Forumul organizatiei Pontes - www.pontes.ro

Am citit astazi un articol interesant despre o metoda de vindecare care poate fi utila orbilor, dar si celor cu alte afectiuni.

Articolul a aparut la:
http://directproprietar.ro/CRUCEA-FCTOA ... VINDECAREA

Iata ce informatii ne da articolul:

"Ţara noastră este bogată în locuri făcătoare de minuni. Unul dintre ele este Schitul Crucii de la Coslogeni. Mulţi bolnavi şi-au găsit vindecarea, cei ce nu puteau vorbi au primit grai, orbii şi-au recăpătat vederea."

In articolele Wikipedia cand se prezinta informatii vagi cu termeni ca "multi" apare uneori un marcaj ca trebuie completat articolul cu... "cati anume". In acest articol nu apare un asemenea marcaj.


"scrie financiarul.ro."

Hmm, ciudata informatie publicata de un site financiar. Oare finantistii respectivi or fi specialisti in domeniul financiar, sau medical/religios?

"Veche de aproape jumatate de mileniu şi pomenită de mai toţi marii noştri istorici".

Nici aici nu apar detalii... adica care istorici anume?

"Se spune că aceasta nu poate fi urnită din loc decât cu puterea Domnului. Mai mult decât atât, localnicii spun că aceasta a crescut, s-a înălţat şi doar cei care vin aici cu credinţă au parte de tămăduire.".

Ma rog, "se spune", "localnicii spun", dar nu se dau date mai exacte despre cine spune si eventual detalii despre persoanele respective ca sa putem vedea daca sunt de incredere, insa crestinii care se considera credinciosi si-ar putea testa credinta cu ajutorul acelei cruci intr-un mod foarte simplu. Daca cred ca mergand acolo se vor vindeca, trebuie sigur sa se vindece, iar daca nu merg acolo inseamna ca ori nu vor sa vada, ori nu cred intr-adevar. Iar daca merg si tot nu se vindeca, inseamna ca dupa teoria acelor localnici, nu au fost suficient de credinciosi.

"Legenda spune că, într-o zi ploioasă şi friguroasă, un copil care venise cu vitele la păscut s-a adăpostit la rădăcina Sfintei Cruci. Copilul era mut şi nici nu auzea şi, după ce s-a atins de Sfânta Cruce, a început deodată să vorbească şi să audă.".

Deci e clar. Nu ar trebui sa mai avem nici o indoiala ca tratamentul cu crucea chiar da rezultate.
Va dati seama cum se vor reduce de acum efectivele membrilor ANR daca vor merge toti sa se trateze cu crucea respectiva?

Biblia spune explicit ca tot cu credinta pot fi miscati si muntii din loc. Nu am auzit inca sa fi fost miscat vreun munte din loc, asta pentru ca, nimeni nu poate avea o chiar atat de mare credinta. Desigur, asta in cazul in care Biblia trebuie citita pentru a fi inteleasa asa cum este scrisa, pentru ca nici oamenii simpli sa nu aiba dificultati cu interpretarea.
S-ar putea insa ca, cineva care crede intr-o mai mare masura, sa aiba o autosugestie atat de puternica, sa aiba o gandire atat de pozitiva, incat sa se intample ceva bun. Merge mai ales in cazul unor boli mai usoare unde a te simti mai bine sau mai rau depinde si de starea psihica.
In legatura cu vederea... nu stiu... inca nu am cunoscut pe nimeni care sa spuna concret: "Nu vedeam, acum vad bine.".
Va dati seama ca daca ar fi atat de clar ca cineva s-a vindecat datorita unor astfel de cruci, acum tot am fi duminica de duminica la biserica, am merge adesea pe la tot felul de manastiri etc.

