Salut,
Poate ca nu pare potrivit ca am plasat acest subiect aici, dar fiind vorba despre un proiect in care Pontes este partener, am zis ca n-ar fi rau sa-l postez in sectiunea destinata activitatilor si proiectelor Pontes.
Tocmai am ajuns de o saptamana la Liege, in Belgia, pentru un stagiu de voluntariat in cadrul Serviciului European de Voluntariat, finantat prin programul atat de cunoscut deja pontesistilor, Tineret in Actiune.
Pentru cei ce nu sunt familiarizati cu aceste stagii voi spune ca se adreseaza tinerilor intre 18 si 30 de ani (pot participa si persoane sub 18 ani, dar in general acestea sunt cazuri mai rare). Un proiect dureaza maximum 12 luni, dar in general sunt ceva mai scurte. Stagiul meu va dura 8 luni, timp in care voi lucra pentru organizatia VIEWS International din Belgia. Voi face aproximativ aceleasi lucruri pe care le fac si la Pontes, adica voi scrie si implementa proiecte si voi desfasura diverse activitati cu beneficiarii VIEWS, care sunt ca si in cazul Pontesului, nevazatori.
Poate ca unora vi se pare o mare prostie sau pierdere de timp un stagiu de voluntariat. Dar nu e chiar asa. In primul rand, se invata o gramada de lucruri in urma unui astfel de stagiu. Asta, desigur, daca cei ce participa la un astfel de proiect, se si implica... Eu am cunoscut deja cateva persoane extrem de interesante si sunt aici doar de o saptamana. Sper ca la intoarcerea in tara, reteaua noastra europeana de contacte cu alte organizatii sa fie mult mai solida!
Inafara experientelor acumulate pe plan profesional, se castiga mult si pe plan personal. In primul rand, voluntarul invata sa se descurce singur, independent de familie si, ce e mai important, invata sa comunice cu straini si sa se adapteze la noi situatii. Eu am un coleg polonez, care e si el voluntar pentru 6 luni, iar incurand vom avea alti doi colegi, un spaniol si o nemtoaica. Va fi foarte interesant sa vedem cun vom convietui patru nationalitati.
Apropo de nationalitati diferite, azi am avut ocazia sa cunosc o tipa din Iran, care traieste in stilul europenilor chiar daca este musulmana.
Ok, inafara experientelor si blablabla... trebuie sa mai stiti ca daca mergeti intr-un stagiu de voluntariat prin Serviciul European de Voluntariat, va sunt decontate cazarea, costurile de deplasare (bilete de avion si tren), si veti primi si ceva bani de masa si bani de buzunar. In cazul Belgiei este vorba de 220 euro pentru masa si 105 euro pentru cheltuiala in fiecare luna, dar aceste sume difera de la o tara la alta. In total eu primesc 325 euro pe luna, ceea ce, adaugat la costul cazarii si la alte mici cheltuieli care se decontteaza, nu e deloc rau!
Asadar, chiar si cei care sunt mai putin atrasi de ideea de voluntariat, ar putea sa incerce aceasta experienta, mai ales daca nu au inca un loc de munca stabil!
Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu povestea mea, dar oricum din cand in cand voi reveni cu cate o istorioara despre ceea ce se intampla pe aici.
Stagiul meu de voluntariat in Belgia
Moderator: Manu
Re: Stagiul meu de voluntariat,
Felicitari!
Ar fi interesant de aflat care este stilul de viata al orbilor acolo si mai multe, adica cam cati sunt, cam ce procent dintre ei au un loc de munca, cam in ce domenii muncesc, ce beneficii primesc de la stat, daca exista organizatii ale orbilor si cate, cu ce se ocupa ele, care este nivelul de accesibilitate al infrastructurii (drumuri, trotuare, intersectii, semafoare...), etc.
Ar fi interesant de aflat care este stilul de viata al orbilor acolo si mai multe, adica cam cati sunt, cam ce procent dintre ei au un loc de munca, cam in ce domenii muncesc, ce beneficii primesc de la stat, daca exista organizatii ale orbilor si cate, cu ce se ocupa ele, care este nivelul de accesibilitate al infrastructurii (drumuri, trotuare, intersectii, semafoare...), etc.
Ma voi documenta si voi scrie tot ce aflu. Pana in prezent pot sa spun doar ca sunt extrem de putine semafoare cu sistem sonor aici in Liege, sunt cateva covorase tactile la intersectii, insa cele mai multe sunt greu de detectat cu bastonul din cauza pietrelor cubice cu care e pavat mai tot orasul.
