Postez mai jos câteva informaţii generale despre formatarea unui document, informaţii care cred eu că vor fi utile studenţilor şi elevilor nevăzători.
Ce trebuie să ştii ca să formatezi un document?
1. Să cunoşti dimensiunile unei pagini A4 Word (lungime şi înălţime). Aceste informaţii sunt utile pentru aţi face o imagine de ansamblu a modul în care este redactat documentul
2. Să cunoşti combinaţiile de taste necesare verificării permanente a modului în care ai formatat documentul
3. Să cunoşti combinaţiile de taste utile formatării documentului
Înainte de a începe redactarea şi formatarea documentului este necesar să se schimbe aspectul de vizualizare a paginii, adică să se dezactiveze aspect pagină imprimantă şi să se activeze vizualizarea normală.
Acest lucru se face din meniuri. Bara de meniu se activează cu Tasta Alt,apoi se merge cu săgeată dreapta până la vizualizare ,apoi se apasă săgeată jos până la Normal şi se apasă Enter pentru a activa acest mod de vizualizare.
1. Informaţii despre dimensiunile paginii A4.
O pagină Word A4 are lungimea de 21 centimetri (aici sunt calculate şi marginile colii), iar înălţimea este de 29,7 centimetri (de asemenea şi aici intră în calcul marginile colii).
Dimensiunile standard ale marginilor sunt egale şi au valoarea de 2,5 centimetri.
Eliminând din calcul marginile din stânga, dreapta, sus, jos ale documentului ne mai rămâne spaţiu pentru redactarea documentului de 16 centimetri pe lungime şi de 24,7 centimetri pe înălţime. Aceste amănunte sunt foarte importante în realizarea paginilor de titlu, a scrisorilor oficiale.
O Parte din aceste informaţii şi multe altele privind aspectul paginii se pot afla din meniul fille, apăsând Enter pe iniţializare pagină. Se va deschide o fereastră cu mai multe controale prin care se poate naviga cu ctrl + Tab .
2. Combinaţii de taste pentru verificarea permanentă a modului în care s-a redactat documentul
- Alt + Delete – anunţă poziţia cursorului, adică la ce distanţă se află un anumit cuvânt faţă de marginea din stânga a documentului şi la ce înălţime se găseşte în raport cu marginea de sus a colii
- Insert + F – anunţă mărimea caracterului, tipul fontului utilizat, spaţiul între rânduri …
Pentru a putea citi mesajul mai comod de la combinaţia de taste Insert + F se poate apăsa insert + F de două ori rapid iar informaţiile vor fi aduse într-o fereastră virtuală unde se poate citi pe litere. Această fereastră se anulează cu tasta Escape.
- Insert + 5 – anunţă culoarea fontului
- Insert + Delete – anunţa linia pe care se află cursorul şi la al câtelea caracter este poziţionat acesta.
3. Combinaţii de taste necesare formatării documentului
- Ctrl + L – aliniază textul spre marginea din stânga a documentului
- Ctrl + R – aliniază textul spre marginea din dreapta a documentului
- Ctrl + E – centrează documentul, este utilă în scrierea titlurilor
- Ctrl + J – aliniază textul în mod egal faţă de marginea din dreapta şi stânga a documentului )această aliniere arată cel mai bine într-o lucrare, referat)
Mai sunt foarte multe de spus, însă cu informaţiile de mai sus se va putea scrie, formata şi scoate la imprimantă un document cât de cât frumos aranjat în pagină.
Cu timpul mai putem completa în acest topic diverse informaţii, metode de a formata un document cu JAWS for Windows.
Formatarea unui document text în Microsoft Word
Moderator: Manu
Re: Formatarea unui document text în Microsoft Word
Felicitari pentru idea initierii acestei discutii fiindca poate fi foarte utila nevazatorilor.
Exista numeroase carti despre acest subiect, insa din pacate ele sunt cam inutile pentru orbi, descrierea lor fiind evident facuta prin intermediul imaginilor.
Programul MS Word nu ofera la fel de multe facilitati pentru formatarea textului ca alte programe specializate pentru un uz profesionist, insa ofera suficient de multe facilitati pentru ca un orb sa poata crea un document care sa arate foarte bine.
As adauga si eu cateva informatii in acest sens.
Exista doua tipuri de aranjare a textului, si anume:
- tipul clasic in care intre paragrafe nu se lasa niciodata un rand gol si in care titlurile sunt aliniate in centrul liniei pe care se afla, evidentierea paragrafelor facandu-se printr-un aliniat, adica prima linie din paragraf incepe mai spre dreapta, (adica cu cateva spatii inainte);
- tipul modern, in care paragrafele sunt despartite de o linie goala, in care nu se lasa aliniat fiindca acel aliniat nu mai are nici un rost, in care titlurile sunt aliniate la stanga.
Ambele tipuri sunt folosite, desi de obicei fara nici o noima. Ele ar trebui folosite in functie de mesajul pe care trebuie sa il transmita textul si nu este prea bine sa fie combinate prea multe elemente din cele doua stiluri, cum ar fi folosirea aliniatelor si a liniilor goale intre paragrafe.
Stilul clasic a aparut demult pe cand se foloseau masini de scris, cand nu existau prea multe metode de evidentiere a anumitor elemente din text, decat prin subliniere, spatiere, sau scriere cu majuscule. Din acest motiv titlurile erau centrate, pentru a fi deosebite de restul textului, fiindca nu se puteau scrie cu caractere de dimensiuni mai mari si nici cu fonturi de un alt tip.
In prezent insa nu mai exista aceste limitari.
