Forumul organizatiei Pontes - www.pontes.ro

Aici puteti impartasi experientele voastre. Suntem aici deoarece "Impreuna, suntem mai puternici". Iar din acest motiv orice dificultate, confuzie, nedumerire sau hiper realizare merita sa fie sustinuta.

Era datoria ta sa incepi sa ne impartasesti cate ceva ca tot ai deschis topicul, dar pot sa o fac eu daca nu te superi.
Sa ma leg asadar de titlul topicului: "dizabilitatea, limita sau oportunitate"... Hm, n-as zice oportunitate in nici un caz, chiar daca uneori cei cu dizabilitati reusesc sa-si depaseasca intr-o foarte mare masura problemele si sa se afirme in domenii in care persoane valide nu o fac. Cred oricum ca dizabilitatea ne limiteaza in foarte multe privinte si daca uneori reusim sa ne afirmam e in mare masura pentru ca existenta unei astfel de limitari ne impulsioneaza si ne face sa incercam sa demonstram ca putem si noi. Daca cercetam in profunzime si tinem cu totdinadinsul sa aratam ca si dizabilitatea poate fi luata ca o oportunitate, am putea spune ca fiind limitati de lipsa vederii de pilda, ne concentram mai tare pe utilizarea altor simturi, ne petrecem timpul pe care l-am pierde privind dupa una si alta facand ceva ce dezvolta intelectul... citim de exemplu mult mai mult decat o face un oarecare fara vreo problema de sanatate, dar cu toate acestea nu cred ca vreo persoana cu dizabilitati care se insanatoseste brusc ar spune ca a pierdut oportunitatea care o facuse sa ajunga judecator de instructie si nu vreun pierde-vara si si-ar dori sa redevina ce fusese.

Eu cunosc foarte multi nevazatori plin de viata.
In primul rind sint masori.
Dar mai sint si altii.
De exemplu nu zic numele, ca nu permite legea europeana
un masor a vrut sa tina un urs la el acasa,
nu i-a dat voie statul, ptr ca are gradul unu

Suna a tragi-comic ce spui tu aici. Nu imi imaginez ca ar fi posibil sa ti se refuze asa ceva intr-o tara care se considera civilizata. Sau poate tocmai de aia se intampla?...

N-am inceput-o eu deoarece voiam sa vad cum va fi abordat titlul.
Ma asteptam la o astfel de perspectiva. Eu consider ca limitele si oportunitatile exista si au existat cu mult inainte de aparitia bolii. Acum insa, ele au fost redefinite, asa cum dizabilitatea ne-a redefinit intr-o mai mare sau mai mica masura pe fiecare dintre noi. Depinde de tine daca disfunctia aparuta la nivelul ochilor este considerata o limita. Limitele sunt acele lucruri care nu pot sa fie depasite. Oportunitatile exista oricand; trebuie doar sa stim cum sa profitam de ele. Iata deci cateva oportunitati de care poate profita o persoana cu dizabilitati vizuale:
-apelarea la persoanele ce pot instrui in manuirea bastonului cat si in obtinerea unor deprinderi esentiale pentru o cat mai buna menajare zilnica.
-apelarea la cursuri si traininguri pentru dezvoltare personala.
-existenta hartilor iti ofera posiilitatea sa inveti cum sa te orientezi.
-poti oricand sa profiti de faptul ca poti sa utilizezi jawsul si sa te loghezi pe net.
-poti sa-ti cumperi un caine ghid, un papagai sau chiar un urs (asumandu-ti riscul de a fii devorat intr-o zi/noapte).
-ai oportunitatea de a lua o decizie, o initiativa sau de a oferi o alternativa de rezolvare a unei probleme care poate sa aiba succes intr-o zi.
-poti sa te angajezi, sa inovezi, sa creezi, sa migrezi.
-ai oportunitatea sa te dezvolti, sau sa ramai intre limitele propriilor tale oportunitati din cauza lipsei de incredere in abilitatile de care trebuie doar sa stii cum sa te folosesti.
Si? orbim. E dureros, crud, sfasietor la inceput, ce mai poze, fetze, umbre, nori, raze de soare, fulgi, peisaje panoramice, culori etc. 75% din informatia cu care intram in contact zi de zi s-a dus, a existat candva ceva numit vedere.
Iti amintesti cum a fost cand ai pierdut-o? Cat timp ti-a luat sa te resemnezi cu ideea? Ce parere ai despre tine ca si persoana cu dizabilitati vizuale? Ce sanse de supravietuire crezi ca mai exista pentru tine? Vei ramane o persoana dependenta, tematoare, inchisa? Sau iti vei lua chiar din acest moment in mana propriul destin si vei incerca sa deschizi usile cu cheia pe care tocmai o deti in buzunar?
Inca o oportunitate. Poti sa faci asta, ai la indemana suficiente instructiuni pentru a stii cum sa o faci. Crede in tine asa cum altii vor ajunge intr-o zi sa creada si asa cum tu te increzi mereu in ceilalti.

