Forumul organizatiei Pontes - www.pontes.ro

Draga ,Alin in mesajul postat nu cred ca am vorbit despre suferintele mele,ci despre o experienta pe care am avut-o. Cu siguranta nu as discuta aici despre dezamagirile mele amoroase,ci as face-o cu persoana in cauza sau cu prietenii mei. Iti spun asta ca data viitoare sa nu mai interpretezi gresit mesajul meu. Am crezut ca aici se discuta despre iubire,sau ma insel?
Daca am amintit de aceea relatie,o fac doar ca raspuns la mesajul postat de tine caci candva si eu priveam cu cativa ani in urma cu dispret o asemenea relatie. Mi se parea o josnicie, o rusine, de a avea uniubit la fel de handicapat ca mine.
Credeam ca meritam ceva mai bun ,adica un iubit cu ochi sanatosi,si daca ar fi posibil sa fie si albastri.
Fiecare cucierire o consideram un trofeu.
Dar intr-o zi s-a intamplat ,totusi sa amo relatie cu un alt orb. Afost foarte greu la inceput. Ma tot gandeam la ce vor zice cei din jurul meu(familia, prietenii), imi era rusine chiar de eventualele situatii penibile in care am fi putut fi implicati amandoi (situatii pe care tu le-ai descris foarte bine mai sus).
Insa cu timpul mi-am at seama ca nu conteaza daca ai alaturi un orb sau nu, iubirea ,sinceritatea, intelegerea conteaza cel mai mult. Probleme in viata apar mereu si daca lipseste dragostea nu vor fi depasite niciodata indiferent daca cuplu este format din doua persoane cu deficienta sau nu.Acum descrierile pe care le-ai facut tu mai sus mi se par niste copilarii la care ne gandim din lipsa de ocupatie,in comparatie cu alte dificultati cu care ne-am putea intalni in viata.Cum ar fi ,cancerul care iti poate ucide ,sotia, sotul,durerile pe care fiinta iubita trebuie sa le suporte caci orcat de mult a inaintat stiinta totusi n ua reusit sa inventeze un analgezic care sa le nimiceasca ; sa asculti neputicios intrebarile e printre lacrimi: De ce nu imi mai trece: De ce ma doare as arau? Oare cand o sa imi treaca,Intrebari care vin dupa ce i s-au administrat o perfuzie cu foarte multe analgezice. Sunt dureri pe care nu le suporit o ora ci o noapte , o zi ,si iar o noapte si tot asa pana cand bunul Dumnezeu se hotaraste sa faca ceva.
Tot spui de murdaria hainelor si a trupului si de felul in care vom fi priviti la serviciu de colegii nostrii in urma uno peripetii pe drum. Ei isi vor face o parere in functie e modul in care le vom prezenta noi situatia. Si daca unii dintre ei vor gasi ceva de ras,stai linistit, ca si ei isi au pacatele si murdaria lor,asa ca ,din punctul meu de vedere ,nu are rost sa imi bat capul cu prostiile astea
Nu vreau sa arat ca viata noastra, de nevazatori e roza,ci doar ca pot fi situatii mai urate decat cele prezentate de tine
In al doilea rand sa stii ca nu ma intereseaza de felul in care, eu si Ramona, iti suntem descrise cu toate ca descrierea mi-a placut foarte mult. Mai frumoasa de asa nici ca se putea. Si sper di nsuflet ca tu si altii sa aveti parte de o prietenie cum o avem noi. Dar de acum incolo te rog frumos sa pastrezi pentru tine ceea ce auzi. Iti sugerez sa te interesezi de prietenii tai si de modul in care te vad ceilalti decat de noi. Sper sa intelegi si sa nu mai povestim de asta.

Decebal ,ai dreptate,nu ar trebui sa existe o legatura intre deficienta vizuala si iubire .Insa ea totusi exista. Ceea ce av vrut sa spun e ca ,iubirea noastra creste in raport de acuitatea vizuala a eventualului partener; cu cat acuitatea vizuala e mai buna cu atat si iubirea noastra devine mai mare.
Nu o sa intalnesti niciodata doi nevazatori ca se indragostesc nebuneste de la prima intalnire. Si daca totusi reusesc sa fie impreuna fie o fac din plictiseala si cu prima ochazie in care apare un eventual partener vazator,relatia se sfarseste, fie o fac din disperare ca au ajuns la o varsta in care au sanse mici de a mai forma un cuplu de nevazator si vazator.