In general Liege-ul este foarte inaccesibilnevazatorilor, strazile sunt toate in panta, o gramada de gropi, curbe mai mari sau mai mici de 90 grade, intersectii cu 3 sau 5 stradute; strazi serpuitoare... Deocamdata n-am inteles logica orasului, dar probabil ca dupa ce ma voi orienta mai bine voi observa ca nu e chiar asa complicat. Oricum, acum mi se intampla sa intru pe o straduta care cred ca ma va duce in strada paralela cu cea pe care eram anterior, dar straduta respectiva serpuieste si ma trezesc ca ma indepartez de punctul unde speram sa ajung.
Sunt foarte multe obstacole pe strada: stalpi in mijlocul trotuarului sau langa perete (intr-un loc pe traseul de la locuinta spre VIEWS sunt doi stalpi bine plantati in mijlocul trotuarului, cu spatiu cat sa te strecori printre ei). Pe langa perete se gasesc si pubelele de gunoi, iar pe marginea trotuarelor sunt parcate o gramada de masini, mult mai multe ca prin Cluj... Am intalnit prin centru si stalpisori de aia mici, care ne supara pe noi atat cand dam cu tibia de ei!
La tot pasul sunt scari si poduri si tunele.
Am fost insa impresionata de cat de bine e accesibilizata gara. Exista covorase tactile care incep inca de la statiia de autobuz. Este o alee destul de lunga pana la inttrarea in gara, dar si pe aceasta sunt puse niste chestii care trebuie urmate cu bastonul pentru a ajunge la usa garii. In gara sunt covorase tactile spre ghisee si spre scarile care urca la perroane. Aici gara e ingropata, iar daca te afli pe peron poti sta mult si bine uitandu-te dupa cladirea garii, ca nu vezi nimic.
Inafara scarilor exista si lifturi pentru a putea urca cu bagajele sau cu caruciorul.
In ceea ce priveste organizatiile pentru nevazatori, stiu ca inafara VIEWS-ului, organizatia la care fac eu voluntariat, mai este o Asociatie Nationala si cateva organizatii despre care stiu doar ca au carti in mai multe formate, insa nu mi-e inca clar daca sunt doar biblioteci, sau ONG-uri. Sunt si ceva scoli, impartite pe categorii de varsta, dar mai multe va spun intr-un alt mesaj, cand voi fi mai bine informata.
In general Liege-ul este foarte inaccesibilnevazatorilor, strazile sunt toate in panta, o gramada de gropi, curbe mai mari sau mai mici de 90 grade, intersectii cu 3 sau 5 stradute; strazi serpuitoare... Deocamdata n-am inteles logica orasului, dar probabil ca dupa ce ma voi orienta mai bine voi observa ca nu e chiar asa complicat. Oricum, acum mi se intampla sa intru pe o straduta care cred ca ma va duce in strada paralela cu cea pe care eram anterior, dar straduta respectiva serpuieste si ma trezesc ca ma indepartez de punctul unde speram sa ajung.
Sunt foarte multe obstacole pe strada: stalpi in mijlocul trotuarului sau langa perete (intr-un loc pe traseul de la locuinta spre VIEWS sunt doi stalpi bine plantati in mijlocul trotuarului, cu spatiu cat sa te strecori printre ei). Pe langa perete se gasesc si pubelele de gunoi, iar pe marginea trotuarelor sunt parcate o gramada de masini, mult mai multe ca prin Cluj... Am intalnit prin centru si stalpisori de aia mici, care ne supara pe noi atat cand dam cu tibia de ei!
La tot pasul sunt scari si poduri si tunele.
Am fost insa impresionata de cat de bine e accesibilizata gara. Exista covorase tactile care incep inca de la statiia de autobuz. Este o alee destul de lunga pana la inttrarea in gara, dar si pe aceasta sunt puse niste chestii care trebuie urmate cu bastonul pentru a ajunge la usa garii. In gara sunt covorase tactile spre ghisee si spre scarile care urca la perroane. Aici gara e ingropata, iar daca te afli pe peron poti sta mult si bine uitandu-te dupa cladirea garii, ca nu vezi nimic.
Inafara scarilor exista si lifturi pentru a putea urca cu bagajele sau cu caruciorul.In ceea ce priveste organizatiile pentru nevazatori, stiu ca inafara VIEWS-ului, organizatia la care fac eu voluntariat, mai este o Asociatie Nationala si cateva organizatii despre care stiu doar ca au carti in mai multe formate, insa nu mi-e inca clar daca sunt doar biblioteci, sau ONG-uri. Sunt si ceva scoli, impartite pe categorii de varsta, dar mai multe va spun intr-un alt mesaj, cand voi fi mai bine informata.