Mda, mai scrie in biblie ca pamantul este mai vechi decat soarele si decat toate celelalte stele, ca lumina a existat inainte sa fi existat soarele, luna si stelele, ca a fost seara si apoi dimineata pe vremea cand nici nu exista soare, ca cerul desparte apele de dedesubt de cele de deasupra cerului (fiindca mai demult dumnezeu nu era chiar atat de atotcunoscator si credea ca deasupra cerului sunt ape), ca au existat plante pe vremea cand nici nu exista soare, dupa ce a muncit vre-o cateva zile a creat soarele ca sa desparta ziua de noapte (oare cum erau diferentiate zilele si noptile pana cand nu existau soarele si luna...), a creat toate stelele intr-o singura zi cu o productivitate uimitoare daca tinem cont de cate mii de miliarde de stele exista doar in galaxia noastra, si asta cu singurul scop ca sa lumineze pamantul, a facut cat ai bate din palme toate animalele "dupa felul lor", de parca ar fi existat vre-un fel pana in acel moment in care cica nu ar fi existat nici un fel de animale, si a facut toate animalele de pe pamant fara nici o materie prima, si la fel si stelele, dar pentru a il crea pe om a avut nevoie de tarana.
Si mai spune ca in acele vremuri serpii vorbeau si ca desi la inceput exista doar Cain impreuna cu parintii lui Adam si Eva, Cain se temea ca "oricine il va gasi il va omori", si imediat dupa asta s-a si impreunat cu nevasta-sa, care in mod evident era o extraterestra, fiindca alti oameni nu mai existau pe pamant.... si multe alte asemenea descrieri istorice inteligente.

Dar ma rog, mai spune biblia ca omul va muri daca cunoaste binele si raul, asa ca in consecinta este mai bine sa nu stim nimic fiindca vom fi mai fericiti (si multi chiar cred ca nu vor muri niciodata, ci vor continua viata in alta parte).

M-am distrat foarte mult citind mesajele. Eu cred că o să îmi recapăt vederea cu ajutorul lui Dumnezeu.
, asta nu pentru că îmi displace faptul ca sunt nevăzătoare ci pur şi simplu aşa vreau eu.Mi se pare chiar confortabil să fii orb.
Când o să se întâmple minunea o să vă anunţ,,nu o wsă fie un secret,mai ales că v-ar salva sufletele.

Dar până atunci vă doresc să vă bucuraţi de faptul că sunteţi nevăzători.



Si mesajul tau a fost super nostim.
Ma tot intreb de ce vrei tu sa iti recapeti vederea daca nu iti displace ca nu vezi.
Doar asa de curiozitate?

)Într-o oarecare măsură şidin curiozitate dar mai mult vreau ca să vă salvez sufletele.

Mie, mi se pare logic ca orce boală să fie tratată.
Aşa cum o rană la deget făcută cu un cuţit se vindecă singură, de ce ochii noştri nu s-ar putea vindeca?

Ar fi tare sa iti apara vederea cam cum ti-a disparut...
Mira a citit seara dintr-o carte cu scris normal, iar dimineata nu mai vedea nici lumina.
Totusi, in aceeasi zi si-a continuat activitatile, spunea ca avea de cumparat ceva din piata si a mers cu cineva, nu s-a intrerupt nimic.
Cand aflii un astfel de lucru, pare cel putin interesant....

Am povestit asta pentru ca ai spus ca nu vei tine secret cand iti va reveni vederea, probabil nu ar fi nici un motiv sa fie un secret felul cum a disparut.

:)Da, nu e un secret modul în care mi-am pierdut vederea, dar vreau să menţionez faptul că atitudinea pozitivă pe care am avut-o şi o am ,o datorez mamei mele, o fire mai bolnăvicioasă, dar care indiferent de durerea pe care o avea se ridica dimineaţa din pat şi seapuca să trăbăluiască prin casa şi ogradă.
În al doilea rând trebuie să îi mulţumesc şi prietenei mele cu care trebuia să merg la cumpărături pentru reacţia ei foarte naturală, vă prezint cam cum s-a desfăsurat dialogul:
Eu nu mai văd.
Chiar deloc?
Păi, deloc.
Si ce facem, mai mergem la cumpărături?
Păi… mergem.
Doream să îmi cumpăr un reşou ca să îmi prepar cartofi prăjiţi. L-am cumpărat şi l-am şi utilizat cu foarte mare entuziasm ca şi nevăzătoare. Scriindu-vă mesajul retrăiesc cu plăcere acele momente. Era ca şi cum mă năşteam a doua oara, încântată de faptul că am posibilitatea să experimentez viaţa altfel.
Cred că pentru mine bucuria pe ca re am simţit-o în acele momente o pot compara cu bucuria pe care o poate avea un nevăzător din naştere care îşi recapătă vederea.
De asemenea, un rol important l-au avut profesorii mei nevăzători, şi prietenii mei, mai ales Carmen.
nainte de a-mi pierde vederea,ca şi văzătoare îi admiram foarte mult mersul elegant, felul în care se îmbrăca şi tot ce făcea. Ea m-m-a învăţat cum să folosesc bastonul, cum să utilizez pihtul şi multe, multe alte lucruri. Consider că nu deficienţa ne face viaţa dificilă ci atitudinea noastră greşită de a ne raporta la aceasta.

