Prima pagină > Divertisment > Muzeu virtual > Spre cetate - primăvara - Sândor SZOLNAY

Muzeu virtual

Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj

Spre cetate - primăvara - SZOLNAY Sândor

Participant la primul salon al artei ardelene „Collegium Artificum Transylvanicorum", deschis la Cluj în februarie 1921, Szolnay Sândor (1893-1950) va activa un timp la Baia Mare, asociindu-se spiritelor evoluate, active în acel centru artistic de interes şi rezonanţă europeană. Din 1927, timp de un deceniu, se va statornici la Cluj, interval în care îl întâlnim în fruntea unor importante iniţiative culturale: înfiinţarea Societăţii „Barabâs Miklos Ceh" (1930), organizarea unui nou salon al artei din Transilvania, în toamna anului 1930. După transferul Şcolii de arte frumoase de la Cluj la Timişoara (septembrie 1933) Szolnay a venit în ajutorul celor dornici de instrucţie artistică (dar lipsiţi de mijloace materiale), conducând timp de doi ani o şcoală liberă. în temeiul unei recunoscute autorităţi va patrona acţiunile breslei „Barabâs Miklos Ceh" în anii 1941-1944, manifestând multă exigenţă în contact cu tendinţele diletante. în 1943 este numit custode la „Pavilionul artelor" din Cluj, primind şi atelier în incinta clădirii din parcul oraşului. Conduce şcoala de pictu­ră a municipiului Cluj, deschisă în atelierul de la etajul „Pavilionului de patinaj". Se numără printre principalii organizatori ai expoziţiei de pictură şi arhitectură deschisă în cadrul serbărilor „Săptămânile artei clujene". Cu acea ocazie i se conferă premiul de artă plastică „Matei Corvin". Continuă relaţiile de simpatie şi colaborare cu pictorii români din Cluj, facilitându-le unele achiziţii (lui Emil Cornea şi Raoul Şorban). După încheierea conflagraţiei mondiale se numără printre iniţiatorii primului „Sindicat al artiştilor, scriitorilor şi ziariştilor" din Cluj (1945), concepe frontispiciul recent înfiinţatului ziar „Vilâgossâg" („Lumina"), publică numeroase ilustraţii în revista „Utunk" (1946-1949), ilustrează cartea lui Meliusz Jozsef Sors es jelkep (Destin şi simbol, 1946). Va încuraja pe animatorii ideii de înfiinţare a unui Institut de artă la Cluj, dar din motive de sănătate nu se poate alătura corpului profesoral, deşi a fost solicitat (1948). Referindu-ne la factura stilistică a creaţiei observăm că aceasta a evoluat spre forme de exprimare tot mai suple, lejere, sintetice. Peisajele şi naturile sta­tice din anii '20 fac dovada interesului pentru tectonica solidă a registrelor cromatice, riguros arhitecturate, încât spaţiul se transformă într-un câmp de succesiuni ritmice, situate în evidentă descendenţă cezanniană. Pasta acuză o clară materialitate fapt ce conferă formelor o deosebită vitalitate. După 1930 lumina capătă o pondere sporită în economia imaginii, suprafeţele devenind mai dinamice, mai vibrante. Dispunerea tuşelor este mai liberă, mai nervoasă, substanţa crudă a tonului pur realizând o atmosferă de o remarcabilă forţă liri­că. Organizate în jurul unor dominante (cu preferinţă pentru ocru şi verde) compunerile valorifică integral virtuţile expresive ale tonalităţilor care ating preţiozitatea de acord ce-1 apropie de tensiunea spirituală a unui Theodor Pallady sau Nicolae Tonitza, dimensiuni majore ale cromatismului românesc. Lucrările din ultimul deceniu sunt tratate în acorduri mai rarefiate, fapt ce sugerează voinţa de a estompa materialitatea argumen­tului natural şi a vieţii exterioare, punând accent pe spiritualizarea formei, pe atmosferizarea spaţiului, meta­morfozat într-o senină şi tonifiantă poetică a eternei deveniri universale. Peisajul Spre cetate - primăvara (1939) recomandă subtilitatea coloristului care-şi adaptează transpunerea Ia specificul climatului evocat. Superba alcătuire arhitectonică, păstrătoare de structuri şi arome medievale, cu care ne întâmpină Sighişoara, îi prilejuieşte distribuirea formelor în suple etajări, folosindu-se de factura aerată, senină a paletei, cu ruperi de ritm ce dau amploare spaţialităţii.

(N.L.)

Înapoi la lista lucrărilor