Forumul organizatiei Pontes - www.pontes.ro

Nu mi s-a parut fortat gestul, eu am luat-o simplu, un link care xplica daca e autoare sau autor, eu chiar m-am folosit de el si am aflat si eu, eram la fel de curios in urma mesajului; oricum as fi dat imediat dupa ce am citit mesajul lui Costi un search cu google dupa Alina Nelega.

Eu zic ca merita sa se scrie, problema e ca lumea nu prea e atat de specialista in teatrul audio, asculta pur si simplu piese, mai spune ce ii place, dar comentariile la obiect sunt mai greu de adus.

Eu astept oricand informatii despre piesele noi sau idei in legatura cu ce sa mai ascult. Sunt sigur ca inca mai sunt si alte persoane care asteapta sa apara mesaje noi in acest topic.

Prefer autorii americani, si in special cativa actori precum George Constantin, Tudorel Popa.
Fac si eu o recomandare in legatura cu actorul Tudorel Popa, piesa Intalnire la Senlis de Jean Anouilh. Parerea mea ca acolo se joaca foarte bine.

Am ascultat o noua aparitie in Fonoteca, Clinica, a treia piesa care exista acolo de Adrian Lustig. Imi plac piesele scrise de el, are ce are cu America si cu influenta americana la noi.
In Clinica se pune accentul pe psihiatrul care de fapt are chiar el nevoie de psihiatru, pe tipul omului bun la toate, dar de fapt la nimic, si pe alte aspecte ale societatii romanesti de dupa '90.

De catva timp, observ ca nu prea mai este vizitata sectiunea "Piese adaugate recent", unde se mai posteaza, (e-adevarat mai rar) ;i piese care merita ascultate. Probabil ca preferati sa ascultati autorii deja consacrati, de aceea va recomand cateva noutati.

Una dintre piesele excelent montate sonor si excelent jucata la microfon este Pusculita de Eugene Labiche, care este, asa cum cred ca ati observat si la alte scrieri ale lui, o farsa. Ceea ce iese in evidenta in aceasta farsa, este felul in care sunt ingrosate trasaturile fiecarui personaj, astfel incat fiecare personaj este nu doar un tip, cat mai ales caricatura personajului infatisat. Asistam aici la o intreaga desfasurare de forte pe o scena mult prea mica pentru o moralitate deghizata care da nas in nas cu fanfaronada, bufoneria, duplicitatea si cu, pardon, virtutea, fara de care personajele nici nu concep sa plece spre marele Paris. "Pusculita" a fost creata spceial pentru rasul cu gura pana la urechi si sper sa imi dati draptate dupa ce o ascultati.

O alta recomandare este Ramura de maslin de Evanghelos Averoff Tossitza, despre care as putea spune, in cateva cuvinte ca, este o poveste pentru oameni mari. Piesa merita ascultata pentru neprevazutul situatiilor care apar intr-un tinut condus de un pasa tiran, ajutat de un servitor viclean si lipsit de scrupule.

"Patru la un pranz cu peste" de Wolfgang Colhasse si Rita zimmer este exemplul cel mai bun pentru asa-numita comedie amara sau tragicomedie. Aici calaii sunt, in acelasi timp, si victime ale unui joc de-a v-ati ascunselea, Intr-o incercare disperata de pastrare a aparentelor de armonei si intelegere intr-o casa cu trei domnisoare cam trecute si un valet mult prea amabil. Il veti intalni aici pe Radu Beligan, cu o interpretare magistrala, iar piesa sper sa va placa.
Cele bune si foarte bune si auditie placuta!

Multumim pentru recomandari.
Intr-adevar, pe sectiunea Piese adaugate recent o vizitam mai rar, de fapt o vizitam noi, doar ca fiind mai mult povesti... enterul pe link-urile "Asculta" sunt mai rare.
Nu e asta o problema, exista multi autori si piese neascultate de ceva vreme. Ieri am dat la intamplare si am nimerit Patima rosie de Mihail Sorbul. Acum cativa ani am mai ascultat-o, doar ca nu era aceasta distributie. Mi-a placut Adrian Pintea in rolul lui Rudi, actorul asta are tot timpul o voce de om inteligent.
Mi-ar placea sa mai discutam aici despre unii actori si roluri care ii prind bine.
Primii trei care imi vin in minte si de care ma bucur cand ii intalnesc in distributii sunt: George Constantin, Tudorel Popa si Adrian Pintea. Sigur ca sunt multi foarte buni, se pare ca in anii '50, '60, '70 se facea treaba acolo, nu gluma.

