Fel de fel

[Ghita Potra]

Doctore, ma chinuie ingrozitor coloana. (Constantin Brancusi)

Posteritatea va crede ca am avut un singur ou. (Columb)

Prefer rima imbratisata. (Veronica Micle)

Femeile cu picioare lungi, sunt cele mai bune la pat. (Procust)

Duc o viata regulata; ma culc la sapte, ma scol la sapte. (Alba ca Zapada)

Femeia model trebuie sa fie tanara. (Corneliu Baba)

A fost nunta cu dar, dar nu cine stie ce! (Zamfira)

N-aveti, cumva, un foc? (Nero)

Si totusi, se invarteste! (Galileo Galilei la un chef)

Suntem rude dar foarte indepartate (Fratii Grimm)

Eu sunt o exceptie: mi-am facut carul vara. (Nicolae Grigorescu)

De cand cu politica, am tras poezia pe linie moarta. [A.(carul) Paunescu]

Justitia noastra este bolnava. (un doctor in drept)

Am fost corigent la zoologie si literatura. (La Fontaine)

Am oscilat intre Scoala Ardeleana si Scoala Militara. (Petru Maior)

Aria cercului se bucura de o celebritate nemeritata. (Giuseppe Verdi).

Noi vrem pamant! (un extraterestru).

Nu intrati in marile complexe cu sotia. (Freud)

Am picat la tanc! (Aurel Vlaicu)

Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri. (Mendeleev)

Intr-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la patrat. (Pitagora)

Cand pun mana pe un roman bun, nu-l las pana nu-l termin. (Cleopatra)

Cartea mea de capatai este "Dupa douazeci de ani". (Silviu Brucan)

Ma duc sa ma caut. ( Fiul ratacitor)

Astept Ziua Recunostintei. (Penes Curcanul)

Ce mica-i lumea! (Gulliver in tara piticilor)

Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)

Toti oamenii de valoare au zburat din Romania. (Henri Coanda)

De fapt, la tara eu n-am vara, ci un var. (George Toparceanu)

Vrem sa ne pastram limba si portul. (un constantean - R.Mazare)

Ca orice om, am fost si eu la stramtoare. (Magellan)

Marile cuceriri le-am facut in moteluri. (Gingis-Han)

Eu stau, tu stai, el sta. (Imnul de stat).

Ostenii mei, astazi avem exercitii de tragere. (Vlad Tepes )

Americanii s-au obisnuit cu insula in coasta. (Fidel Castro)

Am ajuns in America pentru ca m-a trimis nevasta dupa cartofi.(Cristofor Columb)

Forma mea de protest este demonstratia. (Pitagora).

[Ghita Potra]

FABULA TURISMULUI

Chelise Leul-rege dar coama şi-o păstrase
Şi tot avea succesuri când se plimba pe strasse,
Era bătrân şi totuşi, cu ochii lui saşii,
Vedea să-i mai plesnească cu coada pe copii,
Avea şi laba tare, de-aceea, cucerită,
O vulpe se-aciuase în marea lui suită.
Şi cum era-nzestrată cu-o fire pudibondă,
Ştiind cât de sensibil e Leul la o blondă,
Ea s-a vopsit degrabă-n culoarea de-acest ton,
Apoi, luând poşeta de super-lux, Vuitton,
S-a dus la el cu nurii, sperând să fie-aleasă,
În noua guvernare pe-un post de ministreasă.
(Fuseseră alegeri în toamna-acelui an
Şi-acum se dădea lupta pe marele ciolan).
Deşi cam găinară, cum unii, cu cinism,
O criticau în presă, ajunse la... turism.
Şi cu tupeu ceru să i se-aloce banii
Cât alte ministere nu au primit cu anii,
Voia s-aducă păsări şi ouă de-mprumut,
Că-n criza asta mare, nici jungla n-a avut,
Dorea ea să impună un brand miraculos:
The land of choise-jungla, să-i fie de folos
Ca, atrăgând turiştii cu minte de copii,
Ea să câştige bani tot din găinării.
- Stăpâne Leu, strigă masivul elefant,
Mă văd chiar obligat să nu fiu elegant,
Această blondă sexy, chiar vrea să te prostească?
Turismul cu asfalt doar poate să-nflorească,
Eu ca ministru pus, în junglă, la transporturi
Am chiar pentru turism o mie de-alte ponturi!
Dar blonda ministreasă cu zâmbetu-i perfid,
Îşi apără bugetul, intervenind rapid:
- Turiştii, spuse vulpea, când n-ai infrastructură,
Vor pe la noi să vadă doar oul cum se fură!
Autostrăzi, şosele găsesc în alte părţi,
Dar cum se fură-n junglă, nu scrie nici în cărţi!
Doar asta-i va atrage şi-un... farmec fecioresc,
Al meu, dacă le-arăt cum ştiu să călăresc!
Şi ca să demonstreze cât este de cochetă,
Ea-ncălecă un cal, apoi o bicicletă,
Încât şi elefantul, sedus de călărit,
L-a aprobat pe rege care-a decis grăbit,
Nălţându-şi de pe tron statura lui ilustră,
Cu ochii îndreptaţi spre scurta vulpii fustă:
- Decât să mai dăm banii pe-asfalturi la străini,
Mai bine-i investim în ouă şi găini!
Astfel primi vulpiţa vopsită auriu,
O sumă foarte mare... topită, cum? Nu ştiu!
Căci nici găini, nici ouă în junglă n-a adus,
Ci numai un... cocoş pe post de... soţ supus.
MORALA mi se pare pierdută-n veşnicie:
Turismul pentru-o “vulpe” e tot găinărie!

[Ghita Potra]

La mulţi ani tuturor care poartă numele de Ioan şi derivatele acestuia.

Unii întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei financiare. Pentru cei mai mulţi, acesta apare ca ceva extrem de complicat şi cu origini obscure.
În fond, este mai simplu decât ne-am putea închipui.
Cineva a avut inspiraţia să sintetizeze această stare de lucruri intr-un scenariu compus din zece etape. Iată-l:

1. Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea beţivani neisprăviţi) băutura pe datorie. Îşi notează cu grijă datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor acordate. Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte, iar vânzările de băutură aşijderea. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea.

2. Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion - promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar - băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare - refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaţiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND şi VOMIT-BOND.

4. Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate apoi pe piaţa internaţională. Mulţi investitori nu înţeleg ce înseamnă aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creşte, alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.

5. Intr-o bună zi, cu toate că preţurile continuă să urce, managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i reproşată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceara plata datoriilor acumulate de beţivii care frecventează crâşma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum să plătească. Ion nu îşi poate rambursa creditul contractat de la bancă şi intră în faliment.

7. Obligaţiunile BEAU-BOND şi BEAT-BOND îşi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND stă ceva mai bine, valoarea ei stabilizându-se după o prăbuşire de 80%.

8. Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăţi financiare, după ce clientul lor a închis porţile şi după ce obligaţiunile în care investiseră masiv şi-au pierdut valoarea. Furnizorul de ţuică este preluat de o firmă concurentă, iar fabrica de bere intră în faliment.

9. Banca este salvată de la faliment de către Guvern, în urma unor consultări dramatice între partidele politice.

10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obţinute prin impozitele plătite de către persoanele care nu consumă alcool.

Nu ştiu cine este autorul acestei demonstraţii. Cred însă că, pentru claritatea demonstraţiei, ar merita un premiu NOBEL pentru economie. Şi o popularizare corespunzătoare.

[Ghita Potra]

- metaforă terapeutică

"Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!"
A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse:
- Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca.
Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.
La aproape şapte ani după acestea. se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea.
"Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit;
când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi;
când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;
când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie;
când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă;
când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;
când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea;
când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă;
când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii."


(Bruno Ferrero)

[Ghita Potra]

Eforturi conjugate


În contextul crizei economice internaţionale SUA au pierdut poziţia de hegemon global pe care o avea odinioară. Unicul domeniu în care poziţia de lider global al SUA părea relativ asigurată era domeniul forţei militare. În mod indubitabil, armata americană este cea mai bine dotată şi cea mai bine finanţată din lume însă o serie de evenimente recente arată că într-o lume globalizată şi complexă, avantajele oferite de finanţarea nelimitată şi sofisticarea tehnologică pot dispărea foarte rapid.

Incidentul recent în cadrul căruia Iranul a reuşit să captureze un avion american militar este mult mai important decât pare la prima vedere. Avionul american capturat de armata iraniană este o “dronă”, adică avion fără pilot, de dimensiuni mici, folosit pentru misiuni de cercetare. Teoretic, asemenea avioane sunt dificil de interceptat din cauza dimensiunilor mici şi a tehnologiei avansate de “camuflare” împotriva detectării. În ultimii ani, dronele au devenit principalul instrument operativ al armatei americane şi sunt folosite nu doar pentru misiuni de recunoaştere, ci şi pentru misiuni de luptă, fiind utilizate în calitate de bombardiere.

Primele relatări despre interceptarea dronei americane de către armata iraniană au fost tratate cu scepticism de presa americană, iar mai multe “surse” din cadrul armatei americane au speculat că nu a fost vorba de o intercepţie, ci de o avarie provocată de defecţiuni tehnice. La câteva zile după primele declaraţii despre interceptarea dronei, autorităţile iraniene au prezentat imaginile care au şocat specialiştii în domeniul militar. Drona (RQ 140 Sentinel) capturată de iranieni este absolut intactă şi nu are urme de coliziune cu solul. Pentru această situaţie există o singură explicaţie plauzibilă: armata iraniană a reuşit să preia controlul dronei şi să o aterizeze pe o pistă din Iran.

Consecinţele acestui fenomenal succes al iranienilor sunt cât se poate de serioase.
Penetrarea sistemului de comunicare şi preluarea sistemului de control al dronei sunt posibile numai în condiţiile în care sistemul general de coordonare şi control al sistemelor automatizate din cadrul forţelor armate ale SUA a fost penetrat, iar sistemele de siguranţă şi criptare au fost sparte.
Mai mult decât atât, dat fiind faptul că o bună parte din aparatura care asigură comunicarea şi coordonarea sistemelor computerizate din cadrul forţelor armate americane se află pe sateliţi, înlocuirea sau reprogramarea acestor sisteme reprezintă o dificultate tehnico-logistică aproape insurmontabilă.
În condiţiile în care armata americană se bazează pe sisteme IT şi coordonare prin satelit în toate activităţile, iar toate avioanele, tancurile, rachetele şi navele sunt absolut nefuncţionale fără funcţionarea sistemelor automatizate, se poate spune că forţa armată americană poate fi “scoasă din priză” de cei care au penetrat sistemele de comunicare şi comandă.

Autorităţile americane neagă această posibilitate, însă colegii lor israelieni nu se obosesc să se ascundă după deget şi recunosc seriozitatea situaţiei. Publicaţia israeliană Debka Files, cunoscută în cercuri restrânse de specialişti drept Vocea Mosadului, a făcut publice o serie de materiale analitice care descriu noua conjunctură:
Interceptarea controlului dronei fără penetrarea întregului sistem de coordonare a sistemelor automatizate este imposibilă. În condiţiile în care drona a fost interceptată în cadrul primului său zbor deasupra Iranului este foarte probabil că cei care au organizat interceptarea aveau informaţii exacte despre data, ora şi itinerarul dronei, iar această probabilitate indică faptul că operaţiunea de interceptare a dronei a fost probabil executată în colaborare cu o forţă avansată din punct de vedere tehnologic (Rusia sau China) şi operaţiunea a beneficiat de colaborarea şi cooperarea intensivă din partea unor persoane aflate la un nivel foarte înalt în cadrul armatei sau serviciilor secrete americane.

În termeni simpli, situaţia arată în felul următor: din acest moment niciun avion, nicio navă şi nicio rachetă americană nu este în siguranţă şi poate fi dezactivată sau utilizată împotriva ţintelor americane sau aliate. Americanii conştientizează seriozitatea problemei, fapt demonstrat de reacţiile americane la ultimele acţiuni iraniene în zona Golfului Persic. Pe 12 decembrie, la o săptămână după interceptarea dronei, Iranul a declarat că va bloca strâmtoarea Hurmuz pentru a organiza manevre militare. Prin această strâmtoare trece 40% din petrolul transportat la nivel global şi SUA au declarat în repetate rânduri că orice încercare de a bloca această arteră maritimă este absolut inadmisibilă şi va fi sancţionată dur, inclusiv prin utilizarea forţei armate. După ce Iranul şi-a declarat intenţia de a bloca strâmtoarea Hurmuz, reacţia americană a fost aproape inexistentă, fiind limitată la nişte declaraţii ale unor oficiali neimportanţi din cadrul Departamentului de Stat. Mai mult decât atât, în ultimele zile se putea observa o considerabilă reducere a presiunilor asupra Iranului, ceea ce se află într-un suspect şi pronunţat contrast cu comportamentul anterior al Washingtonului.

Este posibil că deciziile autorităţilor americane de a reduce presiunile asupra Iranului au fost “stimulate” de prăbuşirea unei alte drone americane în zona insulelor Seychelles. Conform tradiţiei, armata americană a declarat că drona a suferit probleme tehnice, dar explicaţia şi implicita coincidenţă între declaraţiile iraniene şi “avaria” dronei par extrem de suspecte. O explicaţie mult mai plauzibilă este că drona a fost doborâtă de iranieni ca o demonstraţie a abilităţii de preluare a controlului sistemelor militare americane în orice colţ al lumii.

