Prima pagină > Divertisment > Muzeu virtual > Peisaj urban - Teodor HARŞIA

Muzeu virtual

Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj

Peisaj urban - HARŞIA Teodor

Individualizarea viziunii lui Teodor Harşia (1914-1987) în ambianţa celei mai autentice tradiţii picturale româneşti s-a efectuat treptat, asociind cu subtilitate lejeritatea spontaneităţii grigoresciene cu luminozitatea cromaticii lui Luchian, cunoscuţi prin intermediul pinacotecii „Virgil Cioflec", deschisă public la Cluj, în 1933. Peisaje de inspiraţie rustică pictate la Filpiş şi Fărăgău, în împrejurimile Reghinului, periferii urbane, naturi statice cu flori şi fructe în compania unor obiecte de ceramică populară şi câteva sugestive autoportrete alcătuiau repertoriul unei opere care în deceniul 1935-1945 purta semnele unei admirabile mobilităţi în con¬figurare, într-un spaţiu relativ restrâns pictorul concentrează un întreg univers în care pulsează nu vibraţia materială a vieţii, ci îndeosebi mediul spiritual al existenţei. Concomitent cu realizarea unor compoziţii de anvergură, creaţia lui Harşia din anii '50 se întregeşte cu importante scene de gen surprinzând aspecte furnizate de propriul mediu familial, animat de inocenţa, candoarea şi puritatea celor doi copii. Orientându-ne după factura cromatică a acestor lucrări, pânzele sale se situează undeva între suavitatea paletei tonitziene şi respiraţia, când fosforescentă, când matizată, a picturii lui Al. Ciucurencu din aceeaşi perioadă. Antrenat în preocupări didactice (din 1950 devenind profesor la Institutul de arte plastice „Ion Andreescu" şi de o temati¬că de stringentă actualitate, Harşia a pictat relativ puţine peisaje în intervalul 1948-1962, manifestând pasi¬une pentru reverberaţiile mediului urban. Stimulată de rezonanţa gravă, austeră, a zidurilor de piatră şi tencuielilor patinate de vreme (din Cluj şi Dej), paleta pictorului îşi restrânge registrul, apelând la vibraţia unor brunuri teroase, ocruri şi griuri, rafinat orchestrate (vezi şi Peisaj urban, 1957, reprodus). După expoziţia personală din 1962 organizată de Muzeul din Cluj, Teodor Harşia trăieşte parcă revelaţia descoperirii de sine, conferind culorii o tot mai accentuată autonomie. în jurul anului 1965 apar semnele unei noi perioade a cărei particularitate este determinată de subtilitatea cu care au fost surprinse şi interpretate plastic rezonanţele specifice spaţiului transilvan. Faţă de etapa anterioară când predominau peisajele urbane, învăluite în surdina unor ocruri şi griuri, acum precumpănitoare devin imaginile desăvârşite în contact cu respiraţia mediului rus¬tic (de la Feleac, Cojocna, Stana) sau din împrejurimile Clujului (la Hoia, Baci). Pictând după natură a dezvol¬tat imaginea nu în direcţia veridicităţii acesteia, ci în aceea a coerenţei expresive a culorii. De aceea s-a abătut de la tonul local (mult îndrăgit de pictura barbizonistă), acoperind suprafaţa cu freamătul unor armonii în consonanţă cu starea afectivă pe care o celebrează. Iată ce afirmă confesându-se, în 1972: „Starea, emoţia, de obicei e veche, e reluată de mai multe ori şi încercată realizarea ei. Aş dori însă să o pot exprima în aşa fel încât să pară că atunci a fost descoperită, atunci a fost trăită, pentru prima dată. O vreau proaspătă, nu artifi¬cială [...]. Undeva există în mine imaginea tabloului pe care-1 urmăresc, pe care-1 caut întotdeauna în natură". Această stare prealabilă, această premeditare asupra a ceea ce urma să desăvârşească în contact cu natura a scutit expresia de tirania vizualului. După cum ne-a mărturisit în altă împrejurare simţea nevoia de „partici¬pare a naturii" doar ca „stimul". Odată ajuns în faţa ei se declanşau intuitiv acele resorturi intime care înnobi-Jau motivul cu vibraţia tensionată a stărilor posibile din universul trăirilor umane: calmul, seninul, armonia, dar şi tristeţea, asprimea, neliniştea. Sub raport stilistic s-a înregistrat o conjugare a influxului nervos, expri¬mat prin traiectul elegant al contururilor ferme şi rafinata interferare a culorilor aflate într-o subtilă conso¬nanţă cu luminozitatea particulară a climatului transilvan.

(N.L.)

Înapoi la lista lucrărilor