In stilul clasic, chiar daca este el clasic, se pot folosi variatiuni de fonturi si dimensiuni de caractere, insa daca se doreste transmiterea unui mesaj care sa dea o nota de conservatorism, este bine sa se foloseasca un singur font, chiar daca caracterele din titlu vor fi mai mari.
De asemenea, in stilul clasic (ca de altfel si in cel modern) se recomanda alinierea la stanga a textului si nu alinierea atat la stanga cat si la dreapta.
Exista variante mai impopotonate ale acestui stil, in care paragrafele nu se evidentiaza printr-un aliniat, ci printr-o letrina. Letrina este prima litera din paragraf care se scrie cu un font mult mai mare decat a restului textului, de obicei cu un font foarte ornamental, si care este ingropata in interiorul paragrafului cam pe 2 sau 3 linii. Acest stil nu mai este de mult utilizat, editoarele de text oferind putin suport pentru el, si oricum ar fi bine sa fie evitat.
In stilul modern se folosesc de obicei mai multe fonturi pentru evidentierea diferitelor tipuri de text, dar este recomandabil sa nu se foloseasca niciodata mai mult de 3 tipuri de font in acelasi text, doua tipuri fiind de obicei suficiente.
Intre paragrafe se lasa spatiu, insa lasarea unei linii goale prin apasarea tastei <enter> de doua ori face ca textul sa nu arate prea bine (in ochii unui specialist foarte critic, fiindca altfel... nu este o diferenta chiar atat de mare intre acest mod si modul recomandat).
Recomandarea este ca intre paragrafe sa se lase un spatiu egal cu aproximativ o jumatate din inaltimea unei linii, deci nu o linie intreaga.
MS Word ofera aceasta facilitate si este foarte simplu de aplicat. Din meniul Format se alege Paragraph, iar in fereastra care apare se pot face setarile pentru paragraf. In campul "After" (adica dupa) se pot scrie cate puncte tipografice se doreste sa se lase dupa fiecare paragraf. Daca folositi sa zicem un font de 12 puncte pentru text, acolo puteti scrie 6.
Cand veti scrie textul, ori de cate ori veti apasa tasta <enter> o singura data, programul va lasa un spatiu ceva mai mare (cu 6 puncte) decat intre liniile din acelasi paragraf.
In acest mod trebuie sa apasati tasta <enter> doar o singura data, ea fiind tasta cu care se separa paragrafele de fapt.
Stilul modern este stilul suportat de catre paginile web, paragrafele pe web fiind in mod implicit aliniate la stanga, fara spatii la inceput si cu spatii intre paragrafe.
Tipul de fonturi folosite este de asemenea important. Cand se tipareste pe hartie, este de preferat ca corpul de text sa fie scris cu caractere cu serif, fiindca sunt mai usor de citit. Caracterele cu serif sunt acele caractere care au un soi de virgulite si liniute ornamentale la capetele liniilor care formeaza literele. Cel mai cunoscut tip de astfel de caractere este Times New Roman.
Cand se urmareste publicarea pe web, se recomanda sa se foloseasca caractere fara serif in corpul de text, deoarece datorita faptului ca monitoarele computerelor au o rezolutie mai redusa decat poate avea o tiparitura pe hartie, acele liniute si virgulite nu vor ajuta prea mult, ba dimpotriva, fiind de preferat un font mai clar fara serif.
Dintre caracterele fara serif, cele mai cunoscute sunt Arial, Verdana, Helvetica.
Pe langa aceste tipuri de font, care sunt cel mai folosite, mai exista un tip de font in care toate caracterele au aceeasi latime, exact ca la masina de scris, aspectul acestor fonturi (de obicei din familia Courier) fiind foarte urat. Aceste fonturi sunt utile eventual in programare, unde este bine ca un caracter dintr-o anumita pozitie pe o linie sa se afle exact deasupra sau dedesubtul unui caracter de pe aceeasi pozitie de pe o alta linie, dar pentru altceva... nu sunt recomandate. Mai exista apoi diverse fonturi ornamentale de tipul Gothic, care nu sunt prea utile si extrem de greu de descifrat, sau fonturi cu aspect vesel ca de exemplu fontul Comic...
Oricum, nu se recomanda folosirea unor fonturi prea putin folosite in general, deoarece oamenii citesc mai usor cuvintele scrise cu tipurile de caractere cu care s-au obisnuit.
In special cand se foloseste stilul modern, este bine ca titlurile sa fie scrise nu doar cu un font mai mare, ci si cu un tip de caractere fara serif (sans-serif) dintre cele amintite.
De asemenea, intr-un document care are un singur titlu, deci nu un titlu dupa care sa urmeze o multime de sub-titluri pe multe niveluri, este de preferat sa existe o diferenta semnificativa intre marimea caracterelor din titlu si a celor din corpul textului. Nu este de exemplu prea bine ca textul sa fie scris cu un caracter de 12 puncte, iar titlul cu un caracter de 13 puncte. Pentru un text cu un caracter de 12 puncte ar fi bine ca titlul sa aiba sa spunem 16 puncte, dar bineinteles, nu se recomanda nici o diferenta foarte mare, cum ar fi mai mult de dublu de exemplu.
Anumite elemente din text, cum ar fi listele de exemplu, se pot scrie cu un al treilea font, desi in cele mai multe cazuri sunt suficient cele doua tipuri de font din titlu si text, acele elemente putand fi eventual scrise cu caractere de dimensiuni ceva mai mici sau mai mari, dupa importanta.
Dintre tipurile de evidentiere pe care il poate avea un caracter, cele mai folosite sunt scrierea cu caractere aldine (bold), cu caractere italice si sublinierea.
