1. Cât vă e de uşor sau de greu să identificaţi numărul autobuzului în care doriţi să urcaţi?
Depinde de anumiti factori:
- unde ma aflu, tara, localitate, chiar statie.
Astfel, daca e vorba de Romania, Cluj-Napoca se ofera de multe ori cineva sa ma intrebe cu ce nr doresc sa circul, roadele campaniei "20 de sec pentru bastonul alb" se vad si astazi, o dovada vie ca merita sa se faca astfel de campanii de constientizare si sensibilizare a publicului larg cu privire la specificul dizabilitatii.
Alte ori intreb eu pe cei care doresc sa se urce chiar in momentul in care se pregatesc sa o faca, / pe cei care coboara, iar daca nu e nimeni, intreb bagand capul pe usa, de preferat pe cea din fatsa astfel eliminand riscul sa fie si autobuzul gol, eventual la ultima cursa din zi.
Pe vremea cand eram mic, adica student:) si nu prea imi venea sa folosesc bastonul, de, eram mare cocos, si bastonul mi se parea mie ca mi-ar stirbi imaginea de barbat in putere, evidentiindu-mi clar si handicapul si atragand atentia asupra-mi. Ma gandeam eu, hmm, baston = batran, ramolit, neputincios etc, acum poate si pentru ca, incetul cu incetul devin batranul respective, aspectul mai sus mentionat nu ma mai deranjeaza, in plus intelepciunea pe care varsta senectutii o adduce cu sine, imi dezvaluie clar si limpede avantajele nete al folosirii bastonului alb, printer care chiar faptul ca ma fac remarcat iar ceilalti pot sa actioneze in consecinta si sa imi fie de folos, sa nu mai vorbim de autonomie in deplasare, mai multa siguranta, mai multa precizie, rapiditate si usurinta in orientare. Asadar pe acea vreme, imi amintesc, eram atat de angoasat ca nu prea indrazneam sa intreb nici ce numar este autobuzul, nici sa ma duc la magazinul de langa camin sa imi cumpar o paine sau ceva de mancare. O faceam dar cu mare disconfort, caci se pare ca tare mandru mai eram si nu prea puteam accepta ca in piesa aceasta fusesem distribuit intr-un rol apparent neplacut, dar de fapt, unul ceva mai deosebit din perspectiva omului obisnuit, un rol care cere implicare si adduce satisfactie pe masura ei.
Astazi nu mai am nicio emotie cand fac astfel de lucruri: intrebat nr autobuz, mers la magazin in colt, sau la supermarket, sau orice interactiune directa cu altii in virtutea unui rol social, atat datorita repetitivitatii, devenind reflexe, pe care descopar uneori ca le desfasor, automat, ca descuiatul usii, despre care poti fi sigur ca l-ai facut, desi nu iti mai amintesti foarte clar, dar acest lucru e cert, de vreme ce te afli in casa:)
In Belgia e mult mai frumos, din punctul meu de vedere, poti avea acces direc la sofer, printr-un gemulet deschis chiar langa el, pe unde el si vinde bilet pasagerilor care urca in autobuz, daca nu au deja unul. Soferul are si functie de vanzator de bilete, are deci sarcina de relatie cu publicul, este obisnuit sa interactioneze cu pasagerii, care cer uneori si detalii despre statia unde doresc sa coboare, daca merg acolo pentru prima data / nu cunosc zona, acest lucru facandu-l si noi nevazatorii, cu mentiunea ca il si rugam sa ne anunte cand urmeaza statia cu pricina. Asadar, eu unul ma simt foarte relaxat ca stiu ca nu o sa ma aflu in situatia sa nu am pe cine intreba sau sa risc sa nu fiu bagat in seama sau sa mi se raspunda cu vadita neplacere asa cum o fac soferii nostri. De altfel la noi cam sunt sporturi nationale imbufnarea, vorbitul rastit, zeflemeaua, datul peste nas, repezitul, reunite toate sub lipsa de respect fatsa de ceilalti, si in fond fatsa de sine.
Daca in statie se afla mai multe autobuze, cum se intampla in general in centru, ca urmare a fenomenului de acumulare de pe traseu, si iti trebuie doar un nr dintre altele 7 e chiar dificil, si trebuie sa apelez tot la calatori pe care ii intreb ce nr este, iar apoi"dar in spate?" si apoi urmeaza firesc replica "ce numar asteptati?" si omul se ofera sa monitorizeze pt tine pana ii vine al lui, unii predau stafeta constinciosi, gasind repede un inlocuitor inainte de a se face "neauziti" in galagia specifica a strazii:) altii pur si simplu dispar de pe radar si trebuie sa imi mentin vigilenta cautand un alt interlocutor, alteori dau chiar peste cineva care merge fix cu acel nr si atunci e rezolvata treaba ...
2. Care este atitudinea şoferilor şi a controlorilor faţă de voi în special şi
faţă de călători în general?
