURI EXTREM DE DIFICIL DE REALIZAT
1. Sa pui ideile tale in capul altuia…
2. Sa pui banii altuia in…buzunarul tau.

# Cel care reuseste primul lucru se numeste…PROFESOR !

# Cel care reuseste al doilea se numeste…BUSINESSMAN !

# Cel care le reuseste pe amandoua se numeste…SOTIE !

# Cel care nu reuseste nici una nici alta se numeste…SOT !

[Ghita Potra]

Davai ceas, davai palton! Davai ursul campion!......




Marile evenimente se petrec de multe ori in cu totul alte conditii decat cele pe care ni le imaginam la prima vedere. De fapt, clipele hotaratoare din istorie s-au pus la cale in cadru restrans si ambiante inedite. De multe ori soarta si viitorul unei tari au fost hotarate in cluburi selecte, terenuri de golf, cazinouri, loje de diverse rituri sau partide de vanatoare. Evenimentul relatat mai jos nu face exceptie. Datorita lui s-au retras armatele sovietice din Romania...
Urmatoarea intamplare, daca nu ar fi adevarata, a parea, foarte usor, sa tina de domeniul fantasmagoric.
Problema este ca a fost atat de adevarata incat autoritatile comuniste au tinut-o ascunsa nu doar romanilor de rand din acea “Epoca” ci si demnitarilor de rang secund din aparatul de conducere al tarii.
Toti romanii trebuiau sa stie ca retragerea fara incidente a trupelor sovietice ramase in tara inca din anul 1944 era un gest de clementa si noblete a “Marelui Frate de la Rasarit”. Acesta cvasinecunoscuta si incredibila intamplare din istoria Romaniei a fost instrumentata de nimeni altul decat conducatorul tarii din acea perioada, Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Cu toate ca Dej anuntase initial ca trupele sovietice pot ramane in Romania pe aceeasi durata de timp in care trupele americane vor stationa in Germania, planurile sale erau cu totul altele.
Presat de numeroasele acte de violenta si jaf de care se faceau vinovati vajnicii soldati “eliberatori” ai Armatei Rosii si incurajat de succesul sau in anihilarea elementelor alogene din PMR, Dej se gandise deja la un plan neobisnuit de momire a sovieticilor in afara granitelor Romaniei.
Tovarasul vanator suprem vine de la Rasarit
Dupa episodul din anul 1952, cand deja reusise epurarea partidului comunist de liderii evrei si potentialii rivali precum Ana Pauker (Hannah Rabinsohn), Vasile Luca (Laszlo Luka), Teohari Georgescu (Burah Tescovici) si Alexandru Nikolski (Boris Grunberg), Dej se credea indeajuns de abil pentru a se descotorosi de armata sovietica de ocupatie.
In fata unei prezente atat de temute si redutabile, conducatorilor comunisti ai Romaniei le vine o idee bizara la prima vedere, dar care se va dovedi cartea norocoasa a romanilor, vanatoarea! Imediat dupa moartea lui Stalin, la carma U.R.S.S.-ului se catarase dupa indelungate lupte intestine asa-zisul “reformist”, Nikita Hrusciov. La acea vreme era cel mai puternic om al planetei alaturi de rivalul sau american, Dwight Eisenhower. Ucraineanul avea insa un viciu comun tuturor puternicilor vremii. In afara de politica si vodca de calitate, Hrusciov era literalmente innebunit dupa vanatoare.
Jurnalul olandez si jertfa ursului din padure
Au existat putine marturii despre vanatoarea de ursi unde s-a hotarat viitorul Romaniei si soarta armatei sovietice stationate pe teritoriul tarii. Una dintre putinele surse publicate dupa 1989 in care se povesteste episodul cu Hrusciov, Dej si vanatoarea de ursi, este nota memorabila a Ambasadorului Olandei in Romania la acea data, C.M Hanswlick De Jonge, invitat de vaza la acea vanatoare. Fondul de vanatoare de la Budacu de Sus, din judetul Bistrita Nasaud, adapostea in acea perioada una dintre cele mai mari populatii de ursi bruni din Romania. Zona era situata la inaltimea de 800 de metri iar padurile din jur erau intesate de meri si peri salbatici. Pomii fructiferi, o vegetatie rar intalnita