Scrierea cu caractere bold este recomandata intotdeauna in cazul titlurilor, dar nu se recomanda sa se scrie bucati prea lungi de text marcate astfel.
Scrierea cu caractere italice este si ea recomandata in cazul in care se doreste evidentierea anumitor bucati din corpul textului, de exemplu a unor citate, iar sublinierea este total nerecomandata deoarece ingreuneaza mult citirea textului.
De asemenea, nu se recomanda scrierea cu caractere majuscule. Aceasta scriere isi are originile pe vremea cand la masina de scris era un mod facil de evidentiere a textului, insa textele scrise cu caractere majuscule sunt foarte greu de citit si de catre persoanele care pot vedea.
Persoanele care pot vedea nu citesc cuvintele din text litera cu litera, ci recunosc cuvantul dupa forma pe care o are. Din acest motiv majoritatea persoanelor nu este deranjata de faptul ca trebuie sa citeasca un text fara diacritice, deoarece chiar si fara acele virgulite si semne aditionale, cuvintele au aproximativ aceeasi forma, asta deoarece caracterele minuscule sunt foarte diferite intre ele. Unele sunt subtiri si inalte de la baza ca de exemplu litera "l"; altele sunt mici si rotunde ca de exemplu "o"; altele se intind sub linia de baza ca "g" si asa mai departe. Majusculele insa au toate aproximativ aceleasi dimensiuni, ca inaltime sunt toate la fel iar ca latime majoritatea sunt la fel. Din acest motiv textul scris cu majuscule este foarte uniform si este greu de citit. Nici persoanele care vad nu isi dau seama de acest lucru, pana nu le dati o pagina intreaga scrisa doar cu majuscule, si atunci isi vor da seama ca este intr-adevar mai dificil de citit asa ceva.
Scrierea cu majuscule mai are si motive culturale, romanii fiind in general gata sa plece capul in fata oricarui fel de autoritate si gata sa se gudure pe langa oricine are pentru moment putere, asa ca atunci cand se refera la o persoana, ca semn de respect (de parca fonturile ar avea vre-o legatura cu respectul) obisnuiesc sa scrie cu majuscule intregul nume, functie, titlu, grad militar, etc. (Dupa lovitura de stat din 89 am auzit pe unii care spuneau ca numele lui Ceausescu ar trebui scris de atunci inainte cu litere mici).
Evident, se recomanda ca textul sa fie scris intr-o singura culoare, si doar in cazuri speciale sa se foloseasca doua sau mai multe culori. In documentele electronice se scriu uneori cu doua sau mai multe culori, insa acest lucru este nerecomandat si doar pentru faptul ca nevazatorii pot sa gaseasca mai dificil care sunt partile colorate.
Nu este recomandabil sa se alinieze textul si la dreapta si la stanga din mai multe motive.
In primul rand, textul poate avea un aspect foarte urat, caci unele linii sunt intinse pe orizontala prin marirea spatiilor intre litere si cuvinte, astfel ca unele linii au o anumita densitate a literelor, iar alte linii o alta.
Apoi, la fel cum vazatorii disting cuvintele dupa forma lor, la fel se orienteaza in text si dupa lungimea liniilor, sau cel putin asa sustin unii care scriu carti despre tehnoredactare, design si citirea rapida.
Chiar daca se foloseste alinierea atat la stanga cat si la dreapta, este de preferat sa se faca acest lucru in documentele in care liniile sunt lungi si sunt scrise cu caractere de dimensiuni reduse, fiindca atunci acea intindere a liniilor nu este prea vizibila.
Alinierea la stanga si la dreapta se foloseste in general in presa, deoarece ziarele publica textul pe coloane care nu sunt despartite de linii, si daca textul nu ar avea margini verticale drepte si la stanga si la dreapta, ziarul respectiv ar avea un aspect mai putin placut caci ar putea fi neclar unde incepe si unde se termina randul de pe o coloana.
Exista numeroase carti despre acest subiect, insa din pacate ele sunt cam inutile pentru orbi, descrierea lor fiind evident facuta prin intermediul imaginilor.
Programul MS Word nu ofera la fel de multe facilitati pentru formatarea textului ca alte programe specializate pentru un uz profesionist, insa ofera suficient de multe facilitati pentru ca un orb sa poata crea un document care sa arate foarte bine.
As adauga si eu cateva informatii in acest sens.
Exista doua tipuri de aranjare a textului, si anume:
- tipul clasic in care intre paragrafe nu se lasa niciodata un rand gol si in care titlurile sunt aliniate in centrul liniei pe care se afla, evidentierea paragrafelor facandu-se printr-un aliniat, adica prima linie din paragraf incepe mai spre dreapta, (adica cu cateva spatii inainte);
- tipul modern, in care paragrafele sunt despartite de o linie goala, in care nu se lasa aliniat fiindca acel aliniat nu mai are nici un rost, in care titlurile sunt aliniate la stanga.
Ambele tipuri sunt folosite, desi de obicei fara nici o noima. Ele ar trebui folosite in functie de mesajul pe care trebuie sa il transmita textul si nu este prea bine sa fie combinate prea multe elemente din cele doua stiluri, cum ar fi folosirea aliniatelor si a liniilor goale intre paragrafe.
Stilul clasic a aparut demult pe cand se foloseau masini de scris, cand nu existau prea multe metode de evidentiere a anumitor elemente din text, decat prin subliniere, spatiere, sau scriere cu majuscule. Din acest motiv titlurile erau centrate, pentru a fi deosebite de restul textului, fiindca nu se puteau scrie cu caractere de dimensiuni mai mari si nici cu fonturi de un alt tip.
In prezent insa nu mai exista aceste limitari.