Da,
se discuta despre iubire si panica pe care ti-am produs-o tine de teama ta fata de ceva, nu am insa calitatea sa comentez.
Nu as vrea sa transformam discutia asta intruna extrem de grava, de afectata, de dramatica, nu o sa imi spui acum ca se trateaza orbii de catre multi oameni vazatori allfel decat cu gravitate si prudenta.
Daca oamenii rad, si te apropii de ei, devin imediat atenti, rafi cirmcumspecti, sa nu il supar, sa nu se simta nu stiu cum...
Nu o sa ma convinga niciodata ipohondria si exaltarea pe care le raspandesti in jur, si care se refera la cat de frumoasa e viata in nu stiu ce fel, si ce frumos traim unii si altii.
Foarte buna remarca ta fata de felul in care ne indragostim orbii intre noi...
"orbii nu se indragostesc unii de altiii de la prima vedere, ci doar din plictiseala sau lipsa de ocupatie".
te felicit pentru observatia asta. Denota o constientizare extraordinara a unei situatii.
Inca odata bravo!
apoi, vizavis de tine si todorut, nu trebuei sa sari in aer, nu am ironizat, pur si simplu e haios, si trebuie sa ma ignorati, daca nu va e pe plac.
ca o completare personala, amandoua imi sunteti suficient de dragi ca sa nu va insult.
mai departe:
legat de asta cu cancerul...
nu ne-am referit pana acum la grade de comparatie intre:
viata de nv si cea de bolnav hiv, de nv versus cancer, nv versus sifilis.
Hai sa le luam asa...
mai banal un pic.
cati orbi scuipa pe strada?
cati arunca harti si sticle unde ii taie capul?
cati produc pagube in jur si disconfort semenilor?
am mai spus-o undeva, intr-o emisiune de radio intr-o noapte, si unde se desfasura un talkshow pe tema.
cum e sa fii orb?
si daca vazatorii isi pot imagina situatia, si daca nviii stiu sa isi dea seama de realitatea v.
ei bine, ambele procese sunt intangibile...
nu iti poti imagina cum e sa nu vezi, daca vezi, (inchisul de ochi nu e un test relevant), si nu iti poti da seama cum arata o culoare fara sa o percepi direct.
Poti sti ca apa e albastra, da in prealabil ti s-a spus.
zici ca iti doreai o iubire nu stiu cum:
de asta cu ochi albastri si mari, parca asa am retinut.
foarte frumos...
admit ca e destul de complicat daca ai vazut pana la maturitate, si ulterior nu mai ai functia asta.
te indragostesti si in continuare cu toate amanuntele vietii obisnuite, si e previzibil sa te lasi prinsa in prima relatie care vine.
Daca e un orb sau ba, nu conteaza.
nevoia de cineva este formidabila...
nu pot admite ca ne este indiferent daca ajungem murdari la servici sau ba.
nu imi e egal daca am o soseta alba si una roz bonbon, oricum nu vede, asa ca, ce mai conteaza...
deci?
cum e mai bine?
relatiile dintre 2 nevei se construiesc cliseal, pe niste criterii dobandite la scoala.
am avut 6 luni o prietena nevazatoare, o fata senzationala. Mi-am promis inssa ca niciodata nu se va mai repeta experimentul.
am ramas si azi in cele mai bune relatii, dar atat.
era o problema uriasa sa o iei in brate.
"ne vede, vine mama, se uita, vine buna, vai de mine, nu imi iau pantaloni scurti ca..."
deci,
absenta unui control intr-o oglinda, lipsa unui vazator de calitate, te lasa ca orb extrem de limitat, si va fi vai de capu tau.
numa ca, nu iti mai pui problema, asa ca, tot tu esti fericit.
ce vreau sa spun, si as vrea sa continuam discutia,
este ca:
cine construieste o relatie de tipul acesta trebuei sa fie constient de confortul glacial (parerea mea) dar si saracia acesteia....
oamenii vor fi linistiti, multumiti de sine, cineva ai va insoti poate ici si colo, da cu asta basta...