la acea altitudine, erau explicatia faptului ca in fiecare an, in preajma lunilor septembrie-octombrie, sute de ursi bruni se adunau in padurile din Budacu de Sus. Acest lucru era deja cunoscut de Gheorghe Maurer, Chivu Stoica si alti lideri comunisti pasionati de vanatoare. In urma discutiilor avute cu Gheorghe Gheoghiu Dej, intreg aparatul de conducere al tarii hotaraste ca, din punct de vedere diplomatic, invitarea lui Nikita Hrusciov la o vanatoare de ursi la Budacu de Sus ar fi un act deosebit de bine inspirat. Conducerea Romaniei din acea vreme tintea de fapt mai sus. In afara de castigarea favorurilor liderului sovietic si de detensionarea relatiilor cu vecinul de la Rasarit, scopul discutiilor de dupa partida de vanatoare s-ar fi axat pe retragerea tuturor soldatilor sovietici din tara. In prealabil, Hrusciov mai fusese abordat pe linie politica, in decursul anului 1957, de catre Emil Bodnaras, ministrul roman al Apararii din acea perioada, tot pe tema retragerii armatelor sovietice. Vanator maniac, Hrusciov nu rezista tentatiei unei vanatori de ursi bruni in Muntii Carpati. Astfel, in luna octombrie a aceluiasi an, avionul Tupolev al delegatiei sovietice, in frunte cu ucraineanul Nikita Hrusciov, aterizeaza la Bucuresti. Autoritatile romane dand dovaza de un exces de zel combinat cu slugarnicie, organizeaza la cabana de vanatoare din Dealu Negru un adevarat festin medieval de unde nu au lipsit nici o serie de dame de companie din categoria “de lux”, aduse special din Bucuresti. Pe mesele temutilor oaspeti se revarsau, la propriu, deliciile ospitalitatii culinare romanesti: ciorba de burta, carnati de cerb, sunca de urs, frigarui de caprioara, friptura de fazan, sarmale de mistret, mamaliguta cu arde iute, vinuri dulci de Lechinta si Giurgiu. Evident, in decursul aceleiasi seri Hrusciov nu avea nici o problema in a da peste cap pahare integi de tuica. Elanul bautor al liderului U.R.S.S. a fost temperat brusc de taria sticlei de horinca, acesta bautura povocandu-i o adevarata explozie de admiratie durului dictator. A doua zi, dis de dimineata, doua camioane pline cu gonaci, padurari si caini de vanatoare porneau la scotocirea padurii si starnirea animalelor. Macelul avea sa inceapa. De jertfa ursilor din Carpati depindea soarta Romaniei...
Sacrificiul ursilor
Pentru Hrusciov, organizatorii au ales un observator de vanatoare situat la inaltime, langa intersectia trecatorilor folosite de obicei de animalele mari pentru a strabate padurea. De acolo, din conditii de deplina siguranta si situati la adapostul oricarui atac al vreunui animal ranit si furios, obisnuiau sa vaneze si liderii comunisti romani. Pentru Hrusciov au avut grija sa aleaga cel mai inalt observator. Temutii ofiteri KGB, insarcinati cu paza dictatorului sovietic, stateau la randul lor cu ochii in patru si degetele pe tragaci in cazul unui eventual atac al vreunui urs ranit. Cainii si gonacii au inceput sa rascoleasca padurea in cautarea ursilor Aerul rece al dimineti de munte era profanat de latraturi, urlete, zgomote de fiare izbite una de alta si injuraturi. Primul urs strabate in fuga standurile de vanatoare. Gheorghiu Dej trage primul insa ursul nu este nimerit si scapa fugind in desisuri. Hrusciov il priveste nemultumit... - Se pare ca nu am tras bine, tovarase Secretar General, se vede ca nu am ochit cum trebuie, baiguie acesta vizibil incurcat in fata lui Hrusciov. Haitasii isi continua larma si in scurt timp apare un alt urs, mai mare decat primul. Hrusciov trage primul dar situatia se repeta si ursul dispare teafar. “Ciort vasmi” injura ucraineanul furios. Cum sa se faca de ras tocmai el, marele conducator al Uniunii Sovietice? Ziua continua cu acelasi spectacol penibilo-grotesc, cu deosebirea ca zelul gonasilor si larma cainilor au scos din ascunzisurile