Sari la conţinut

ENGLISH ENGLISH Language | ROMÂNĂ Limba ROMÂNĂ

+ Mărește textul - Micșorează textul

Caută Prima pagină  Contact


Muzeu virtual


Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj



Scenă orientală - POPP de SZATHMĂRI Carol



Născut la Cluj într-o familie cu tradiţii interculturale care-i stimulează prin educaţie dispoziţiile native pentru literatură, muzică şi arte vizuale, Carol Popp de Szathmări (1812-1887) se formează ca artist frecventând - nesistematic - academii de artă (vieneze şi italiene) şi - statornic - muzee şi colecţii prestigioase din Austria, Bavaria, Elveţia şi Italia. Călător pasionat, mereu în căutare de inedit şi de palpitant, se stabileşte în anul 1842 la Bucureşti. îşi amenajează un atelier de pictură mobilat şi decorat în stil oriental (care-i adăposteşte şi colecţia valoroasă de artă şi arheologie), fondează un atelier fotografic (1850) şi dezvoltă o carieră artistică de mare succes. Pictor căutat (portretist, cum el însuşi mărturiseşte, al „întregii haute vaulee"), acuarelist şi desenator (inclusiv de plăci litografice) - plin de vervă (autor al unei vaste fresce cu valoare artistică si documentară deopotrivă), editor si proprietar al unui jurnal săptămânal, fotograf apreciat (recunoscut, datorită reportajelor realizate în războiul Crimeii - ca iniţiator, împreună cu englezul Roger Fenton - al fotoreportajului de front), Carol Popp de Szathmări este una dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii româneşti din secolul al XlX-lea. Acordarea de către Alexandru Ioan Cuza, a funcţiei de „pictor şi fotograf al Curţii", calitate care i se recunoaşte şi de către Carol I şi îi favorizează şi satisfacerea marii sale pasiuni: călătoria. Călător pasionat prin Ţara Românească şi Ardeal, dar şi prin Occidentul Europei şi prin Orient, el consemnează cu voluptate elementele pitoreşti ale locurilor, tipurilor umane, costumelor şi obiceiurilor. Motivul călătoriei romantice - şi tentaţia orientalismului (generalizată) în pictura romantică a Europei epocii) se regăsesc în Scena orientală (1868), compoziţie în care propensiunea către pitorescul exotic, specifică unei direcţii a romantismului, este exprimată într-un limbaj temperat de educaţie clasică şi nuanţat de elemente de observaţie analitică a realităţii.

(L.D.)

Înapoi la lista lucrărilor

Site creat din 2006 și dezvoltat până în 2024 de Departamentul IT Pontes