Salut din nou,
Ma gandeam sa va mai bat putin la cap cu stagiul meu de voluntariat,mai ales ca maine se implineste o luna de cand ma aflu aici. Mi se pare ca a trecut mult mai mult timp intr-un anumit sens, dar foarte putin in alt sens.
Timpul a zburat parca, dar totusi am avut o multime de experiente interesante si am invatat o gramada de lucruri noi. De pilda, nivelul meu de vorbitor al limbii franceze a crescut considerabil. Inca mai am dificultati in a intelege o conversatie la care participa mai mult de doua persoane, iar cu exprimarea stau destul de prost, dar pot observa foarte bine cat de mult ajuta faptul de a sta intre vorhbitori nativi ai unei limbi,pentru a o invata.
Azi am fost invitata sa asist la o intalnire in care erau prezentate rezultatele unui proiect GRUNDTVIG.
Programul GRUNDTVIG este oarecum o varianta a programului Tineret in Actiune, dar se adreseaza adultilor si nu doar tinerilor. Proiectul despre carre va vorbesc a fost un parteneriat in tre Belgia, Italia si Polonia, in cadrul caruia cate un grup de participanti din cele trei tari, a mers in vizita in toate tarile partenere si au avut diverse activitati. Ca rezultat au realizat un film si o brosura, in care prezinta tot ceea ce se poate accesibiliza pentru nevazatori, incepand cu strazile, cu garile si alte institutii publice, pana la muzee, teatre, cinematografe si centre de turism. Ei vor sa continue proiectul si sa inceapa sa contacteze institutiile de cultura pentru a le recomanda sa faca accesibilizarile de care au nevoie nevazatorii. Consider ca am invatat si eu cate ceva din intalnirea la care am participat, caci mi-au venit niste idei despre ce va trebui sa facem si noi in Romania. Va voi povesti insa cu alta ocazie despre asta, caci am nevoie sa-mi pun putin ideile la punct...
Intr-un mesaj anterior va vorbeam despre cat de inaccesibil este orasul pentru nevazatori. In acel moment insa nu puteam sa-mi imaginez ca poate fi mai rau decat v-am descris... Si totusi... intr-o zi a nins, iar seara cand am iesit de la sala de gimnastica, despre care va voi povesti imediat, am avut surpriza sa descopar strazile atat de inghetate si alunecoase, incat am parcurs un drum de 20 de minute in 40, incluzand doua cazaturi zdravene, o gramada de tentative esuate de a cadea si bineinteles ajutorul a o gramada de trecatori, care alunecau si ei de mai mare dragul. Problema nu era atat de mult gheata, pe care poate ca te-ai fi putut tine in picioare pe un plan drept, insa strazile fiind aproape toate in pante extrem de inclinate... Cred ca nu mai trebuie sa va povestesc cum e sa faci un pas si sa-ti fuga picioarele in toate directile, in functie de cum se inclina strada....
Va spuneam despre sala de gimnastica la care merg. De fapt am apucat sa merg doar de doua ori. A fost si aceasta o experienta interesanta. In Romania am mers la sala pentru ore individuale, caci ma temeam ca nu voi tine pasul cu celelalte participante la curs. Aici insa, am mers la un curs in grup si nu a fost nici o problema ca as incurca sau deranja pe cineva. Desigur ca prima sedinta a fost un dezastru, dar asta din cauza ca nu intelegeam ce mi se spune sa fac... Insa dupa ce antrenoarea s-a prins ca eu habar n-am ce-i ala le pouce (degetul mare), a inceput sa puna mana pe mine si sa-mi arate diversele miscari, asa ca pana la urma am plecat foarte incantata de acolo.
Aseara am avut si o aventura mai neplacuta!... in urma careia credeam ca imi va ceda inima, dar se pare ca a rezistat... Colegul meu a observat o chestie pe jos si a vrut sa o ridice, insa cand a pus mana a vazut ca se misca si ca e de fapt un soarece. Cred ca mancase mancare otravita, caci era tare ametit, dar asta am realizat-o dupa ce am scapat de el, caci pe moment pe mine m-a cuprins spaima si nu stiam ce sa fac. M-am dus sa iau matura, dar imi era frica sa ma apropiu de el. Apoi soarecele s-a ascuns pe dupa dulapuri si am fost nevoiti sa le tragem de la loc. In final, colegul meu l-a luat cu farasul si l-a aruncat in gradina, unde probabil c-o fi murit, caci n-am mai indraznit sa deschidem usa si sa ne uitam dupa el.
