Fel de fel

[Ghita Potra]

La 95 de ani Don Juan s-a decis sa se mai insoare o data....cu Ana,o tanara de 25 de ani.
Dupa nunta,din cauza diferentei de varsta,Ana s-a decis sa doarma in camere separate.
Dupa petrecere,Ana se pregateste sa se culce,cand....ciocanituri in usa ...
Este proaspatul ei sot,Don Juan trecut de 95 de ani.Ii ofera Anei un numar de neuitat si zambind,ii da un pupic,apoi se intoarce in dormitorul sau.
Peste o jumatate de ora bate din nou la usa Anei.. ..pregatit pentru numarul urmator...care-i reuseste fara probleme.Un zambet si un pupic...si se intoarce in dormitorul sau.
Dupa nici o ora acesta bate din nou la usa Anei.. .proaspat de parca ar fi de 25 de ani.El incepe un numar irezistibil si salbatic ca in tinerete.Ca de obicei ,la sfarsit...pupic si... la el in dormitor.
A cincea oara sta iarasi in fata usii de parca nu ar fi fost niciodata acolo.Cand vrea sa se intoarca in dormitorul lui,Ana il intreaba daca nu vrea sa ramana acolo,dar Don Juan ii raspunde ca la varsta sa nu mai are rezistenta si trebuie sa se odihneasca.
Ana izbucneste in ras: -Modestule,eu am cunoscut atatia barbati cu multe decenii mai tineri ca tine ,care nu mi-au oferit ce mi-ai oferit tu!!!
Don Juan sta cateva minute pe ganduri,contrariat,dupa care o intreaba pe Ana:
-Am mai fost azi la tine?
MORALA: Alzheimer are totusi avantajele ei !!! ..........

[Ghita Potra]

De prin cronici:

“La început, când Tvastri, creatorul divin, voi să creeze femeia, îşi dădu seama că folosise toată plămada pentru crearea bărbatului şi că nu-i mai rămăsese nimic. După ce se gândi puţin, făcu precum urmeaza: luă rotunjimea Lunii şi întortocherea plantelor agăţătoare, îndărătnicia cârceilor volburii si tremurul firelor de iarbă, mlădierea trestiei şi farmecul florii de lotus, privirea blândă a căprioarei şi înverşunarea cu care se apără albina, bucuria zglobie a razelor de soare, plânsul norilor şi nestatornicia vântului, sfiiciunea iepurelui şi înfumurarea păunului, moliciunea pufului de papagal şi duritatea diamantului, dulceaţa mierii şi cruzimea tigrului, căldura focului şi răceala zăpezii, vorbirea gaiţei şi gânguritul dulce al porumbelului, perfidia cocorului şi fidelitatea raţei sălbatice – şi, amestecând toate acestea la un loc, făcu femeia şi o dărui bărbatului.”

[Ghita Potra]

"Azi mi-am concediat asistentul (secretarul). De ce am făcut-o? .. Era ziua mea. Împlineam 39 de ani şi, să zicem, nu mă simţeam chiar aşa de bine. ...
În acea dimineaţă, când m-am trezit, am mers la bucătărie să beau o cafea, aşteptându-mă ca soţul meu să îmi spună: "La mulţi ani, iubito!". Dar nu mi-a zis nici măcar bună ziua. (ce dobitoc). Mi-am zis: "Na, ăsta-i bărbatul pe care-l merit." Mă gândeam: "Copiii sigur îşi vor aminti", dar când au coborât la micul dejun, nici unul nu a zis nimic. Aşa că, am ieşit din casă destul de supărată, dar m-am simţit un pic mai bine când am intrat în birou şi asistentul meu mi-a zis: "Bună ziua, şefa. La mulţi ani!" În sfârşit! Cineva şi-a adus aminte. Am lucrat până pe la ora două, când asistentul meu a intrat la mine în birou spunându-mi: "Ştii, şefa, e o zi superbă, şi cum e ziua ta, am putea merge să mâncăm împreună. doar tu şi eu." Am acceptat şi am mers într-un loc destul de intim. Ne-am simţit foarte bine, am râs, ne-am amuzat copios şi când să ne-ntoarcem, propuse:
"Cum ne-am simţit atât de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine în apartament.. să bem ceva" "Bine!", am zis. şi am mers la el acasă. În timp ce serveam un Martini, îmi spuse: "Dacă nu te deranjează, o să merg până în cameră la mine să mă îmbrac mai comod."
"Bine, cum doreşti", i-am spus. După aproximativ 5 minute, ieşi din cameră cu un tort imens, cu 39 de lumânărele, urmat de soţul, fiii, prietenii mei, şi toţi colegii de la birou, cântându-mi: "Mulţi ani trăiască. mulţi ani trăiască." Şi acolo eram eu: goală, fără sutien, fara chiloţei, întinsă pe canapeaua din sufragerie, aşteptându-l pe dobitocul asta! Ei, şi de asta l-am concediat. Aşa ceva nu se face....."

[Ghita Potra]

CHEIA

de Adrian Paunescu

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie,
Cu o apa, c-o papusa...
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .

Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand..... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care iti deschide perspectiva spre infern..

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei, si... basta!
Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta ...
Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei..

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa..

Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?

Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban, mai tragi odata
Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.

Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
"Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata."

Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,
Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia..

Si exista chei... o groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei..
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.

Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se loveasca cheia si sa fie.... jucausa.
Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele?

Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!

'Geaba-ncerci, 'geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol" si cheia "fa",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.

Si... zicind cum zic batranii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti amintirea... "AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA!"

[Ghita Potra]

1. Femeia care a divortat pentru ca sotul facea prea multa curatenie
Povestea bizara s-a petrecut in aprilie 2009, cand o femeie din Germania a divortat de sotul ei, pentru ca “se saturase” ca el sa faca mereu curatenie prin casa.

Femeia a rezistat in casnicie timp de 15 ani, vreme in care sotul ei insista sa faca totul: de la spalatul vaselor, stersul prafului si pana la rearanjarea constanta a mobilei.

Ceea ce a pus capac situatiei a fost cand sotul a daramat un zid al casei si l-a reconstruit petnru ca acesta era prea murdar.

2. Femeia care a divortat pentru ca asa i-a zis papagalul ei
In 2001, o femeie din China a intentat divort impotriva sotului ei, dupa ce animalul lor de companie, un papagal, l-a dat de gol pe barbat, care avea o aventura cu alta femeie.

Femeia a suspectat ca ceva e in neregula dupa ce papagalul a invatat cateva cuvinte, auzite din conversatiile telefonice secrete ale sotului ei catre amanta sa, cand s-a intors acasa dupa o luna, timp in care isi vizitase parintii.

Cuvintele invatate de papagal erau: “Divort”, “te iubesc” si “ai rabdare”, pe care le repeta mereu.

3. Barbatul care a divortat pentru ca sotia era prea timida
Un barbat din Taiwan a divortat de sotia sa pentru ca aceasta era prea timida, si refuzase sa-si “consume” casnicia chiar si dupa un an de zile de la nunta.

Barbatul, in varsta de 38 de ani si-a cunoscut sotia, in varsta de 29 de ani, cu ajutorul unui site de matrimoniale. Au inceput sa iasa impreuna, iar dupa trei luni s-au casatorit. Insa tanara a refuzat sa se culce cu sotul ei, iar in noapte nuntii a dormit complet imbracata si infasurata intr-o patura. Cant sotul a incercat sa se apropie de ea, acesta l-a impins si i-a replicat “Esti ridicol”, dupa care s-a intors in casa parintilor ei.
Pana la urma, femeia a acceptat sa semneze un contract prin care era de accord sa se culce cu sotul ei, insa doar in scopul procreerii si i-a cerut ca in rest sa doarma separat. Cu toate astea, ea nu si-a respectat promisiunea, iar dupa un an de astepatare, barbatul a cerut divortul.