lor doar cerbi, mistreti si lupi. Animale norocoase... puternicii vremurilor venisera sa vaneze doar ursi...Disperati, conducatorii comunisti ai Romaniei de la acea data ordona ca pe timpul noptii sa mai fie aduse inca doua camioane de gonaci. Satele din jur se golesc de oameni adusi sa haituiasca ursii din codrii seculari ai Nasaudului. In dimineata urmatoare, Hrusciov astepta deja nerabdator declansarea vanatorii, iar asteptarea sa nu avea sa dureze mult. La o jumatate de ora de la inceperea goanei, cativa ursi de talie medie au iesit in fuga din padure. Cunoscatori ai populatiei locale de ursi, organizatorii romani l-au sfatuit pe Hrusciov sa nu traga in ei. Conform datelor vanatorilor locali, in fondul de vanatoare de la Budacu traiau unele exemplare colosale de urs brun, demne de titlul de record mondial. Parca vrand sa confirme promisiunile liderilor comunisti romani, cateva minute mai tarziu, dintr-un luminis tasni in fuga un urs brun de dimensiuni apreciabile. Se opri brusc, ridicat in doua labe si incepu sa adulmece aerul pentru a identifica directia de unde se auzea larma oamenilor si latratul cainilor. La 60 metri de el, cocotat confortabil la inaltime, Hrusciov ocheste, trage si nimereste ursul in dreptul inimii. Sarmanul animal racneste furios, cade si incearca sa fuga impleticit. Un al doilea glont curma viata ursului. De sus, din observator, Hrusciov zambea mandru si satisfacut de isprava sa. Dupa estimarile vanatoresti, ursul ucis avea peste 400 de puncte. Asta insemna garantia unui trofeu aducator de medalie de aur la orice expozitie internationala de vanatoare. Gheorghiu Dej care ajunsese deja la fata locului, sare sa-l imbratiseze pe Hrusciov pupandu-l pe ambii obraji. - Tovarase Secretar General, ati avut o impuscatura extraordinara! Mi-ar placea sa vad ca o tineti tot asa la aceasta vanatoare! Data viitoare o sa impuscati un urs si mai mare, poate un record mondial. Haideti sa ciocnim un paharel de horinca. Noroc! - Zdarovie, spuse Hrusciov si ciocni repede paharul cu Dej. In masinile de teren ale armatei puse la dispozitia puternicilor vremii, Hrusciov zambea satisfacut. “ Am ce sa le povestesc Ninei Petrovna, lui Serghei si Elenei”. Grupul mixt romano-sovietic al demnitarilor vanatori se indrepta vesel spre cel de al doilea loc de panda, unde un alt grup de caini si gonaci incepuse deja sa rascoleasca padurea. Vanatoarea se apropia de apogeu. Spre mijlocul zilei grupul haitasilor reuseste sa identifice si sa dirijeze spre locurile unde statea ascuns liderul comunismului mondial un urs de dimensiuni colosale. Comparativ cu el, ursii precedenti pareau niste catelusi. Hrusciov si gazdele sale vasale sunt cuprinse de emotie si paroxism. Acest urias al codrilor romanesti trebuia doborat cu orice pret. Era cu adevarat cel mai mare urs vazut de demnitarii romani. Un adevarat campion. Haitasii au reusit sa dirijeze ursul spre locul unde statea Hrusciov. Ascuns, acesta a ochit si a tras. Gigantul brun a fost nimerit la baza craniului, dar mai avea forta si vitalitate sa alerge in desisuri. Haitasii si cainii il urmaresc, nu fara un pret. Doi caini sunt ucisi pe loc, iar un biet satean este ranit destul de grav de urs inainte ca acest rege al padurii sa-si dea ultima suflare.
Vanatoare sau politica?