Vai, Aline, ce te-a apucat? Parca te-ar fi suparat rau cu ceva doamna Carmen... Poate nu am citit atent toate topicurile, o fi zis ceva rau la adresa ta, dar... ea a venit pe aici asa sa ne cunoasca... ne-a tot auzit pe la Radio Pontes si a vrut sa ne vada. Era si pe forum pe undeva un topic in care chiar Cristina si Andreea, nu vreau sa gresesc, ii propuneau sa vina pe aici, apoi... am vorbit si noi si am invitat-o prin Cluj. M-am mirat sa citesc mesajele anterioare, scrise cumva cu rautate... nu stiu... poate ma insel si nu imi dau seama eu exact care e firul discutiei.

E usor sa pretind ca nu e vorba de rautate, nu o voi face insa...
Admit ca nu mi-a placut atitudinea cu care a venit la Cluj Carmen.
Mie mi-a parut ca manifesta un interes comparabil cu cel pentru niste specii ori desprinse din alta civilizatie, ori pe cale de disparitie.
Suntem intradevar niste fenomene; ce este, este.
Din ppacate aciditatea mea si cei ce ma cunosc o stiu bine, nu numa fata de vazatori ci si fata de cei mai buni prieteni ai mei, pe care ii respect de altfel si as face tot ce as putea daca ar fi cazul, se manifesta si aici.
E drept ca permit orice bascau si mistocareala fara rezerve, imi mentin impresia fata de prezenta lui Carmen la Cluj, descrisa prea caustic insa in mesajele anterioare.

Alin, noi ne tot indepartam de la tema acestui topic. Aici trebuie sa discutam doar despre iubire, nu despre imaginea si atitudinea noastra in fata deficientei. Ar fi bine sa deschidem un alt topic pe tema asta, caci daca continuam tot asa, lumea nu o sa mai inteleaga ce se tot discuta.

Ziceai ca "relatiile intre nevazatori se construiesc cliseal pe niste criterii dobandite la scoala"; eu nu inteleg ce vrei sa spui aici. Esti dragut sa imi explici?
Vorbeai despre relatia ta cu o fata cu deficiente si despre atitudinea ei atunci cand o luai in brate, dar mie mi se pare ca fata era cam timida iar tu cred ca prea indraznet. Nici aici nu vad legatura cu deficienta vizuala.

Mai am o nelamurire la urmatoarea afirmatie: "cine construieste o relatie de genul asta trebuie sa fie constient de confortul glacial"
Te rog lumineaza-ma si la asta.

mira scrie:Alin, noi ne tot indepartam de la tema acestui topic. Aici trebuie sa discutam doar despre iubire, nu despre imaginea si atitudinea noastra in fata deficientei. Ar fi bine sa deschidem un alt topic pe tema asta, caci daca continuam tot asa, lumea nu o sa mai inteleaga ce se tot discuta.

*Cer permisiunea sa raspund printre.
Nu stiu daca e obiceiul pe forumul asta asa, dar de asta data e musai fiindca se impun precizari punctuale.
Despre iubire discutam, numa ca vrind ne vrind iubirea ne inglobeaza cu tot ce avem.
Ziceai ca:

mira scrie:"relatiile intre nevazatori se construiesc cliseal pe niste criterii dobandite la scoala"; eu nu inteleg ce vrei sa spui aici. Esti dragut sa imi explici?

*Da, cu mare placere.
In general dobandim o educatie si ne fundamentam evolutia personala pe ea.
As vrea sa va supun atentiei pleduariile extrem de persuasive ale unor educatori, nu e in regula sa dam nume, de altfel nu se pot justifica ne fiind pe forum si nefiind orbi, ca nu suntem ca ceilalti, ca suntem foarte superiori, si mult mai curati, mai buni, mai luminati si mai de succes decat toata lumea la un loc.
apoi,
nimeni nu punea accentul in scoala pe posibila relatie de 2, pe felul in care te apropii ca baiat de o fata, pe modul in care poti sa citesti comportamentele celuilalt, si ce e de facut in cutare si cutare situatie.
Todorut sublinia excelent faptul ca, relatiile dintre nevei se constuiesc din plictiseala in mare masura.
Da, mare dreptate are.
Deci,
nu intilneai pe nimeni din afara, nu cunosteai altceva, nu aveai cum sa iti modelezi comportamentul dupa al altora.

mira scrie:Vorbeai despre relatia ta cu o fata cu deficiente si despre atitudinea ei atunci cand o luai in brate, dar mie mi se pare ca fata era cam timida iar tu cred ca prea indraznet. Nici aici nu vad legatura cu deficienta vizuala.