Tocmai pentru ca stiu ca povestile sunt in numar mai mare decat piesele de teatru noi am recomandat piesele, mai ales ca e destul de dificil sa se faca deosebirea numai din afisarea titlului in sectiunea respectiva.

Cat priveste observatiile tale, Manu, sunt absolut de acord si as zice sa nu ocolesti Calatoria diletantilor de Bulad Okudjawa sau Sonata creutzer de Tolstoi, desi aceasta nu respecta intru totul nuvela. Nu mai vorbesc de Hamlet (Versiunea din 2004), In care Adrian Pintea face un rol magistral, bine venit de altfel, pentru ca iese dintr-un cliseu dramatic al anilor '60.
George Constantin m-a lasat intotdeauna fara replica; nu cred ca este vreo piesa in care a jucat si care sa nu-mi fi placut, poate tocmai pentru ca avea un simt extraordinar de a imprima rolului jucat exact directia potrivita.

I-as mai adauga si pe Mircea Albulescu care a dat (si continua inca sa dea) forta si credibilitate unor personaje (ma refer la Danton), pe Radu Beligan, inegalabil la orice varsta si in cam toate genurile dramatice si pe mai tanarul Cristian Iacob.

Am promis niste piese comuniste si sper sa ajung sa postez, pana marti, macar doua, mai ales ca lista pieselor de teatru pe luna aceasta e destul de mica. Sper sa mai am ce lua de pe eteatru.
cele bune si foarte bune si auditie placuta@

Imi place mult jocul lui Adrian Pintea in Sonata creutzer, excelent calmul din final unde personajul spune: "Gata, m-am linistit.".
Mai joaca tot el si in Inocenta iubirii dupa Idiotul de Dostoievski, doar ca acea dramatizare nu stiu daca se va mai da candva la radio, are peste 4 ore si, parerea mea, e foarte bine realizata, chiar il surprinde pe Dostoievski ca autor.

Intr-adevar, si Mircea Albulescu e un actor cu greutate, unde joaca el sigur e o piesa buna. Amintesc aici Vine Ghetarul de O'Neill, piesa care mie imi place cel mai mult, mi se pare una dintre cele mai bune, acolo sunt si George Constantin, Constantin Dinulescu, Corado Negreanu, Virgil Ogasanu, si multi altii, toti joaca excelent.

Eu astept si piesele asa-zis comuniste, de multe ori sunt lucruri interesante de vazut in ele. Aurel Baranga este unul dintre autorii care imi plac mult, cel putin cat mi-am dat seama din cele trei piese pe care le-am auzit: Mielul turbat, Opinia publica si Fii cuminte Cristofor!. Cand le asculti pe primele doua, te si miri cum au fost ingaduite, sunt prea ironice la adresa sistemului.

Salut! Acesta este primul mesaj pe care-l scriu pe un forum! Toate subiectele mi se par interesante, dar acesta mi se pare cel mai interesant, adica cel referitor la fonoteca Pontes. Pentru a accesa fonoteca si biblioteca, ni se cere sa trimitem un email cu certificat si o copie dupa buletin, lucru pe care eu nu pot sa-l fac ca nu am scaner si daca as avea, nu as sti sa-l folosesc! Asa ca ajutati-ma sa gasim altceva ca totusi aceste acte sa ajunga cu bine acolo unde e nevoie de ele!
Primiti toate urarile de bine!

Puteti trimite prin posta cate o copie pentru cele doua acte, apoi scrieti un e-mail la secretariat unde specificati ce nume de utilizator si parola doriti pentru Fonoteca si Biblioteca Pontes.

Raspuns pentru Andrei V:
Multumim mult pentru aprecieri si incredere si speram sa va avem cat mai curand in lista de utilizatori si ascultatori ai acestei fonoteci.

Raspuns pentru framboise:
da, in principiu, fonoteca poate cuprinde si alte sectiuni; noi ne-am orientat mai mult spre teatrul radiofonic, intrucat acest gen este foarte ascultat si gustat de nevazatori, in general. Materialul sau materialele propuse trebuie sa ajunga la mine pentru prelucrare si editare, iar pentru a stabili modul in care acestea pot fi trimise puteti sa imi scrieti pe costti.2005@gmail.com sau fonotecar@pontes.ro.

In ceea ce priveste teatrul radiofonic, pe eteatru, oferta este cam subtire luna aceasta. Notabila este aparitia dramatizarii dupa romanul Golem de Gustav Meyrink, subiect la care voi reveni dupa postarea acesteia in fonoteca.