Fara sa vreau am raspuns chiar mai sus:)
As completa ca mi s-a intamplat si mie de cateva ori sa deschida soferul usa aici in Cj si sa imi zica, 24, urcati? si ca am patit si in belgia sa am discutii o data cu un sofer care a facut f urat ca insotitoarea mea a urcat de la o statie ulteriora celei la care urcasem eu, si a chemat politia si supracontrolul intrucat nu am dorit sa achitam bilet pt ea sau sa coboram fiindca stiam ca nu are dreptate , lucru confirmat ulterior de autoritati la sosirea acestora. A fost de tot hazul si necazul, ca a oprit si autobuzul, a anuntat toti pasagerii ca el se opreste si asteapta sa vina politia, practica a pus presiune sociala pe noi, dar nu am renuntat, iar ulterior cand I-am cerut sa anunte ca a gresit si sa isi cera scuze mi-a zis sa merg sa ma asez, ca ma scoate prin geam, aluzie si un soi de echivoc ...
totusi ceea ce acolo e exceptie la noi e mai de graba regula fara sa fac apologia nimanui.
3. Cât vă e de uşor sau de dificil să urcaţi şi să coborâţi din mijloacele de transport?
Depinde iar de acei factori, de ex la ore de varf e foarte greu chiar si pentru valizi, copiii mei au avut dificultati initial sa faca trecerea de la mersul cu masina la autobuz fiind nevoiti sa se inghesuie, si chiar si acum renunta sa se urce uneori, autobuzele venind deja tixite, intrucat ne aflam la cateva statii bune de capatul liniei. Oricum iti trebuie vigilenta sa gasesti repede usa mai ales daca trebuie sa fugi la cel din spate ... sa intrebi si acolo ce nr este apoi sa urci daca e cazul. Cand esti in autobuz trebuie sa fi iar atent si sa incepi procedurile de aterizare din timp cand te afli pe scaun undeva intre usi si autobuzul e plin.
Altfel n-ar fi probleme, ascult cu atentie, ma indrept cu fluxul, cum zicea cred si Rodica, iar daca nu prea e lume care urca, dupa zgomotul celor care vorbesc in autobus, dupa aerul cald care vine din interior, in anotimpul rece,, dupa imputseala care razbate, si nu in ultimul rand, si poate cel mai important, dupa simtul golului creat in peretele autobuzului, mergand pe langa el, pe principiul ecolocatiei. Practic tot zgomotul, incepand cu motorul acestuia, si terminand cu cel facut de bataia bastonului pe asphalt facuta intentionat la nevoie pentru reperare, toate astea dau indicii foarte utile in orientare.
4. Ce vă creează disconfort în timpul călătoriei?
Mirosul fetid sau aglomeratia.
5. Cum identificaţi staţia în care doriţi să coborâţi?
In Romania, fie numar statiile, fie ascult anunturile automate, urmarind sa vad mai intai daca corespund, fiindca se mai intampla sa fie decalate, uneori, daca am dubii intreb pe cineva sa ma asigur ca urmeaza statia dorita.
In Belgia, folosesc GPS-ul, intreb soferul si il rog sa ma anunte cand ajunge la statia dorita si in parallel, sunt atent la parcursul autobuzului intrucat strazile sunt foarte contorsionate, cu multe urcari si coborari, mai abrupte sau mai lente, cu curbe mai lejere sau mai stranse, cu asphalt intrerupt de zone de piatra etc. Trebuie sups ca statiile nu se pot Numara findca acolo functioneaza sistemul de oprire la cerere care e avantajos pentru fluidizarea traficului si atingerea unor timpi buni de deplasare, dar care e riscant pt nevazatori sau pentru cei valizi care nu cunosc prea bine zona si nu apuca sa apese pe buton inainte de a ajunge autobuzul in statie.
6. Ce soluţii credeţi că pot fi aplicate pentru rezolvarea problemelor cu care vă confruntaţi?
Idea de constientizare si instruire a soferilor cred si eu ca ar putea ameliora situatia, impreuna cu dezvoltarea unui sistem de detectie a numarului respective usii autobuzului. In prezent stiu ca se afla in lucru un asemenea proiect la asociatia Tandem din capitala al carui presedinte este Florin Georgescu, un vechi amic, fost student si el in Cluj la Psihopedagogie si actualmente angajat la ANPH dupa ce a castigat un proces cu ei care il disponibilizasera acum cativa ani. Un adevarat luptator care sper sa reuseasca si in aceasta privinta.
https://asociatiatandem.wordpress.com/s ... transport/
7. Menţionaţi şi alte aspecte cu care vă confruntaţi sau care vi se par bune şi pe care eu nu le-am menţionat
Regularizarea programului autobuzelor astfel incat sa poti sti cu relativa precizie cand vine un nr, in statia ta, afisarea acestora in statii, si crearea unei aplicatii de monitorizare in timp real care sa arate in cat timp soseste x nr sau macar in cat timp ar trebui sa soseasca, daca nu face monitorizare reala ci doar interogheaza o baza de date tinand cont de ora curenta si statia indicata.