Sursele Debka Files susţin că în cazul unor incidente neplăcute, răspunsul obişnuit al armatei americane este intensificarea operaţiunilor pentru a nu crea o impresie de slăbiciune, însă în acest caz nu a existat o intensificare, ba mai mult, nu au mai existat misiuni de cercetare aeriană îndreptate împotriva Iranului. Analiştii publicaţiei israeliene consideră că “cei care au penetrat drona, au penetrat şi cartierul general al CIA la Langley”, deoarece s-a reuşit nu numai redirecţionarea dronei spre un aerodrom din Iran, dar şi evitarea situaţiei în care controlorii din centrul de coordonare al dronelor (care funcţionează sub egida CIA) ar fi activat mecanismul de autodistrugere a aparatului. Penetrarea sistemului de control şi comunicare a fost totală.

Sursele din cadrul guvernului israelian susţin că există o “serioasă suspiciune” că Rusia a oferit Iranului ajutor tehnologic în vederea pregătirii atacului asupra dronei şi penetrării sistemelor americane. Săptămâna trecută, ministrul de externe al Israelului, Avigdor Liberman (vorbitor de rusă şi fost cetăţean al URSS) a fost trimis într-o vizită urgentă la Moscova pentru o întrevedere cu Vladimir Putin.
Premierul rus i-a acordat o scurtă audienţă, însă nu a dorit să comenteze pe marginea existenţei unei cooperări între Rusia şi Iran în privinţa incidentului. Ministrul israelian a declarat după întâlnire: “Poziţia Rusiei în privinţa problemelor din Orientul Mijlociu nu ne ajută”. Sursele din cadrul guvernului israelian susţin că tentativele administraţiei Obama de a intra în contact cu preşedintele Medvedev pentru a discuta această problemă nu s-au soldat cu succes.

Conform informaţiilor prezentate de Debka Files, la Teheran au loc negocieri bilaterale şi trilaterale între reprezentanţii Iranului, Rusiei şi Chinei în vederea determinării modului de împărţire şi utilizare a tehnologiilor şi informaţiilor obţinute cât şi despre strategia acţiunilor ulterioare. Sursele analiştilor israelieni nu au informaţii despre stadiul şi concluziile negocierilor.

Anul 2012 se anunţă a fi un an absolut deosebit. O lume în care rachetele lansate de pe navele americane pot fi controlate de la Teheran, Moscova sau Beijing, iar toată tehnica militară americană poate fi dezactivată printr-o apăsare de buton se deosebeşte radical de lumea cu care am fost obişnuiţi. Cu câţiva ani în urmă, o lume în care jandarmul mondial Unchiul Sam a rămas fără bani şi fără baston era de neconceput.
Să nu creadă cineva că efectele acestor evenimente vor fi limitate la Orientul Mijlociu. Eforturile părţilor implicate în procesul de modificare a conjuncturii globale vor avea în mod implacabil rezultate conjugate care se vor simţi şi la Bucureşti.

[Ghita Potra]

Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin.

O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.

"E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou?"
Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba: "Cati bani ai?"
Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazusera cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.
"Ajung?" intreba ea cu mandrie. "Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei."
Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia. "Ia-o", spuse el fetitei. "Si du-o cu grija."

Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu.
O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati. Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse: "Colierul acesta a fost cumparat de aici?"
"Da, domnisoara."
"Si cat a costat?"
"Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale: nu privesc decat pe client si pe mine."
"Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!"

"Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei. "Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: a dat tot ceea ce avea."

[Ghita Potra]

ODA PROSTILOR


De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna...PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare :
"Iubite Doamne, fă-mă....PROST!"

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii...PROST.

In lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de....PROST.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe.....PROSTIE...

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de ...PROŞTI.

Si-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
şi numai PROŞTII sunt deştepţi.

[Ghita Potra]

Intr-o buna zi, umnui taietor de lemne ii cazu securea in apa. Omul se puse pe jelit pentru ca-si pierduse singurul lucru cu care putea sa-si castige existenta.
Vazand acestea, Dumnezeu apare langa apa si-l intreaba care este cauza disperarii sale. Omul ii explica situatia si Dumnezeu plonjeaza in rau si revine cu o secure din aur masiv.
- Asta e securea ta, omule? il intreaba el.
- Nu, raspunse taietorul de lemne.
Dumnezeu intra din nou in apa si se intoarce cu o secure numai din argint.
- Asta e securea ta? intreaba el din nou.
- Nu, raspunde din nou taietorul de lemne.
A treia oara Dumnezeu revine cu o secure de fier.
- Asta e securea ta?
Da, asta e, ii raspunse de data aceasta taietorul de lemne. Dumnezeu, miscat de onestitatea omului ii face cadou toate trei securile si taietorul de lemne se intoarce fericit acasa.

Cateva zile mai tarziu acelasi taietor de lemne se plimba pe malul Raului cu nevasta sa. Dintr-odata aceasta cade in apa. Cum omul se puse iarasi pe plans, Dumnezeu aparu din nou intrebandu-l care-i este necazul.
- Nevasta mea a cazut in apa, ii raspunse taietorul de lemne printre suspine.
Atunci Dumnezeu sare in apa si apare cu Penelope Cruz in bratze.
- Asta este nevasta ta? intreaba el.
- DA! urla omul.
Atunci Dumnezeu, furios, il lua la bani marunti:
- Indraznesti sa ma minti?!! Ar trebui sa te blestem pentru vecie!!
Atunci taietorul de lemne incepe sa-l implore:
- Te rog, Doamne, iarta-ma! Dar cum altfel puteam sa raspund?! Daca spuneam "nu" la Penelope Cruz , data viitoare mi-o aduceai pe Catherine Zeta Jones. Si daca si atunci as fi spus "nu", a treia oara mi-o aduceai pe nevasta-mea. Si daca de data aceea as fi spus "da", mi le faceai cadou pe toate trei, dar eu sunt un om nevoias si n-am de unde sa hranesc trei femei. Acesta este motivul pentru care am raspuns cu "da" de prima data.

Morala:
Barbatii mint numai din motive perfect oneste si logice. INTOTDEAUNA !