Si vindecarea diferitelor boli stă tot în atitudinea noastră, din câte am observat nouă ne e mai uşor să zicem „e o boală cronică şi nu se mai poate face nimic”, decât să spunem „ da, medicina spune că nu se mai poate face nimic în situaţia asta, dar hai să văd ce pot face eu”.



…

Foarte interesanta discutia:)
Ma bucur si ca, in sfarsit, se mai discuta ceva pe aici ce nu e legat de programare
Pana la urma, am impresia ca, mai ales in mintea celor care nu prea au avut contact cu chestiuni din acestea medicale "definitive" exista intotdeauna pe undeva idea ca orice boala sau afectiune, oricat de "definitiva" ar parea are pe undeva un leac, o posibilitate de remediere. Cred ca psihologic se poate explica pentru ca o minte normala isi creeaza o modalitate de autoaparare astfel incat la intrebarea "Ce as face eu daca mi s-ar intampla mie?" sa poata raspunde "As avea posibilitatea sa ma vindec",. Lucrurile astea se petrec la nivel inconstient si, pana la urma, speranta este ceea ce, pe multi dintre noi, ne face sa mergem inainte.
Referitor la chstiunile astea anecdotice imi amintesc cum faceau astia de la ProTv care reusesc intotdeauna sa duca penibilul pe noi culmi niciodata atinse in Romania, o cammpanie prin care strangeau fonduri sa vindece ceva copil de autism. Pentru un om care nu stie ce e ala autisn sunt sigur ca aceasta campanie e ceva perfect logic. Probabil tot asa e vazuta si orbirea in mentalul colectiv.
Imi amintesc si acuma cu placere o faza epica ce mi s-a intamplat mie odata...
Era in perioada cand trebuia sa ai neaparat abonament ca sa circuli ca orb pe autobuz si nu iti dadeau decat pe vreo doua linii parca. Pe vremea aia programam mai mult clienti la masaj in loc de php si C-Sharp. La un moment dat m-au prins niste controlori ca nu aveam inca scos abonamentul. Eu le-am explicat ca sunt nevazator, - pentru cine nu ma cunoaste personal eu am un mic rest de vedere si port ochelari - , dar "boachterii", cum le zicem noi pe la Cluj, au insistat ca trebuie sa ma amendeze ca nu am la mine tzuidula.
Partea faina a survenit dupa ce mi-au scris celebrul "proces verbal" - pe care oricum l-am anulat la sediul lor dupa aia. Unul dintre ei a inceput sa ma intrebe ce e cu boala mea de ochi, daca e "din nastere", daca m-am operat, etc. Va dati seama ca in calitatea mea de proaspat potential amendat manifestam un entuziasm extrem de redus in a raspunde la astfel de intrebari. Dupa care tipul incepe sa imi spuna ca el cunoaste un anume energoterapeut sau bioterapeut sau ceva de genu, unu' Ioji sau Istfan sau Pisto sau ceva de genul asta. Si ca Ioji asta a vndecat deja un surd si vreo doi orbi .... Si ca el il cunoaste bine.... si ca sa ma duc neaparat .... Mi se pare ca profesa undeva pe langa cimitirul central ceea ce mie atunci mi sa parut foarte la indemana pentru rata lui de insucces. Eu i-am spus ca nu prea cred in chestii din astea la care el a insistat sa merg,. Eu ma grabeam la un masaj si el chiar s-a tinut dupa mine pe strada pret de vreo 10 - 20 de pasi sa imi spuna ca sa merg neaparat ca sa vad ca o sa fie bine.
Cine stie, daca as fi mers la Ioji poate acum destinul meu ar fi fost altul.
O alta parte si mai faina a fost ca, la vreo 2 saptamani dupa evenimentul asta, dand sa sar intr-un troleu, ma agata de mana iarasi boachterul cu pricina. Si incepe sa ma intrebe daca am mers la terapeutu-minune. A fost chiar foarte dezamagit ca nu am mers si a zis, pe un ton rastit, ceva de genu ca asa nu prea am sanse la un viitor mai bun daca ma complac si nu fac nimic pentru sanatatea mea.
Ca orice om cat de cat normal psihic cred ca daca as stii ca, pentru boala mea cu substrat genetic, exista vreo posibilitate de remediere reala, dovedita stiintific, eu as apela la ea. In domeniul vindecatorilor si auroterapeutiklor insa nu prea cred pentru ca inca nu am vazut nimic dovedit stiintific, explicabil prin procesele biochimice ale organimului uman, si mai ales, pentru ca sunt extrem de multi escroci in domeniul asta, dar escroci asa.... ca put pur si simplu a escrocherie si se bazeaza pe credulitatea oamenilor.
Eu o admir foarte mult pe Mirabela, printre multe altele, si pentru felul in care a reusit sa infrunte viata dupa ce si-a pierdut vederea si cred ca a reusit tocmai pentru ca a luat lucrurile unul cate unul. Nu a mai stat ea sa analizesze ideea de a merge ca orb sa iti cumperi resou. A mers sa isi cumpere resou. Asta e pana la urma o reteta de succes in viata. Sa nu stai sa te gandesti ce ar fi daca... sa incerci sa faci lucrul respectiv si o sa vezi dupa aia singur cum e.

