Sari la conţinut

ENGLISH ENGLISH Language | ROMÂNĂ Limba ROMÂNĂ

+ Mărește textul - Micșorează textul

Caută Prima pagină  Contact


Muzeu virtual


Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj



Autoportret - POPP Misu



în condiţiile de discriminare naţională şi culturală impuse românilor ardeleni (care reprezintă majoritatea absolută a populaţiei din Transilvania) de către regimul absolutist şi de către dualismul austro-ungar, afirmarea burgheziei româneşti şi a artei care o reprezintă se manifestă cu un decalaj în timp firesc în raport cu arta maghiarilor, saşilor şi secuilor („unio trium nationum") favorizaţi de regimurile politice. Braşoveanul Mişu Popp (1827-1892) îşi însuşeşte spiritul Biedermeier-ului sub impresia elanului romantic temperat al profesorilor săi de la Academia „Sfânta Ana" (F. G. Waldmiiller, W. Priihrich şi Fr. Amerling) - şi îi rămâne fidel cu puţine excepţii pe parcursul întregii vieţi. Cu excepţia „Pantheonului neamului" (imagini ale bărbaţilor iluştri ai poporului român - voievozi, cărturari, scriitori, artişti - din toate timpurile şi din toate provinciile româneşti, pictate cu elan patriotic de largă respiraţie romantică , majoritatea portretelor pictate de Mişu Popp degajă o atmosferă sentimentală proprie Biedermeier-ului, chiar dacă limbajul utilizat este academist, iar imaginile se subordonează acelui „Galerieton" asimilat în mediul artistului drept însemn al prestigiului „muzeal" al lucrării. Alături de portretele reprezentându-i pe membrii familiei sale, ca şi pe o seamă de personaje aparţinând tinerei burghezii româneşti din Ţara Românească, ori din Braşov dar şi mediului ţărănesc al satelor din jurul Braşovului, începând de la vârsta de 18 ani, Mişu Popp pictează o serie de portrete „în oglindă" după cum menţionează pe verso-ul unui autoportret. în Autoportretul datând, probabil, din anul 1867, pictorul se înfăţişează într-o atitudine mai degajată decât în majoritatea celorlalte imagini despre sine însuşi, iar zâmbetul, uşor complice, invită privitorul la un dialog amical. Vestimentaţia pitorească se pretează unui tratament pictural şi favorizează utilizarea unei game cromatice diversificată în raport cu negrul, brunurile, ocrurile şi griurile ce domină îndeosebi paleta sobră, reţinută, academistă, specifică pictorului.

(L.D.)

Înapoi la lista lucrărilor

Site creat din 2006 și dezvoltat până în 2024 de Departamentul IT Pontes