[Ghita Potra]

V-ati intrebat vreodata de ce simtim o placere aparte atunci cand ne plimbam in picioarele goale prin iarba udata de roua diminetii ? sau atunci cand ne plimbam desculti pe malul marii ? .ei bine se pare ca raspunsul la aceste intrebari este unul care s-ar putea sa schimbe nu numai felul in care facem aceste lucruri dar mai ales frecventa in care o facem.
Daca esti ca majoritatea oamenilor, probabil ca mai tot timpul porti incaltari cu talpi din cauciuc sau din plastic . Si probabil ca nu-ti trece prin minte ca acest simplu lucru poate fi cel mai mare rau pe care il poti face sanatatii tale.
In 1998 Clint Ober,un fost director executiv la o companie TV, pensionat, statea pe o banca intr-un parc in orasul sau natal. In timp ce se uita la turistii care treceau prin fata lui, si-a dat seama ca toti , inclusiv el purtau incaltaminte cu talpa de cauciuc sau de plastic si s-a gandit daca nu cumva aceasta are cumva un impact asupra sanatatii. Intrebarea a venit in capul sau datorita experientei avute in meseria sa in care obisnuia sa izoleze cablurile, avand in minte notiunea ca toate sistemele electrice din casele si birourile noastre sunt stabilizate si protejate de pamant prin impamantare.
Ober s-a intrebat daca nu cumva acest camp energetic ar putea sa protejeze si sanatatea corpurilor noastre. Ceea ce nu a banuit atunci a fost faptul ca aceasta intrebare a sa va pune in miscare ani si ani de experimente si studii iar acestea vor scoate la iveala rezultate incredibile
Desi folosesc o varietate de cuvinte pentru a o descrie, fiecare scoala moderna de medicina alternativa vorbeste despre "energie. Dar ce este aceasta "energie" fundamentala despre care tot auzim?
Pielea ta, in general, este un conductor foarte bun. Poti conecta orice parte a pielii tale la pamant, dar daca vei compara diferite parti exista una care este deosebit de puternica, si care este chiar in mijlocul talpii piciorului; un punct cunoscut de acupuncturisti ca Rinichi 1 (K1) .