Da, o gramada de oportunitati, dar acestea sunt oportunitati in sensul ca nu ti se refuza tot ce ziceai mai sus. Pentru o persoana valida o parte din cele mentionate de tine sunt lucruri obisnuite, iar cealalta parte nici macar nu sunt necesare. Da, pot fi luate ca oportunitati: posibilitatea de a apela la un instructor de orientare si mobilitate, accesul la traininguri si cursuri, comparativ cu perioada comunista sa zicem, cand nu aveai aceste "oportunitati", dar daca stam sa ne gandim bine, nici macar nu poti apela la un instructor de orientare si mobilitate, pentru ca la noi in tara nu prea exista asa ceva. Si atunci "oportunitatea" de care vorbeai devine brusc o "limitare".
da, intradevar, daca reusesti sa treci de teama, depresia si toate celelalte care apar odata cu orbirea, devi o persoana puternica, poate mult mai puternica decat inaintea aparitiei dizabilitatii, dar asta se intampla in foarte putine cazuri. In general lumea prefera sa se resemneze, sa renunte la activitatile cotidiene, sa se multumeasca a sta toata ziua in casa si a rupe legatura cu exteriorul.

Ce ne face sa ne pierdem speranta? Sa devenim ceea ce probabil nu ne-am dori niciodata?

In orice caz, oportunitate nu e! Poti sa zici tu ce vrei

Sorin, dizabilitatea vizuala este o afectiune, o situatie mai delicata in care se afla multi dintre noi. Nu vreau sa spun ca dizabilitatea vizuala este un privilegiu ci doar ca si dupa aparitia ei, pe langa limitele firesti, exista oportunitatile sociale si informationale de care putem profita daca dorim si daca invatam cum sa o facem.

Perfect de acord. Oricare nevazator poate avea o viata aproape normala, dar de aici pana a spune ca a fi nevazator este o oportunitate, este cale lunga.

Sa vedem, poate reusim sa gasim noi calea inspre oportunitati. Pentru moment aveti oportunitatea de a participa la discutiile de pe forum ce pot ajuta numerosi nevazatori.

Carmen, poti chiar tu sa devi instructor pentru o persoana care tocmai invata sa utilizeze bastonul. Fiecate dintre noi am acumulat un anumit grad de expertiza pe care o putem impartasi celorlalti.
Cine se considera expert in manuirea bastonului alb? Cine ar avea nevoie de ajutor in ceea ce priveste mobilitatea?

Da, normal ca oricare dintre noi ar putea sa invete pe altii sa manuiasca bastonul, dar daca-i spun cuiva ca pe mine tocmai m-a calcat o masina si acum vreau sa fac pe instructorul nu stiu cat de dornic va mai fi sa-mi fie invatacel. Dar ma rog, daca ne straduim gasim o gramada de oportunitati de care e bine sa ne bucuram pur si simplu fara a ne mai gandi ca daca... n-am mai fi avut nevoie de oportunitatile astea. De pilda eu am avut azi "oportunitatea" (daca n-o fi fost limitare) de a face o prezentare la facultate fara notite, asadar am avut ocazia sa vorbesc liber. Si taare as mai fi vrut sa am oportunitatea colegei mele care statea cu foile in fata si vorbea sigura de sine. Acuma nu vreau sa zic ca eu n-as fi putut sa scriu textul in braille si sa-l citesc bine merci, doar ca aseara cand m-am apucat sa citesc ce aveam de prezentat eram prea obosita sa mai scriu in braille, asa ca am lasat-o balta...

Aha, a fost o oportunitate de a te remarca in fata anului dar bineinteles faptul de fi nevazatoare in situatiile de genul asta este un impediment. Si totusi, aveai oportunitatea la un moment dat sa iti redactezi discursul in braille sau, ai fi putut sa procedezi asa cum am facut si eu chiar azi, intr-o prezentare ff importanta (si cum fac de foarte mult timp) imi redactez discursul pe laptop, si pot sa vorbesc concomitent cu jaws-ul . Incearca si tu. Ideea e sa tii cont de limitarile memoriei de scurta durata si de memoria de lucru. acestea ar fi: sa nu pui pe un rand mai mult de 6-7 cuvinte (care sa nu depaseasca 3-4 secunde de lectura cu jawsul, sa faci o pauza de 2 secunde dupa fiecare aprox 20 de sec de lectura (asta ar veni cam la fiecare paragraf) sa exersezi textul inainte si sa observi daca e nevoie sa modifici lungimea anumitor randuri, sa ai grija ca fraza citita de jaws sa se incheie mai repede decat fraza pronuntata de tine iar inainte de a o termina, sa treci rapid pe randul urmator.
Totul se automatizeaza si sincer, cu metoda asta nu vad de ce un nevazator n-ar putea sa prezinte stirile. Trebuie mult exercitiu dar rezultatele sunt pe masura si, bye bye braille.

Intr-adevar, vorbitul concomitent cu Jaws-ul este posibil. Iti trebuie mult exercitiu, dar se poate. Mai prost este ca nu prea poti sa citesti oratoric, deoarece nu prea poti sa urmaresti fraza ea fiind despartita pe 6, 7, 8 randuri.