Tanara l-a contestat, insa judecatorul cazului i-a dat dreptate barbatului si a aprobat divortul. Pe langa asta, femeia trebuie sa ii plateasca fostului ei sot suma de 300.000 de dolari pentru investitiile facute de el in casnicie: cumpararea unui apartament si imprumuturi catre familia femeii si pentru rusinea cauzata prin neconsumarea casniciei.

4. A divortat pentru ca sotul a incercat sa ii vada fata
O femeie din Arabia Saudita a cerut sa divorteze in 2008 pentru ca sotul ei a incercat sa ii vada fata, dupa 30 de ani de casnicie. Barbatul a trait cu sotia sa timp de 30 de ani fara a-i vedea fata niciodata. Femeia, in varsta de 50 de ani, urma o traditie foarte stricta a familie sale, din orasul Khamis Mushayt, si isi tinea fata acoperita tot timpul, cu exceptia ochilor.

Intr-o noapte barbatul, macinat de curiozitate a incercat sa ii ridice valul de pe fata pentru a vedea cum arata. A fost o greseala pe care sigur nu o va mai repeta, fiindca femeia s-a trezit si a fost atat de suparata incat i-a cerut divortul. Sotul si-a cerut iertare, dar femeia nu s-a indurate si a divortat de el.

Poate parea ciudat, dar cazurile in care sotii nu isi vad niciodata sotiile in Arabia Saudita sunt destul de comune.

5. Si-a inselat sotia la 81 de ani
Se pare ca grijile unei femei ca barbatul iubit o va insela nu se termina niciodata.

Asta a aflat o femeie in varsta de 83 de ani din Germania, care a aflat ca sotule ei, in varsta de 81 de ani, cu care era casatorita de 60 de ani, are o aventura. Georg Meister, barbatul de 81 de ani, si-a cunoscut amanta, cu 30 de ani mai tanara decat el, la munca. Aventura a fost facuta publica atunci cand amantii au uitat sa traga jaluzelele de la birou in timp ce faceau sex la locul de munca. Sotia sa a aflat si l-a dat afara din casa. De atunci, Georg s-a mutat la amanta sa, care locuieste la trei case mai jos de fosta sa locuinta.

Cuplul a fost casatorit timp de 60 de ani si au crescut impreuna trei copii.

6. Si-a lasat sotia pentru ca l-a mintit in privinta varstei
O femeie din China, care a mintit in privinta varstei sale reale, a fost parasita de sot dupa 10 ani de casnicie. Cuplul s-a cunoscut in anul 1997, pe cand femeia avea 30 de ani, dar cand viitorul ei sot a intrebat-o cati ani are, ea i-a spus ca are 24. Sotul ei nu i-a aflat varsta reala decat dupa 10 ani. Asa ca, in 2007 barbatul a cerut divortul, dupa ce a realizat ca a fost pacalit.

7. A divortat pentru ca sotul si-a pus extensie de penis
Un barbat din Rusia a fost parasit de sotia sa dupa ce extensia de penis i s-a rupt in timpul unei partide de sex. Grigory Toporov, in varsta de 47 de ani, apelase la medici pentru a-si mari penisul, deoarece nu facea fata cerintelor sotiei sale din pat. In urma operatiei, sotia sa a ramas socata cand extensia s-a rupt in timpul unei partide. Sotul s-a oferit sa si-o puna la loc insa femeia a cerut divortul, satula fiind de esecurile sale din patul conjugal.

8. Si-a parasit sotia pentru ca il forta sa manance tort
Un barbat din Japonia si-a parasit sotia pentru ca aceasta il oblige sa manance tort la fiecare masa. Cheng Yu, in varsta de 31 de ani, a spus ca la inceput era incantat de deserturile pregatite de sotia sa, insa dupa un timp doar cand auzea cuvantul tort I se facea rau.

“Tort de fructe, de ciocolata, de caramel, de toate, dupa fiecare masa. Ma simteam ca si un cos de gunoi al unei cofetarii”, a spus sotul.

9. Sotul si-a adus mama in luna de miere
Este normal ca si cuplurile sa aiba probleme cu socrii, insa acestea nu incep de obicei in luna de miere. Din pacate, nu a fost si cazul Mariannei, o tanara din Italia, a carui sot si-a adus mama cu el in luna de miere din Franta. Prospata sotie habar nu avea ca mama sotului ei urma sa vina cu ei in luna de miere si pur si simplu s-a trezit cu ea la aeroport si s-a urcat in avion cu ei. Tanara i-a cerut sotului sa-si trimita mama acasa, dar acesta a refuzat.

Cuplul si soacra si-au petrecut trei saptamani in Franta, dupa care femeia a cerut divortul spunand ca sotul ei ei are un atasament emotional exagerat fata de mama lui.

10. Si-a pierdut sotia la un joc de poker
Un barbat din Rusia si-a pierdut sotia intr-un pariu la un joc de carti, dupa ce a ales sa o puna pe ea drept miza in loc de bani.

Andrei Karpov ramasese fara bani la un joc de poker si s-a decis sa isi puna sotia la bataie pentru a ramane in joc. Acesta insa a pierdut, iar cand oponentul sau a venit acasa la el sa isi ia premiul, sotia sa, Tatiana, a fost atat de suparat incat a divortat de el si a inceput o relatie cu barbatul care o castigase la jocul de carti.

De atunci, Tatiana s-a si casatorit cu “salvatorul” ei si spune ca nu regreta decizia de a-si parasi primul sot.

“Am fost umilita. Cand am vazut ce a facut am stiut ca trebuie sa il parasesc. Sergey (castigatorul) este un barbat foarte frumos si bun si sunt foarte fericita alaturi de el, chiar daca m-a castigat la un joc de poker”, sustine Tatiana.

[Ghita Potra]

Sherlock Holmes si Dr. Watson se duc cu cortul pe munte si adorm.Peste noapte, Holmes il trezeste pe bunul sau prieten:
- Watson, u ita-te pe cer si spune-mi ce vezi.
Watson raspunde:
- Vad milioane de stele.
- Si ce-ti indica acest fapt?
Watson se gandeste o clipa:
- Astronomic vorbind, imi indica faptul ca exista milioane de galaxii si, potential, miliarde de planete. Astrologic vorbind, imi indica
faptul ca Saturn este in Leo. Din punct de vedere temporal, este aproape trei si un sfert. Teologic, este evident ca Domnul este
atotputernic si noi suntem mici si nesemnificativi. Meteorologic vorbind, se pare ca vom avea parte de o zi frumoasa maine . Dar ce iti indica tie acest fapt?
Holmes ramane tacut un moment, apoi spune:
-Watson, esti un dobitoc, cineva ne-a furat cortul!!!

[Ghita Potra]

Din caietul grefierului

AVOCATUL : Aceasta astenie grava va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : In ce fel va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Uit
AVOCATUL : Uitati ? Ne puteti da un exemplu de ceva pe care l-ati uitat ?

..............

AVOCATUL : Doctore, e adevarat ca daca o persoana moare in somn, el nu-si va
da seama de treaba asta pana a doua zi dimineata ?
MARTORUL : E adevarat ca dumneata chiar ai trecut examenul de barou ?

...............

AVOCATUL : Fiul cel tanar, cel de douazeci de ani, ce varsta are ?
MARTORUL : Are 20 , cam ca si IQ-ul dumneavoastra

................

AVOCATUL : Erati de fata cand v-a fotografiat ?
MARTORUL : Glumiti ?

...............

AVOCATUL : Deci data conceperii (bebelusului) a fost 8 August
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Si ce faceati dumneavoastra atunci ?
MARTORUL : Cam ce credeti ca faceam ?