In stilul clasic, chiar daca este el clasic, se pot folosi variatiuni de fonturi si dimensiuni de caractere, insa daca se doreste transmiterea unui mesaj care sa dea o nota de conservatorism, este bine sa se foloseasca un singur font, chiar daca caracterele din titlu vor fi mai mari.
De asemenea, in stilul clasic (ca de altfel si in cel modern) se recomanda alinierea la stanga a textului si nu alinierea atat la stanga cat si la dreapta.
Exista variante mai impopotonate ale acestui stil, in care paragrafele nu se evidentiaza printr-un aliniat, ci printr-o letrina. Letrina este prima litera din paragraf care se scrie cu un font mult mai mare decat a restului textului, de obicei cu un font foarte ornamental, si care este ingropata in interiorul paragrafului cam pe 2 sau 3 linii. Acest stil nu mai este de mult utilizat, editoarele de text oferind putin suport pentru el, si oricum ar fi bine sa fie evitat.
In stilul modern se folosesc de obicei mai multe fonturi pentru evidentierea diferitelor tipuri de text, dar este recomandabil sa nu se foloseasca niciodata mai mult de 3 tipuri de font in acelasi text, doua tipuri fiind de obicei suficiente.
Intre paragrafe se lasa spatiu, insa lasarea unei linii goale prin apasarea tastei <enter> de doua ori face ca textul sa nu arate prea bine (in ochii unui specialist foarte critic, fiindca altfel... nu este o diferenta chiar atat de mare intre acest mod si modul recomandat).
Recomandarea este ca intre paragrafe sa se lase un spatiu egal cu aproximativ o jumatate din inaltimea unei linii, deci nu o linie intreaga.
MS Word ofera aceasta facilitate si este foarte simplu de aplicat. Din meniul Format se alege Paragraph, iar in fereastra care apare se pot face setarile pentru paragraf. In campul "After" (adica dupa) se pot scrie cate puncte tipografice se doreste sa se lase dupa fiecare paragraf. Daca folositi sa zicem un font de 12 puncte pentru text, acolo puteti scrie 6.
Cand veti scrie textul, ori de cate ori veti apasa tasta <enter> o singura data, programul va lasa un spatiu ceva mai mare (cu 6 puncte) decat intre liniile din acelasi paragraf.
In acest mod trebuie sa apasati tasta <enter> doar o singura data, ea fiind tasta cu care se separa paragrafele de fapt.
Stilul modern este stilul suportat de catre paginile web, paragrafele pe web fiind in mod implicit aliniate la stanga, fara spatii la inceput si cu spatii intre paragrafe.
Tipul de fonturi folosite este de asemenea important. Cand se tipareste pe hartie, este de preferat ca corpul de text sa fie scris cu caractere cu serif, fiindca sunt mai usor de citit. Caracterele cu serif sunt acele caractere care au un soi de virgulite si liniute ornamentale la capetele liniilor care formeaza literele. Cel mai cunoscut tip de astfel de caractere este Times New Roman.
Cand se urmareste publicarea pe web, se recomanda sa se foloseasca caractere fara serif in corpul de text, deoarece datorita faptului ca monitoarele computerelor au o rezolutie mai redusa decat poate avea o tiparitura pe hartie, acele liniute si virgulite nu vor ajuta prea mult, ba dimpotriva, fiind de preferat un font mai clar fara serif.
Dintre caracterele fara serif, cele mai cunoscute sunt Arial, Verdana, Helvetica.
Pe langa aceste tipuri de font, care sunt cel mai folosite, mai exista un tip de font in care toate caracterele au aceeasi latime, exact ca la masina de scris, aspectul acestor fonturi (de obicei din familia Courier) fiind foarte urat. Aceste fonturi sunt utile eventual in programare, unde este bine ca un caracter dintr-o anumita pozitie pe o linie sa se afle exact deasupra sau dedesubtul unui caracter de pe aceeasi pozitie de pe o alta linie, dar pentru altceva... nu sunt recomandate. Mai exista apoi diverse fonturi ornamentale de tipul Gothic, care nu sunt prea utile si extrem de greu de descifrat, sau fonturi cu aspect vesel ca de exemplu fontul Comic...
Oricum, nu se recomanda folosirea unor fonturi prea putin folosite in general, deoarece oamenii citesc mai usor cuvintele scrise cu tipurile de caractere cu care s-au obisnuit.
In special cand se foloseste stilul modern, este bine ca titlurile sa fie scrise nu doar cu un font mai mare, ci si cu un tip de caractere fara serif (sans-serif) dintre cele amintite.
De asemenea, intr-un document care are un singur titlu, deci nu un titlu dupa care sa urmeze o multime de sub-titluri pe multe niveluri, este de preferat sa existe o diferenta semnificativa intre marimea caracterelor din titlu si a celor din corpul textului. Nu este de exemplu prea bine ca textul sa fie scris cu un caracter de 12 puncte, iar titlul cu un caracter de 13 puncte. Pentru un text cu un caracter de 12 puncte ar fi bine ca titlul sa aiba sa spunem 16 puncte, dar bineinteles, nu se recomanda nici o diferenta foarte mare, cum ar fi mai mult de dublu de exemplu.
Anumite elemente din text, cum ar fi listele de exemplu, se pot scrie cu un al treilea font, desi in cele mai multe cazuri sunt suficient cele doua tipuri de font din titlu si text, acele elemente putand fi eventual scrise cu caractere de dimensiuni ceva mai mici sau mai mari, dupa importanta.
Dintre tipurile de evidentiere pe care il poate avea un caracter, cele mai folosite sunt scrierea cu caractere aldine (bold), cu caractere italice si sublinierea.