*Trebuie sa admit ca am fost refuzat in nenumarate rinduri de fetele de care m-am apropiat, asa cum, ca orice barbat, am avut succesele mele.
Intr-un fel te refuza o vazatoare, din gesturile careia deduci clar ca nu ai sanse sau nu acum.
Mi se pare cel putin naiv sa imi spui asa ceva.
"ca eu as fi indrasnet si ea timida..."
Pai daca esti iubita acelui barbat, si el este iubitu tau, si va stiti de ceva timp, unde e problema?
De ce daca nu se auzeau zgomote in jur disparea si timiditate si tot?
De ce daca se stia intr-un mediu securizant era deschisa si calda ca orice iubita?
Mai departe:
si-a pus cineva problema cat tribut se plateste de catre o fata mai ales educatiei nenorocite, aleia de tip poetic, visator, iluzoriu, idealist bla bla?
Cred ca nu...
Nu e suficient sa te afunzi in lumi de carti, sa stai rigida cand se apropie un baiat de tine sau sa te comporti ca o salbatica daca nu il vrei...
Asa cum nici pentru un baiat nu e in regula sa iti dovedeasca tie ca femeie cat de badaran e, cate injuraturi stie la minut, cat de trivial e, cat de tare ragaie, mama ce o immpresionez pe asta...

mira scrie:Mai am o nelamurire la urmatoarea afirmatie: "cine construieste o relatie de genul asta trebuie sa fie constient de confortul glacial"
Te rog lumineaza-ma si la asta.

*Da,
am spus si detaliez.
Saracia de expresie a acestei relatii se duce pe zona de limitare functionala a celor 2.
de exemplu:
iti propui multe activitati, drumetii, excursii sporturi, dar suntem un cuplu de orbi, imi spune si mie cineva cat de autonomi suntem pe un varf de munte?
Ma lamureste cineva cum imi duc copiii la sporturi cu predilectie vizuale?
Cum il invat sa isi scrie numele?
O da, invata la scoala...
Pot sa stiu cum imi decorez o casa ca sa arate bine si vizual?
Atentie, nu apelez la designer...
Scap ceva pe jos, dar obiectul se rostogoleste, la ce-mi serveste iubirea uriasa daca nu il pot recupera, fiindca a produs zgomot intr-un loc, si el e la 5 metri mai incolo?
Suntem limitati ontologic pana la urma?
in situatia data?
in mod sigur da...
Deci, despre iubire si rostul ei e vorba, chiar daca se zice ca, "iubirea orb te face..."
e un citat de undeva...
Sper ca am fost explicit.
Vom discuta mai incolo despre riscurile enorme intr-o iubire de tip
vazator nevazator...
Avantajele se deduc.

Mira, Alin, eu va respect parerile, cel putin cat timp nu degenereaza in atac la persoana cum s-a intamplat zilele trecute...
Alin chiar mai insereaza cate un’ parerea mea’... printre randuri dar vorbele lui Mira imi par uneori de amazoana...
Din raspunsul pe care mi l-ai dat, Mira (intr-un post care incepuse fain), trag concluzia; cu o nevazatoare nu e bine sa te incurci daca nu vezi perfect darmite deloc fiindca intotdeauna vei fi nesigur de sentimentele ei... si asta nici macar nu e o simpla parere ci un adevar revelat probabil...
Parerea mea e ca si tu si Alin faceti o confuzie, si anume intre insotitorul de care un nevazator sau o persoana cu alt gen de dizabilitate are nevoie cel putin in anumite situatii (de exemplu cei paralizati - si am cunoscut cateva situatii - au nevoie aproape non-stop si au acest drept) si partenerul de viata, de care daca nu esti indragostita pana la urma te plictisesti si preferi sa te lipsesti... cu tot cu casa, masina si banii lui... sau daca costurile despartirii iti par esentiale solutia e ori resemnarea ori o viata dubla, tripla... etc.
Ma opresc aici ca sa stiu cu ce impresii continui discutia sau daca o mai continui...
Pana atunci... toate bune.