A urmat o scena grotesca. Toata lumea era agitata. Hrusciov zambea cu gura pana la urechi in timp ce gonasii si cainii erau trimisi scurt si fara explicati la casele lor. Cadavrul ursului care zacea in desisuri este estimat la peste 500 de puncte, cu o greutate probabila de 380-400 kg, un adevarat record mondial. Nascut si crescut in salbaticia Carpatilor, haituit de comunistii romani si executat de cel mai temut lider al planetei din acea perioada...nu e de dorit sa te nasti urs pe acesta planeta... Revenindu-si cu greu Nikita Hrusciov mangaia blana brun inchis a ursului, admirandu-i dimensiunile enorme. -Blana sa va impodobi de acum inainte podeaua de piatra a vilei lui din Zavidovo. Gheorghiu-Dej avea intiparit pe figura un zambet larg. Cei doi tovarasi de vanatoare se imbratiseaza si se mai pupa odata pe obraz. Ruseste si zgomotos...Spre seara au mai venit la masa intinsa din cabana de vanatoare si alti membri ai Comitetului Central, dintre care se detasau figurile lui Maurer, tanarul la acea vreme Nicolae Ceausescu si Emil Bodnaras. -Mai sunt inca 7000 de ursi in Romania, tovarase Secretar General, oricand doriti dumneavoastra sa reveniti, recita pe un ton slugarnic Gheorghiu-Dej. Intre timp, in jurul cabanei petrecerea si dezmatul deja incepusera. Gratarele sfaraiau pline ochi de frigarui de mistret, caprioara si iepure. Vinurile curgeau in valuri. Hrusciov uitase definitv de masca de lider de piatra, zambea, canta si injura de bucurie. In acelasi timp se lasa fotografiat in compania oricui. La lasarea noptii, dupa ce lautarii i-au cantat cantece rusesti, Hrusciov dispare impreuna cu una dintre damele de companie. Bucuria si bine dispozitia ucraineanului au tinut si urmatoarea zi, cand trezindu-se dis de dimineata il abordeaza pe Dej: -Ce pot face pentru dumneavoastra tovarase ? Ce pot face pentru Romania? Cum ma pot revansa pentru asemenea primire si clipe de neuitat? Dej nu-si mai incapea in piele de bucurie. Temutul suveran fusese adus la punctul dorit... -Ati putea...vedeti tovarase Secretar General.. stiti ca Romania este o tara infratita pe veci cu marele nostru frate Uniunea Sovietica. Suntem un aliat de nadejde, cum am dovedit-o si in timpul crizei din Ungaria. Aici suntem cu totii leninisti convinsi. Uniunea Sovietica va gasi la noi doar prietenie si loialitate. De aceea suntem convinsi ca stationarea armatelor sovietice in tara noastra nu mai este necesara. Pe langa acest aspect, stiti ca deseori au loc incidente in care sunt implicati soldatii rusi. In ciuda infratirii noastre intru comunism, astfel de incidente-i vor face pe romani sa privesca cu neincredere Uniunea Sovietica. Daca s-ar putea face ceva la Moscova, stiti ..am fi recunoscatori. De partea cealalta a mesei, Maurer, Ceausescu si Bodnaras dadeau mecanic si aprobator din cap. Spre surprinderea tuturor, Hrusciov a stat pe ganduri doar 5 secunde, dupa care a cuvantat: -Dragii mei prieteni, in ultimul timp si noi ne-am gandit la Moscova la acesta situatie. Am sa comunic la Sovietul Suprem. Pot sa va asigur ca, in proportie de 90%, intr-un an de zile trupele noastre vor fi retrase. Iar acum nu mai vreau decat sa beau din vinul asta al vostru, Gurgulesco, Giurgiulesc sau cum se zice... In Tupolevul care zbura spre Moscova, au fost incarcate in zilele urmatoare carnea sarata a 4 ursi, 6 butoaie cu vin de Giurgiu, 2 de horinca si blanurile preparate ale ursilor. In mod straniu, ucraineanul s-a tinut de cuvant. In anul 1958, primele trupe sovietice au inceput sa se retraga iar in anul urmator, ultimii soldati “eliberatori” paraseau Romania. Din nefericire, omul este o fiinta nerecunoscatoare. Sacrificiul ursilor a ramas tinut sub tacere... Nici manualele de istorie nu-l amintesc, nici cercetatorii istorici nu-l cunosc. Noroc cu nota ambasadorului olandez. Ursii au ramas martiri in continuare. Sub regimul ceausist, erau vanatul favorit al dictatorului. In zilele noaste sunt amenintati de o populatie pestrita care le invadeaza teritoriul poluandu-l cu manele si resturi alimentare, filmandu-i cu celularele si construindu-si vile de prost gust in interiorul rezervatiilor naturale. Pe de alta parte, ursii sunt impuscati pe capete, chiar in prag de secol XXI, de imbogatititi tranzitiei si de vanatorii straini care vin aici sa-si indeplineasca viciul sangeros si absurd al vanatorii.