Este un punct bine-cunoscut pentru faptul ca din punct de vedere conductiv se conecteaza la toate meridianele de acupunctura si in esenta, se conecteaza la fiecare coltisor al corpului tau.
Interesant este ca impamantarea sau mai degraba lipsa acesteia, are mult de a face cu inmultirea bolilor moderne.
Cand esti conectat cu pamantul (fie ca mergi descult sau ai fost conectat electric pe punctul K1 al piciorului), exista un transfer de electroni liberi din pamant in corpul tau. Acesti electroni liberi sunt, probabil, cei mai puternici antioxidanti cunoscuti de om.
In urma experimentelor facute, s-a demonstrat ca cesti antioxidanti sunt responsabili pentru cateva observatii clinice foarte interesante :
. Schimbari benefice ale frecventei cardiace
. Scaderea rezistentei pielii
. Scaderea nivelului de inflamatie
Pentru a intelege mai bine stiinta din spatele a ce se intampla in timpul in care suntem conectati la pamant si de modul in care aceasta are impact asupra raspunsului inflamator, Dr. Oschman ne explica ceea ce se intampla atunci cand va confruntati cu un traumatism.
Dr. Oschman este expert in domeniul medicinei energetice, cu o diploma de licenta in biofizica si un doctorat in biologie de la Universitatea din Pittsburgh.
Ca autor al unui numar mare de carti, el este recunoscut pe scara larga ca o autoritate in biofizica energiei medicale.
"Chiar si la cea mai mica contuzie, daca te ciocnesti de usa, sistemul imunitar raspunde imediat prin trimiterea de celule albe din sange (neutrofile) la locul impactului .
Neutrofilele secreta specii reactive de oxigen (ROS) . numite radicali liberi. Acestea sunt ca Pac-Man, molecule foarte importante care au misiunea de a distruge.
In cazul in care bacteriile au ajuns prin intermediul pielii in corp, acesti radicali liberi vor distruge bacteriile foarte repede. Daca ai celule deteriorate, radicalii liberi le vor distruge, astfel incat sa existe spatiu pentru celulele sanatoase sa se miste pentru repararea tesuturilor.
Acesta este cunoscut ca raspunsul inflamator.
Ceea ce am descoperit si este cu adevarat profund este aceasta: am inteles acum de ce primim acest raspuns inflamator, care are cinci caracteristici: durere, roseata, caldura, pierderea abilitatii de miscare, si umflarea. Toate acestea sunt cele cinci semnalmente distinctive ale inflamatiei si se dovedeste ca nu este nevoie sa se intample asa.
Inflamatia, care in medicina este considerata o parte importanta a procesului de vindecare, este de fapt un artefact cauzat de lipsa de electroni in tesuturile tale.
Ce se intampla este ca neutrofilele livreaza specii reactive de oxigen (SRO) la locul incidentului, dar procedand astfel, unii dintre acesti radicali liberi se pot scurge in tesutul din jur si ii poate cauza tesutului sanatos daune. Asta este de fapt ceea ce creeaza raspunsul inflamator ".
Cercetarea asupra impamantarii a descoperit acum ca, daca tii picioarele goale pe pamant dupa ce te lovesti sau te accidentezi, electronii vor migra in corpul tau si se vor raspandit prin tesuturi.
Orice radical liber care se scurge in tesutul sanatos va fi imediat neutralizat electric. Acest lucru se intampla deoarece electronii sunt negativi, in timp ce radicalii liberi sunt pozitivi, astfel incat acestia sa anuleaza reciproc.
"Deci, intr-adevar ceea ce se intampla cu impamantarea sau conectarea la pamant este ca va protejati organismul de la - cum le numesc eu, pagubele colaterale," spune Dr. Oschman.
"Aceste distrugeri nu au fost destinate sa aiba loc, dar au loc pentru ca ne-am deconectat de la pamant prin punerea de cauciuc si de material plastic intre picioarele noastre si pamant.
Pentru a putea adapta impamantarea la nevoile omului modern, specialistii au gasit metode de a aduce energia pamantului direct in casele oamenilor. Astfel au aparut cearceafuri electrice cu ajutorul carora oamenii sunt conectati la pamant in timp ce dorm. Presuri pentru calculator pe care poti sta cu picioarele goale in timp ce lucrezi sau papuci care au in talpa un material conector intre punctul K1 si pamant.
David Wolfe, cunoscuta autoritate in domeniul medicinei alternative si un puternic sustinator al impamantarii, a facut un experiment in direct in timpul unei prezentari pe 20 de indivizi din sala, care au fost conectati la energia pamantului printr-un cablu electric care la un capat era infipt in pamant inafara salii de prezentare. Dupa 80 de minute, participantilor li s-a recoltat sange si li s-au facut analize care au fost apoi proiectate in direct si explicate pe loc. Rezultatele au fost pe masura. Puteti urmari acest experiment aici :
Impamantarea, o strategie impotriva imbatranirii
Una din teoriile dominante privind imbatranirea este teoria radicalilor liberi, conform careia imbatranirea se produce din cauza pagubelor cumulate, cauzate de radicalii liberi. Cand aveti un traumatism sau o inflamatie cronica, prin respiratie si din alimentele pe care le mancam, printre alte lucruri suntem expusi la radicalii liberi.
In timp ce nu poti sa elimini complet toti radicalii liberi, iti doresti sa menti un echilibru sanatos de electroni antioxidanti in organismul tau pentru a fi sigur ca distrugerile datorate radicalilor liberi nu va scapa de sub control. Conectarea la pamant poate ajuta la realizarea acestui echilibru delicat.
Exista trei tipuri de sub-modele ale procesului de imbatranire cauzate de radicalii liberi :
1. Deteriorarea/mutatia ADN-ului din cauza radicalilor liberi
2. Teoria mitocondriilor. Mitocondriile in fiecare celula din corpul nostru efectueza metabolismul oxidativ si un produs secundar sunt radicalii liberi. In cele din urma mitocondriile se uzeaza sau se autodistrug din cauza excesului de radicali liberi
3. Teoria incrucisarii de proteine, ceea ce explica riduri de pe piele. Proteinele se lipesc una de alta, reducand eficienta enzimelor.
"Am impresia , din studiul meu de biofizica si biologie celulara, ca organismul este proiectat cu o tesatura semi-conductoare care conecteaza totul in organism, inclusiv in interiorul fiecarei celule," spune Dr. Oschman.
"Ma refer la acest sistem ca la o matrice vie. Electronii, cei care intra in partea de jos a piciorului nostru, se pot muta oriunde in corp.
In orice loc unde se formeaza radicali liberi, exista electroni in apropiere, care ii pot neutraliza si astfel se pot preveni toate aceste procese: leziuni mitocondriale, lipirea proteinelor, si mutatia sau deteriorarea genetica.
Astfel, intreaga structura este in esenta un sistem de aparare antioxidant, care este in fiecare parte a corpului nostru.
Asa ca, daca ati merge descult, veti inmagazina electroni pe corpul ii va stoca, iar acestia vor fi disponibili in orice moment in cazul in care ati putea avea un traumatism, sau in orice punct in cazul in care un radical liber s-ar putea forma ..
Cum impamantarea ne afecteaza sangele
O alta descoperire foarte importanta, si una dintre cele mai recente, este faptul ca impamantarea subtiaza sangele , facandu-l mai putin vascos. Aceasta descoperire poate avea un impact profund asupra bolilor cardiovasculare, care sunt acum numarul unu cauzator de moarte in lume.
Practic, fiecare aspect al bolilor cardiovasculare a fost corelat cu vascozitatea crescuta a sangelui.
Dr. Frank Sinatra a antrenat echipa doctorului Oschman in modul de evaluare a vascozitatii sangelui folosind o metoda numita potentialul zeta. Acesta masoara potentialul celulelelor rosii din sange, prin determinarea vitezei cu care acestea migreaza intr-un camp electric.
Se pare ca atunci cand se produce impamantarea, potentialul zeta creste repede, ceea ce inseamna ca celulele rosii din sange au o incarcatura mai mare pe suprafata lor, care le indeparteaza una de alta. Aceasta actiune face ca sangele sa se subtieze si sa curga mai usor. De asemenea, tensiunea arteriala scade semnificativ..
O alta implicatie evidenta a acestui fapt este ca prin indepartarea reciproca, celulele rosii din sange sunt mai putin inclinate sa ramanem impreuna si sa formeze un cheag. Cheagurile de sange nu trebuie sa fie foarte mari pentru a forma o embolie pulmonare care v-ar ucide instantaneu, astfel incat acesta este un beneficiu semnificativ.
In plus, in cazul in care potentialul zeta este ridicat, lucru ce poate fi facilitat de impamantare, nu se va reduce doar riscul de boli de inima, dar, de asemenea, riscul de dementa multi-infarct, in cazul in care incepe sa se piarda tesutului cerebral din cauza micro-coagularilor din creier.
Cele mai bune suprafete pentru impamantare
In mod evident, cel mai simplu mod este sa se mearga descult. Dar ce putem spune despre locuitorii din mediul urban sau oras, care sunt inconjurati de asfalt si beton? Poti sa te conectezi prin acestea? Si care dintre suprafete naturale sunt cele mai eficiente?
Exista intr-adevar, diferente semnificative intre diverse suprafete.
Locul ideal pentru mersul pe jos in picioarele goale este pe plaja, in apropierea sau in apa, pentru ca apa de mare este un conductor foarte bun. Corpul nostru, de asemenea, contine in cea mai mare parte a sa apa, astfel incat se creeaza o conexiune buna.
Iarba, mai ales daca este acoperita cu roua, pe care te-ai putea plimba daca te trezesti dimineata devreme, este o alta suprafata extrem de potrivita. Potrivit dr. Oschman, betonul este un bun conductor, atata timp cat aceasta nu a fost izolat. Picturile pe beton nu permit electronilor sa treaca prin el foarte bine.
Materiale cum ar fi asfaltul, lemnul, si izolatorile tipice cum ar fi din plastic sau cauciuc, nu vor permite deasemenea electronilor sa treaca si sa va ajute in procesul de impamantare.
Modalitati usoare de a incorpora impamantarea in viata de zi cu zi
Mersul descult in aer liber este una dintre modalitatile cele mai minunate, ieftine si puternice de a ne conecta la pamant si care poate contribui, de asemenea, si accelera refacerea tesuturilor si inlaturarea durerilor musculare in urma exercitiilor extenuante. Deasemenea orice contact direct cu un obiect bun conductor care este in legatura cu pamantul, de la un cablu electric, o teava sau chiar un copac, poate fi o metoda buna de a ne incarca cu electronii negativi.
O alta solutie pe care majoritatea dintre noi o folosim fara sa ne dam seama este dusul. In timp ce facem dus, suntem in contact cu energia pamantului prin apa care curge prin tevile ingropate in pamant, aceasta fiind si una din explicatiile pentru care ne simtim asa de bine la dus si chiar este locul unde avem inspiratie si ne vin tot felul de idei.
Reconectarea la pamant
De-a lungul istoriei umanitatii, civilizatii intregi au onorat pamantul si conexiunea cu acesta. Stilul de viata modern a facut in asa fel incat omul a ajuns sa fie un strain pentru pamantul care ii da viata si il hraneste. Copiii secolul nostru nu se mai joaca in pamant sau in iarba, sunt izolati in apartamente si case de beton.
David Wolfe spune ca atunci cand suntem conectati la pamant suntem practic in contact cu orice fiinta vie conectata la pamant in momentul acela fie ca sunt plante , animale sau alti oameni de la capatul opus al lumii.
Atunci misiunea noastra devine una de a inspira si de a promova reconectarea la energia pamantului ca un mod simplu si natural pentru a face o lume mai sanatoasa si mai buna.
Stai in echilibru, stai conectat, foloseste-te de cea mai puternica forma de antioxidanti anti-inflamatorii din natura. Vindecarea nu trebuie sa provina dintr-o injectie sau un medicament, ea vine direct din pamant, tot ce trebuie sa faci este sa iti dai incaltarile jos!

