Forumul organizatiei Pontes - www.pontes.ro

Nu este neaparat vorba doar de cautarea cartilor dupa gen, ci si atunci cand se adauga carti noi, eu de exemplu n-am stiut ca anumite carti care au fost adaugate acolo erau politiste sau fantasy, pana nu am auzit de la altcineva sau pana n-am citit intamplator o recenzie, iar apoi am descarcat cartea, cautand-o dupa nume.

@Manu: Eu cred ca nu s-ar ajunge sa se faca glume fara rost punandu-se etichete nepotrivite, fiindca cu eticheta si ID-ul cartii (sau poate chiar cu ID-ul etichetei si cu ID-ul cartii, ca sa se caute mai rapid), s-ar putea asocia si ID-ul utilizatorului care a adaugat eticheta, iar daca se descopera ca un utilizator adauga etichete fara rost, s-ar putea sterge rapid toate etichetele adaugate de el, ba chiar i s-ar putea retrage dreptul de a adauga etichete.
Daca exista disponibilitate pentru aceste eforturi si daca exista si cerere din partea utilizatorilor, asta tu sigur sti mai bine.

@Stefan_Ilioaica: Pana la urma clasificarea cu etichete sau pe genuri si subgenuri are ca scop gasirea lor mai usoara.
Este insa o diferenta de organizare a bazei de date daca cautarea cartilor se face in functie de etichete sau in functie de genuri, chiar daca etichetele si genurile sunt aceleasi.
Daca clasificarea se face in functie de genuri, o carte poate avea un singur gen, sau tip, sau clasa, sau oricum i-ar zice, iar cand se adauga o carte, cel care o adauga trebuie sa aleaga unul dintre genurile existente, sau eventual sa adauge un nou gen care va fi disponibil in viitor, si in care se vor putea adauga si alte carti.
Pentru o organizare mai rafinata se pot folosi si sub-genuri, de exemplu sa se imparta cartile politiste in sub-tipuri ale genului politist, dar cam atat.
O astfel de organizare nu permite insa sa specifici ca o carte este si politista, si istorica, si erotica in acelasi timp, fiindca toate acestea sunt genuri diferite. Plus ca o organizare pe genuri ar necesita ca cineva sa stea si sa se gandeasca care ar putea fi toate genurile si eventual sub-genurile posibile pe care ar putea sa vrea sa le adauge cei care incarca carti. De aceea cred ca este mai simpla si mai flexibila utilizarea de etichete. Unii pot sa adauge doar o eticheta pentru o carte, altii poate ca vor sa adauge zece pentru alta daca considera ca acea carte se poate incadra in acelasi timp in zece categorii. Iar acele categorii nu trebuie sa fie definite anterior, si nici nu trebuie sa fie neaparat categorii. O eticheta poate sa specifice de exemplu ca o carte este despre homosexuali, sau cu procese avocatesti, sau cu actiunea intr-un spital, sau ca nu este recomandata minorilor. Adica cam ce spuneai si tu cum ca nu stiai ca o carte era in genul fantasy sau politiste, fiindca probabil era inclusa intr-un alt gen.
Un sistem static bazat pe categorii nu ar permite adaugarea de astfel de specificatii.
Daca s-ar crea un sistem bazat pe etichete, ulterior s-ar putea afisa topuri cu cele mai atractive etichete. Nu cu cele mai cautate etichete, ci cu cele pe care le au cartile care au fost cel mai descarcate, iar facand click pe una dintre etichete oriunde ar aparea ea, s-ar putea afisa un top cu cele mai descarcate carti care au acea eticheta.

Suna foarte fain, acum sa vedem daca vor si restul persoanelor sa se implementeze asa ceva, daca este interes, dupa cum ai spus si tu

vă salut! mă tem că am să mă formulez să zicem aiurea, dar încerc!
am citit cândva de mult, o carte citită de Coriolan Stoianovici. întrebarea mea este: cum se numea cartea aceea?
există undeva o listă cu cărțile citite de domnia sa? venin nu este, nici shibumi și nici strada principal...
încerc să vă ajut e vorba despre niște oameni care se întorc în timp, și un amănunt amuzant, la un momentdat rămân fără țigări, așa că cineva revine în secolul 20 pentru a cumpăra țigări... o tâmpenie, știu, dar mai mult nu-mi amintesc.
o după amiază frumoasă vă doresc.

De cum am citit numele lectorului, m-am şi gândit la Templul părăsit de Erwin Wickert. Este şi în Biblioteca Pontes. Mi+a plăcut şi mie când am citit-o prin gimnaziu... Cum face poze şi se sperie chiar şi împăratul Romei, nu mai ştiu în timpul căruia a aterizat personajul...
Interesant că între 1971 și 1976 autorul a fost ambasadorul Germaniei la Bucureşti, după care a mers ca ambasador în China. Când am citit eu cartea încă mai trăia, a murit în 2008 la 93 de ani.