sas decebal scrie:trag concluzia; cu o nevazatoare nu e bine sa te incurci daca nu vezi perfect darmite deloc fiindca intotdeauna vei fi nesigur de sentimentele ei... si asta nici macar nu e o simpla parere ci un adevar revelat probabil..."
Aprob si eu parerea Mirei, ca de obicei cuplurile intre orbi complet se formeaza din lipsa de alternativa, dar asta nu inseamna ca uneori nu exista si exceptii.
Asta nu inseamna ca cei ce citesc topicul asta si au parteneri de viata nevazatori trebuie sa le dea liber imediat pe motiv ca au descoperit ca nu-s iubiti! Pur si simplu, atunci cand un nevazator intalneste un partener isi va da mai usor ok-ul daca posibilul partener are si ceva respuri de vedere sau e vazator, din motive rationale sa zicem asa...
"Parerea mea e ca si tu si Alin faceti o confuzie, si anume intre insotitorul de care un nevazator sau o persoana cu alt gen de dizabilitate are nevoie cel putin in anumite situatii (de exemplu cei paralizati - si am cunoscut cateva situatii - au nevoie aproape non-stop si au acest drept) si partenerul de viata, de care daca nu esti indragostita pana la urma te plictisesti si preferi sa te lipsesti... cu tot cu casa, masina si banii lui... sau daca costurile despartirii iti par esentiale solutia e ori resemnarea ori o viata dubla, tripla... etc."
Asa e, exista si posibilitatea unui insotitor in cazul cuplurilor unde ambii parteneri sunt orbi, dar e mult mai comod cand unul dintre parteneri poate fi in acelasi timp si insotitor, fara ca aceasta sa scada cu ceva din afectiune. Incep sa apara aici insa si inconvenientele, asa cum ziceai si tu, Decebal, daca nu e iubire la un moment dat in dai in colo de partener si-ti iei lumea-n cap! Sau daca totusi nu te lasa sufletul sau situatia materiala care ar fi mai prospera alaturi de dicapat, atunci incepi sa-l tratezi aiurea pe bietul de el si o sa ajunga sa-i iasa pe nas faptul ca a preferat sa aleaga intre iubire si vedere...
"Ma opresc aici ca sa stiu cu ce impresii continui discutia sau daca o mai continui...
Pana atunci... toate bune.

Eu zic sa continui, mai ales ca promitea si Alin ceva interesant pe tema asta...

...eu as continua Carment dar ...se pare ca in afara de tine ,Mira,Manu si Alin lumea nu prea vrea share pe tema asta.Pana si pe ei i-am sacait destul!
propun o alta tema.despre ura!cum ii rezistati,ca degeaba spun unii ca se poate,uneori e 'mission imposible'fie vorba de cea mai luminata minte...eu tin sa precizez ca de ani de zile nu am cazut prada acestui sentiment si nici nu o voi face,dar astept pareri...si daca totul merge bine saptamana ce vine dau si explicatii si propun alta tema...

Ura?! Ce urat subiect ai ales!!! Eu nu ma simt urata de nimeni, iar daca totusi cineva ma uraste nu castiga nimic. AM facut mai demult cateva sedinte de yoga si acolo ne ziceau mereu sa nu uram pe nimeni ca asta ne consuma din energie si persoana respectiva nu e afectata de nimic. Cred ca asa e intradevar.
Eu nu urasc pe nimeni si chiar daca am avut momente cand gandeam ca voi ura pe cineva, in final nu am ajuns la asta. Mi se intampla sa intalnesc persoane care ma calca pe nervi, ma streseaza, dar inca nimeni n-a reusit sa ma faca sa urasc. Sper sa nici nu reuseasca cineva. Contrariul insa e mult mai frecvent. Sunt putin cam naiva si consider ca toti sunt buni si ca firea omului nu e inclinata spre rau, dar toti suntem oameni si e firesc sa gresim...

claus scrie: Carmen:
Am avut occazia sa te cunosc la Cluj
rar mi-a fost dat sa intilnesc un vazator atat de imbeicil.
pe langa gafa monumentala de a da orbilor niste scoici de rahatt, ca saracii astia oricum nu au fost la mare niciodata, da ai auzit tu ca noi orbii am fi tari la imaginatie, si ca scoicile ne-ar si face sa
punem slip-ul pe noi si sa sarim in apa, chiar daca e beton armat in dreptul nostru,
L-ai mai carat si pe fi-tu dupa tine, de ce?
apoi, ti-au crescut toate concentratiile la auditia wintalker-ului sau ce o fi fost acolo.
n-am fost cu voi asa ca nu pot opina cum se cade...
Nu prea stiu pt ce multumesti...
da daca iti face placere, nu ai pentru ce...
Te legi foarte afectata de detalii inserate de pretenul nostru campus in discutie, ca sa arati ce?