.................

AVOCATUL : Ea avea trei copii, asa e ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Cati din ei erau baieti ?
MARTORUL : Niciunul
AVOCATUL : Era vreunul din copii fata ?
MARTORUL : Onorata Curte, cred ca am nevoie de un alt avocat. Pot sa-mi iau
un alt avocat ?

.................

AVOCATUL : Cum s-a incheiat primul dumneavoastra mariaj ?
MARTORUL : Prin moarte
AVOCATUL : Si prin moartea cui s-a incheiat ?
MARTORUL : Incercati sa ghiciti !

..................

AVOCATUL : Puteti descrie individul ?
MARTORUL : Cam de inaltime medie si purta barba.
AVOCATUL : Era barbat sau femeie ?
MARTORUL : In afara de cazul in care era vreun Circ in oras, as merge pe
varianta barbat!

....................

AVOCATUL : Are aparitia dumneavoastra aici vreo legatura cu Nota de
Dispozitie pe care am trimis-o avocatului dumneavoastra ?
MARTORUL : Nu , asa ma imbrac eu cand merg la serviciu

....................

AVOCATUL : Doctore, cate din autopsiile pe care le-ai facut au fost pe oameni morti ?
MARTORUL : Toate. Cei inca vii . se zbat prea mult !

...................

AVOCATUL : TOATE raspunsurile dumneavoastra trebuie sa fie ORALE. Bine ? La ce scoala ati fost ?
MARTORUL : ORALE.

....................

AVOCATUL : Va amintiti la ce ora ati examinat trupul ?
MARTORUL : Autopsia a inceput la ora 8.30 p.m.
AVOCATUL : Si D-l. Denton era mort in acel moment ?
MARTORUL : Daca nu, in mod sigur a fost pana am terminat autopsia !

..................

AVOCATUL : Esti calificat sa dai o mostra de urina ?
MARTORUL : Dar dumneata chiar esti calificat sa pui intrebari ??

...................

Si . cireasa de pe tort !!!

AVOCATUL : Doctore, inainte sa faci autopsia, ai cautat sa vezi daca mai avea puls ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai controlat tensiunea ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai verificat daca mai respira
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Deci e posibil ca pacientul sa fi fost inca viu atunci cand aiinceput autopsia ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Cum poti fi sigur Doctore ?
MARTORUL : Pentru ca creierul lui statea pe o tavita pe biroul meu
AVOCATUL : Inteleg, dar nu ar fi putut totusi ca pacientul sa fie viu, inciuda acestui lucru ?
MARTORUL : Ba da, e posibil sa fi fost viu si sa practice avocatura !

[Ghita Potra]

Adam e singur în Rai şi se plictiseşte. Se duce la Dumnezeu , să-i ofere o soluţie.
- Doamne, sunt singur. Ai putea, rogu-Te, să-mi faci o pereche?
- Sigur, zice Dumnezeu. O să-ţi fac o femeie care o să te iubească mereu, n-o să fie cicălitoare niciodată şi care o să facă doar ce vrei tu. Asta o să te coste o mână şi-un picior.
Stă Adam şi se gândeşte.
- Doamne, dar pentru o coastă ce-mi poţi oferi?

[Ghita Potra]

In perioada in care Octavian Goga a fost prim ministru nu exista televiziune. Aparate de radio erau putine. De asemenea, si ziare erau putine. Asa ca oamenii nu-i prea cunosteau pe politicieni.Demnitarii nu aveau masina cu sofer. Pentru deplasari foloseau taxiul, rare si ele la acea vreme, apoi se faceau decontarile.Primul ministru Octavian Goga urma sa vorbeasca la Radio. A luat un taxi pana la Casa Radio. Ajuns acolo, l-a rugat pe sofer sa-l astepte. Soferul i-a spus ca nu poate sa-l astepte pentru ca se grabeste sa ajunga acasa sa-l asculte pe primul ministru care urmeaza sa vorbeasca la radio.Atunci Octavian Goga i-a dat un bacsis gras. Vazand bacsisul, soferul i-a spus primului ministru:"Il bag in [***] ma-sii pe primul ministru! Eu va astept pe dumneavoastra!"Intamplarea a povestit-o chiar Octavian Goga.

[Ghita Potra]

Manastirea rupestra Sinca Veche este un vechi lacas de cult ce se afla la Sinca Veche, in cotul format de Muntii Fagaras si Perisani, la 45 de kilometri de Brasov si la 22 de kilometri de Fagaras. Locasul de cult se gaseste langa comuna Sinca Veche, sub dealul Plesu. Localitatea in sine se afla in centrul tarii la 30 de kilometri nord de Zarnesti, intre Cocoasa Persanilor la nord si podul peste paraul Bungetu la vest.
In localitatea Sinca Veche se poate ajunge usor cu masina, localitatea fiind amplasata la cativa kilometri de localitatea Persani, pe DN 68, intre localitatile Brasov si Fagaras. Biserica rupestra se afla la circa doi kilometri de localitatea Sinca Veche - toti localnicii cunoscand drumul si putand sa va ofere indrumarile necesare.



























La Sinca Veche se vine pentru legendele si misterul lacasului de cult sapat in piatra. Acestui lacas i s-a dus vestea de "Templul Ursitelor", "Manastirea Sapata in Piatra” sau "Templul de la Sinca Veche", loc de reculegere, de implinire a dorintelor bune, dar si de oaresce fenomene paranormale - dupa parerea unora.
Cunoscut mai mult sub denumirea de "Templul Ursitelor", locasul de cult din Sinca Veche se banuieste ca are o vechime de aproximativ 7.000 de ani si se presupune ca ar fi apartinut aceleiasi civilizatii care a intemeiat "Templul Alb" din Insula Serpilor.

























Sinca Veche apare in acte incepand cu secolul al XII-lea si este cunoscuta, pe langa numeroasele vestigii arheologice inca nevalorificate, gratie istoricului si filologului roman Gheorghe Sincai, a carui famile isi are radacinile aici.
Dat fiind faptul ca Sinca a fost o localitate la granita intre Romania si Imperiul Habsburgic, aceasta a avut o istorie mai napastuita, influentata de comunitatile care s-au perindat in timp pe aici.
Manastirea rupestra nu a putut fi datata cu precizie, versiunea mai des intalnita accepta ca an al aparitiei 1742, moment cand bisericile ortodoxe sunt interzise. Sunt pareri care spun ca manastirea exista de cateva mii de ani, avand origini dacice sau chiar mai inaintate.





















In anul 1789 pastorul reformat din Fagaras scria despre manastire: "Manastirea este taiata in intregime in piatra de cariera si deci nu are acoperis. Este sapata cu pricepere, cu o munca uriasa, demna de mirare. Ferestrele sunt taiate lateral, atat de inguste incat calugarii cand slujesc se plimba cu cartile dupa razele soarelui".
Controversele asupra lacasului sunt legate nu numai de imposibilitatea datarii si a stabilirii originilor sale, a autorilor insemnelor de pe pereti, ci si de arhitectura. Biserica are doua altare, ceea ce ii face pe multi sa sustina ca nu are o origine crestina. Altii sunt de parere ca in timp peretii s-au surpat si au fost unite cele doua biserici, care au existat atunci cand comunitatea de monahi si-a marit numarul.




























Istoricii spun ca templul este unic in lume, insa locul este controversat, iar opiniile sunt diverse. A fost folosit ca loc de refugiu si rugaciune de catre calugarii ardeleni haituiti de Maria Tereza in anii 1700, pentru a trece la catolicism. Cu toate acestea, in nici una din incaperi nu exista vreun semn al crucii.
Deci, toata lumea e de acord ca avem de-a face cu ceva unic. Ascunsa privirilor de un palc de padure, descoperi o adevarata biserica subterana. Pangarita si partial distrusa, de-a lungul timpului, din cauza prostiei si a lacomiei.



