Scrierea cu caractere bold este recomandata intotdeauna in cazul titlurilor, dar nu se recomanda sa se scrie bucati prea lungi de text marcate astfel.
Scrierea cu caractere italice este si ea recomandata in cazul in care se doreste evidentierea anumitor bucati din corpul textului, de exemplu a unor citate, iar sublinierea este total nerecomandata deoarece ingreuneaza mult citirea textului.
De asemenea, nu se recomanda scrierea cu caractere majuscule. Aceasta scriere isi are originile pe vremea cand la masina de scris era un mod facil de evidentiere a textului, insa textele scrise cu caractere majuscule sunt foarte greu de citit si de catre persoanele care pot vedea.
Persoanele care pot vedea nu citesc cuvintele din text litera cu litera, ci recunosc cuvantul dupa forma pe care o are. Din acest motiv majoritatea persoanelor nu este deranjata de faptul ca trebuie sa citeasca un text fara diacritice, deoarece chiar si fara acele virgulite si semne aditionale, cuvintele au aproximativ aceeasi forma, asta deoarece caracterele minuscule sunt foarte diferite intre ele. Unele sunt subtiri si inalte de la baza ca de exemplu litera "l"; altele sunt mici si rotunde ca de exemplu "o"; altele se intind sub linia de baza ca "g" si asa mai departe. Majusculele insa au toate aproximativ aceleasi dimensiuni, ca inaltime sunt toate la fel iar ca latime majoritatea sunt la fel. Din acest motiv textul scris cu majuscule este foarte uniform si este greu de citit. Nici persoanele care vad nu isi dau seama de acest lucru, pana nu le dati o pagina intreaga scrisa doar cu majuscule, si atunci isi vor da seama ca este intr-adevar mai dificil de citit asa ceva.
Scrierea cu majuscule mai are si motive culturale, romanii fiind in general gata sa plece capul in fata oricarui fel de autoritate si gata sa se gudure pe langa oricine are pentru moment putere, asa ca atunci cand se refera la o persoana, ca semn de respect (de parca fonturile ar avea vre-o legatura cu respectul) obisnuiesc sa scrie cu majuscule intregul nume, functie, titlu, grad militar, etc. (Dupa lovitura de stat din 89 am auzit pe unii care spuneau ca numele lui Ceausescu ar trebui scris de atunci inainte cu litere mici).
Evident, se recomanda ca textul sa fie scris intr-o singura culoare, si doar in cazuri speciale sa se foloseasca doua sau mai multe culori. In documentele electronice se scriu uneori cu doua sau mai multe culori, insa acest lucru este nerecomandat si doar pentru faptul ca nevazatorii pot sa gaseasca mai dificil care sunt partile colorate.
Nu este recomandabil sa se alinieze textul si la dreapta si la stanga din mai multe motive.
In primul rand, textul poate avea un aspect foarte urat, caci unele linii sunt intinse pe orizontala prin marirea spatiilor intre litere si cuvinte, astfel ca unele linii au o anumita densitate a literelor, iar alte linii o alta.
Apoi, la fel cum vazatorii disting cuvintele dupa forma lor, la fel se orienteaza in text si dupa lungimea liniilor, sau cel putin asa sustin unii care scriu carti despre tehnoredactare, design si citirea rapida.
Chiar daca se foloseste alinierea atat la stanga cat si la dreapta, este de preferat sa se faca acest lucru in documentele in care liniile sunt lungi si sunt scrise cu caractere de dimensiuni reduse, fiindca atunci acea intindere a liniilor nu este prea vizibila.
Alinierea la stanga si la dreapta se foloseste in general in presa, deoarece ziarele publica textul pe coloane care nu sunt despartite de linii, si daca textul nu ar avea margini verticale drepte si la stanga si la dreapta, ziarul respectiv ar avea un aspect mai putin placut caci ar putea fi neclar unde incepe si unde se termina randul de pe o coloana.
alte combinatii de taste in word
Consider ca e util multora acest topic si ii multumesc lui Ion Pop pentru indicatiile pretioase.
Pentru setarea marimii caracterului in word exista combinatia control+shift+p, iar pentru stabilirea altor tipuri de caractere sau a efectelor intr-un text exista combinatia control+d. De asemenea, pentru boldare exista combinatia control+b, pentru subliniere control+u, pentru italic control+i, pentru alinierea textului la stanga si la dreapta (justify) control+j. Pentru a afla la ce pagina ne aflam intr-un document, se foloseste combinatia insert+page down.
Sunt convins ca multi stiu toate aceste combinatii, dar consider ca nu strica sa fie facut un inventar in care pot exista si alte variante pentru imbunatatirea modului de lucru pe computer al nevazatorilor.
Pentru setarea marimii caracterului in word exista combinatia control+shift+p, iar pentru stabilirea altor tipuri de caractere sau a efectelor intr-un text exista combinatia control+d. De asemenea, pentru boldare exista combinatia control+b, pentru subliniere control+u, pentru italic control+i, pentru alinierea textului la stanga si la dreapta (justify) control+j. Pentru a afla la ce pagina ne aflam intr-un document, se foloseste combinatia insert+page down.
Sunt convins ca multi stiu toate aceste combinatii, dar consider ca nu strica sa fie facut un inventar in care pot exista si alte variante pentru imbunatatirea modului de lucru pe computer al nevazatorilor.
Schimbarea fontului se poate face si prin urmatoarele combinatii de taste:
Ctrl + ( (paranteza rotunda deschisa) micsoreaza marimea fontului.
Ctrl + ) (paranteza rotunda inchisa) creste marimea fontului.