A sosit si cel de al treilea coleg voluntar, un tip din Spania. Marti cand a ajuns stia sa spuna doar oui si no, dar pana azi a progresat destul de mult, asa ca am reusit sa ne intelegem ca maine ne intalnim si mergem la plimbare. Desigur ca vorbim o limba combinata intre franceza, spaniola, portugheza si italiana (fiecare pune in comun ce stie din limbile romanice), dar important e ca reusim sa comunicam si-l ajutam si pe el sa invete franceza...
Am inceput si munca la birou, dar pana in prezent sarcinile mele au fost destul de marunte. Sa trimit e-mail-uri (ceea ce nu e prea simplu, avand in vedere ca trebuie scrise in franceza), sa citesc si sa verific niste cereri de finantare si chestii de astea...
Am inceput si scoala. Merg de doua ori pe saptamana la o scoala de limba franceza pentru straini. Sunt acolo persoane din toata lumea: Japonia, Togo, Rusia, Argentina, Ucraina, Bengal etc... E foarte interesant si nu incetez sa ma minunez cat de bine se pot intelege intre ei oameni despre a caror tari se stie ca sunt in razboi sau cel putin ca nu sunt in bune relatii!!!...
Va urma! ;D
Ma gandeam sa va mai bat putin la cap cu stagiul meu de voluntariat,mai ales ca maine se implineste o luna de cand ma aflu aici. Mi se pare ca a trecut mult mai mult timp intr-un anumit sens, dar foarte putin in alt sens.
Timpul a zburat parca, dar totusi am avut o multime de experiente interesante si am invatat o gramada de lucruri noi. De pilda, nivelul meu de vorbitor al limbii franceze a crescut considerabil. Inca mai am dificultati in a intelege o conversatie la care participa mai mult de doua persoane, iar cu exprimarea stau destul de prost, dar pot observa foarte bine cat de mult ajuta faptul de a sta intre vorhbitori nativi ai unei limbi,pentru a o invata.
Azi am fost invitata sa asist la o intalnire in care erau prezentate rezultatele unui proiect GRUNDTVIG.
Programul GRUNDTVIG este oarecum o varianta a programului Tineret in Actiune, dar se adreseaza adultilor si nu doar tinerilor. Proiectul despre carre va vorbesc a fost un parteneriat in tre Belgia, Italia si Polonia, in cadrul caruia cate un grup de participanti din cele trei tari, a mers in vizita in toate tarile partenere si au avut diverse activitati. Ca rezultat au realizat un film si o brosura, in care prezinta tot ceea ce se poate accesibiliza pentru nevazatori, incepand cu strazile, cu garile si alte institutii publice, pana la muzee, teatre, cinematografe si centre de turism. Ei vor sa continue proiectul si sa inceapa sa contacteze institutiile de cultura pentru a le recomanda sa faca accesibilizarile de care au nevoie nevazatorii. Consider ca am invatat si eu cate ceva din intalnirea la care am participat, caci mi-au venit niste idei despre ce va trebui sa facem si noi in Romania. Va voi povesti insa cu alta ocazie despre asta, caci am nevoie sa-mi pun putin ideile la punct...
Intr-un mesaj anterior va vorbeam despre cat de inaccesibil este orasul pentru nevazatori. In acel moment insa nu puteam sa-mi imaginez ca poate fi mai rau decat v-am descris... Si totusi... intr-o zi a nins, iar seara cand am iesit de la sala de gimnastica, despre care va voi povesti imediat, am avut surpriza sa descopar strazile atat de inghetate si alunecoase, incat am parcurs un drum de 20 de minute in 40, incluzand doua cazaturi zdravene, o gramada de tentative esuate de a cadea si bineinteles ajutorul a o gramada de trecatori, care alunecau si ei de mai mare dragul. Problema nu era atat de mult gheata, pe care poate ca te-ai fi putut tine in picioare pe un plan drept, insa strazile fiind aproape toate in pante extrem de inclinate... Cred ca nu mai trebuie sa va povestesc cum e sa faci un pas si sa-ti fuga picioarele in toate directile, in functie de cum se inclina strada....
Va spuneam despre sala de gimnastica la care merg. De fapt am apucat sa merg doar de doua ori. A fost si aceasta o experienta interesanta. In Romania am mers la sala pentru ore individuale, caci ma temeam ca nu voi tine pasul cu celelalte participante la curs. Aici insa, am mers la un curs in grup si nu a fost nici o problema ca as incurca sau deranja pe cineva. Desigur ca prima sedinta a fost un dezastru, dar asta din cauza ca nu intelegeam ce mi se spune sa fac... Insa dupa ce antrenoarea s-a prins ca eu habar n-am ce-i ala le pouce (degetul mare), a inceput sa puna mana pe mine si sa-mi arate diversele miscari, asa ca pana la urma am plecat foarte incantata de acolo.