Fenomene bizare la Sinca Veche :
Corul din cer

Pentru a ne putea forma o imagine mai clara asupra magiei acestui loc si a fenomenelor care se produc aici in rastimpuri, am studiat mai multe relatari ale unor oameni care au fost martori ai unor fenomene bizare. O descriere despre un asemenea fenomen, impresionanta prin claritatea si veridicitatea sa, va oferim in continuare:

"Eram in prima zi de dupa Sfanta Maria Mare, zi de duminica si zi splendida de vara fierbinte, cu cer complet senin, de un albastru intens. Copiii nostri au ales sa mearga la scaldat in apa Sincai, iar eu cu sotul meu si cu o prietena am mers la Manastirea Sapata in Stanca. Prietena mea era nerabdatoare sa ajunga la Templul de la Sinca. Mihai, sotul meu, a venit si el, ca sa nu fim singure. Ajunsi la manastire, ne-am petrecut un timp in interior, apoi eu m-am apucat sa fac putina curatenie, mai precis sa strang resturile de hartie, bidoanele de plastic si bucatile de lemn smulse din gardul de protectie.


























Cand tocmai mi-am terminat multumita treaba, m-am intors involuntar si privirea mi s-a oprit direct pe un briceag infipt in gardulet. Ma miscasem mult pe acolo, doar facusem curat, si pana atunci nu stiu cum de nu-l vazusem. Mi-a venit sa zambesc, gandindu-ma ca asta trebuie sa fie "rasplata" pentru ca am ingrijit acel loc, care mie imi este foarte drag.
Am iesit din pestera si i-am propus Liviei, prietena mea, sa ne urcam pe stanca si sa privim in interiorul templului prin spartura de sus.
Dupa ce-am cotit insa pe carare, in dreptul unui bloc de piatra, am ramas amandoua pironite pe loc, caci in acea clipa s-a auzit de undeva, din vazduh (mie mi s-a parut ca de sus), un cor barbatesc, ca de patru-cinci voci, deosebit de melodios. Muzica parea bisericeasca, cuvintele erau foarte clare, dar, spre nedumerirea noastra, desi eram foarte atente, n-a fost chip sa prindem vreun cuvant cunoscut. Si totusi, nu pareau straine de limba romana. Era ceva arhaic. A durat cat o strofa. Apoi nu s-a mai auzit nimic. Mare ne-a fost mirarea!

Dupa ce am stat cateva minute deasupra templului, la intoarcere, cand am ajuns langa blocul de piatra de unde am auzit acel cor, am avut amandoua acelasi gand: "Oare nu se va mai auzi o data?". Nu, nu s-a mai auzit si am trecut destul de repede mai departe. Dar, culmea, dupa cativa pasi, s-a auzit din nou acelasi cor, fara nici o diferenta. Cand era aproape de final, mi-am adus aminte ca-l lasasem pe sotul meu la intrarea in templu, cioplind ceva cu briceagul gasit mai inainte. M-am repezit sa-l fac atent.
Da, auzise si el. Abia ce ne adunasem toti trei, cand apare o doamna tanara si extrem de frumoasa, urcand in graba dealul "sa vada calugarii". A fost surprinsa sa afle ca aici nu mai sunt calugari de trei sute de ani, doar auzise cantecul! La scurt timp, au aparut si sotul si baietelul ei, dar acestia nu auzisera nimic. Erau la masina, la baza dealului. Muzica era atat de limpede, atat de reala, de coplesitoare, incat atunci nu ne-am pus problema de unde vin acele armonii sonore.






























Abia apoi ne-am intrebat daca nu cumva chiar exista un cor in zona, dar in locurile acelea se afla numai satul Sinca Veche, care nu a avut niciodata cor bisericesc, iar vocile veneau de sus. Si mai era un lucru: desi cunosc destul de bine mai multe limbi, cuvintele acelea, in ciuda faptului ca sunau extrem de familiar si se auzeau foarte clar, nu puteau fi intelese. De fiecare data, ne-am concentrat sa deslusim macar un cuvant, ca sa ne dam seama in ce limba canta, dar n-am recunoscut nimic.
Am ramas o vreme la templu cu noii sositi, care erau acolo pentru prima oara, oferindu-le detalii despre acel loc. Pentru a putea vedea ce este inauntru, am folosit bricheta sotului meu, pana i s-a epuizat gazul. Ne-am despartit de noile noastre cunostinte, lasandu-le numerele de telefon, ocazie cu care am aflat - vazand portvizitul tinerei femeii - ca lucra undeva in Ministerul de Interne (numele ei nu-l mai retin). Credeam ca lantul de fenomene inedite s-a sfarsit si ne-am continuat excursia prin valea inverzita de pe Paraul Cretu (unde se afla si manastirea).






























Ultima surpriza a fost de proportii mai mici, dar intregeste magia acelei zile. Prin locurile izolate din aceasta vale, pe unde nu trec decat ciobanii, privirea ne-a fost atrasa de un loc din iarba, in care sclipea o bricheta perfect identica cu cea consumata de sotul meu cu o ora inainte. Parca rasarise din pamant.
Cunosc de zeci de ani aceasta vale, vin aici pe tot timpul verii, intrucat am o casa in apropiere, si nu stiu cine de prin sat ar fi putut lasa in acele pustietati o asemenea bricheta, repet: perfect identica cu cea pe care o consumasem inainte. Ce era sa mai zic? Cand e sa fie, este!".

Povestea aceasta are ca protagonisti doi doctori conferentiari universitari ai catedrei de matematica: conf. univ. dr. Livia Sangeorzan si conf. univ. dr. Tofan Doina, precum si un profesor universitar: dr. Tofan Mihai (considerat unul din cei mai competenti oameni de stiinta in domeniul mecanicii din Europa). Intrebati daca sunt de acord sa le declinam identitatea, spre uimirea mea, ei au fost de acord, spunand: "Asa a fost, asa ca nu avem nici o retinere".
Legende si mistere ale Manastirii Sapate in Stanca

Locul in care se implinesc dorintele

• Intr-una din incaperile manastirii, in locul in care patrund razele de soare prin cupola sapata in stanca, se spune ca se implinesc toate dorintele bune si curate. Acest templu era numit, de altfel, de unii localnici Manastirea Ursitelor sau, mai nou, Templul Ursitelor. Acum un secol, fetele de maritat si flacaii se urcau pe dealul Plesu, unde este sapata manastirea, si aruncau o roata cu paie in flacari, cu credinta ca, vazand desenele facute de foc si traseul rotii, isi vor afla "ursita" si se vor casatori in acel an.

• Cel mai bine este sa-ti spui dorintele si sa te rogi pentru implinirea lor in Manastirea Ursitelor in trei zile ale anului: Sfantul Gheorghe, Lasata Secului de Pasti si de Schimbarea la Fata. Unii localnici, printre care si un roman care traieste in Sua si care a copilarit pe aceste locuri, afirma ca - in anumite momente - viata lor a fost schimbata decisiv in bine de catre influenta acestui loc. Un moment relevant povestit de G. Moldovan a fost atunci cand, in 1953, era banuit de colaborare cu Rezistenta anticomunista din Muntii Fagarasului (care, intr-adevar, a actionat in acele locuri cu o darzenie si un curaj iesite din comun) si era cautat pentru a fi arestat. In acel moment, i-au aparut nopti la rand in vis fiinte de lumina, care ii dadeau indicatii ce sa faca, pe unde sa umble si unde sa se ascunda de urmaritorii securisti, care cu siguranta l-ar fi trimis in fata plutonului de executie sau intr-una din inchisorile mortii.


