Aceste setari sunt active doar in cazul in care aspectul de vizualizare a paginii este pe normal. Aceasta modificare se poate face si prin combinatia de taste Ctrl + Alt + N
Un alt aspect in redactarea documentelor este spatierea intre randuri. In general , in cazul proiectelor, referatelor spatiul intre randuri este setat pe 1,5 cm.
Setarea spatiului intre randuri se face in modul urmator:
1. se activeaza meniul Format prin combinatia de taste : Alt + O
2. se merge cu tasta Tab pana la paragraf si se apasa Enter. Se va deschide o caseta de dialog.
3. in continuare se merge cu tasta Tab pana la comboboxul Spatiere si se alege distanta intre randuri de 1,5cm
4. dupa aceasta setare se merge cu tasta Tab ppana la butonul ok si se apasa Enter
Selectarea distantei intre randuri se face doar dupa ce s-a selectat textul. Acest lucru este valabil pentru orce alta modificare pe care dorim sa o aducem unui text deja scris.
Ctrl + ( (paranteza rotunda deschisa) micsoreaza marimea fontului.
Ctrl + ) (paranteza rotunda inchisa) creste marimea fontului.
Aceste setari sunt active doar in cazul in care aspectul de vizualizare a paginii este pe normal. Aceasta modificare se poate face si prin combinatia de taste Ctrl + Alt + N
Un alt aspect in redactarea documentelor este spatierea intre randuri. In general , in cazul proiectelor, referatelor spatiul intre randuri este setat pe 1,5 cm.
Setarea spatiului intre randuri se face in modul urmator:
1. se activeaza meniul Format prin combinatia de taste : Alt + O
2. se merge cu tasta Tab pana la paragraf si se apasa Enter. Se va deschide o caseta de dialog.
3. in continuare se merge cu tasta Tab pana la comboboxul Spatiere si se alege distanta intre randuri de 1,5cm
4. dupa aceasta setare se merge cu tasta Tab ppana la butonul ok si se apasa Enter
Selectarea distantei intre randuri se face doar dupa ce s-a selectat textul. Acest lucru este valabil pentru orce alta modificare pe care dorim sa o aducem unui text deja scris.
Mira
-
GruiaVelicu
- Locotenent - colonel
- Mesaje: 1063
- Membru din: 15 Mar 2008, 15:50
- Localitate: Cluj-Napoca
-
Manu
- General de divizie
- Mesaje: 4120
- Membru din: 02 Feb 2007, 01:15
- Localitate: Cluj-Napoca
- Contact:
Deplasarea prin text si selectarea
Interesanta lectia de stilistica prezentata de IonPop.
Continuu cu cateva informatii de baza.
Pentru ca toate formatarile aduse unui text se fac cel mai simplu in urma selectei bucatii pe care dorim sa o modificam, consider ca important este ca utilizatorul sa cunoasca modul prin care se poate plimba prin text si prin care il poate selecta.
- Sagetile stanga dreapta deplaseaza cursorul cate un caracter in directia corespunzatoare.
- Sagetile sus / jos deplaseaza cursorul cate un rand.
- Control + Sagetile stanga dreapta deplaseaza cursorul cate un cuvant.
- Alt + Sagetile sus jos deplaseaza cursorul cate o propozitie.
- Control + Sagetile sus jos deplaseaza cursorul cate un paragraf.
- Home si End deplaseaza cursorul la inceputul, respectiv sfarsitul randului pe care se afla acesta.
- Control + Home si Control + End deplaseaza cursorul la inceputul, respectiv sfarsitul documentului.
- Page-up si Page-down deplaseaza cursorul cate 25 de randuri in sus, respectiv in jos.
- Control + Page-up si Control + Page-down deplaseaza cursorul la inceputul paginii anterioare, respectiv la inceputul paginii urmatoare.
Din insiruirea de mai sus se observa ca tasta Control amplifica actiunea facuta de tasta simplu apasata pe care o insoteste.
Pentru a selecta text, toate combinatile de mai sus trebuie insotite de tasta Shift.
De exemplu Shift + Control + Sageata dreapta selecteaza cate un cuvant catre dreapta, Shift + Sageata in jos selecteaza cate un rand in jos, incepand cu cel pe care se afla cursorul.
Dupa ce a inceput selectarea intro directie, apasand combinatia opusa se va deselecta treptat cate o unitate in acelasi ritm.
De mentionat ca selectarea intregului document se face cu Control + A.
Este recomandabila formatarea documentului pe selectii decat prin activarea unei formatari inainte de un segment de text, astfel neexistand riscul sa mergem mai mult cu, sa zicem sublinierea, decat avem nevoie.
Un mic scenariu
Avem un text de 6 randuri in care dorim sa facem cateva formatari.
1. Pe randul al treilea vrem sa ingrosam sintagma "grosso modo":
Ne deplasam intai pana in zona, sageti sus sau jos pana pe randul al treilea.
Apasam apoi Home pentru a merge la inceputul randului al trelea.
Tinand control Apasat mergem cu sageata dreapta pana auzim cuvantul "grosso". In acest moment cursorul este exact pe "g", deci la inceputul segmentului pe care dorim sa il ingrosam.
In acest moment apasam si tasta Shift, astfel incat deplasarea cu Control si Sageata dreapta sa selecteze. Vom auzi "grosso (selected)", "modo (selected)".
Inseamna ca am selectat sintagma, lasam cele trei taste si apasam Control + B pentru a bolda.
A nu se apasa alta tasta pentru ca exista riscul ca textul sa fie deselectat sau chiar mai rau, inlocuit.