Aseara am avut si o aventura mai neplacuta!... in urma careia credeam ca imi va ceda inima, dar se pare ca a rezistat...
Colegul meu a observat o chestie pe jos si a vrut sa o ridice, insa cand a pus mana a vazut ca se misca si ca e de fapt un soarece. Cred ca mancase mancare otravita, caci era tare ametit, dar asta am realizat-o dupa ce am scapat de el, caci pe moment pe mine m-a cuprins spaima si nu stiam ce sa fac. M-am dus sa iau matura, dar imi era frica sa ma apropiu de el. Apoi soarecele s-a ascuns pe dupa dulapuri si am fost nevoiti sa le tragem de la loc. In final, colegul meu l-a luat cu farasul si l-a aruncat in gradina, unde probabil c-o fi murit, caci n-am mai indraznit sa deschidem usa si sa ne uitam dupa el.A sosit si cel de al treilea coleg voluntar, un tip din Spania. Marti cand a ajuns stia sa spuna doar oui si no, dar pana azi a progresat destul de mult, asa ca am reusit sa ne intelegem ca maine ne intalnim si mergem la plimbare. Desigur ca vorbim o limba combinata intre franceza, spaniola, portugheza si italiana (fiecare pune in comun ce stie din limbile romanice), dar important e ca reusim sa comunicam si-l ajutam si pe el sa invete franceza...
Am inceput si munca la birou, dar pana in prezent sarcinile mele au fost destul de marunte. Sa trimit e-mail-uri (ceea ce nu e prea simplu, avand in vedere ca trebuie scrise in franceza), sa citesc si sa verific niste cereri de finantare si chestii de astea...
Am inceput si scoala. Merg de doua ori pe saptamana la o scoala de limba franceza pentru straini. Sunt acolo persoane din toata lumea: Japonia, Togo, Rusia, Argentina, Ucraina, Bengal etc... E foarte interesant si nu incetez sa ma minunez cat de bine se pot intelege intre ei oameni despre a caror tari se stie ca sunt in razboi sau cel putin ca nu sunt in bune relatii!!!...
Va urma! ;D
-
Manu
- General de divizie
- Mesaje: 4120
- Membru din: 02 Feb 2007, 01:15
- Localitate: Cluj-Napoca
- Contact:
Interesante informatiile de pe acolo... dupa cum prezinti tu Liege-ul... nu pare atat de tare Belgia la infrastructura.
Cam care sunt preturile? as fi curios...
Si daca tot e ziua ta... "La Multi Ani!".
Cam care sunt preturile? as fi curios...
Si daca tot e ziua ta... "La Multi Ani!".
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum...
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
-
Ghita Potra
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Vă doresc şi eu un sincer şi călduros, La mulţi ani.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Multumesc mult pentru urari!
Cat priveste preturile pe aici, sunt considerabil mai mari decat in Italia si Germania. Pentru alte tari nu am termen de comparatie...
Cateva exemple ar fi in jur de 4 sau 5 euro pentru un sandvici/kebab; 1,5-2 euro o bere la bar; 3-4 euro in locuri cat de cat mai scumpicele...
La restaurant, un meniu e cel putin 10-12 euro, dar am mancat si in locuri unde am platit 25-30 euro...
In magazin, un bax de 6 doze de bere costa putin peste 5 euro, un vin de la 2-3 euro in sus...
Cam multe exemple cu bauturi, dar la astea am fost mai atenta, caci mancarea o cumpar deja fara sa mai intreb de pret...
Cat priveste preturile pe aici, sunt considerabil mai mari decat in Italia si Germania. Pentru alte tari nu am termen de comparatie...
Cateva exemple ar fi in jur de 4 sau 5 euro pentru un sandvici/kebab; 1,5-2 euro o bere la bar; 3-4 euro in locuri cat de cat mai scumpicele...
La restaurant, un meniu e cel putin 10-12 euro, dar am mancat si in locuri unde am platit 25-30 euro...
In magazin, un bax de 6 doze de bere costa putin peste 5 euro, un vin de la 2-3 euro in sus...
Cam multe exemple cu bauturi, dar la astea am fost mai atenta, caci mancarea o cumpar deja fara sa mai intreb de pret...
Nu am mai scris de multisor in acest topic, iar saptamana viitoare, mai exact marti, se va sfarsi stagiul meu de voluntariat.