O vizitatoare, Cecilia L. din Cluj, povesteste ca in timpul rugaciunii in manastire, a vazut "un sir de fiinte ca niste sfere albe, stralucitoare", urcand spre manastire, si in urma lor pe mama sa, pe care nu o mai vazuse de mult timp si de care ii era foarte dor. Pe moment, nu a stiut cum sa interpreteze aceasta viziune. Ajunsa acasa insa, a primit pe nepusa masa vizita mamei sale care venise s-o vada.


Globurile stralucitoare

Pe filmele aparatelor de fotografiat apar uneori imagini luminoase - care in momentul fotografierii nu erau vizibile cu ochiul liber - sub forma unor globuri stralucitoare, de dimensiuni diferite, cu un centru alb intens si cu margini translucide. Nu se poate spune prin ce fenomen apar aceste sfere de lumina, dar ele nu fac decat sa demonstreze ca aici se produc intr-adevar - in anumite momente - fenomene energetice inca necunoscute, comparabile cu cele din celebra padure Baciu, de langa Cluj.

Livia S. din Brasov povesteste ca, pe cand se afla intr-o stare de reculegere in interiorul pesterii, s-a speriat pur si simplu cand a fost cuprinsa de un val orbitor de lumina, venit din neant. Acelasi fenomen, dar de o intensitate mai mica, este povestit si de localnici, care spun ca au avut perceptii de acest fel, mai ales cand erau copii. Atunci, ei vedeau adesea globuri de lumina care pareau insufletite. Sa fie vorba de aceeasi lumina surprinsa si pe pelicula?


























Cristale de comunicare cu lumea de dincolo

Se vorbeste foarte mult despre niste cristale de cuart, prin intermediul carora cei din vechime ar fi comunicat din aceasta pestera cu "lumi superioare" ori cu fiinte din alte dimensiuni. G. Moldovan afirma chiar ca, in mod periodic, din pamantul pesterii apar asemenea cristale de cuart, care insa sunt furate de catre turisti sau de catre amatorii de suveniruri din imprejurimi. Initial, am crezut ca aceste cristale sunt o pura fantezie (eventual cu nuante publicitare), dar ulterior am luat cunostinta de doua relatari venite din partea unor persoane de a caror buna credinta cu greu te-ai putea indoi, care au
aruncat o alta lumina asupra situatiei.





















Prima relatare, care a fost inclusa la momentul respectiv si in paginile unor publicatii (cum ar fi "Monitorul" de Brasov), apartine unui reporter al Tvr. In 1996, Lucian Babeanu a ajuns impreuna cu un grup in Manastirea Sapata in Stanca. La scurt timp dupa intrarea in incinta, camera de filmat a reporterului a inceput sa se comporte bizar: pornea si se oprea din inregistrare dupa bunul sau plac, neraspunzand la comenzi.






























Se parea ca acest fenomen nu a fost insotit de alte urmari. Ajuns insa inapoi la studiouri si vizionand materialele inregistrate, reporterul a observat uimit imagini pe care nici el si nici ceilalti nu le vazusera in pestera la momentul filmarii. Pe banda apareau sfere de lumina, care straluceau intens, iar la un moment dat aparea chiar un obiect, pe care reporterul l-a definit ca "un diamant de o marime apreciabila".
Dupa o zi, inregistrarile acelea bizare, in total sapte minute, au disparut de pe banda, aparand in schimb o silueta invesmantata intr-o mantie inchisa la culoare, iar in planul indepartat vazandu-se "o mana luminoasa". Aceasta caseta a fost vizionata de mai multi martori, la momentul respectiv.

O alta relatare este a aceleiasi Doina T., care (in aceeasi zi in care a auzit si corul) a fost martora unui fenomen oarecum similar: "Eram in interiorul pesterii si am inchis pentru cateva minute ochii, pentru a ma reculege. Cand i-am deschis, vazul mi se obisnuise cu intunericul si pe tavanul incaperii in care ma aflam am vazut un cristal stralucitor, de dimensiuni mici (cativa milimetri). Se vedea foarte clar pe tavanul incaperii, fiind imposibil sa fi fost un efect de lumina".




























In urma cu ceva mai mult de patru ani, am primit spre publicare un articol al unui domn care tocmai se intorsese din Romania si sustinea ca a facut o descoperire mai mult decit interesanta. Articolul se intitula "Miraculoasa descoperire arheologica de la Sinca Veche, judetul Brasov" si a fost publicat in numarul din Octombrie 1994 al ZUM - ului.
Domnul respectiv, Gheorghe Moldovan domiciliat in Parispanny, New Jersey, povestea ca in ziua de Craciun a anului 1993 a participat la slujba intr-o manastire de la Sinca Veche. Cu aceasta ocazie, domnia sa a descoperit o firida in spatele altarului in care se aflau sculptate cu mare maiestrie steaua lui David, in interiorul acesteia simbolul Yin - Yang si alaturi bustul lui Zalmoxis.
In sfirsit, cupola lacasului care ulterior fusese transformat in manastire, avea de fapt forma unei piramide cu virful taiat. Domnul Moldovan facea in articolul respectiv un apel la cititorii ziarului, cerind sprijinul acestora pentru salvarea templului - manastire de la Sinca Veche (care se afla in stare de degradare) si in acelasi timp, facea diferite supozitii pe baza celor doua simboluri care erau, chiar dupa spusele dinsului, "stravechi, apartinind a doua civilizatii diferite".

Ca sa fiu sincer, acum patru ani cind am vazut cele doua simboluri de la Sinca Veche, am ramas mai mult decit surprinsa si de atunci m-am gindit mult la istoria antica a romanilor. Raspunzind supozitiilor domnului Moldovan, as putea spune ca aceste doua simboluri apartin astazi unor civilizatii diferite. In trecutul indepartat insa, ele au apartinut unei singure civilizatii, civilizatia atlantida. Ignatius Donnelli, considerat astazi o autoritate clasica in subiectului Atlantidei, a scris in 1882 o carte interesanta si foarte documentata, "Atlantis - lumea ante-eluviana" in care face citeva dizertatii asupra fenomenului de migrare din continentul Atlantid. Pe scurt (spune acesta pe baza a nenumarate argumente lingvistice, religioase, mitologice, dovezi de civilizatie, etc) in Atlantis s-au dezvoltat trei rase: turaniene (care-i includ pe chinezi, japonezi, mongoli, tatari, finlandezi), semitice si aryene. Cele trei rase s-au raspindit prima oara atit in Asia, cit si in Europa, cu mult inainte de scufundarea Atlantidei in scopul colonizarii continentelor respective. Un al doilea val de migrare, de data aceasta fortat de evenimente, a avut loc in urma cataclismului final, cind oamenii au incercat sa se salveze de la moarte prin refugiul pe cele mai apropiate coaste continentale sau bucati de uscat.


Asa se explica, de exemplu, progresul pe care unele civilizatii antice l-au facut intr-un mod ultra-rapid. Spre exemplu, istoria chinezilor sustine ca in decursul a numai citeva sute de ani, in timpul celor cinci imparati mitici, au fost inventate alfabetul si scrisul, agricultura, zootehnia, stiintele medicale, matematica, astronomia, astrologia, armele, vehicolele de transport pe uscat si corabiile, busola, ceasul si instrumentele muzicale, greutatile si cintarul, scolile, casatoria monogama, samd.


