Sari la conţinut

ENGLISH ENGLISH Language | ROMÂNĂ Limba ROMÂNĂ

+ Mărește textul - Micșorează textul

Caută Prima pagină  Contact


Muzeu virtual


Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj



Femeie în fotoliu - ŞIRATO Francisc



Francisc Şirato (1877-1953) mărturisea într-un interviu din 1945: „Descendenţa viziunii mele este deopotrivă din Cezanne şi din arta populară românească". Aceste gânduri pot fi înţelese doar în contextul personalităţii sale complexe care reunea omul erudit, interesat de principiile artei moderne, ce opera cu viziuni sintetice asupra secvenţelor din natură şi existenţă, precum şi rafinatul cunoscător al artei populare, în special al viziu­nii de o sinteză aproape abstractizantă a tradiţiei cromatice româneşti, exprimate în covoare şi icoane pe sti­clă - la care se adaugă însă o echilibrare savantă a structurii şi culorii datorită temperamentului său puternic, de un cald lirism. Formaţia sa artistică începe la Dusseldorf, se continuă la Bucureşti. Sprijinit de Arghezi şi Gala Galaction, colaborează cu desene şi cronici la ziare şi reviste bucureştene. Din 1917 devine custode la Muzeul de Artă Naţională Bucureşti, unde are posibilitatea să cunoască îndeaproape arta populară. In 1925 devine membru al „Grupului celor patru", grupare care a marcat în sens pozitiv prin autoexigenţă sa climatul artistic al epocii. Expune în ţară şi în străinătate, devine profesor la Academia de Artă din Bucureşti, (1933-1939). Ultima sa expoziţie personală are loc în 1947. Lucrările din expunerea noastră sunt din deceniul trei, din perioada de maturitate a creaţiei lui Fr. Şirato; motivele fiind şi aici cele predilecte pictorului: o natură statică cu flori sau fructe, un colţ de lume scăldat în lumină, un răgaz în tihna unui interior ţesut din ceţuri colorate. Adevărat virtuoz în Femeie în fotoliu, el nu amplifică, ci sintetizează - forma este înviorată de culoare, tuşa irizată mângâie şi construieşte o imagine plină de graţie şi nobleţe. Dar aceste ceţuri colorate nu distrug forma - ci reconstituie într-o accepţiune singulară, originală, graţia, muzicalitatea întregului. Pictorul trăieşte astfel prin culoare, lumina irizată fiind accentul necesar în economia ansamblului.

(M.R.B.)

Înapoi la lista lucrărilor

Site creat din 2006 și dezvoltat până în 2024 de Departamentul IT Pontes