Nu stiu cand a apucat timpul sa treaca, dar am trait atatea lucruri interesante, incat nu se poate sa nu va mai povestesc si voua cate ceva. E totusi greu sa le iau pe rand, asa ca voi povesti probabil ceva mai anapoda, dupa cum imi vin lucrurile in minte si, cu siguranta, voi mai reveni si cu alte mesaje, caci sunt prea multe ca sa am chef si rabdare sa le scriu acum toate.
Imi amintesc ca cineva intreba cum e aici cu asociatiile de nevazatori. Am reusit sa ma informez cate putin si pot sa va spun ca exista 4 organizatii principale, care functioneaza cu fonduri de la stat. Acestea sunt oarecum zonale, fiecare are cateva orase in grija, dar se intampla de multe ori ca o organizatie sa actioneze si pe teritoriul altei asociatii, caci activitatile lor nu sunt intotdeauna aceleasi. De pilda, La Lumere este o asociatie din Liege, care are biblioteca braille, multe activitati sportive (tandem, arte martiale, calarie etc.), iar la activitatile lor participa uneori si nevazatori din alte orase decat Liege. Les Amis des Aveugles este o organizatie din Mons, care are un centru de caini ghizi, se ocupa de tiparire in braille (de exemplu am fost la Quick sa mananc un hamburger si ma primit un meniu braille tiparit de Les Amis des Aveugles, asta la Liege, chiar daca ei sunt din Mons). Mai este Liga braille, care are ceva atelier protejat pentru nevazatori si au o biblioteca mare, la Bruxelles. Cea de a patra asociatie mai importanta este ONA, care are sediul tot la Bruxelles si au printre activitatile mai deosebite, o ludoteca, adica o sectiune cu jocuri pentru nevazatori.
Inafara acestor organizatii mai semnificative, se mai gasesc o multime de alte organizatii mai mici, specializata fiecare pe cate un sector restrans. De pilda, la Liege este Blynd Chalenge, asociatie sportiva, VIEWS, asociatie care se ocupa de tineret (proiecte prin programul Tineret in Actiune) etc..
Va dati seama ca Belgia e mult mai mica decat Romania si totusi au loc toate aceste asociatii, fara sa-si scoata ochii intre ele. Chiar colaboreaza foarte bine in unele cazuri. De pilda, cand VIEWS a implementat un proiect vara aceasta, au primit biciclete imprumut de la Blynd Chalenge, nu ca in cazul nostru, cand a fost greu sa obtinem o minge de goalball pentru o activitate...
Toate organizatiile astea isi fac foarte bine treaba, fiecare pe sectorul ales, asa incat belgienii stau foarte bine la capitolul informare asupra deficientei vizuale. Am avut mai multi prieteni in vizita pe aici si m-as bucura daca cineva ar interveni in discutie sa prezinte putin modul in care lumea-i trateaza pe nevazatori pe strada. Pot sa spun doar ca nu se intampla sa ajungi acasa cu moralul la pamant pentru ca cel putin 5 persoane te-au oprit pe strada sa te intrebe ce faci cu bastonul, sau de ce ai plecat singur pe strada, sau daca mai ai vreo sansa sa vezi vreodata!
Am participat si eu la unele campanii de constientizare. De pilda, am organizat o cina pe intuneric, la care au participat in general cunoscuti vazatori, dar printre ei s-au strecurat si perrsoane care nu au mai avut de-a face cu nevazatorii inainte.
Chestia asta cu cinele pe intuneric mi se pare foarte faina, mai ales ca exista la nivel european un lant de restaurante pe intuneric in care lucreaza nevazatori. Cred ca daca am reusi sa infiintam si noi un astfel de restaurant in Romania ar fi o chestie deosebita.
Vreau sa va povestesc putin despre asociatia Les Amis des Aveugles, prietenii nevazatorilor, o asociatie pe care am avut ocazia sa o vizitez. Au un centru foarte mare in care primul lucru ce mi-a atras atentia a fost Centrul de Dresaj al cainilor ghizi. Am intrat si eu intre caini si m-am jucat putin cu ei. Sper ca voi apuca sa merg intr-o zi sa fac o plimbare cu un caine care e aproape dresat, caci mi-a promis dresorul ca imi va da un caine sa ma plimb prin oras cu el.
Inafara dresajului, mai au o gramada de psihologi care lucreaza cu persoanele care si-au pierdut recent vederea, ajutandu-i sa se reintegreze in scoala, munca si in general in viata de zi cu zi.