Ori este imposibil ca toate aceste minuni ale civilizatiei sa fie "inventate" si implementate in decursul vietii a cinci oameni. Este clar ca ele au fost aduse de undeva. De fapt, mai spune Donnelli, insisi chinezii, in legendele lor timpurii, spuneau ca originea lor este legata de o civilizatie care a fost distrusa de potop si ca ei au sosit in China, venind din Nord-Estul continentului Asiatic. Rasele turaniene sint "fiul cel mare al lui Noe" din Vechiul Testament.
In concordanta cu Donnelli (ca si cu alti autori, de altfel), toata lumea antica a fost formata initial din colonii ale atlantizilor si mai tirziu, din refugiatii Atlantidei. Desi majoritatea autorilor si istoricilor sustin ca piramida lui Cheops a fost construita cu citeva mii de ani in urma, realitatea este ca atit aceasta, cit si Sfinxul au fost construite cu mai mult de 12.000 in urma, inaintea cataclismului care a scufundat Atlantisul. Sfinxul este cea mai veche constructie din lume, baza lui indicind clar ca acesta a suferit o eroziune masiva provocata de inundatii.

In mod similar, Donnelli argumenteaza in mod foarte plauzibil ca toti Zeii Greciei antice erau de fapt, regi, regine si conducatori ai tarii colonizatoare. Mitologia greaca vorbeste despre o rasa "asemanatoare cu cea a Zeilor care locuieste in Olympus, marea insula din mijlocul Oceanului Atlantic" si povesteste despre viata, legaturile de rudenie, geloziile si certurile acestora. In realitate, moralul corupt al Zeilor din Olymp nu este nimic altceva decit coruptia clasei politice conducatoare a Atlantisului.

In fiecare an se cheltuiesc tone de hirtie pe care fiecare incearca sa demonstreze ca Zeul X nu era "al alora", ci "al nostru" si "de-aia am fost noi 'naintea lor", ca noi "am inventat ce era de inventat" si tot asa. In realitate insa, exista un singur patrimoniu Universal, fiecare civilizatie preluind de la cele anterioare prototipurile clasice si adaugind eventual acestui patrimoniu elemente proprii. Zeus, de exemplu, a fost unul dintre ultimii regi ai Atlantisului care se pare ca a fost ingropat in Creta si ulterior zeificat. Demeter sau Ceres a fost fiica unui alt rege Atlantean, Cronos, care "a prescris" felul in care trebuie arat pamintul si semanat orzul, un fel de inginera agronoma, daca vreti. A fost ulterior zeificata. Dionysos, ne spun grecii, era nepotul lui Poseidon, alt rege Atlantid, si a fost trimis sa colonizeze India, unde i-a invatat pe localnici cum sa cultive vita-de-vie. Viticultura s-a extins peste tot si atit de mult le-a placut oamenilor vinul, incit si Dyonisus a fost zeificat si convertit ulterior la romani in Zeul destrabalat Bacchus. Cit despre tehnologia si inventiile care au permis un decalaj atit de mare intre civilizatia Atlantida si vecinii ei ramasi in stare de semi-salbaticie... multe dintre acestea au fost aduse si preluate de catre oameni de la civilizatii extra-terestre care au vizitat planeta in trecut.


In ceea ce-i priveste pe aryeni, Donnelli (ca si alti autori precum respectatul Max Muller, Lenormant si Chevallier, Winchell, etc) arata ca acestia au fost o rasa dezvoltata in a doua jumatate a istoriei de 800.000 - 1 milion de ani a atlantizilor, fiind reprezentati in Biblie de fiul cel mai mic al lui Noe. Ocupatia lor principala in Atlantis era agricultura, acestia fiind prin excelenta fermieri si plugari. Numele lor se trage chiar de la ocupatia pe care o aveau, adica de la plugarit. Ceea ce personal m-a frapat, a fost faptul ca in romaneste verbul a plugari se traduce prin "a ara". Ori, ne spune Donnelli, numele rasei aryene s-a tras de la "a ara".


Fiind fermieri prin excelenta, aryenii au fost trimisi sa colonizeze Europa si Asia. Primul grup a populat Europa, din el desprinzindu-se mai tirziu popoarele Indo-Europene. Exista o legenda foarte veche in rindul popoarelor Nord-Europene care spune ca "aryenii au fost fortati odata sa traiasca intr-o tara in care Soarele verii stralucea numai doua luni pe an". Al doilea grup a traversat, ceva mai tirziu, Europa si a populat Persia si India. Insusi marele Zeu al hindusilor, Varuna, nu este nimeni altcineva decit Zeul grecilor Ouranos care de fapt era, unul dintre regii atlantizi si fondatori ai dinastiei regale din Atlantis. In cadrul grupului colonizator din Europa, Donnelli si ceilalti autori ii citeaza pe traci. Aruncind o privire sumara asupra celor spuse mai sus, este de presupus ca si Zeul Zalmoxis al geto-dacilor a fost si el, intocmai ca alti Zei antici, tot un colonizator Atlantid.

Este absolut normal ca o populatie indigena aflata in stare de semi-salbaticie sa creada ca un Zeu a aterizat pe pamintul lor, mai ales daca acesta a sosit intr-un vehicol spatial ca cel al lui Pacal Votan descoperit la Palenque in Mexic. Nenumarate legende si texte antice vorbesc despre masinile zburatoare ale civilizatiilor apuse. Astfel, la Lasha in Tibet, s-au descoperit nu cu mult timp in urma documente sanskrite tinute ascunse de-a lungul veacurilor si mileniilor, care contin indicatii referitoare la construirea unor nave spatiale inter-stelare! Manuscrisele mai trateaza si alte doua mari subiecte si secrete importante in acelasi timp: "antima" sau "cum sa devii invizibil" si "garima" sau "cum sa devii greu ca un munte de plumb". In concordanta cu aceste documente, navetele spatiale numite in sanskrita "astra" puteau efectua zboruri inter-planetare avind la bord echipaje de oameni. Este descris totodata planul unei calatorii pe Luna, desi nu se specifica in final daca aceasta calatorie a fost facuta sau nu.

Un alt epic indian insa, Ramayana, confera amanunte asupra unei calatorii pe Luna care a fost facuta cu ajutorul masinilor zburatoare, numite "vimanas". Mai mult decit atit, in Ramayana se povesteste despre o lupta care a avut loc pe Luna intre vimanas si masinile zburatoare ale atlantizilor, numite "asvin". Vimanas aveau forma circulara, asemenea farfuriilor zburatoare si foloseau drept combustibil "un lichid alb-galbui" (despre care se crede ca ar fi fost un produs asemanator benzinei) si unii compusi ai mercurului. Ca forta de propulsie foloseau forta anti-gravitationala, acestea ridicindu-se vertical de la sol, fiind capabile sa stationeze in aer si zburind in sus, in jos, in fata si inapoi, in lateral, in orice unghi si directie dorea pilotul. Ceea ce apare insa si mai curios, este faptul ca un grup de cercetatori rusi au descoperit nu de mult in pesterile din Turkestan si desertul Gobi "instrumente din vremuri imemoriale folosite in vehicole pentru navigatia Cosmica". "Instrumentele" sint semi-sfere de sticla sau portelan care se termina intr-un con si mai pastreaza inca picaturi de mercur!

Pentru cei care dorresc sa faca o excursie pina in acele locuri magice, iata un sait care prezinta traseul :
Asezamantul Sinca Veche

[Ghita Potra]

Trebuie sa fii "specialist" englez, ca sa fii asa de tampit ???

95% dintre români înteleg spontan limba moldoveneasca
Un studiu demarat de comitetul pe probleme de lingvism al Uniunii Europene a relevat, în mod absolut surprinzator, ca 95.26% dintre români înteleg spontan limba oficiala a Republicii Moldova, respectiv, limba moldoveneasca. Fenomenul este cu atât mai teribil, cu cât limba în cauza este, dupa cum probabil se cunoaste, una dintre cele mai noi limbi indo-europene, aparuta pe planeta de abia doua decenii, mai exact, în anul 1989. Uluiti, cercetatorii britanici afirma ca singura explicatie plauzibila este ca românii sunt înzestrati genetic cu inteligenta deosebita, talent în comunicare si o profunda înclinatie spre limbi straine. Un argument invocat în sprijinul acestei teorii este si acela ca procentul de 4.74% din populatie care nu manifesta o asemenea întelegere spontana este reprezentat de minoritati nationale, în special, ungare, care de asemenea, nu înteleg nici limba româna. Studiul a fost demarat de autoritatile europene, în încercarea de a cuantifica necesarul de traducatori autorizati din limba româna, în "limba moldoveneasca". Nu-i banc, dar e bun !......