Desi aveam o vedere excelenta si nu am avut niciodata nici o problema de vedere, si eu mi-am pierdut vederea tot in somn, insa unul de o perioada mult mai scurta, fiindca am adormit in timp ce conduceam masina.
E drept ca vre-o 2 saptamani am fost apoi inconstient inclusiv cu o perioada de coma, asa ca abia dupa aia am priceput ca sunt in spital si ca nu mai vad.
Dar cum eu nu sufar de o boala, iar ochii nu au probleme, insa am nervul optic distrus, nu prea mai am sanse de vindecare fiindca deocamdata medicina nu poate vindeca asa ceva.
Sa sper sa mi se refaca nervul optic este ca si cum un olog ar spera sa ii creasca din nou piciorul.

Unele probleme de sanatate pot aparea brusc si pot disparea brusc, altele pot progresa lent si se si pot vindeca lent sau diverse combinatii intre acestea, dar asta nu inseamna ca trebuie sa speram ca absolut orice problema de sanatate se poate vindeca. Unele pur si simplu nu se pot vindeca si gata, asa ca mergem mai departe si asa partial functionali.

Este insa adevarata acea zicala cu speranta care moare ultima...
Cele mai multe persoane nici nu concep sa functioneze cu o deficienta motorie, vizuala, auditiva sau de alta natura, asa ca spera incontinuu ca trebuie neaparat sa existe o solutie de vindecare.
Din acelasi motiv majoritatea nu cred nici ca in momentul mortii oricarui organism, fie el o planta, animal sau om, totul s-a sfarsit pentru acel organism, si cred in tot felul de povesti ba ca sufletul se reincarneaza in alte si alte trupuri pana ajunge in nirvana, ba ca isi continua viata intr-o alta lume.

Noroc ca mai apare cate o fantana cu apa facatoare de minuni, sau cate o cruce fermecata pe ici pe colo ca sa ii mai salveze pe unii.

Dar ce-a păţit nervul tău optic, ţi l-ai scos în timpul accidentului?

Ţie cum ţi se pare lumea ca şi nevăzător? Poţi să-i vezi farmecul?
Mie îimi era groază de paralizie generală,de faptul de a fi dependent de cineva, dar acum mi-a trecut şi cred că m-aş descurca bine şi în situaţia asta. Însă nu ştiu ce aş face dacă aş înnebuni, mă sperie gândul de a nu fi stăpână pe gândurile mele, dar probabil atunci nu îmi voi mai conştientiza starea şi m-aş simţi perfect.