[Ghita Potra]

HORA UNIRII

Hai sa dam mîna cu mîna
Sa furam tot ce s-aduna,
Sa-nvîrtim hora hotiei
Pe pamîntul României!

Ordinea si cinstea piara!
Piara fraierii din tara!
Între noi sa nu mai fie
Decît jaf si smenarie!

Contu-n banca de te tine
Vino sa te prinzi cu mine
La hotie cu unire
Si pe functii cu-nfratire!

Unde-i unul nu-i putere
Sa se puna de-o avere,
Unde-s doi puterea creste
Si tara se praduieste!

Amîndoi suntem de-o mama
De-o faptura si de-o sama,
Ne curg balele din gura
Prin buget cînd dam o tura.

P-amîndoi în cur ne doare
Ca în haos tara moare.
Eu ti-s frate, tu-mi esti frate,
Sa furam cît se mai poate!

În guvern hai cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa creasca banu' mare
Mai rapid în buzunare.

Dam pomana s-un piscot
Prostului cu drept de vot
Ca oricum în România
Noi facem paranghelia

[Ghita Potra]

Misterul mortii lui Eminescu!...CUTREMURATOR!
Marele patriot Mihai Eminescu, un martir ucis la comanda francmasoneriei

Motto: „Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.”

Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic. Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate înafara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.
„În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria.. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. „Directiva de sus” s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”
Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”
Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.
Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.
Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, undePoliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare
La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura . Aici, conform declaraţiilor lui Ventura , Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura , în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni.. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti.. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă.. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.

Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc. Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi, şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii, care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.

Omorât lent prin otrăvire cu mercur

De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.
Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic . Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală.. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu... Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero.. Maiorescu este de neînduplecat.

Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alienat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma” Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi , sub îngrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame.

Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti. Aici reîncepe să publice, şi în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr.. Şuţu, unde va şi muri.

La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.

Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria

Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist? Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889.. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.

„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politic naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh.. Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”

Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes.. Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.
„O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”

Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”

Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”

Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui.... Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de 'nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare . . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o 'ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. . . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a 'nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude 'n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)


Bibliografie:
1. Ovidiu Vuia: Misterul morţii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucureşti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3. Nicolae Georgescu: "Boala şi moartea lui Eminescu,Criterion, 2007

[Ghita Potra]

Le recunoasteti?
Sau aveti impresia unei "deja vue"?




Un lingvist nord american, Noam Chomsky, a concretizat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, cele zece manipulări generale pe care se bazează democraţia occidentală. El le numeşte strategii ale diversiunii, concepute pentru a confuziona şi deturna atenţia mulţimilor americane de la manevrele claselor politice şi finanicare, dar sunt, de fapt, diversiuni cu aplicaţie mondială. Procedura de bază e preluată de la prestidigitatori, care îşi fac treaba canalizând atenţia publicului în direcţii false. Iată cele zece reţete:
1. Să distragi permanent aten­ţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte mi­no­re, dar cu mare impact emo­ţio­nal. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate.

2. Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia pu­blică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu gu­ver­narea providenţială care sal­vea­ză naţiunea în temeiul legilor re­presive cerute de popor, cu pre­ţul limitării libertăţilor democratice.

3. Să aplici treptat toate mă­su­rile dure. Ceea ce ar duce la miş­cări populare, dacă se aplică într-un singur pachet şi dintr-odată, de­vine suportabil, dacă e livrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.
5. Să te adresezi mulţimilor ca şi cum toţi oamenii au o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre o gândire infantilă care nu face relaţia dintre cauze şi efecte.

6. Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor demanevrat.

7. Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ide­al de a tâmpi lumea şi a o controla.

8. Să încurajezi financiar me­dia, aceea care îndobitoceşte pu­bli­­cul şi-l ţine legat de emisiuni şi se­ria­le vulgare ce trag inteligenţa în jos.

9. Să stimulezi simţământul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Omul care nu mai are îndemnul să se revolte, devine turmă şi e uşor de controlat.

10. Să apelezi la toate cuceri­rile ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp să le discreditezi prin media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

[Ghita Potra]

Desperado
(după El Zorab, de George Coşbuc)

La vodă vine un arab,
cu o figură de asab.
„Eu, doamne, şeful de la SMURD,
la tine vin, ca la un surd,
ajuns astăzi nabab.

Românii toţi s-au minunat,
când SMURD-ul am înfiinţat.
Sunând la unu, unu, doi,
prin frig, prin zloată, prin noroi,
pe mulţi noi i-am salvat.

Dar unora le stau în gât,
ca un broscoi tare urât,
cum ar fi spus Ioan Oltean,
un mizerabil de curtean,
nu zic mai mult de-atât.

Se îngrozesc românii toţi,
că SMURD-ul e vizat de hoţi
şi, pupăză peste colac,
măria ta le faci pe plac
acestor mafioţi.”

Tăcu arabul Arafat,
căci vodă, prost şi îngâmfat,
sări, ca arsul, de pe tron
şi, precum ultimul poltron,
se puse pe-njurat.

„Să vii în faţa mea cutezi,
şi să acuzi, fără dovezi?
Îţi spun aşa, mai voalat,
că, de la mine, din palat,
te-arunc, de nu te vezi!

Azi, pentru mine-i un mister,
prezenţa ta în minister.
Chiar n-o fi mai găsit Emil
un pedelist cât mai umil,
doar un arab sever?!

Tu, venetic în astă ţară,
mă faci pe mine de ocară?
Ia vezi, poate-ţi găseşti de treabă,
urgent, în ţară ta arabă
sau alta, bunăoară!

Chiar dacă-n două mii şi cinci,
când, zice-se, munceai pe brânci,
te-am decorat cu mâna mea,
azi dau cu tine de podea,
de te mai scoli c-un vinci!”

Arabul, stând cu ochi uimiţi,
strigă, pe cât putu: „Săriţi,
căci pacientul a scăpat
de la un medic alopat
şi şi-a ieşit din minţi!

De munca mea s-alege scrum,
bolnavii vor muri, duium,
de-acum, de-acum sunt condamnaţi,
de-acum nu vor mai fi salvaţi,
când vor cădea în drum.

Pe vodă cum să îl îmbun,
săracilor ce să le spun,
când vor vedea c-au fost lăsaţi
în seama unor îmbuibaţi
chitiţi să dea un tun.

Ei nu vor aştepta, şirag,
„Salvarea” să le vină-n prag,
să ia bolnavul la spital.
Acest măcel fără egal
îl dau eu în vileag.”

Se-ncruntă vodă: „Eşti nebun?
Voieşti pe sepepişti să-i pun
să te arunce peste zid?
E SMURD-ul meu şi te desfid,
atât aş vrea să-ţi spun.”