UNIUNEA EUROPEANĂ.

Iti sta mintea in loc !

[IonPop]

Ha ha, e buna!
Cred ca au fost doar ironici...

[Ghita Potra]

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.
……………………………………………………………………………………..
Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.
Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns:
Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.
……………………………………………………………………………………..
Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.
……………………………………………………………………………………..
Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.
Cu alte cuvinte:
* dragostea nu înseamnă perfecţiune;
* căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
* fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;
* viaţa este bucuria de a fi împreună.

[Ghita Potra]

Un păstor îşi mâna turma de oi pe o mioritică păşune când, dintr-un nor de praf, se intrupa un Jeep Cherokee nou nouţ lângă el.
Şoferul, un tip tânăr într-un costum Hugo Boss, pantofi Gucci, ochelari de soare Ray Ban şi o cravată YSL, scoate capul pe fereastră şi zice:
- Mai Bade, dacă îţi spun exact câte oi ai în turmă îmi dai una? Păstorul se uită la tânăr, se uită la turmă apoi calm răspunde:
- Iti dau. Tânărul parchează maşina, scoate laptopul, îl conectează la telefonul mobil, accesează NASA prin Internet, apoi satelitul GPS, scanează aria, deschide baza de date şi câteva pagini de EXCEL 60 pline de formule, apoi tipăreşte cu ultima generaţie de printer portabil un raport de 15 de pagini. Apoi îi spune păstorului:
- Ai exact 1586 oi!
- Dreptu-i. Asa ca poti să iei o oaie. Se uită senin la tânărul care-şi alege oaia şi o cară la maşină, apoi zice:
- Daca io îţi spun un'e meri la slujba, îmi dai oaia aia inapoi?
- Da, de ce nu?
- Eşti consoltant la govern...
- Asa este, dar cum ai ghicit?
- Pai uite, răspunde păstorul, te-ai abătut pe aici fără ca nimeni să te cheme, ai cerut să fii plătit pentru o întrebare pe care eu nu ţi-am pus-o şi mi-ai dat o informaţie pe care eu o aveam! Pa deasupra, habar nu ai pe ce lume traiesti!
- Cum ai ajuns la concluzia asta?
- Pai, din tate oile, tu ai ales cânele...

[Ghita Potra]