Complicata intrebare

O opinie care sa raspunda strict la intrebarea legata de cum vad lumea ca orb este greu de dat, fiindca in comparatie cu viata de dinainte de a orbi s-au mai intamplat si alte lucruri. Multi romani spun de exemplu ca era mai bine in epoca de aur, dar multi nu constientizeaza ca atunci era mai bine fiindca erau cu un sfert de secol mai tineri, cu mult mai putine probleme de sanatate, munceau si castigau mai bine decat acum ca sunt pensionari etc.

Cam asa e si cu mine. Cand vedeam nu doar ca vedeam, dar eram cu 13 ani mai tanar, mai sanatos, aveam un job care era mai usor si mai placut, nu depindeam de nimeni....

In mod ciudat nici cand vedeam nu eram pasionat de foarte multe chestiuni vizuale, adica nu prea eram pasionat de filme ci mai degraba de muzica, imi placea sa joc fotbal dar nu imi placea sa ma uit la altii cum joaca, cand aduceau colegii diverse poze din excursiile pe care le-au facut ma uitam la acele poze mai mult din bun simt ca sa nu par neinteresat, etc. Ca o chestie ciudata, in anul in care mi-am pierdut vederea hotarasem sa imi cumpar totusi un aparat de fotografiat, ca sa fac si eu diverse poze. Fiind la mare, l-am cumparat din Constanta, insa dupa vre-o 10 zile petrecute la mare nu am gasit aproape nimic interesant de fotografiat, asa incat am facut doar vre-o 4 poze de grup cu colegii cu care eram acolo, poze pe care evident, nu le-am developat niciodata.
Ma rog, culmea a fost ca la vre-o cateva luni dupa aceea, imediat dupa ce mi-am pierdut vederea firma la care lucram ne-a facut tuturor angajatilor cate un cadou... un aparat de fotografiat. Asa ca aveam doua.

Dar pe langa toate acestea vederea este in primul rand importanta pentru ca iti asigura independenta. Cand esti dependent de altcineva niciodata nu esti la fel de fericit ca si cand poti tu singur sa faci tot ce ai nevoie, imediat, fara sa trebuiasca sa astepti, fara sa trebuiasca sa rogi pe cineva, fara sa trebuiasca sa platesti sau sa te indatorezi pentru serviciile aduse, care cu oricata bunavointa s-ar face, uneori nu sunt de calitatea celor pe care ti le-ai putea face tu insuti/insati.

Faptul ca nu vad are implicatii si in alte domenii legate de sanatate, fiindca orb fiind nu pot sa fac decat niste sporturi oarecum statice sau care depind de ajutorul altcuiva, dar ma rog, aici divaghez, fiindca problemele de sanatate se datoreaza si noului job care implica doar munca de birou...

Cu alte cuvinte este nasol sa fi orb, incomparabil mai rau decat daca vezi, insa pot exista si probleme mult mai rele decat lipsa vederii.


La o intrebare "de ce este mai rau" as putea raspunde printr-o comparatie intre ce as putea face daca as vedea in comparatie cu situatia actuala ca nu vad.


In domeniul profesional cu siguranta ca ar fi mai bine, pentru ca as putea face mai multe lucruri, pentru ca nu as mai fi discriminat pe de o parte pe nedrept, iar pe de alta pe buna dreptate fiindca eu nu pot face multe lucruri din ceea ce pot face altii.
Iar daca ar fi mai bine in domeniul profesional ar aduce beneficii si in alte domenii.

Apoi daca as vrea sa merg in vacanta in Baleare, as putea pur si simplu sa ma duc, fara sa fiu nevoit sa gasesc un insotitor pentru asta, ca sa nu mai spun ca in prezent nici nu prea mai vad motive sa ma duc acolo, fiindca oricum nu exista o diferenta intre acele locuri si altele pe care oricum nu le vad.