„Al tău? Acel care-l făcu,
din mai nimic, doar n-ai fost tu!
Eşti tu a-toate-făcător,
dar n-ai făcut pentru popor
nimic. O, vodă, nu!”

Dă vodă semn: „Să-l debarcaţi
şi SMURD-ul să-l privatizaţi,
să nu mai văd niciun dărab
din ce-a făcut acest arab,
de-ar fi şi să crăpaţi!”

[Ghita Potra]

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,
A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
Tot circulă o vorbă , deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă .
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !
Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .





Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .





Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .
Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,



Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,
Nebuni după putere şi după bunăstare !
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,
Contează doar averea şi înmulţirea ei .
Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .




Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
La noi nu se întâmplă război religios ,
Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,
Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .


E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,
ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !

[Ghita Potra]

Kim Ung Yong: Admis la universitate la 4 ani
Nascut in 1962, este cel mai inteligent om din lume. A intrat in Cartea Recordurilor cu un IQ estimat la 210. La varsta de patru ani era capabil sa citeasca in japoneza, coreeana, germana si engleza. La cinci ani, rezolva ecuatii diferentiale si calcule cu integrale. Mai tarziu, invitat la o televiziune japoneza, si-a demonstrat fluenta in chineza, spaniola, vietnameza, tagalong, germana, engleza, japoneza si coreeana. La trei ani, cand alti copii sunt fascinati de cartile de colorat, Kim a fost invitat sa participe la cursurile de fizica ale Universitatii Hanyang, iar la sase ani isi petrecea timpul alaturi de savantii de la NASA. A lucrat aici pana in 1978, cand s-a reorientat, alegand ingineria civila, domeniu in care si-a luat doctoratul. I s-a oferit ocazia sa studieze la cele mai prestigioase universitati din Coreea, dar a ales o universitate de provincie, unde lucreaza si in prezent.
Gregory Smith: Nominalizat al Premiului Nobel la 12 ani
Nascut in 1990, Gregory Smith a invatat sa citeasca la doi ani, iar la 10 era deja student. Totusi, geniul este doar o parte a vietii lui Gregory. Cand nu devoreaza orice carte ii cade in mana, baiatul bate Globul in lung si-n lat ca activist pentru drepturile copiilor. Este fondator al International Youth Advocates, o organizatie care promoveaza pacea si buna intelegere intre tinerii din intreaga lume. S-a intalnit cu Bill Clinton si Mihail Gorbaciov si a tinut discursuri la ONU. Pentru toate acestea, Gregory a fost nominalizat de patru ori (!!!) la Premiul Nobel pentru Pace. Ultima lui realizare? Si-a luat permisul de conducere.
Akrit Jaswal: Chirurg la sapte ani
Cu un IQ de 146, Akrit a fost desemnat cel mai inteligent copil din India , tara cu peste un miliard de locuitori. Akrit a intrat in atentia publica in 2000, cand a realizat prima operatie chirurgicala. Avea doar sapte ani, iar pacienta lui, o fetita de opt ani, suferise arsuri grave la una din maini, astfel ca degetele sale erau lipite unul de celalalt. Desi Akrit nu avea cunostinte medicale, a reusit sa-i desprinda degetele, astfel ca fetita si-a putut folosi mana din nou. In prezent, studiaza la Universitatea Chandigarh din India si sustine ca este pe cale sa descopere un leac impotriva cancerului.
Michael Kevin Kearney: Absolvent de facultate la 10 ani, profesor la 17
A devenit cel mai tanar absolvent de facultate, la varsta de 10 ani. In 2008, a castigat varianta americana a jocului de cultura generala „Vrei sa fii miliardar?”. Nascut in 1984, Michael a vorbit pentru prima data cand avea patru luni! La sase luni, i-a spus medicului sau pediatru: „Am o infectie la urechea stanga”, iar la zece luni deja stia sa citeasca. La patru ani lua punctaj maxim la un prestigios test de matematica, iar la sase ani termina liceul. A urmat Antropologia la o universitate americana , pe care a absolvit-o la doar 10 ani.
Saul Aaron Kripke: invitat sa predea la Harvard inca din timpul liceului
Fiul unui rabin, Saul Aaron Kripke s-a nascut in 1940, la New York si a crescut un Omaha . Cand era in clasa a patra, a descoperit algebra, iar cand se afla inca in scoala primara stapanea deja geometria si se apuca de filosofie. In adolescenta, a scris o serie de eseuri care ulterior s-au transformat in studii de logica formala. Pentru unul dintre acestea a primit invitatia sa predea la Harvard , oferta pe care a refuzat-o, motivand: „mama a spus ca ar fi cazul sa termin mai intai liceul si apoi sa merg la facultate”. Kripke este laureat al Premiului Schock, echivalentul Nobelului in filosofie. Este considerat cel mai mare filosof in viata.
Pusti de 9 ani, inginer angajat cu acte la Microsoft ! - La prima vedere este un pusti normal. Sta in Macedonia si este pasionat de calculatoare ca orice copil de varsta lui... insa Marko Calasan are ceva ce alti copii nu au: o diploma de administrator de sistem si o slujba de inginer la Microsoft. Calasan si-a obtinut prima diploma recunoscuta de Microsoft, cea de administrator de sistem, la varsta de 6 ani. Recunoaste ca petrece cam 4 ore pe zi in fata calculatorului, insa se intampla ca, atunci cand este pasionat de ceva, sa stea si cate 10 ore.
Potrivit site-ului sau, Marko a inceput sa citeasca la varsta de 2 ani, si-a instalat primele programe pe calculator la 5 ani si tot atunci a inceput sa lucreze - voluntar - ca administrator de sistem pentru ONG-uri.
Pentru ca petrece atat de mult timp in fata calculatorului Marko a obtinut permisiunea de la guvernul macedonean sa mearga la scoala atunci cand are timp. Si face acest lucru atunci cand scapa de la ore.... pentru ca este si PROFESOR! Le preda elevilor de 8-12 ani lectii de informatica.
Fraser Doherty – la 14 ani a facut o avere din... gem
Cei mai multi antreprenori tineri fac averi din site-uri web de success. Scotianul Fraser Doherty a gasit insa o metoda traditionala de a se imbogati peste noapte. La 14 ani a inceput sa faca gem, inspirat de retetele bunicii. La 16 a renuntat la scoala ca sa lucreze full-time la fabrica SuperJam. Acum vinde in jur de 500.000 de borcane de gem pe an, adica 10% din piata de dulceturi a Marii Britanii. Baiatul are o avere estimata la aproape 2 milioane de dolari.