Au si o bucatarie draguta, unde invata sa gateasca, dar chiar gatesc chestii deosebite, nu doar ca invata sa bata oua sau sa le prajeasca. Cand am fost eu in vizita gateau ceva ce mirosea atat de bine, ca mi-a lasat gura apa. Din pacate n-am avut timp sa astept rezultatul.
Tot aici, la Mons, au si o scoala de nevazatori cu internat (unii dintre voi o stiti, cei care ati participat in 2008 la schimbul de tineri organizat de VIEWS).
Ok, o sa mai revinn pe aici cu alte povesti...
Nu stiu cand a apucat timpul sa treaca, dar am trait atatea lucruri interesante, incat nu se poate sa nu va mai povestesc si voua cate ceva. E totusi greu sa le iau pe rand, asa ca voi povesti probabil ceva mai anapoda, dupa cum imi vin lucrurile in minte si, cu siguranta, voi mai reveni si cu alte mesaje, caci sunt prea multe ca sa am chef si rabdare sa le scriu acum toate.
Imi amintesc ca cineva intreba cum e aici cu asociatiile de nevazatori. Am reusit sa ma informez cate putin si pot sa va spun ca exista 4 organizatii principale, care functioneaza cu fonduri de la stat. Acestea sunt oarecum zonale, fiecare are cateva orase in grija, dar se intampla de multe ori ca o organizatie sa actioneze si pe teritoriul altei asociatii, caci activitatile lor nu sunt intotdeauna aceleasi. De pilda, La Lumere este o asociatie din Liege, care are biblioteca braille, multe activitati sportive (tandem, arte martiale, calarie etc.), iar la activitatile lor participa uneori si nevazatori din alte orase decat Liege. Les Amis des Aveugles este o organizatie din Mons, care are un centru de caini ghizi, se ocupa de tiparire in braille (de exemplu am fost la Quick sa mananc un hamburger si ma primit un meniu braille tiparit de Les Amis des Aveugles, asta la Liege, chiar daca ei sunt din Mons). Mai este Liga braille, care are ceva atelier protejat pentru nevazatori si au o biblioteca mare, la Bruxelles. Cea de a patra asociatie mai importanta este ONA, care are sediul tot la Bruxelles si au printre activitatile mai deosebite, o ludoteca, adica o sectiune cu jocuri pentru nevazatori.
Inafara acestor organizatii mai semnificative, se mai gasesc o multime de alte organizatii mai mici, specializata fiecare pe cate un sector restrans. De pilda, la Liege este Blynd Chalenge, asociatie sportiva, VIEWS, asociatie care se ocupa de tineret (proiecte prin programul Tineret in Actiune) etc..
Va dati seama ca Belgia e mult mai mica decat Romania si totusi au loc toate aceste asociatii, fara sa-si scoata ochii intre ele. Chiar colaboreaza foarte bine in unele cazuri. De pilda, cand VIEWS a implementat un proiect vara aceasta, au primit biciclete imprumut de la Blynd Chalenge, nu ca in cazul nostru, cand a fost greu sa obtinem o minge de goalball pentru o activitate...
Toate organizatiile astea isi fac foarte bine treaba, fiecare pe sectorul ales, asa incat belgienii stau foarte bine la capitolul informare asupra deficientei vizuale. Am avut mai multi prieteni in vizita pe aici si m-as bucura daca cineva ar interveni in discutie sa prezinte putin modul in care lumea-i trateaza pe nevazatori pe strada. Pot sa spun doar ca nu se intampla sa ajungi acasa cu moralul la pamant pentru ca cel putin 5 persoane te-au oprit pe strada sa te intrebe ce faci cu bastonul, sau de ce ai plecat singur pe strada, sau daca mai ai vreo sansa sa vezi vreodata!
Am participat si eu la unele campanii de constientizare. De pilda, am organizat o cina pe intuneric, la care au participat in general cunoscuti vazatori, dar printre ei s-au strecurat si perrsoane care nu au mai avut de-a face cu nevazatorii inainte.
Chestia asta cu cinele pe intuneric mi se pare foarte faina, mai ales ca exista la nivel european un lant de restaurante pe intuneric in care lucreaza nevazatori. Cred ca daca am reusi sa infiintam si noi un astfel de restaurant in Romania ar fi o chestie deosebita.
Vreau sa va povestesc putin despre asociatia Les Amis des Aveugles, prietenii nevazatorilor, o asociatie pe care am avut ocazia sa o vizitez. Au un centru foarte mare in care primul lucru ce mi-a atras atentia a fost Centrul de Dresaj al cainilor ghizi. Am intrat si eu intre caini si m-am jucat putin cu ei. Sper ca voi apuca sa merg intr-o zi sa fac o plimbare cu un caine care e aproape dresat, caci mi-a promis dresorul ca imi va da un caine sa ma plimb prin oras cu el.