Firma la care lucrez tocmai a organizat un asa zis team building la munte, dar eu am refuzat sa merg. Am mai fost prin alte locuri de doua ori in anii anteriori, insa a fost mult mai rau decat daca as fi stat acasa. Toate distractiile oferite standard de organizatorii de asa zise team buildinguri (care de fapt nu au nici o legatura cu team buildingul) au drept public tinta vazatorii. Poti sa te dai cu bicicleta sau cu masinute de teren, sa joci tenis de masa sau biliard, sa participi la jocuri de paintball sau tras cu arcul, sa te cateri pe panouri de catarare sau sa te dai pe tiroliana etc.
Iar nefiind de fapt un team building, se fac grupuri in functie de prietenii si pasiuni comune, asa ca eu cel mult puteam sa stau pe margine si sa aud doar zbenguiala, fiind absolut imposibil sa imi imaginez de fapt ce fac ei, si in nici un caz sa particip in vre-un fel, chiar daca colegii ar fi vrut sa ma includa cu forta in vre-unul dintre grupuri.

Asa ca eu cred ca ne putem descurca OK si orbi fiind, dar in nici un caz nu cred ca de fapt nu e nici o problema ca nu vedem, ca viata poate fi foarte frumoasa si ca orb si alte bla bla-uri din acestea. Da, poate fi frumoasa, dar in nici un caz nu este la fel de completa ca pentru cineva care este perfect valid.

Nu am mai intrat de mult pe forum si azi am facut-o deoarece am reusit sa dorm toata ziua si acum nu mai am somn. Voiam de altfel sa urez si la multi ani Pontesului, asa ca dupa ce am facut-o, m-am apucat sa vad ce s-a mai scris pe aici.
M-am bucurat sa gasesc acest topic, caci cred ca din tot ce scriem pe aici nu reiese prea bine ce-i cu orbii astia, asa ca daca cineva dinafara cercurilor noastre intra pe acest forum, nu intelege prea multe despre noi. Acesta este insa un topic mult mai explicit.
M-am distrat bine citind cele de mai sus, dar apropo de ultimul mesaj postat, as vrea sa intreb cum ar putea fi un team building in care tu ai propune activitati adaptate pentru orbi, ca de pilda un joc de fotbal legat la ochi, ca tot ziceai ca-ti placea sa joci fotbal. Si apropo de asta, tocmai am primit de la cineva un contact al unei persoane de la Asociatia europeana de sport pentru nevazatori sau ceva de genul asta, trebuie sa verific, caci nu imi mai amintesc bine. Ideea e ca aceasta organizatie vrea sa faca ceva activitati sportive, in special fotbal pentru nevazatori in mai multe tari europene, printre care si Romania. O sa-i contactez zilele acestea si poate reusim sa facem si la noi in tara o echipa macar de fotbal pentru nevazatori. In Belgia exista doua astfel de echipe, iar tara e de cateva ori mai mica decat Romania, deci nu vad de ce nu am putea organiza ceva si la noi. Se organizeaza dealtfel competitii europene si mondiale de fotbal pentru nevazatori, iar recent am aflat ca in Turcia exista un campionat de fotbal pentru nevazatori si in fiecare saptamana este transmis cate un meci la televizor, ca meciurile de fotbal obisnuite.

Eu nu am asistat nici macar la un meci de golball sau torbal, asa ca stiu doar aproximativ teoretic cam ce se intampla acolo, asa ca nu imi dau seama ce limitari exista, ce metode ar putea fi folosite pentru ca un asemenea joc sa fie accesibil orbilor, si deci nu am idee nici cum s-ar putea accesibiliza fotbalul.
Ma gandesc doar cam cum ar putea fi accesibilizata o lovitura de la 11 metri. Adica un orb loveste o minge iar un portar orb trebuie sa ghiceasca in ce directie sa sara, in stanga sau in dreapta si cat de sus sau de jos...

Salut,
Poti vedea cum au accesibilizat fotbalul la linkul de mai jos. Sunt regulile federatiei internationale de sport pentru nevazatori.
http://www.ibsasport.org/sports/files/1 ... 9-2013.txt
Daca aveti o sala de sport prin imprejurimi, chiar ati putea incerca intr-un team building.
Numai bine,
Andreea