Milan Karki – la 18 ani a inventat un panou solar din par uman in valoare de numai 23 de lire
Baiatul, originar dintr-un sat din Nepal , spune ca panoul solar este o sursa ieftina si ecologica de energie. Acesta este de parere ca parul uman este un bun conductor si ca va revolutiona industria energetica. Parul inlocuieste siliconul, un ingredient destul de scump folosit la constructia panourilor solare, asa ca dispozitivele vor fi construite la preturi mult mai mici si vor fi accesibile comunitatilor fara acces la o sursa de energie electrica. In Nepal , una dintre cele mai sarace tari ale lumii, accesul la energie electrica este foarte restrans.
Jordan Romero – la 13 ani a cucerit Everestul
Jordan Romero este cea mai tanara persoana care a cucerit cel mai inalt munte din lume. A pornit in aventuroasa calatorie impreuna cu tatal sau, iubita lui si o echipa de alpinisti profesionisti. Pentru ca Jordan era prea tanar, nu au fost lasati sa escaladeze Everestul prin Nepal , asa ca au ales un traseu din China , mult mai dificil. In plus, la numai 9 ani, baiatul a cucerit Kilimanjaro.
Cameron Johnson – la 19 ani si-a vandut site-ul pe o suma formata din sase cifre
La numai 15 ani, Cameron Johnson castiga intre 300.000 si 400.000 de dolari pe luna din afaceri cu site-uri web. La 19 ani isi vindea una dintre paginile electronice pentru o suma formata din sase cifre… in dolari, pe care nu a vrut sa o faca publica. Totul a inceput cand, la 9 ani, lui Cameron i-a venit ideea de a vinde felicitari electronice, facute chiar de el in Photoshop.
Deitrich Ludwig – la 16 ani a construit singur o masina electrica
La varsta la care majoritatea adolescentilor invata sa conduca, un baiat din Monclova , Ohio , a construit singur un Chevrolet S-10 electronic din 2000. Deitrich a inlocuit motorul in patru cilindri al masinii cu unul electric, fara emisii de gaze.
Thiago Olson – la 17 ani a construit in pivnita casei lui un dispozitiv nuclear
Colegii l-au poreclit “Cercetatorul nebun”. Si pe buna dreptate! Thiago a construit in pivnita casei lui din Oakland Township un reactor de fuziune nucleara. 1.000 de ore de studiu si lucru, timp de doi ani – atat s-a chinuit baiatul sa contruiasca dispozitivul care, la o scara mica, creaza o fuziune nucleara.
Jonathan James – la 15 ani a reusit sa “sparga” sistemul NASA
Adolescentul si-a castigat faima dupa ce a devenit primul minor condamnat pentru infractiuni informatice. Baiatul a stat sase luni in arest la domiciuliu, la varsta de 16 ani. Pentru inceput, Jonathan a reusit sa intre in sistemul uneia dintre agentiile Departamentului de Aparare al Statelor Unite care se ocupa cu depistarea si combaterea, printre altele, a atacurilor nucleare, biologice sau chimice impotriva SUA. Apoi a reusit sa sparga codurile NASA si sa fure din sistem tehnologie software in valoare de aproximativ 1,7 milioane de dolari. Cei de la NASA au fost nevoiti sa inchida toate sistemele, pentru un cost de 41.000 de dolari. Jonathan James s-a sinucis in 2008.
Evan Graham – la 16 ani stie pilota cinci tipuri diferite de avioane
Evan Graham si-a sarbatorit cea de-a saisprezecea zi de nastere pilotand singur cinci tipuri diferite de avioane: un WWII L-4 Piper Club, un R-22 Robinson, un Cessna 150 Aerobat, un Robinson 44 Raven II si un Cessna 150-150 sin 1965. Totul in numai in doua ore.
Alia Sabur – la 18 ani a devenit cel mai tanar profesor universitar
Alia Sabur lucreaza full-time ca profesor la Universitatea Konkuk din Coreea de Sud. Fata a intrat la facultate la varsta de 10 ani, urmand cursurile Universitatii Stony Brook, iar la 11 ani a devenit membru al Orchestrei Rockland Symphony. Alia canta la clarinet si stie sa citesca de la varsta de 2 ani.
Oscar Selby - geniu al matematicii si consilier al ministrului de finante - Oscar, un copil de 7 ani din Anglia , este cotat drept unul dintre cei mai inteligenti copii din lume.
Este atat de destept, incat micutul si-a permis sa ii dea cateva sfaturi extrem de pertinente ministrului de finante, in legatura cu redresarea economica a tarii.
Hamad Al Humaidhan, Micutul "Picasso" - este vorba despre un baiat din Kuweit, care a fost catalogat de specialistii englezi ca fiind un adevarat geniu al artei.
Cu toate ca nu a vazut niciun tablou al lui Picasso, operele micutului Hamad seamana extrem de mult cu picturile maestrului spaniol.
Charlie Vaughan - la doar 10 ani are solutia pentru curatarea de petrol a Golfului Mexic -este considerat de jurnalistii americani un mic geniu, dupa ce a venit cu o idee salvatoare pentru curatarea petei de petrol din Golful Mexic.
Intr-un filmulet pe care l-a trimis televiziunii americane Fox News, Charlie Vaughan demonstreaza specialistilor de la British Petroleum , compania responsabila pentru dezastrul ecologic produs in Golful Mexic, ca au la indemana o solutie foarte simpla pentru a pune capat poluarii din zona - nu au nevoie decat de o farfurie din otel, o cheie si un robot subacvatic.
Elise, geniu la trei ani, cu un IQ de 156! - o fetita din Marea Britanie a devenit cea mai tanara membra a societatii MENSA, care ii grupeaza pe oamenii cu cel mai mare IQ din lume, asta pentru ca Elise are un coeficient de inteligenta cum numai 2% dintre pamanteni mai au.
Pe sleau, e chiar un geniu. Desi incantati, parintii Elisei sunt usor speriati de fata lor super desteapta.
La numai 9 ani a inventat o aplicatie pentru iPhone - Un pusti din Singapore a creat o aplicatie pentru iPhone, folosita acum de 150.000 oameni.
Baietelul stie sa foloseasca un computer inca de la doi ani. Acum se distreaza scriind programe care depasesc intelegerea a milioane de oameni. Desi a devenit celebru, baiatul isi vede linistit de calculele sale.
Ethan Bortnick, copilul-minune al muzicii - Nu exista vreun cuvant care sa-l descrie mai bine pe Ethan Bortnick decat "GENIAL". Micutul, in varsta de numai 9 ani, poate fi comparat cu Mozart in ceea ce priveste calitatile sale muzicale.
De la jazz, rock 'n roll sau muzica clasica, nu este vreun gen de muzica ce nu poate fi interpretat fara greseala de Ethan. Micutul geniu spune ca de fiecare data cand urca pe scena nu vrea sa impresioneze lumea, ci vrea sa se distreze si sa ii faca pe oameni sa uite de griji si probleme.