Inafara dresajului, mai au o gramada de psihologi care lucreaza cu persoanele care si-au pierdut recent vederea, ajutandu-i sa se reintegreze in scoala, munca si in general in viata de zi cu zi.
Au si o bucatarie draguta, unde invata sa gateasca, dar chiar gatesc chestii deosebite, nu doar ca invata sa bata oua sau sa le prajeasca. Cand am fost eu in vizita gateau ceva ce mirosea atat de bine, ca mi-a lasat gura apa. Din pacate n-am avut timp sa astept rezultatul.
Tot aici, la Mons, au si o scoala de nevazatori cu internat (unii dintre voi o stiti, cei care ati participat in 2008 la schimbul de tineri organizat de VIEWS).
Ok, o sa mai revinn pe aici cu alte povesti...
-
GruiaVelicu
- Locotenent - colonel
- Mesaje: 1063
- Membru din: 15 Mar 2008, 15:50
- Localitate: Cluj-Napoca
-
Manu
- General de divizie
- Mesaje: 4120
- Membru din: 02 Feb 2007, 01:15
- Localitate: Cluj-Napoca
- Contact:
In privinta mentalitatilor s-au facut progrese in Cluj, dar cred ca sunt diferente totusi in ceea ce priveste perceptia celorlalti, cel putin la nivel teoretic fata de nevazatori. Cand am fost in italia am simtit foarte evident, desi a fost o perioada scurta, ca, oricand cel putin formal, totul pare a fi ok: cand intrebi undeva ceva la un ghiseu, cand mergi la magazin etc. Nu numai ca se comporta bine, dar nici nu scapa ceva care sa iti dea senzatia ca functionarul sau vanzatorul ar fi putin nedumerit in ceea ce priveste aparitia ta sau intentiile tale.
Interesanta prezentarea despre organizatiile din Belgia, probabil ca acolo nu este atat de importanta problema strangerii cotizatiilor si de aceea se pot intelege bine. Aici deocamdata e o problema mare, e vorba de venitul angajatilor, e vorba de familii care depind de acest fapt: nevazatorii sa fie buni platitori. Probabil ca exista groaza ca daca vine alta organizatie, aceasta va incerca ea la randul ei sa ia cotizatiile... In orice caz, pe aici se invarte problema... Romania is a developing country...
Interesanta prezentarea despre organizatiile din Belgia, probabil ca acolo nu este atat de importanta problema strangerii cotizatiilor si de aceea se pot intelege bine. Aici deocamdata e o problema mare, e vorba de venitul angajatilor, e vorba de familii care depind de acest fapt: nevazatorii sa fie buni platitori. Probabil ca exista groaza ca daca vine alta organizatie, aceasta va incerca ea la randul ei sa ia cotizatiile... In orice caz, pe aici se invarte problema... Romania is a developing country...
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum...
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
Interesanta prezentarea.
Spre deosebire de majoritatea statelor civilizate care controleaza si limiteaza pe cat posibil monopolurile, statul roman incurajeaza existenta monopolurilor in toate domeniile, deoarece ele sunt mai simplu de controlat.
Din punctul de vedere al statului este de preferat sa existe o singura asociatie a nevazatorilor, o singura conducere super-centralizata la Bucuresti, o singura biserica daca s-ar putea, fiindca daca ar exista mai multe asociatii de orbi de exemplu, fiecare avand fonduri si afaceri proprii cum se intampla in alte tari, si daca nu ar mai depinde de stat, ele s-ar putea sa lupte pentru drepturile orbilor si pentru acea egalitate de sanse. Dar asa cum este acum, statul plateste, statul comanda.
Spre deosebire de majoritatea statelor civilizate care controleaza si limiteaza pe cat posibil monopolurile, statul roman incurajeaza existenta monopolurilor in toate domeniile, deoarece ele sunt mai simplu de controlat.
Din punctul de vedere al statului este de preferat sa existe o singura asociatie a nevazatorilor, o singura conducere super-centralizata la Bucuresti, o singura biserica daca s-ar putea, fiindca daca ar exista mai multe asociatii de orbi de exemplu, fiecare avand fonduri si afaceri proprii cum se intampla in alte tari, si daca nu ar mai depinde de stat, ele s-ar putea sa lupte pentru drepturile orbilor si pentru acea egalitate de sanse. Dar asa cum este acum, statul plateste, statul comanda.