2. Al cincilea rand incepe cu un citat pe care dorim sa-l scriem cu caractere italice, citatul se termina cu adjectivul "mare":
Mergem pe al cincilea rand cu sagetile, daca suntem in locul unde am ingrosat, doua sageti in jos.
Cautam cu Control + Sageti stanga dreapta cuvantul "mare".
Mergem cu sagetile stanga/dreapta pana pe semnul/spatiul de dupa acesta, adica dupa caracterul "e".
Apasam Shift + Home pentru a selecta textul din locul in care suntem pana la inceputul randului. Am mentionat ca acel citat incepe odata cu randul.
Apasam Control + I pentru a italiciza.
Putem astfel deriva o multime de scenarii, pana la urma deplasarea si selectarea devenind actiuni facute rapid, aproape instinctiv.
Continuu cu cateva informatii de baza.
Pentru ca toate formatarile aduse unui text se fac cel mai simplu in urma selectei bucatii pe care dorim sa o modificam, consider ca important este ca utilizatorul sa cunoasca modul prin care se poate plimba prin text si prin care il poate selecta.
- Sagetile stanga dreapta deplaseaza cursorul cate un caracter in directia corespunzatoare.
- Sagetile sus / jos deplaseaza cursorul cate un rand.
- Control + Sagetile stanga dreapta deplaseaza cursorul cate un cuvant.
- Alt + Sagetile sus jos deplaseaza cursorul cate o propozitie.
- Control + Sagetile sus jos deplaseaza cursorul cate un paragraf.
- Home si End deplaseaza cursorul la inceputul, respectiv sfarsitul randului pe care se afla acesta.
- Control + Home si Control + End deplaseaza cursorul la inceputul, respectiv sfarsitul documentului.
- Page-up si Page-down deplaseaza cursorul cate 25 de randuri in sus, respectiv in jos.
- Control + Page-up si Control + Page-down deplaseaza cursorul la inceputul paginii anterioare, respectiv la inceputul paginii urmatoare.
Din insiruirea de mai sus se observa ca tasta Control amplifica actiunea facuta de tasta simplu apasata pe care o insoteste.
Pentru a selecta text, toate combinatile de mai sus trebuie insotite de tasta Shift.
De exemplu Shift + Control + Sageata dreapta selecteaza cate un cuvant catre dreapta, Shift + Sageata in jos selecteaza cate un rand in jos, incepand cu cel pe care se afla cursorul.
Dupa ce a inceput selectarea intro directie, apasand combinatia opusa se va deselecta treptat cate o unitate in acelasi ritm.
De mentionat ca selectarea intregului document se face cu Control + A.
Este recomandabila formatarea documentului pe selectii decat prin activarea unei formatari inainte de un segment de text, astfel neexistand riscul sa mergem mai mult cu, sa zicem sublinierea, decat avem nevoie.
Un mic scenariu
Avem un text de 6 randuri in care dorim sa facem cateva formatari.
1. Pe randul al treilea vrem sa ingrosam sintagma "grosso modo":
Ne deplasam intai pana in zona, sageti sus sau jos pana pe randul al treilea.
Apasam apoi Home pentru a merge la inceputul randului al trelea.
Tinand control Apasat mergem cu sageata dreapta pana auzim cuvantul "grosso". In acest moment cursorul este exact pe "g", deci la inceputul segmentului pe care dorim sa il ingrosam.
In acest moment apasam si tasta Shift, astfel incat deplasarea cu Control si Sageata dreapta sa selecteze. Vom auzi "grosso (selected)", "modo (selected)".
Inseamna ca am selectat sintagma, lasam cele trei taste si apasam Control + B pentru a bolda.
A nu se apasa alta tasta pentru ca exista riscul ca textul sa fie deselectat sau chiar mai rau, inlocuit.
2. Al cincilea rand incepe cu un citat pe care dorim sa-l scriem cu caractere italice, citatul se termina cu adjectivul "mare":
Mergem pe al cincilea rand cu sagetile, daca suntem in locul unde am ingrosat, doua sageti in jos.
Cautam cu Control + Sageti stanga dreapta cuvantul "mare".
Mergem cu sagetile stanga/dreapta pana pe semnul/spatiul de dupa acesta, adica dupa caracterul "e".
Apasam Shift + Home pentru a selecta textul din locul in care suntem pana la inceputul randului. Am mentionat ca acel citat incepe odata cu randul.
Apasam Control + I pentru a italiciza.
Putem astfel deriva o multime de scenarii, pana la urma deplasarea si selectarea devenind actiuni facute rapid, aproape instinctiv.
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum...
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
-
GruiaVelicu
- Locotenent - colonel
- Mesaje: 1063
- Membru din: 15 Mar 2008, 15:50
- Localitate: Cluj-Napoca
Cred ca aici ar fi bine sa se precizeze o serie de amanunte:
in primul rand ca se vorbeste de Microsoft Word 2003 - nu tot ce s-a prezentat aici merge si in 2007, deasemenea cei care scriu ar fi bine sa precizeze care din combinatiile prezentate sunt scurtaturi pentru jaws si care sunt scurtaturi din Microsoft Word, acestea din urma putand fi utile si celor care vad.
Acuma sa spun si eu cate ceva despre formatarea titlurilor.
ar fi bine ca pentru aceste sectiuni de text sa fie ales din sectiunea stiluri stilul titlul 1, 2, 3, acest fapt avand avantajul ca la sfarsitul unei lucrari mai ample se poate insera un cuprins fara mare bataiie de cap, Word stiind care sunt titluri.
deasemenea pentru documentele care raman strict in format electronic se poate insera tot pe baza asta linkuri in loc de numere de pagina la cuprins.
in momentul cand s-ar da enter pe un link din cuprins am fi mutati direct la titlul corespunzator din document.
in primul rand ca se vorbeste de Microsoft Word 2003 - nu tot ce s-a prezentat aici merge si in 2007, deasemenea cei care scriu ar fi bine sa precizeze care din combinatiile prezentate sunt scurtaturi pentru jaws si care sunt scurtaturi din Microsoft Word, acestea din urma putand fi utile si celor care vad.