Povestea lui Pazvante Chioru




Un episod istoric interesant... Etimologia unei expresii foarte des folosite.
Acum mai bine de 200 de ani ispravile unui pasa rebel zguduiau provinciile balcanice ale Imperiului Otoman.
Ecouri ale acelor vremuri s-au pastrat pana in zilele noastre sub forma unei expresii care ne trimite cu gandul la o perioada istorica indepartata si anacronica. Putin se cunoaste in prezent despre personajul istoric Pazvante. Viata si ispravile sale au fost insa strans legate de suferintele romanilor de pe malurile Dunarii, iar sfarsitul sau a fost pe masura vietii sale… Viata si ispravile celui care a dat limbii romane una dintre cele mai vechi expresii, des uzitata si in prezent, sunt atipice pentru majoritatea pasalelor care au servit de generatii intregi interesele Inaltei Porti. De fapt, indrazneala de neconceput pentru un supus al sultanului din acele timpuri l-a dus pe pasa Pazvante direct in cartile de istorie turcesti, el ramanand pana astazi singurul pasa care a indraznit sa se revolte contra autoritatii supreme de la Stambul si sa creeze un adevarat stat independent, cu capitala la Vidin, relatii diplomatice private si moneda proprie.
Pentru istoricii pasionati, Pazvante este si astazi o personalitate greu de etichetat. Diplomat, egocentrist, maniac, fanatic, lingusitor, sadic, prieten fidel, nostalgic, invatat, vizionar, haimana, arivist, complexat, depresiv, ambitios, misogin, razbunator, el intruchipeaza perfect figura dusa pana la extrem al unui slujbas de rangul doi din Balcanii inceputului de secol 19.
Baiatul din Balcani
Undeva prin iarna anului 1758, se nastea intr-un satuc din vilayet-ul Bosniei, un copil a carui faima de mai tarziu va straluci putin dar intens in noianul de intrigi si taifasuri care zugraveste perfect imaginea unui Imperiu Otoman a carui stea incepea sa apuna. Orfan de tata de la o varsta frageda, micutul Osman, duce in spate o zestre genetica diversa si un caracter pestrit si maleabil cum numai Balcanii puteau da nastere in acele vremuri. Exista o sursa conform carora Osman era fiul unei familii de romani din Valea Timocului, trecuti la Islam din simplul motiv ca astfel erau scutiti de taxele comerciale percepute de turci cetatenilor non-musulmani din provinciile stapanite de ei. Nu exista, insa, mai multe izvoare care sa confirme ipoteza originii romanesti. Astfel, se pare ca bunicul sau facuse parte din garzile de akingii bosniaci ale orasului Sofia. De aici rezulta, de fapt, al doilea nume al tanarului Osman, Pazvantoglu, o derivatie a poreclei Pasban-Oglu, adica fiul gardianului. Bunicul sau era nascut in Bosnia din tata turc si mama croata. Mama sa avea radacini amestecate, rudele dupa bunica fiind formate din albanezi, evrei, sarbi, bulgari si turci. Tipic balcanic! Dupa moartea timpurie a tatalui, Osman ajunge in grija bunicului sau. Alaturi de acesta deprinde arta armelor, isi insuseste primele notiuni de politica si se apuca de camatarie. Cum pentru orice credincios musulman, camataria este o indeletnicire strict interzisa de perceptele religioase, Osman se afla pentru prima data in viata in fata pericolului de a sfarsi in streang. Prins de autoritatile turce, are de ales intre spanzuratoare si exil. In urma interventiilor bunicului si datorita mitei avansate de acesta judecatorilor, Osman scapa de la moarte si fuge intr-o noapte din inchisoarea din Sofia unde, spre norocul sau, o parte dintre gardieni erau vechi cunostinte ale bunicului. Cateva zile mai tarziu, Osman Pazvantoglu strabate pe furis, intr-o barca, apele Dunarii si ajunge in Tara Romaneasca. Aici, dupa multe peripetii, datorate caracterului sau bataios si a catorva scandaluri datorate escrocarii unor boieri, Pazvantoglu ajunge sa frecventeze cercul de apropiati ai domnitorului muntean de origine fanariota, Nicolae Mavrogheni.si ajunge in Tara Romaneasca. Aici, dupa multe peripetii, datorate caracterului sau bataios si a catorva scandaluri datorate escrocarii unor boieri, Pazvantoglu ajunge sa frecventeze cercul de apropiati ai domnitorului muntean de origine fanariota, Nicolae Mavrogheni.
Politichie, smecherie, talharie…
Aflat in element propriu printre demnitarii fanarioti care parazitau Tara Romaneasca, Pazvantoglu este brusc inflacarat de ideea de a ajunge sef al garzilor domnitorului. Pentru inceput se angajeaza in paza palatului domnesc din Bucuresti, oferindu-si serviciile ca simplu mercenar. Ajutat de insistenta si ambitia nativa, dublate de numeroase pungi de galbeni, Pazvantoglu avanseaza, ajungand in doar doi ani sef al garzilor personale de arnauti ale domnitorului Mavrogheni. Fire sensibila, simte o stranie atractie pentru poezie, astfel ajunge sa il cunoasca si sa se imprieteneasca cu renumitul poet revolutionar grec de origine aromana, Rigas Feraios. Atras de frumusetea domnitelor romance de la curte, Pazvante, dupa cum l-au denumit romanii, este respins de o asa numita jupanita Anica. Pazvante cade intr-o depresie care l-a tinut la pat timp de doua luni. Ridicandu-se plin de razbunare, dezvolta o ura bolnava impotriva femeilor, ura care va fi concretizata mai tarziu, in timpul raidurilor de jaf efectuate in Valahia, cand personal indeamna hoardele de pazvangii sa siluiasca orice femeie romanca intalnita in cale, indiferent de varsta sau rang social. Pofta de glorie si marire a lui Pazvante nu mai putea fi tinuta in frau astfel incat, in scurt timp, ajunge sa comploteze cu boierii fanarioti, mazilirea lui Mavrogheni. Acesta afla si, turbat de furie, ordona decapitarea lui Pazvante pe o platforma construita undeva in apropiere de Strada Lipscani. Nesabuitul aventurier bosniac este salvat de la moarte, in ultima instanta, de catre interventia lui Rigas Feraios, interventie dublata de o suma considerabila de bani platita in prealabil de acesta domnitorului Mavrogheni. Pazvante trece inapoi Dunarea si organizeaza o banda de turci si albanezi cu care incepe sa jefuiasca sistematic Balcanii in lung si in lat. Reuseste astfel sa stranga o suma considerabila de bani pe care o va trimite direct sultanului Selim, impreuna cu asigurarea ca daca va fi pus aga, va dubla peschesul trimis Inaltei Porti. Sultanul accepta momeala, iar Pazvante devine aga. Nemultumit, doreste sa ajunga pasa in cel mai scurt timp. Cum politica de la Stambul era indiferenta la insistentele lui, el strange o armata de mercenari adusi din toate colturile Europei si se rascoala impotriva stapanirii turcesti a sultanului Selim al treilea. Pazvante nu mai poate fi oprit. In nebunia sa creaza un stat independent cu capitala la Vidin si se autoproclama pasa. Fascinat de puterile occidentale, dezvolta relatii diplomatice cu toate tarile din jur, ajungand chiar sa-si deschida un consulat in Republica Franceza! In anul 1798, Pazvante stapanea deja un teritoriu marginit de Dunare, Muntii Balcani, cetatea Belgradului si orasul Varna. Dus de val, nu se lasa pana nu ajunge sa bata moneda proprie care pe o parte il infatisa, iar pe cealalta avea gravata puscaria din Sofia.
Jaf si durere in Valahia
Sultanul nu putea lasa nepedepsita indrazneala nebuna a lui Pazvante astfel incat, in anul 1798, trimite o expeditie militara de pedepsire compusa din 100.000 de oameni condusa de aga Husein Kukuc. In mod bizar, armata lui Kucuk nu reuseste sa cucereasca Vidinul si, implicit, sa-l captureze pe Pazvante. Pus in fata acestei situatii, aga Kucuk da vina pe domnitorul fanariot din Tara Romaneasca, Constantin Hangerli, pe care il acuza ca nu i-a aprovizionat suficient armata. Hangerli trebuie sa plateasca oalele sparte. In consecinta, sultanul emite un firman de mazilire si executie a domnitorului fanariot, act dus la indeplinire de aga Kucuk la data de 18 februarie 1799. In vara aceluiasi an, sultanul decide sa-l ierte pe Pazvante si se hotaraste sa-l numeasca, in sfarsit, pasa de Vidin, impresionat de ambitia de neoprit a baiatului din Balcani. Stapanit de o sete nestinsa de bani si bunuri, Pazvante inteprinde unele dintre cele mai crunte expeditii de jaf si distrugere din intreaga istorie a Tarii Romanesti. Bolnav de ura, nu se multumeste cu jefuirea satelor si targurilor, ci ordona incendierea acestora. Astfel de fapte, alaturi de siluirea femeilor si uciderea barbatilor, duc la intarirea sentimentului antiotoman printre romani precum si la constituirea primelor cete de haiduci, organizate pe sistem militar, din Tara Romaneasca. In anul 1800 trupele sale, denumite pazvangii, jefuiesc si incendiaza Craiova, dintre cele circa 7000 de case de la aceea vreme doar 300 fiind salvate de incendiu. Acesta situatie a dus la un fapt straniu: depasit total de realitate, domnitorul fanariot Alexandru Moruzi isi cere singur automazilirea! In ianuarie 1802, Bucurestii sunt terorizati la aflarea vestii ca Pazvante si-a trimis trupele spre capitala. Domnitorul Mihail Sutu fuge si ordona garnizoanei de arnauti albanezi sa apere orasul. Acestia se cearta intre ei, fiecare aga albanez dorind sa detina comanda. Bucurestiul cade in anarhie, fiind stapanit de bandele de pazvangii care fraternizeaza cu vagabonzii si cersetorii locali. Acesta situatie dramatica ia sfarsit odata cu interventia brutala a trupelor turcesti care restabilesc ordinea.
Mort de mana Jianului?
Distrugerile aduse de Pazvante nu au ramas fara replica. Intr-un episod remarcabil, si din nefericire pea putin cunoscut al Istoriei Romanilor, trupele de haiduci olteni conduse de Iancu Jianu reusesc sa dea o replica pe masura atacurilor pazvangiilor. Astfel, celebrul haiduc si erou national, Iancu Jianu, organizeaza o serie de incursiuni de urmarire si pedepsire dincolo de Dunare. Intr-una din inclestari ajunge sa se lupte personal cu iataganele cu Pazvante. Cuprins de setea rabunarii, Jianu-i scoate un ochi cu iataganul temutului Pazvante, de unde acesta se alege cu porecla de Pazvante Chiorul. Grav ranit de Jianu, el este salvat in ultima instanta de garda sa personala. Supararea peste masura a Jianului este retinuta in unele balade, celebre atat in Romania cat si in Serbia si Bulgaria. Conform versurilor, Jianu ar fi strigat : Cu mana asta ti-am scos un ochi, tot cu mana asta te omor, caine de pagan! Marele nostru haiduc nu se opreste, si alaturi de cetele de panduri olteni continua sa treaca Dunarea. In anul 1809, haiducii lui Iancu incendiaza Vidinul si Plevna, ucigand orice turc intalnit in cale, in replica la actiunile lui Pazvante care atacase Craiova si incendiase satele din Oltenia. Trupele de panduri distrug din temelie raiaua turceasca de la Turnu Magurele care devenise baza favorita de incursiuni a lui Pazvante. Iancu Jianu in persoana aprinde fitilul care va arunca in aer moscheea din Turnu Magurele. In urma acestor lovituri, turcii nu vor mai incerca niciodata construirea vreunui edificiu musulman in Valahia. Sfarsitul lui Pazvante este neclar, existand doua surse care precizeaza acest acest moment. Intr-una dintre variante, Pazvante moare la data de 27 ianuarie 1807, otravit de catre medicul evreu al orasului Vidin, din ordinul sultanului, varianta putin probabila datorita faptului ca Pazvante era o sursa importanta de stoarcere a birurilor din Balcani. Mai plauzibila ramane varianta mortii sale in urma distrugerii Vidinului de catre Iancu Jianu, care probabil ca si-a indeplinit dorinta de a-l ucide pe Pazvante. De altfel, dupa episodul distrugerii Vidinului de catre panduri, nu mai apare nici o referire la Pazvante Chioru', decat o simpla expresie, des folosita si in zilele noastre… In orasul Vidin din Bulgaria mai pot fi vazute si astazi moscheea, biblioteca si cazarma construite… pe vremea lui Pazvante.