[Ghita Potra]

Intr-una din zilele insorite ale lui Ianuarie 2015 un batran se apropie de intrarea in Palatul Cotroceni. Se apropie de ofiterul de garda si ii spune:
- As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu. Ofiterul il priveste bland pe batran si ii spune:
- Domnule, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Batranul ii spune ca e in regula si se indeparteaza incet de intrarea in Palat. A doua zi acelasi batran se indreapta catre intrarea in Palatul cotroceni si se adreseaza ofiterului de garda (acelasi din ziua precedenta):
- As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
- Domnule, asa cum v-am spus si ieri, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Batranul ii multumeste si pleaca incet spre locuinta sa. A treia zi batranul se duce din nou la intrarea in palatul Cotroceni si se adreseaza aceluiasi ofiter:
- As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu. Iritat, ofiterul se incrunta usor la batran si ii spune:
- Domnule este a treia zi consecutiva cand veniti aici si cereti sa vorbiti cu Basescu. V-am spus deja ca Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Nu intelegeti?
- Ba inteleg foarte bine, insa nu ma mai satur sa aud asta. Ofiterul ia pozitia de drepti, il saluta respectuos (ca pe un superior) si ii spune batranului:
- Atunci ne vedem maine, domnule!

[Ghita Potra]

SOIMII

Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
- Cum ai facut? si-a intrebat supusul
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.


Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.

[Ghita Potra]

O alta abordare a muncii
Reteta succesului!


1 - Traieste ca sa te odihnesti.


2 - Iubeste-ti patul, el este templul tau.


3 - Daca vezi pe cineva odihnindu-se, ajuta-l!


4 - Odihneste-te ziua ca sa poti dormi noaptea.


5 - Munca este sfanta, nu te atinge de ea!


6 - Nu incepe de maine, ceea ce poti face poimaine.


7 - Munceste cat mai putin posibil;iar ceea ce trebuie facut, lasa ca sa faca altcineva.


8 - Fii calm, pana acum nimeni nu a murit daca nu face nimic, asa ca ai grija sa nu te accidentezi stind degeaba...


9 - Cand simti dorinta de a munci, aseaza-te si asteapta sa-ti treaca.


10 - Nu uita, munca inseamna sanatate, asa incit ca nu rapi acest DREPT celor bolnavi.