Da, am avut ocazia de a ne cunoaşte la Cluj, spre deosebire de tine eu una nu te-am văzut nici prost, nici imbecil, ci chiar te-am perceput a fi un băiat simpatic. Stabilisem cu mai multe persoane (Manu, Andreea, Cristina, Constantin, Ioana) să ne întâlnim la Cluj, pentru a ne cunoaşte. Şi băiatul meu a vrut să-l cunoască în realitate pe Manu, cu care comunica de mai mult timp, dar şi de a-i cunoaşte pe prietenii mei de care-i vorbisem. De postul de radio pontes online aflasem de la Manu şi am fost plăcut impresionată de unele emisiuni despre care am şi scris pe forum, astfel încât îmi doream să-i cunosc pe realizatorii lor în realitate. Acele scoici pe care tu le consideri de rahat, erau nişte brelocuri şi le-am luat cu toată dragostea pentru prietenii mei, pentru a avea o mică amintire de la mine. Se ştie că un dar, cât de mic şi de neînsemnat ar fi el, are valoare prin gestul în sine. Nu a fost o invitaţie la a merge la mare, îmi pare rău dacă tu ai perceput aşa. De altfel, am şi văzut persone nevăzătoare la mare, deci nu înţeleg care e problema ta.
Tocmai pentru că nu ai fost cu noi de fiecare dată nu poţi opina cum trebuie şi nu poţi realiza pentru ce mulţumesc. Ne-am simţit minunat cu toţii. Ne-a făcut plăcere şi am avut pentru ce. Chiar şi cele două ieşiri la care ai participat şi tu, pentru noi au fost plăcute.
Referitor la detaliile lui Campus nu am ţinut să demonstrez absolut nimic, mi-am spus părerea, doar atât.

interesant
ce zice Carmen
chestia asta cu ura mi se pare cea mai faina chestie pe care a lansat-o...
vravo todorut.
intradevar.
daca iti e cineva antipatic sau chiar il urasti, numa tu ca persoana pierzi.
celalalt te evita, si cu asta el a terminat.
pt cealalta Carmen..
imi plac oamenii fermi si care au de dat cate ceva in jurul lor.
Fie si rautate, da certa sa fie emisia.. mesajului...
glacialitatea ma scarbeste si ma face sa reactionez asa...
nu sdtiu cine ti-a propus sa vii la cluj, nu am treaba cu asta, da impresia [p care mi-ai lasat-o nu iti este favorabila...
asta e tot

Nu am fost la Cluj ca să-ţi fac ţie o impresie bună şi nu cred că trebuie să-ţi dau socoteală pentru vizitele mele, cu atât mai mult cu cât nu te-am jignit niciodată.
Dacă ţie-ţi face plăcere să dai răutate în jur, este alegerea ta. Era mult mai cinstit din partea ta să fi avut reacţia de acum şi atunci, la Cluj, de faţă cu noi!

Eu personal m-am simtit bine atunci. Mie chiar nu mi-a dat impresia ca ma priveste altfel, iar cu Lucumo, alias al lui Bogdan... intr-adevar comunic de mult timp pe partea de limba latina. Fiecare are parerea lui...

Aline, iti "plac oamenii fermi si care au de dat cate ceva In jurul lor."
Esti sigur? Din mesajele tale nu mi s-a parut ca ai stii sa apreciezi acest lucru.
Chiar si cadoul oferit cu drag ai fost in stare sa il dispretuiesti.

De asemenea si eu, m-am simti foarte bine cand a fost Carmen in Cluj.
E o persoana minunata . Ii apreciez foarte mult atitudinea pe care o are fata de persoanele cu deficienta si, sincer tare mult mi-ar place sa intalnesc zilnic oameni care sa aiba pe jumatate reactia ei fata de o disabilitate.