Piesa Vine Ghetarul de o'Neill are, intr-adevar, o distributie excelenta; mai mult, aceasta piesa ii reuneste pe cam toti actorii buni ai momentului (ma refer la anul 1991). Piesa mai contine si un paradox: personajele sunt sau pot parea plicticoase, dar piesa nu plictiseste. E fascinant de observat faptul ca realitatea pe care o construiesc personajele intre peretii localului lui Harry nu este cu nimic mai prejos decat cea din afara stabilimentului. Cu toate acestea, realitatea din afara este amanata si refuzata la adapostul promitatorului "maine". Un singur personaj incearca sa evadeze din aceasta vesnica "betie" cauzata de whiskey si speranta, dar ce se intampla cu el, va las sa aflati singuri. Adaug doar ca Manu este un campion al ascultarii piesei, iar din partea mea, faptul ca ori de cate ori am ascultat-o, n-am simtit nici u n moment plictiseala.

Gand la gand cu bucurie! Despre Aurel Baranga voiam sa vorbesc si eu, anuntand postarea (astazi) a doua piese: Siciliana si Sfantul Mitica Blajinul. Dupa parerea mea, Aurel Baranga este cel mai bun dramaturg roman de comedie amara sau cu sfarsit imprevizibil. Se poate vorbi, in cazul lui, de o maiestrie a constructiei replicii. Practic, piesele lui, (cu mici exceptii) sunt statice, nu prea au decor, subiectele par neinteresante, dar sunt abil construite, astfel incat una spun personajele si alta intelege sau ar trebui sa inteleaga publicul. Asa cum bine observa si Manu, ironia este punctul de plecare in mai toate piesele lui. La Aurel Baranga, "rostirea" este importanta, modul in care se face aceasta da viata constructiei dramatice, de aceea multe dintre ele sunt mai potrivite montarilor radiofonice.

Cele bune si auditie placuta!

Multumesc d-lor Emanuel si Costi pentru informatie si incurajare!
Numai bine tuturor!
Cu prietenie, Andrei.

Am ascultat pana la urma cele doua piese scrise de Aurel Baranga, adaugate mai nou in fonoteca.
Mi-au placut foarte mult, e foarte aparte autorul si tot ma mir cum a putut scrie pe atunci din astea...

Intr-adevar, nu ma asteptam la atatea accesari pentru cele doua piese de Aurel Baranga. Dintre piesele mai slab imprimate pe care le detin, am postat Hotararea de Albert Maltz, o piesa pe care o recomand cu toata caldura iubitorilor de dramaturgie americana si O poveste adevarata de Dionisos Remus, o piesa care, cu mici retusuri are o calitatea aproape buna.

O alta recomandare la fel de pretioasa se indreapta, de data aceasta, spre o piesa postmoderna in toata puterea cuvantului; este vorba de Argentina, un scenariu de Ilinca Stihi, inspirat de Poemul "Veghi", din volumul "Iluminari" de Arthur Rimbaud. Practic, scenariul alterneaza, halucinant, as spune, cele doua planuri vesnic disputate de creatorii genului: visul, in care pana si metafizicul este dizolvat, si realitatea banala, plicticoasa, ostila chiar. Alternanta celor doua planuri este atipica, ea fiinnd, in fapt, o suprapunere in care spectatorul (ascultatorul) e liber sa graviteze in spatiul creat din franturi de fraze, descrieri sau actiuni. Piesa nuare, propriu-zis, actiune, in schimb are un personaj care actioneaza sau "se lasa actionat". Intre visul numit Argentina si viata lipsita de perspectiva a personajului se interpune implacabil moartea, singura ipostaza in care sufletul se implineste pentru prima si ultima oara, prin dragostea dorita cu disperare, dar mereu refuzata.
Cele bune si foarte bune si auditie placuta

Anunt si pe aceasta cale ca a fost reinstalat sistemul Jinzora, astfel ca datele de logare existente in Fonoteca Pontes au fost pierdute.
Cine a avut acces trebuie sa solicite din nou un user si o parola la fonotecar (at) pontes.ro sau emanuelboboiu (at) gmail.com.
Pana la urma a reusit Campus sa instaleze Jinzora versiunea 3, sa speram ca toate vor functiona bine de acum.
Sistemul vechi a cazut de tot, deja nu se mai puteau asculta piese nici macar daca erau alese separat, playlisturile nu mai functionau inca dinainte cu ceva timp.

Auditie placuta!

de ce in ultima versiune nu se gasesc ultimele piese adaugate si cele mai ascultate?