La final, aminteste-ti ca:
Cine munceste mult, greseste mult; cine munceste putin, greseste putin; Cine nu munceste nu greseste, si cine nu greseste merita sa fie promovat.

[Ghita Potra]

Casa Celor 1000 de oglinzi

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ciulite si dand din coada.
Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: “Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!”.
In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: “E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata”.

Morala: Toate chipurile sunt oglinzi.

[Ghita Potra]

O tiganca urmata de 15 copii intra la oficiul social al primariei.
"WOW", zice asistenta sociala, "sunt toti ai dv.?"
"Da, toti sunt ai mei.", zice mama vadit iritata fiindca a raspuns deja de sute de ori la intrebarea asta.
Se intoarce spre copii si zice cu ton de comanda: "Cristi stai jos", si toti copii se aseaza.
"Deci", zice asistenta sociala , "sa incepem cu completarea formularelor; spuneti-mi numele copiilor."
"Acesta, cel mai mare este Cristi."
"Bine, si urmatorul?"
"Si pe asta il cheama Cristi."
Asistenta sociala isi incrunta sprancenele si scrie mai departe.
Unul dupa altul, fiii se numeau toti Cristi.
Urmeaza fiica cea mare; si ea tot Cristi.
" Bine ", zice asistenta sociala, " eu recunosc aici un model tipic. Toti 15 se numesc Cristi?"
"Da, asta simplifica mult lucrurile.", spune mama copiilor.
Cand copii trebuie sa se scoale ca sa mearga la scoala nu-mi ramane decat sa strig tare: " Cristiiiiiii! Scularea ! ", si cand e gata cina strig "Cristiiiiiiiiii! La masa! ", si toti copiii vin in goana.
Daca ii vad ca vor sa traverseze strada in fuga strig deasemeni "Cristi, Stop! " si toti se opresc.
Faptul ca am botezat toti copiii mei Cristi a fost cea mai buna idee pe care am avut-o vreodata."
Asistenta sociala se gandeste o clipa si intreaba nedumerita: "Si cum faceti cand vreti sa chemati pe un anume copil si nu toata trupa ?"
Simplu: il strig pe numele de familie al tatalui !"

[Ghita Potra]

Doamne, daca-mi esti prieten – Spiridon Popescu
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toti sfinţii,
Da-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu parinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii in gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare
Dă-i în scris poruncă morţii
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

[Ghita Potra]

Un om foarte sărac locuia cu soţia lui. Într-o zi, soţia sa, care avea parul foarte lung ia cerut să-i cumpere un pieptene pentru părul să crească bine şi să fie bine îngrijit. Omul sa simţit foarte rău şi a spus nu.
El a explicat că el nu avea nici destui bani pentru a repara cureaua de ceas, el tocmai a rupt-o.
Ea nu a insistat, in cerere ei.
Omul a mers la muncă şi a trecut printr-un magazin de ceasuri, si-a vandut deterioratul Wat CH la un preţ scăzut şi a mers să cumpere un pieptene pentru soţia sa.
El a venit acasă, în seara cu pieptenele în mână, gata să-l dea soţiei sale. El a fost surprins când a văzut-o pe soţia sa, cu o tunsoare foarte scurta.
Ea a vândut părul şi a fost la trupa care deţinea un ceas nou. Lacrimile curgeau din ochii lor, în acelaşi timp, nu pentru inutilitatea acţiunilor lor, dar pentru reciprocitatea iubirii lor.
Morala: Pentru a iubi nu este nimic, pentru a fi iubit este ceva, dar a iubi si a fi iubit de cel pe care îl iubeşti, este TOTUL.

























SI ACUM...CERE-TI IERTARE!