Acuma sa spun si eu cate ceva despre formatarea titlurilor.
ar fi bine ca pentru aceste sectiuni de text sa fie ales din sectiunea stiluri stilul titlul 1, 2, 3, acest fapt avand avantajul ca la sfarsitul unei lucrari mai ample se poate insera un cuprins fara mare bataiie de cap, Word stiind care sunt titluri.
deasemenea pentru documentele care raman strict in format electronic se poate insera tot pe baza asta linkuri in loc de numere de pagina la cuprins.
in momentul cand s-ar da enter pe un link din cuprins am fi mutati direct la titlul corespunzator din document.
Gruia
Vrei, te rog, sa fii mai explicit cu modul in care se formateaza titlurile?
Gandeste-te ca acest topic se adreseaza incepatorilor in formatare, care ar avea nevoie de indicatii mai precise.
De asemenea ar fi interesant daca utilizatorii de Microsoft word 2007 ar veni cu sugestii de formatare pentru aceasta versiune.
Poate mai tarziu vom aduna toate informatiile scrise aici si le vom pune intr-o forma mai logica .
Gandeste-te ca acest topic se adreseaza incepatorilor in formatare, care ar avea nevoie de indicatii mai precise.
De asemenea ar fi interesant daca utilizatorii de Microsoft word 2007 ar veni cu sugestii de formatare pentru aceasta versiune.
Poate mai tarziu vom aduna toate informatiile scrise aici si le vom pune intr-o forma mai logica .
Mira
-
GruiaVelicu
- Locotenent - colonel
- Mesaje: 1063
- Membru din: 15 Mar 2008, 15:50
- Localitate: Cluj-Napoca
In Word 2007 exista in meniul pornire o subsectiune stiluri rapide in care se gasesc cele mai uzuale formatari, cum ar fi paragraf normal, titlul 1 si doi etc. intr-o alta sectiune, si anume referinte, exista inserare cuprinns in care se gasesc cuprinsuri presetate vreo 3, dar si inserarea unui cuprins personalizat. in caseta de dialog care se deschide aici avem posibilitatea de a afisa numerele de pagina sau nu, de a avea linkuri in locul numerelor de pagina, precum si numarul de niveluri de titluri pe care sa le ia in considerare cuprinsul. in afara faptului ca meniul Word 2007 e putin cam dificil cu Jaws, mie mi se pare mai logic aranjat. in sectiunea pornire, de exemplu, apar toate optiunile fundamentale pe care le folosim in mod curent intr-un documentt cum ar fi: editarea, paragraful, fontul sau stilurile rapide. din nefericire nu pot sa prezint cum sunt lucrurile in 2003, deoarece nu mai folosesc de mult aceasta versiune.
Gruia
@GruiaVelicu: "Acuma sa spun si eu cate ceva despre formatarea titlurilor.
ar fi bine ca pentru aceste sectiuni de text sa fie ales din sectiunea stiluri stilul titlul 1, 2, 3, acest fapt avand avantajul ca la sfarsitul unei lucrari mai ample se poate insera un cuprins fara mare bataiie de cap, Word stiind care sunt titluri."
Foarte buna observatia. Pentru o lucrare mai complexa se pot defini noi stiluri, cum ar fi mai multe niveluri pentru subtitluri, sau un stil de font pentru textul listelor, un altul pentru textul tabelelor, etc.
In plus, se pot seta combinatii de taste pentru aceste stiluri nou definite, incat cand se doreste formatarea cu acel stil, trebuie apasata doar acea combinatie.
Daca un anumit format de document se doreste a fi folosit pentru mai multe documente asemanatoare, un document gol dar in care au fost definite acele stiluri se poate salva ca template. Un template este un fisier doc cu extensia .dot. (Se alege tipul de fisier in momentul salvarii).
Cand se creaza un nou document, se deschide acel fisier cu extensia .dot ca orice alt fisier Word, se scrie in el, iar cand se va incerca sa se salveze, se va cere un nou nume de fisier, iar fisierul template va ramane nemodificat.
ar fi bine ca pentru aceste sectiuni de text sa fie ales din sectiunea stiluri stilul titlul 1, 2, 3, acest fapt avand avantajul ca la sfarsitul unei lucrari mai ample se poate insera un cuprins fara mare bataiie de cap, Word stiind care sunt titluri."
Foarte buna observatia. Pentru o lucrare mai complexa se pot defini noi stiluri, cum ar fi mai multe niveluri pentru subtitluri, sau un stil de font pentru textul listelor, un altul pentru textul tabelelor, etc.
In plus, se pot seta combinatii de taste pentru aceste stiluri nou definite, incat cand se doreste formatarea cu acel stil, trebuie apasata doar acea combinatie.
Daca un anumit format de document se doreste a fi folosit pentru mai multe documente asemanatoare, un document gol dar in care au fost definite acele stiluri se poate salva ca template. Un template este un fisier doc cu extensia .dot. (Se alege tipul de fisier in momentul salvarii).
Cand se creaza un nou document, se deschide acel fisier cu extensia .dot ca orice alt fisier Word, se scrie in el, iar cand se va incerca sa se salveze, se va cere un nou nume de fisier, iar fisierul template va ramane nemodificat.