[Ghita Potra]

Itzic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa. Si ii tot scria el, ii scria,
Papa nimic, nu ii acorda atentie. Si trec asa 30 de ani, pana cand
intro-o zi, Papa face o vizita in Israel . Toate bune si frumoase, se
intalneste Papa cu Primul-Ministru, discuta, pun la cale etc.
La un moment dat, Primul-Ministru zice:

- Sfintia Voastra, inainte de a pleca, as avea o rugaminte!
- Te ascult, spuse Papa.
- Stiti, avem aici in Israel pe unul Itzic, de 30 de ani va scrie in fiecare
zi o scrisoare, va roaga sa-l primiti in audienta si de fiecare data l-ati
refuzat. In spiritul crestinatatii, n-ati vrea, daca tot sunteti aici, sa-l
primiti, sa vedeti ce vrea, e pacat, de 30 de ani vrea sa va vorbeasca, va
rog eu frumos, doar 5 minute!
-Bine, bine, zice Papa, sa vina la mine!
Vine Itzic, saruta mana Papei si-i zice:
- Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va intalnesc, am o problema si as vrea sa
ma ajutati.
- Spune Itzic!
- Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura buna,
ieftin, toata lumea vine sa manance la mine.
- Bravo Itzic, esti un spirit intreprinzator!
- Da, dar eu am restaurantul de la tatal meu.
- Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
- Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui.
- Bine Itzic, inteleg, a fost o afacere in familie, ati muncit din greu…
- Da, dar tatal tatalui meu il avea de la tatal lui.
- Itzic, am inteles, comertul este o trasatura a familiei, foarte frumos!
- Da, dar si tatal tatalui tatalui meu il avea de la tatal lui .....
- Itzic, ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos?
- Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina .....
a ramas neplatita ...… cum facem?

[Ghita Potra]

ODA SARMALEI
(Pastorel Teodoreanu)
Cum s-ar defini sarmaua? Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat somnul lung metamorfozic in butoiul de murat... Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii, imn de lauda mancarii, inaltat in cerul gurii. O cocheta care-si scalda trupu-n sos si in smantana si se-nfasoara in varza ca in valuri de cadana. O abila diplomata ce-a-ncheiat o stransa liga c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga. Oponenta din principiu si un strasnic adversar pentru tot ce e dieta sau regim alimentar. Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata. Locatara principala tine-n spatiu tolerate, perle de piper picante, boabe de orez umflate. O prozaica'nnascuta, cum s-o prinzi in prozodie ca de cand e lumea, porcul n-a citit o poezie. Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua. Iata-n cateva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!

[Ghita Potra]

Ieri seara stateam cu nevasta-mea de vorba despre eutanasiere si i-am spus:
- Sa nu ma lasi niciodata sa stau intr-o stare vegetativa, sa fiu dependent de niste masini si alimentat cu lichide. Daca o sa fiu vreodata intr-o astfel de stare, te rog sa ma debransezi de la toate APARATELE de îngrijire care ma tin in viata!.

Si atunci ea s-a ridicat, a închis televizorul si calculatorul si mi-a aruncat berea la chiuveta.

Proasta dracului !

[Ghita Potra]

Factorii care distrug fiinta umana sunt:
Politica fara principii, placerea fara angajament, bogatia fara munca, inteligenta fara caracter, afacerile fara de morala, stiinta fara umanitate si rugaciunea fara caritate.

Viata m-a invatat ca:

- lumea este amabila, daca eu sunt amabil;
- ca persoanele sunt triste, daca eu sunt trist;
- ca toti ma iubesc, daca si eu ii iubesc;
- ca toti sunt rai, daca eu ii urasc;
- ca exista fete zambitoare, daca eu le zambesc;
- ca exista fete amarate, daca eu sunt amarat;
- ca lumea este fericita, daca eu sunt fericit;
- ca lumea se supara, daca eu ma supar si ca exista persoane recunoscatoare, daca eu sunt recunoscator.

Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.

PLANETA NU ESTE NUMAI A OAMENILOR!
Unicul motiv ca sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit. Dumnezeu este electricitatea, dar becurile suntem noi!
Bucura-te!

"Ziua de azi este o zi speciala deci, traieste-o ca atare!"
Doamne-ajuta!